Multumesc Mirela te invit la o dezlegare de ciocolata (amaruie)!

Hm, mare atenţie şi cu ciocolata, mai ales la bărbaţi. Dăm din una în alta, ne slăbim într o anumită direcţie, ca să spun astfel, şi ne întărim prea mult în altă direcţie. Marius , înţelegi tu ce vreau să zic ! ! !
:36:

Revenind, mult mai recomandat pentru cei slăbiţi şi nu numai, este banala şi cam uitata Glucoză , este energizantă, bună la cust şi ieftină.

Ciocolata, mai ales cea amaruie este f.sanatoasa. Nu stiu care este problema la barbati cu ea. Ceva am auzit eu, dar am crezut ca este gluma.
Mai bine bomboane decat glucoza simpla.
Halvaua este iar buna de post si...covrigii.
Laptele praf tot nu-i de post asa-i?

Voi produse din tofu consumati?

Nu, bineinteles, nu este obligativitate sa te bucuri!!
Ar fi ca in bancul despre comunism, unde orice nu este interzis este obligatoriu! Nu asa sunt regulile de post si de sarbatoare...
Tocmai, ca aceste reguli de tipic si de post din perioada penticostarului sunt facute ca sa ne ajute sa tinem in noi bucuria invierii. Dar daca nu ne ajuta, sa incercam sa ne facem noi mici reguli pentru noi, care sa ne ajute, poate.
Daca nu iti face bine pestele ar fi culmea sa mananci ca e dezlegare!! ;-)

Lasind gluma Fani nu cred ca poti sa te bucuri dupa calendar sau nu!
Este un fel de ati pune tarina in cap ca deh este post! Ori Iisus a criticat fariseismul.
Poate nu sint eu ca toti oamenii nu stiu sa ma bucur si nici sa fiu trist cu adevarat nu stiu....dar oricum nu-mi pot inchipuii sa o pot face la comanda. Nu stiu cum sa-ti explic sa ma intelegi. Sentimentul ca ma aflu in Postul Mare vine cu timpul pe masura ce inaintez in el. Nu-l doresc, nu mi-l impun...vine cind vine. La fel este cu Invierea. Te copleseste bucuria Invierii care pe zi ce trece se estompeaza (la mine cel putin, indiferent ce spune calendarul) Ne-ingenuncherea devine pentru mine o corvoada pe care o duc pina la Inaltare din ascultare de o traditie pe care o inteleg dar nu o pot accepta dar mai ales din dorinta de a nu smintii pe cel de linga mine.

Aici te inteleg bmd.Ma rfer la ceste sentimente de care vorbesti.
Nici eu nu pot avea sentimente la comanda.
Totusi nu mai inteleg problema ta, cred ca s-a deviat mult de la tema discutiei.
Ce nu-ti convine tie de fapt?
Curios lucru la mine se intampla adesea si o inversiune de sentimente: ma bucur in Saptamana Mare si am senzatia ca vine Craciunul, si ma intristez la Craciun. Dar nu are a face cu calendarul bisericesc, ci cu cel de afara (vremea frumoasa) si cu anumite evenimente personale.
Si in final consider postul si ceva personal.

Pentru folosul tau bmd, aceste trairi pe care le descrii arata ca nu ai intrat inca in Biserica, adica in comuniune cu fratii credinciosi cu care te inchini impreuna la Liturghie. Iar singur nu esti primit sa te mantuiesti in Biserica ortodoxa. Cu mare greutate si pocainta vei putea pune un nou inceput bun. Cere ajutor duhovnicului cu mare frica de Dumnezeu. Nadajduiesc sa poti crede si sa iti doresti sa urmezi acest sfat. Doamne ajuta!

Sophia intrebarea ta are raspuns in primul mesaj.

Ce scrii imi aminteste de ce zicea o eleva de-a mea, care argumenta ca nu i se pare ca e bine ce se zice ca in post trebuie sa faci milostenie, sa te rogi mai mult etc, pt ca asta ar trebui sa facem tot timpul, si ca exista o anumita fatarnicie in a face aceste lucruri in post si pe urma sa ne reincepem o viata fara griji. Eu i-am zis ca ar trebui ca dupa aia sa fim cu o treapta mai sus si sa aiba un efect postul si asupra celorlalte perioade. Insa este ceva adevarat si in ce spune ea, si in ce spui tu, e greu sa fim intr-un anume fel la comanda.
Dumnezeu de fapt nu ne cere asta. Prin Biserica El ne da niste reguli pe care daca incercam sa le respectam ritmul postului si al sarbatorilor ne structureaza viata si ne ajuta atat sa ne pocaim cat si sa ne bucuram. Dar astea nu vin automat, si daca ii spunem lui Dumnezeu neputintele noastre si suntem cinstiti cu noi insine (cum esti tu), nu ne prefacem ca suntem piosi, bucurosi etc, ne ajuta si ne da si pocainta si bucuria, cu timpul..
Niste idei.

Bineânţeles că laptele praf , nu-i de post, iar halvaua cam îngraşă. Până la urmă dragă Sofia, fiecare consumă ce poate de post, mult mai importantă e liniştea noastră sufletească , trăirea noastră interioară, nevoinţa fiecăruia în parte.

of, of, unde dai si unde crapa!

nu cred ca sfatosenie de-asta cauta Marius pe topicul asta cu dezlegarile la post.

ps: eu una cred ca, duvonviceste vorbind, el este muuuult deasupra unora f. sfatosi si mari traitori de pe-aici de pe forum, care una-doua iti trantesc niste judecati urmate de sfaturile de rigoare, doar asa, ca la asta-s "priceputi".

duhovniceste, of course..:103:

Întru totul deacord cu tine Mirela ! Penibil, foarte penibil . . .

Multumesc pentru mustrare, cred ca bmd a dovedit acest tact, si ca aceia care strica un indemn au mai multa nevoie de el.

Dea Dumnezeu sa-ti dezvaluie cat de intrat in Biserica este Marius.

NU as fi scris acest sfat daca nu preciza bmd ca implineste randuielile bisericesti ca sa nu sminteasca pe frati. Pe aceasta treapta este posibila intrarea in adancul inimii spre a dobandi adevarata comuniune, si astfel adevarata intrare in Biserica , in duh si in adevar. Si numai unei nadejdi ca a ta ii pot da aceste explicatii spre a fi de folos.

Ma intreb mandria cui e mai mare: a celui care scrie din cele citite, sau a celui care nu primeste din principiu nici un sfat?!?

Cei doi nici n-au ajuns la mandrie, doar cauta.

Pai, Cris, cine dintre noi poate afirma fara pic de indoiala ca 'a intrat cu adevarat in biserica'?
Mie imi place ce zicea parintele Sofronie, ca daca ne intreaba cineva daca suntem ortodocsi sa spunem 'Incerc!'

Dupa ce intri cu adevarat dobandesti si smerenia care te opreste sa te mandresti cu asta, ba chiar sa cauti laude de la altii, dar ai in inima ta trairile descrise de Parinti pentru etapa incepatorilor in lucrarea virtutilor, intre care implinirea randuielilor bisericesti intr-un mod firesc, iesind din timpul lumesc si intrand in timpul liturgic.

Frumos spus, dar tu daca ii dai lectia asta lui Marius spunandu-io ca nu a intrat inca in biserica, inseamna ca ai ajuns deja la acest stadiu? Bravo tie!

Acest gen sofistic de a formula o idee este propriu necredinciosilor. Oricum se raspunde , logica acuza. Cu speranta ca nu este un mod personal de traire, ci doar o intamplare, cred ca este de vazut acest interviu spre o oarece lamurire.
Dna Aspazia Otel Petrescu despre vremurile cipului biometric
http://www.orthodoxtube.com/videos/Page-2.html

la min 1:20 vorbeste despre sofism pana la min 2:45.

Nu este sofistic, este logic.
1. Intrati in biserica sunt numai cei care 'au in inima trairile dscrise de sf. parinti'
2. Ii zici lui Marius ca nu este intrat in Biserica pe un ton dojenitor
3. Deci, tu esti intrat.
4. Logic, tu ai in inima acele trairi.
Nu?

Acestea fiind zise cred ca intentia ti-a fost buna si nu vreau sa te judec.

Nu vad ce are cipul biometric cu tema noastra.

Tema topicului asta nu sint eu. Eu sint mult mai rau decit ma crede unul si altul asa ca hai inapoi la dezlegari.
Si pentru ca am evoluat putin de la primul mesaj cum ramine: dezlegarile sint invers proportionale cu credinta sau nu?
Daca ne uitam la viata marilor sfinti se pare ca da.
Daca ne uitam la viata noastra iara se pare ca da.
Intrebarea care se pune marim credinta ca sa ajungem la post sau invers? Personal cred ca trebuie inceput cu postul.

Insa repet, sfantul Pavel credea altfel dupa ce scrie in epistola catre Romani. ;-)
E adevarat ca pe urma au aparut si feluri de asceza de care el inca nu vorbeste.
Nu cred ca asceza este neaparat direct proportionala cu sfintenia.
Cred ca sfintenia se dobandeste prin viata noastra in general, daca i-o daruim pe deplin lui Dumnezeu prin tot ce facem. Postul e un bun exercitiu, insa este numai un exercitiu.

Cer iertare, ma bucur de o astfel de incheiere, iar pentru alti frati care vor citi, fac precizarea ca acest gen de logica nu este sofistic dar nici nu raspunde la intrebare. Pentru a raspunde la intrebare sofismul suna cam asa: daca raspund ca am intrat in biserica nu sunt smerit si deci dovedesc prin fapte ca vorbele nu sunt adevarate; daca raspund ca nu am intrat , pentru a pastra smerenia, nu am dreptul sa dau sfaturi, neavand trairea. Asemenea intrebari nu trebuie puse de cei cu bune intentii , si aceasta logica a intelesurilor literare trebuie parasita de tot, daca se cauta intelesuri de folos.

Uf! Fie cum vrei tu. Iarta-ma ca am taiat firul in patru. Sa revenim la subiect.

Pai pe vrema apostolilor dupa botez te umpleai de DUH!!!!!!
Gresit formulat, simteai si tu si ceilalti ca te-ai umplut de Duh. Vorbitul in limbi, vindecarile samd se primeau odata cu botezul. Astazi cei care ajung la Indumnezeire o fac cu multa sudoare si cu asceza indelungata. Sint alte vremuri.

Cu mare bucurie pentru o astfel de intrebare, as spune ca fiecare se potriveste unei etape, si se vede din istoria introducerii posturilor mari, de 40 de zile, care in primele secole erau de o zi sau de o saptamana. Credinciosii s-au simtit datori sa posteasca toata biserica pentru a ajuta pe cei botezati dupa 313, si catehizati insuficient, cu motive indoielnice de a se increstina, sau pentru cei botezati de prunci spre a lupta cu ispitele in tinerete.
Se intelege de aici ca aceia care mai au indoieli in credinta incep cu postul spre a ajuta cresterea credintei , iar cei tari in credinta adauga si postul pentru a fi ascultati si prin jertfa iubirii pentru fratii slabi in credinta.
As mai spune ca si modul de impartasire la inceputul postului, ca fiind pentru cei tari in credinta, si la sfarsitul postului , ca fiind pentru cei slabi in credinta si care au nevoie de ajutorul perioadei de post pentru curatirea necesara la Impartasanie, este in acelasi duh.
Prima intrebare, in mod firesc mi se pare, primeste ca raspuns separarea problemei dezlegarilor de marimea credintei. Precizand ca despre credinciosi vorbim asa, fie tari fie slabi, nu de fatarnici. Buna credinta este obligata de neputinte, ale bolilor, ale ispitelor in unele perioade, sa primeasca dezlegari cu dreapta masura.

Probabil ar fi de spus ceva despre dezlegarile randuite de Biserica pentru toti. Acestea au rolul de a sublinia importanta Praznicului. Mai multe dezlegari dupa un praznic mai mare, dar si un post mai aspru inainte. Aceasta regula de ICONOMIE, de pogoramant, este pentru cei salbi in credinta, ca o prevenire a depasirii masurii credintei, adica a capacitatii de renuntare la placerile materiale, sau sufletesti, lumesti in general spus, pentru inaltarea spre viata vesnica, adica o cunoastere din experienta a lucrarilor Duhului Sfant in inimile credinciosilor.
Pentru cei tari in credinta nici postul nu li se pare aspru, si nici dezlegarile nu ii fac sa abuzeze de placeri, ci isi pastreaza dreapta masura in toate si tot timpul.

Parerea mea este ca postul nu are legatura cu profunzimea credintei omului.
Poti sa fii foarte credincios si sa nu postesti (suficient) din diferite motive.
Si poti sa nu fi asa credincios si sa postesti cu usurinta (poti fi vegetarian sever, sa n-ai relatii trupesti si sa duci o viata curata, linistita, dar fara a fi tare credincios). Sigur aici s-ar putea spune ca lispeste sau este mic motivul postului).

Da Sophia poti fi rece, cald sau caldicel; poti fi cum vrei dar vai de cei pe care "ii aperi" tu, de cei caldicei!

Te cam contrazici Sofia. Ba spui ca postul n-are legatura cu profunzimea duhovniceasca ba afirmi cele de mai sus

Poti sa-mi spui si mie de ce relatiile trupesti se considera murdare? Adica tu chiar crezi ca daca renunti la intimitate cu sotul tau vei duce o viata MAI curata?

Tu stii ca aproape toti APOSTOLII aveau neveste si copii. In orice caz cei mai in virsta SIGUR AVEAU si IL AVEAU PE DUHUL cu ei, deci curatenie mai mare ca asta nu exista.
Altfel gindeste-te ca daca apareau ditamai barbatii IN GRUP in fata oamenilor fara sa fie casatoriti, gindeste-te cum i-ar fi vazut, iar de ascultat mesajul lor nici macar nu se punea problema.
Primul lucru care erau intrebati, era ca si acum CINE ESTI, de unde vii, unde ti-e nevasta copiii?
...si mai ales ca umblau in IN GRUP!

Cred ca s-ar putea spune asta despre post in general. Regulile de post sunt pentru cei slabi (printre care ma numar), cei tari au depasit si nivelul asta, penru ca pastreaza dreapta masura in toate, il pun pe Dumnezeu inainte - stiu si sa manance multumind, si sa se abtina ca sa se gandeasca la Dumnezeu.
Poate nu exista numai tari si slabi, ci toate nuantele intre.

Si acum primim Duhul la botez si mirungere. Nu depinde decat de noi sa il 'simtim'.
Daca noi consideram ca Evanghelia a fost scrisa si pentru noi, atunci nu ar trebui sa zicem ca unele lucruri erau numai pentru primii crestini, cred. Ar trebui mai degraba sa incercam sa traim in duhul primilor crestini. De altfel, dupa unii sfarsitul se apropie si inceputul si sfarsitul s-ar puea sa se asemene.

In duhul primilor crestini nu exista cu siguranta dezlegari la post! E drept ca nici post de peste 40 de zile.
Sfirsitul si inceputul o sa fie cu siguranta asemanatoare. Deja crestinii inunda cu singele lor pamintul in tarile musulmane nu mai dureaza mult si o sa se intimple si in Europa!

In Europa deja s-a intamplat (in est), cat despre trecut.. inca n-am ajunsa acolo, dar tot ce se poate.
Cum zici si tu, nu aveau de ce sa aiba dezlegari daca nu erau inca posturi. Primul post a fost ajunarea dinainte de paste, de 3 zile (nu post, ci ajunare, nu se manca nimic).
Doar atunci cand exista reguli pot exista exceptii..

Fani tot astept raspunsul la intrebarea : DE CE A DEVENIT ASA IMPORTANT[COLOR=red] DE DOI_TREI ANI[/COLOR] SA STIM DE DEZLEGARILE DE DUPA SF. PASTE?

Habar n-am! :-) Dar nu sunt de acord nici cu explicatia pe care o sugerezi tu.
Cum ziceam, eu stiam de 20 de ani..