Dar pe cei care din cauza calugarului ar fi mers in iad sau rai, Dzeu i-ar fi recompensat sau i-ar fi pedepsit?

Nu inteleg la ce te referi... Nu merge nimeni in iad sau in rai exclusiv din cauza sau datorita cuiva.

Exclusiv nu, dar din exemplul tau reiese o influenta determinanta.
Un alt exemplu sint copiii care ajung in iad din cauza parintilor care nu ii invata ceea ce trebuie.

Pentru cine este ar fi interesat sa citeasca as avea o recomandare:cartea "Viata dupa viata" scrisa de Raymond Moody,doctor in filosofie,psihologie si medicina din Statele Unite.
Acesta a studiat in jur de 5000 de cazuri de moarte clinica.Dintre acestea reda o suta in cartea prezentata mai sus.
In SUA ea este studiata de catre studentii la psihologie si teologie.
Eu sunt in curs de lecturare,inca nu am terminat-o,dar pot sa va spun ca este cel putin interesanta.
Stiu ca cei care nu cred in Dumnezeu,in primul rand in ei nu o fac,isi neaga propriul suflet.Ca sa incepi sa crezi in Dumnezeu,este necesar sa intelegi ca esti o particica de divinitate,de lumina,iar aceea este sufletul.
Va dau linkul unde o puteti gasi:

http://www.scribd.com/doc/17313100/R...ata-Dupa-Viata
Lectura placuta!

PS:Nu va obositi sa ma contraziceti,sa gasiti eu stiu ce argumente pro sau contra.
Am postat aici doar pentru aceasta recomandare catre cei care ar fi eventual interesati,nu pentru o discutie despre spiritualitate versus ateism.
O zi frumoasa sa aveti!

Eu nu obosesc sa recomand "Sufletul dupa moarte" de par. Seraphim Rose.
In Sufletul dupa moarte este analizata din perspectiva crestina cartea lui Raymond Moody.
(altminteri, citind doar moody, veti dobandi o viziune necrestina despre experientele dupa moarte, mai apropiata de cea a spiritistilor..)

(Heaven, nu o lua personal)

Nicidecum!Stiu ca este viziunea ta asupra acestor lucruri si nu incerc sa o schimb cu ceva.
Iti multumesc pentru recomandare,voi citi cu interes cartea!

PS:Voi posta si documentarul realizat cu autorul cartii pe care am prezentat-o:

http://video.google.com/videoplay?do...9309648507350#

Scria parca tot parintele Cleopa pe undeva ca Dumnezeu se uita la sufletul omului si ca se pot mantui, in conditii exceptionale, si cei necredinciosi, in cazul in care, cunoscand adevarul, s-ar lepada de necredinta lor. Si apoi, sunt diferite lacasuri in rai si in iad. Normal ca Dumnezeu le prestie pe toate, ca de aia este atoatestiutor... Sa stii tu ca mai rau ne vom chinui noi, ortodocsii, care stim si auzim cuvantul lui Dumnezeu si nu il indeplinim! :102: Mult am primit, mult mai trebuie sa si rodim... Insa este nadejde pentru toata lumea! Eu mi-as dori foarte tare ca si ateii inimosi, precum te declari tu acum, sa ajungeti in rai... Dar pana atunci mai e drum, ai vazut ca si pustnicul acela indrazneste, din nestiinta, sa spuna ca Dumnezeu a facut o nedreptate. Aici va asemanati, cu siguranta! :10: Numai ca el se roaga mult sa i se descopere judecatile lui Dumnezeu. Si de aceea i le si descopera.

Ai putea sa-mi raspunzi mai direct? :)
E drept Dzeu daca il baga in iad pe copilul care e invatat incorect de parinti (de exemplu, sa il huleasca pe cine-vrei-tu)?
Ca sa generalizez: e corect ca decizia de a intra sau nu eu in iad sa fie influentata de anturaj? Sa nu fiu eu singur sa hotarasc unde vreau sa ajung? E vorba totusi de o vesnicie care se hotaraste acum...

Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni care nu doreste sa fie mantuit... Deci daca tu zici nu si nu, oricat de mult ar dori anturajul, e greu sa te mantuiesti. Oricum, sa stii ca mantuirea e si colectiva, nu doar personala, asta reiese si din exemplele parintelui Cleopa ... ne ajutam unul pe altul sa ne mantuim, chiar daca poate nu o facem in mod constient.
Dumnezeu e drept orice hotarare ar lua, ne place sau nu ne place. Din pacate, parintii mananca agurida si fiilor li se strepezesc dintii. Chestiunea asta a hotararii personale unde vrea sa ajunga fiecare e, de fapt, o falsa problema si mai e si luciferica. Stii ca Hristos spune la un moment dat intr-o Evanghelie ca acela care vrea sa isi salveze sufletul il va pierde si viceversa... Nimeni nu poate hotari: eu ma duc in rai, daca nu are asupra lui ajutorul si harul dumnezeiesc, care se pogoara asupra cui doreste El, asa cum nimeni nu poate hotari: eu ma duc in iad, mai ales ca batalia se sfarseste numai o data cu viata.

Bine, sa te intreb din nou: un copil care e invatat de parinti sa huleasca si toata viata sa huleste ajunge in rai sau in iad?

Nu stiu... Inclin doar sa cred ca Dumnezeu are alte judecati decat cele ale noastre. Doar Dumnezeu stie.
Daaar... ce mai stiu eu sigur este ca daca cei de pe pamant fac pomeni si dau liturghii pentru sufletul decedatului, il pot scoate si din iad. Referitor strict la cazul dat de tine, daca acel copil s-ar afla in iad si daca parintii care l-au invatat sa huleasca ar face pocainta serioasa si s-ar cai pentru faptele lor, ar putea exista sanse de salvare si pentru copil.
Sa stii ca numai un duhovnic imbunatatit, ca sa nu zic vazator cu duhul, ti-ar putea raspunde transant, asa cum vrei tu, la aceasta nedumerire pe care o ai.

Fără supărare, mă tem că vă lipsesc câteva elemente de cateheză primară.

După Cădere, iadul este destinaţia "by default" a tuturor oamenilor. Deci, cel mai sigur mod de a ajunge în iad ar fi să nu facem nimic toată viaţa.

Dar, prin Sfîntul Sacrament al Botezului, care înlătură această tristă consecinţă spirituală a păcatului ancestral, Cerul este deschis oricui, aşa cum deschis a fost atunci când, în Iordan, S-a botezat Domnul. Botezul este ceea ce restabileşte starea de Graţie Sfinţitoare, care este necesară pentru viaţa sufletului aşa cum aerul este necesar pentru cea a trupului. Dar această stare, prin care omul este legat ca şi cu o frânghie de Salvatorul său, se poate rupe. Ceea ce o rupe este numit "păcat grav" (iar ceea ce o slăbeşte este numit "păcat uşor" sau "venial"). Cele 3 condiţii care trebuie întrunite pentru ca un păcat să fie grav sunt: materia gravă, intenţia deplină şi deliberarea suficientă.

Acuma, dacă avem aceste cunoştinţe, să particularizăm la copilul care huleşte învăţat de părinţi. În cazul lui:
-avem materie gravă: hula, care e încălcare a poruncii a 2-a.
-de obicei nu avem intenţie deplină, deseori hula achiziţionată la această vârstă fiind automatism
-nu avem deliberare suficientă, în cazul în care copilul este până la vârsta înţelegerii. Când copilul este la vârsta înţelegerii depline (de exemplu, are 16 ani în condiţiile unui copil din cultura noastră citadină), atunci este posibil ca să existe deliberare suficientă şi actul să fie comis cu deplină intenţie. La această vârstă, este de presupus că Dumnezeu a trimis deja copilului rău educat destule mijloace pentru a discerne între bine şi rău: există o Biblie dacă nu în casa părinţilor lui, cel puţin în casa unchilor sau a colegilor de liceu pe care îi vizitează adesea, există o biserică la colţul străzii lui în faţa căreia a poposit adesea şi vocea lui Dumnezeu în inima lui pe care o numim "conştiinţă" i-a sugerat să intre, dar probabil că a refuzat. Există alte mijloace prin care Dumnezeu, care doreşte salvarea tuturor fără a constrânge pe nimeni, i le-a trimis la timpul potrivit.

În concluzie:
-în cazul unui copil botezat şi aflat până la vârsta înţelegerii, dacă este învăţat de părinţii său să hulească (ceea ce părinţii buni nu fac niciodată), hula nu are consecinţe grave asupra stării sufletului său.
-în cazul unui copil care are înţelegere, acelaşi lucru poate duce la pierderea stării de graţie. Dacă va muri în această stare, va fi damnat.

Vin si eu cu o intrebare.
O persoana ce are viata corecta si dreapta, dar crede "stramb", este corect sa mearga in iad?
Si chiar daca a aflat despre "dreapta credinta", dar a preferat sa ramana statornic in credinta sa, vi se pare corect sa mearga in iad?
Repet, ma refer la o persoana ipotetica ce are o viata morala corecta si credincioasa.

Mi se pare ciudat ca un copil de 16 ani este considerat ca avand discernamant cand vine vorba de pacate, fiind practic "apt" pentru iad, dar in viata reala este vazut doar ca un pusti mucos, fara nici un fel de drepturi.

....,,
pentru ca toata dreptatea noastra este inaintea Ta ca o carpa lepadata.

Pentru aceasta pacatele tineretilor noastre nu le pomeni, Doamne. ,,...

O persoană ipotetică ce nu este botezată, dacă a aflat despre dreapta credinţă, a primit "vestea cea bună" care este Evanghelia şi totuşi a refuzat să se boteze, chiar dacă toată viaţa şi-a petrecut-o în corectitudine şi dreptate, va fi lipsită de ceea ce înţelegem prin "mântuire", adică viziunea beatifică.

Dacă o persoană a fost botezată şi se află în situaţia de mai sus, lucrurile sunt un pic mai complicate şi nu este uşor de a da un răspuns. Mai degrabă sunt de părere că botezându-se, dar necrezând, NU se va mântui, deoarece pentru mântuire este necesar nu numai botezul şi faptele de credinţă, ci şi credinţa însăşi.

Copilul de 16 ani nu are drepturi civile, dar are deplină răspundere penală. Aceasta arată că până şi legiuitorii statului laic sunt de acord în privinţa capacităţii unui copil de 16 ani de a deosebi binele de rău.

Cred ca nedumerirea ar trebui sa va apartina voua
Eu consider existenta iadului si a raiului profund imorala

Eu nu am,deocamdata, nicio nedumerire in acest sens, pentru ca stiu ca Dumnezeu este bun si drept. Cand vei avea tu o astfel de nedumerire, ti-as sugera sa mergi la cea mai apropiata manastire din orasul tau si sa il intrebi pe calugarul care ti se va parea cel mai nenorocit, cel mai nespalat si cel mai putin om dintre toti (ca in basmul cu calul cu sapte vieti ascuns intr-o martoaga) si vezi ce iti va raspunde. Cand avem nedumeriri, cautam asiduu, caci tot ni se va raspunde pana la urma.

Pana atunci, iata o povestioara tragi-comica despre copilul venit din iad - http://www.crestinortodox.ro/povesti...nit-71479.html

Probabil imi raspunde ceea ce mi-ai raspuns si tu: habar n-am. Desigur, cu alte cuvinte, dar esenta aceeasi ;)
Povestioarele nu tin de cald sau foame celor 40 de copii ce mor (de foame sau boli) pe glob in fiecare minut.

Crezi tu ca o instanta judecatoareasca omeneasca (ipotetic vorbind), dintr-o tara civilizata, ar trimite aceasta persoana in iad, pentru vesnicie?
Si asta doar pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta lui stramoseasca?
Ei bine, nici o instanta omeneasca nu ar da o astfel de sentinta, stii bine asta.
Iar daca noi, plini de patimi si orbiti de pacate, nu suntem atat de cruzi pentru a da o astfel de sentinta, cum explici ca Dumnezeu, in bunatatea sa, o face? (tot ipotetic vorbind)

A, Topcat, in cazul in care copilul acela a ajuns in rai, prin mila lui Dumnezeu, sigur se roaga pentru parintii lui, sa ii lumineze Domnul sa nu mai huleasca si sa ajunga si ei sa ii fie alaturi in rai... :108:

Si daca e in iad? :66:
Mila are slabe legaturi cu moralitatea. Iti dai seama cum ar functiona o instanta judecatoreasca ce s-ar baza pe mila?

Daca e in iad, fac parintii pocainta si il pot scoate si pe el de acolo....
Ei, ai vazut deja ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt aceleasi cu ale oamenilor. Slava Domnului ca are mila de noi!

Si daca nu fac, sta foarte bine in iad, nu?

:102:
Persisti in acelasi subiect. Nici nu vrei sa intelegi nimic, nici nu lasi sa ti se descopere ceva. Are grija Dumnezeu sa le dea semne parintilor... Dar ce te faci daca ei sunt si orbi, si surzi?
Sa deie Domnul ca toti parintii sa isi invete copiii sa Il iubeasca pe Dumnezeu si sa faca fapte bune!

Il acuzi pe topcat ca nu intelege nimic, dar tu dai niste raspunsuri necoerente.

Pai da, ce te faci? :7:

Ai si tu dreptate... Mai rau il smintesc. Dar asa ce ne-am invatat cu totii sa luam mura in gura de la altul... Crezi ca daca as putea sa ii explic eu ce vrea el sa stie, ar crede?

Să observăm câteva lucruri:
-instanţele omeneşti nu dau sentinţe pentru veşnicie (şi nici măcar "închisoare pe viaţă" nu ar trebui să dea, ci aşa cum este logic mai corect în SUA, sentinţe cu o durată în ani ce poate depăşi cu mult durata medie de viaţă). Acest lucru e una din deosebirile justiţiei temporale de justiţia divină.
-după moarte, sufletul "mort" adică sufletul care există "fizic" dar este rupt de principiul său care e Dumnezeu nu mai poate acumula merit. Noi nu putem acumula merit decât în timpul vieţii. În starea sufletului în care ne găseşte moartea, adică în starea în care el se desparte de trup, în aceea vom trăi veci de veci. Acest lucru se explică prin faptul că dincolo nu mai există timp sau cel puţin nu în felul în care pe pământ există timp (ca "axă" care are un trecut, un prezent şi un viitor). Acesta este adevăratul motiv pentru care păcatul omului poate fi iertat atâta vreme cât trăieşte în trup, pe când păcatul îngerului căzut nu poate fi iertat: alegerile noastre sunt "în timp", pe când alegerile aceluia sunt definitive. Noi păcătuim "acum" şi pentru noi există un "mâine", dar acela păcătuieşte în perspectiva veciei, căci acolo nu există nici "acum", nici "mâine".

Prin urmare, avem destul timp, şi anume o viaţă întreagă (DAR NU MAI MULT), ca să ne împăcăm cu Dumnezeu. Când acest timp de probă care este viaţa în trup se va termina, nimic nu se va mai putea schimba în starea sufletului nostru. Acest timp, din persepectiva eternităţii, ni se va părea tot mai îndepărtat şi mai mic, până ce va fi ca un punct. Aşa cum şinele de cale ferată par să se apropie celui care le priveşte în perspectivă până la a se uni, aşa vom vedea noi apropiate momentul naşterii şi morţii noastre. Cei drepţi, ca şi păcătoşii îndreptaţi asemenea tâlharului din dreapta, vor spune: "mare este Dumnezeu, dacă pentru atât de puţin efort şi aşa mică lucrare mi-a dăruit o asemenea fericire îndelungată !" Iar cei care vor muri în păcat, precum tâlharul impenitent, vor spune: "Cât de tâmpit am putut să fiu, ca să arunc o fericire veşnică pentru "binele" unui timp care mi se părea atunci îndelungat !"

Pai tocmai asta e problema imoralitatii, ca pentru nimic se da o sentinta infinita (si vorbesc de ambele, iad si rai).

Cred ca te-ai concentrat doar asupra lui topcat si nu ai citit comentariile mele la subiect.
Eu nu il criticam pe topcat, ci il sustineam.
Si ca sa-ti raspund la intrebare,
Poti sa dai un raspuns coerent si logic la acest subiect? Sincer, nu cred.

Crezi bine in aceasta privinta! :) :41:

Sincer, tie ti se pare asta un raspuns de luat in seama?
Ai ocolit total intrebarea mea.

Daca il refuzi pe Dumnezeu in aceasta viata ,de ce sa vrei sa fii cu El dincolo.
Si in iad nu toti sunt supusi la chinuri ,acolo sunt locuri lipsite de lumina .
Ideea este ca sunt lipsiti de fericirea vesnica aceia care nu vor sa auda de Dumnezeu aici pe pamint.
Doamne ajuta !

Pentru ca esti idiot, handicapat, infometat, batut, nebun etc. Si toate aste nu pentru ca asa vrei tu ci pentru ca asa te-ai nascut. Probabil ca nu ti-ai dori sa fi idiot si sa nu crezi in Dzeu, dar asta e firea cu care te-ai nascut si asa te-au invatat parintii: sa fi sceptic. Sint astea vini din pricina carora meriti sa petreci o vesnicie la fel?

Nu am avut acestă intenţie. Reformulaţi întrebarea.

P.S. Îmi face plăcere folosirea pluralului politeţii. Nu obişnuiesc să mă tutuiesc decât cu prieteni vechi sau cu persoane care şi-au manifestat această particulară preferinţă în mod explicit.

@topcat: nebunii fără discernământ (şi, implicit idioţii) vor fi judecaţi altfel, credeam că am clarificat acest lucru când am vorbit despre intenţia deplină şi deliberarea ca şi condiţii fără de care păcatul grav nu există.

Un raspuns de o habotnicie aproape desavarsita.

Cu totii avem un discernamint mai mare sau mai mic, care depinde atit de facultatile cu care ne-am nascut cit si de ceea ce am invatat. Toate acestea nu depind de noi. Factorul decisiv in ceea ce ni se va intimpla in viata il reprezinta tocmai acestea doua: mostenirea genetica si cea culturala. Este sau nu moral sa fi judecat in functie de cei dinaintea ta?

Adica, tie ti se pare normal ca o persoana sa se duca in iad, chiar daca are o viata peste multi crestini mantuiti, pentru simplul fapt ca a ales sa creada altfel?

Nu mi se pare normal ,dar cine stie daca se duc in iad?
Cine poate patrunde tainele lui Dumnezeu?
Nu inteleg ce inseamna pentru tine 'viata peste multi crestini mantuiti"?

Par.Paisie de la man.Slatina si apoi la schitul Sihla a spus ca e greu de ajuns in rai.
Daca el care a avut o viata atat de curata spune asta , noi nu ne putem astepta la ceva prea bun dupa moarte ,cel putin eu.
Nu inteleg de ce ai pretentii de la Dumnezeu ,cand El stie mai bine ce ii trebuie fiecaruia pentru a se mantui.