Sfantul Teofan Zavoratul +
 

Prin Taina Nuntii un barbat si o femeie se unesc si creeaza o familie crestina binecuvantata. Cei bolnavi se vindeca pri Taina Sfantului Maslu.
Sfintele Taine sunt izvoare ale Harului Dumnezeiesc, care-i adapa pe credinciosi cu putere. Nu exista alte cale, alt mijloc ca sa primeasca cineva harul. Si cine vorbeste despre alta cale este rau credincios si inselator. Trei lucruri sunt necesare pentru mantuire, adica credinta, viata in conformitate cu poruncile dumnezeiesti, si harul divin care se ofera prin Sfintele Taine, necesita si pe al patrulea, preotia, pe care a randuit-o Dumnezeu. Este necesar sa vietuim dupa poruncile dumnezeiesti, dar acest lucru este cu neputinta fara indrumarea slujitorilor lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Sinaitul +
 

Sa nu ne mahnim cand cerem de ani de zile ceva lui Dumnezeu si nu ne da. Nu ne daruieste, fie pentru ca o cerem la timpul sau modul nepotrivit, fie pentru ca suntem nevrednici sa primim , fie ca primind, vom cadea in mandrie sau nepasare.

Sfantul Nectarie al Pentapoliei +
 

Iubirea este dispozitia buna a sufletului, care-l face pe om sa nu prefere nimic altceva mai mult, decat sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Dar este cu neputinta sa dobandeasca cu statornicie inlauntrul lui aceasta iubire cel care s-a lipit cu patima de ceva dintre cele pamantesti.

Sa nu spui ca doar credinta in Hristos poate sa te mantuiasca. Aceasta este cu neputinta, daca nu dobandesti si iubirea practica. Simpla credinta, care nu este insotita de fapte de iubire, nu foloseste la nimic, de vreme ce si demonii cred si se cutremura.

Atunci cand omul iubeste un lucru, se alipeste de acesta, si ca sa nu se lipeasca de el, le dispretuieste pe toate celelalte care-l despart de acel lucru. La fel si cel care- L iubeste pe Dumnezeu cultiva rugaciunea curata si alunga dinlauntrul sau orice patima, care-l impiedica sa ajunga la Acesta.
Mintea care se uneste cu Dumnezeu si ramane cu El in rugaciune si iubire, devine inteleapta, buna ,puternica, iubitoare de oameni , milostiva , indelung rabdatoare. Intr un cuvant, dobandeste toate cunostintele dumnezeiesti. Cand se indeparteaza insa de Dumnezeu si se alipeste de cele pamantesti, sau devine un dobitoc, incurcandu-se in placeri , sau devine o fiara, certandu-se cu oamenii pentru lucruri materiale.

Cel care se teme de Dumnezeu are intotdeauna tovaras smerenia. Si smerenia il duce la iubire si la multumire fata de Dumnezeu. Adica, cugeta la viata de dinainte, la diferitele pacate si la ispitele lui, si cum l-a salvat din aceasta Domnul, si l-a purtat din viata patimilor, la viata dupa Dumnezeu. Deci , prin asemenea ganduri , dobandeste si iubirea fata de Dumnezeu, Binefacatorul si Carmuitorul vietii lui , Caruia Ii multumeste neancetat, cu multa smerenie.
Cel care-L iubeste pe Dumnezeu duce pe pamant viata ingereasca. Posteste si privegheaza, inalta cantari, se roaga si cugeta intotdeauna binele pentru fiecare om. Iubirea fata de Dumnezeu il misca pe cel care o are sa dispretuiasca orice placere trecatoare si orice osteneala si tristete. Sa iei incredintare despre acest lucru de la toti sfintii care au patimit atatea pentru Hristos ! .

Vorbind de păcatul strămoşesc atât ca stare de păcătoşenie,cât şi ca vină la toţi urmaşii lui Adam, am văzut că păcatul este un act nou de o gravitate cu totul deosebită,cu urmări profunde asupra întregului neam omenesc. Prin căderea protopărintilor a apărut un nou mod de viaţă şi existenţă în care este amestecat şi răul – „existenţa adamică” (N.Mladin – Cristos – viaţa noastră.Asceza şi mistica paulină” în anuarul Fac. din Sibiu, 1948).
http://ortodox.us/wp-content/uploads/2008/05/iisus.jpgPăcatul afectează profund nu numai firea omenească şi viaţa oamenilor, ci şi creaţia, cosmosul în general, căci prin voinţa omului răul devine o forţă devastatoare care strică nu numai frumuseţea chipului lui Dumnezeu în om, ci şi frumuseţea cosmosului, introducănd virusul stricăciunii peste tot – pamântul este blestemat din cauza omului (Facere. 3,17-19). Prin păcat omul ajunge la cea mai mare departare de Dumnezeu nu numai prin fire, care este mărginită, dar şi prin voinţă, care a creat un nou mod de existenţă, acela al păcatului.

Sfantul Antonie cel Mare +
 

Prin trup , omul este muritor . Dar prin minte si cuvant , nemuritor . Tacand , intelegi si dupa ce ai inteles , graiesti . Caci in tacere naste mintea cuvantul . Si rostind cuvant de multumita lui Dumnezeu , iti lucrezi mantuirea.

Parintele Sofronie + ( Despre pocainta )
 

In ziua Invierii si a Judecatii, tot binele pe care l-am facut de-a lungul intregii noastre vieti va sta langa noi, indreptatindu-ne ; si dimpotriva, tot raul pe care l-am facut ne va vadi, daca nu vom fi adus pocainta potrivita. Uratele fapturi si cuvintele rele pot fi sterse din sufletul nostru prin lacrimile pocaintei, oricat ar parea de curios , si logic chiar cu neputinta . Se vindeca bineanteles urmarile negative ale pacatului asupra noastra, dispare puterea pierzatoare a faptelor savarsite de noi fata de aproapele ; prin dumnezeiasca putere se zideste din nou plinatatea vietii, insa nu printr-o interventie numai din partea lui Dumnezeu, ci intodeauna impreunata cu pocainta si deschiderea oamenilor , caci Dumnezeu nimic nu poate face cu omul fara om.

*Nota : Prin invataturile sale, Parintele Sofronie este contemporanul nostru. Cunoscut de noi mai ales drep duhovnicul parintelui Rafail Noica, parintele Sofronie de la Essex a fost, la randul lui, ucenicul unui mare parinte, Sfantul Siluan Athonitul. A adunat in jurul sau oameni dornici sa invete calea lui Hristos, comunitatea monahala de la Essex, Anglia , fiind rodul duhovniciei sale. A aratat ca si in Apusul secularizat poate exista viata traita dupa voia lui Dumnezeu.

Va rog ascultati cuvantul parintelui Antim Gadioi. Merita!!
http://www.ortodoxmedia.com/inregist...og-cu-Pr-Antim

Sa nu juram nici adevarat si nici stramb !
 

"Eu insa va spun voua : sa nu jurati nicidecum, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetatea marelui Imparat. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci cuvantul vostru sa fie ceea ce este da, da ; si cee ce este nu, nu ; iar ce-i mai mult decat aceasta, de la cel rau este " ( Matei 5, 34-37 ) .
"Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu , ca sa nu cadeti sub judecata" ( Iacov 5 , 12 )

Sa nu privim cu interes si pofta !
 

"Eu insa va spun voua : Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter in inima lui " ( Matei 5, 28 ).
"Pentru ca tot ce este in lume , adica pofta trupului si pofta ochilor, si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac" ( I Ioan 2, 16 - 17 ).

Sfantul Nectarie al Pentapolei + ( despre :Discernamant )
 

Va indemn sa aveti discernamant si intelepciune in toate. Sa fugiti de extreme ! Asprimea merge impreuna cu masura virtutii. Cel care nu are virtuti mari, dar urmeaza celor desavarsiti, voind sa vietuiasca cu asprime precum sfintii asceti, acesta este in primejdie sa se mandreasca si sa cada. De aceea sa vietuiti cu discernamant si sa nu va istoviti trupul cu osteneli peste masura. Sa va amintiti ca nevointa trupului ajuta in mod sigur sufletul sa ajunga la desavarsire. Acesta se realizeaza in principal prin lupta sufletului. Nu intindeti coarda mai mult decat trebuie ! Sa stiti ca Dumnezeu nu ne forteaza sa dobandim darurile Lui, le daruieste cand vrea El. Ceea ce primim in dar, este dim mila dumnezeiasca. Nu cautati sa ajungeti pe culmi , prin mari nevointe, fara sa aveti virtutile, pentru ca sunteti in primejdie sa caeti in inselaciune, pentru indrazneala si trufia voastra.Cel care cauta harismele dumnezeiesti si vederile inalte, in timp ce este inca incarcat cu patimi, acesta este inselat ca unul nesabuit si mandru. Intai de toate , fiecare este dator sa se lupte pentru curatia lui. Harul dumnezeiesc trimite harismele ca rasplata celor care s-au curatat de patimi. Ii viziteaza fara zgomot, si la ceasul pe care ei nu-l cunosc.

Mandria !
 

Mandria mintii este mandria satanica, cea care-L tagaduieste pe Dumnezeu si-L huleste pe Duhul Sfant. De aceea se si vindeca foarte greu. Este un intuneric adanc, care impiedica ochii sufletului sa vada lumina care exista inlauntrul lui, lumina care- l duce la Dumnezeu, la smerenie, la dorirea binelui. Dimpotriva , mandria inimii nu este odrasla mandriei satanice , ci este creata de diferite stari si evenimente : bogatie, slava, cinstiri, harisme duhovnicesti sau trupesti ( intelepciunea, frumusetea, puterea, indemanarea etc ). Toate acestea inalta pe culmi mintile oamenilor nesabuiti, care devin astfel cugetatori de desertaciuni , fara sa fie insa si atei. Acestia sunt miluiti de Dumnezeu in multe randuri, indreptati si inteleptiti. Inima lor este zdrobita, si inceteaza sa caute slave si desertaciuni sî , astfel , se vindeca.
Lucrarea noastra duhovniceasca sa fie cercetarea inimii noastre , ca nu cumva mandria sa-si faca cuib precum un sarpe veninos, aceasta patima care naste multe rele, care omoara orice virtute, care le otraveste pe toate. Spre aceasta rautate luciferica trebuie sa se indrepte toata grija noastra. Ea trebuie sa devina o lucrare neantrerupta si o cercetare cntinua , zi si noapte. Adevar este, cred , sa spun ca toata grija noastra duhovniceasca se reduce la cautarea si nimicimea mandriei si a odraslelor ei. Daca ne izbavim de aceasta, si punem pe tronul inimii noastre smerenia , atunci avem totul. Pentru ca acolo unde se afla smerenia adevarata dupa Hristos, acolo se gasesc adunate si toate celelalte virtuti, care ne inalta pana la Dumnezeu.

[COLOR=#333333]DESPRE FARMECE, VRAJITORIE , ASTROLOGIE SI MAGIE[/COLOR]

[SIZE=2]Parinte Cleopa, ce este vrajitoria si de cate feluri este? [/SIZE]
[SIZE=2]Prin cuvantul vrajitorie intelegem invocarea puterii demonice in ajutorul oamenilor, in locul lui Dumnezeu, cu scopul implinirii anumitor dorinti omenesti. Vrajitoria s-a practicat, atat la poporul evreu in timpul Legii Vechiului Testament, cat si la crestinii din Legea Darului, pana in vremea noastra. in Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apeland la vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrajitori au fost atat Valaam, cat si cei trei magi care practicau astrologia. [/SIZE]
[SIZE=2]http://www.crestinortodox.ro/admin/_...nce/clecle.jpgDupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrajitoria se imparte in mai multe parti si anume: Vrajitoria propriu-zisa prin care se intelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrajitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palma, numita chiromantie si prin alte obiecte (bobi, carti de joc, cafea etc). [/SIZE]
[SIZE=2]Descantarea, spiritismul, adica chemarea ajutorului diavolilor in camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt m viata. Descantatorii pretind ca cheama sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se razbuna pe cineva. in zilele noastre se practica descantecul in randul credinciosilor, precum stingerea carbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugaciuni, pentru cei bolnavi, care pretind ca sunt vrajiti" etc. [/SIZE]
[SIZE=2]Ghitia, adica ghicirea sau vrajitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numita astazi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesmmte clericale, cheia bisericii, cenusa din cadelnita, scrierea unor nume pe toaca, pe clopote, pe ziduri de biserica, sau introducerea lor in candele etc. Fermecatoria, adica vrajirea unor tineri spre a se casatori unii cu altii sau a se desparti, prin invocarea ajutorolui diavolesc, numita popular ursita". [/SIZE]
[SIZE=2]Ghicirea prin maruntaiele animalelor, numita iconoscopia" in acest fel de vrajitorie intra si visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numita si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mancarimea palmelor). Baierele prin care se intelege purtarea la mana sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucati de stofa vopsite spre pazirea de boli, de primejdii si de pagube, dupa ce mai intai s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chematorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Intre acestia se numara cei ce fac focuri inaintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pantece precum si cei ce ghicesc in maruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrajitorie ce se practica in zilele noastre. [/SIZE]
[SIZE=2]Astrologia este o vrajitorie practicata din cele mai vechi timpuri pana astazi. Prin astrologie se intelege ghicirea celor viitoare prin miscarile stelelor, planetelor, vanturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind ca fiecare om are o stea proprie. [/SIZE]
[SIZE=2]lata cateva din cele mai obisnuite feluri de vrajitorii, unele aproape uitate, altele practicate si in zllele noastre, pe care le combatem si de care trebuie sa fugim, fiind iscodiri diavolesti care amagesc si insala pe multi crestini spre a lor pierzare. [/SIZE]
[SIZE=2]Poate, intr-adevar, sa ajute diavolul pe oameni prin vraji, mai mult decat ne ajuta puterea si harul lui Dumnezeu? [/SIZE]
[SIZE=2]Sa se stie ca diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe raufacatori. Ei nu pot niciodata sa faca minuni adevarate, ci numai cu naluciri mincinoase insala pe cei necredinciosi si slabi in credinta. Acest adevar ni-l arata dumnezeiescul parinte loan Gura de Aur, zicand: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut sa vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecatorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise in Egipt, si pe tine oare au sa te vindece? (lesire 9, 11). Si daca dracii nu se milostivesc de sufletul tau, cum se vor intrista pentru durerea trupului tau?[/SIZE]

[SIZE=2]Daca dracii se silesc sa te izgoneasca pe tine din imparatia lui Dumnezeu, cum te vor izbavi pe tine de boli? Acestea sunt rasuri si basme. Deci nu te amagi, crestine, ca niciodata lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face candva doctor. Ca mai lesne poate face focul sa inghete si zapada sa incalzeasca, decat diavolul sa te vindece pe tine cu adevarat" (Impartire de grau,pag.324). [/SIZE]
[SIZE=2]Deci, noi cand ne imbolnavim sau avem necazuri, sau suntem nedreptatiti, sau avem pagube, sau feciori de casatorit, sau alte greutati in familie, sa nu mai alergam la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrajitorii si ghicitorii, ci la biserica sa alergam si la preoti, la rugaciune si la post si indata ne va ajuta Bunul nostru Tata, Care ne-a zidit caci are mila de noi. [/SIZE]
[SIZE=2]Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei? [/SIZE]
[SIZE=2]Cei ce fac vraji si alearga la vrajitori, fac un mare pacat impotriva Duliului Sfant, caci lasa pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapada de slujitorii lui Hristos, adica de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adica, lasa apa cea vie, preotul si harul mantuirii din Biserica si, pentru interesele lor patimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adica al vrajitorilor si vrajitoarelor. Se leapada de adevar si primesc in loc minciuna, caci toate cuvintele vrajitorilor sunt minciuna si amagire diavoleasca. Un pacat asa de mare impotriva Duhului Sfant nu se iarta celor vinovati nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa vina, dupa cum spune Hristos, de nu se vor pocai toata viata. Pentru un astfel de pacat vin asupra celor vinovati, care alearga la vraji, tot felul de rautati si primejdii. Mai intai, mustrarea constiintei ca au lasat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrajmasului lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=2]Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta impartasanie, de la 7 pana la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si alearga la vraji, alunga din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc in casa si in inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred in ajutorul lor, se leapada de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vraji si alearga la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu pacat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fara leac, cu suferinta in familia lor, cu pagube si neintelegere, cu saracie si moarte cumplita. Si daca nu se spovedesc la preot si nu-si plang pacatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mantui. [/SIZE]
[SIZE=2]Vrajitorii si cei ce cred si alearga la ajutorul diavolului, daca nu se parasesc de aceasta si nu se pocaiesc, se leapada cu totul din Biserica", adica se despart de Hristos si se dau de bunavoie in mainile vrajmasului, iar daca mor in acest pacat, nici nu se ingroapa cu preot; ci, asemenea celor pagani si lepadati de credinta, spre vesnica lor osanda in muncile iadului. lata urmarile grozave ale vrajitoriei. [/SIZE]

[SIZE=2]Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei? [/SIZE]
[SIZE=2]Cei ce fac vraji si alearga la vrajitori, fac un mare pacat impotriva Duliului Sfant, caci lasa pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapada de slujitorii lui Hristos, adica de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adica, lasa apa cea vie, preotul si harul mantuirii din Biserica si, pentru interesele lor patimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adica al vrajitorilor si vrajitoarelor. Se leapada de adevar si primesc in loc minciuna, caci toate cuvintele vrajitorilor sunt minciuna si amagire diavoleasca. Un pacat asa de mare impotriva Duhului Sfant nu se iarta celor vinovati nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa vina, dupa cum spune Hristos, de nu se vor pocai toata viata. Pentru un astfel de pacat vin asupra celor vinovati, care alearga la vraji, tot felul de rautati si primejdii. Mai intai, mustrarea constiintei ca au lasat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrajmasului lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=2]Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta impartasanie, de la 7 pana la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si alearga la vraji, alunga din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc in casa si in inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred in ajutorul lor, se leapada de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vraji si alearga la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu pacat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fara leac, cu suferinta in familia lor, cu pagube si neintelegere, cu saracie si moarte cumplita. Si daca nu se spovedesc la preot si nu-si plang pacatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mantui. [/SIZE]
[SIZE=2]Vrajitorii si cei ce cred si alearga la ajutorul diavolului, daca nu se parasesc de aceasta si nu se pocaiesc, se leapada cu totul din Biserica", adica se despart de Hristos si se dau de bunavoie in mainile vrajmasului, iar daca mor in acest pacat, nici nu se ingroapa cu preot; ci, asemenea celor pagani si lepadati de credinta, spre vesnica lor osanda in muncile iadului. lata urmarile grozave ale vrajitoriei. [/SIZE]
[SIZE=2]Ce canon randuiesc Sfintii Parinti vrajitorilor si celor ce alearga la vraji? [/SIZE]
[SIZE=2]Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sfantul Vasile cel Mare. lata ce spune el in canonul 72: Cel ce se da vrajitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor". (Sfantul Vasile 72; Sfantul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrajitori in randul ucigasilor de oameni si a celor lepadati de Dumnezeu, adica ii opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. in canonul 65, acelasi Sfant Vasile cel Mare, zice: femeia ce va fermeca pe straini si pe ai sai (se opreste de cele sfinte) ani 9 si metanii 500 pe zi. [/SIZE]
[SIZE=2]lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de Sfanta impartasanie pe cei ce merg la ghicitori, la carti de joc si altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de sase ani de zile. lar daca vor starui in acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierzatoare si paganesti, hotaram sa se lepede cu totul de la Biserica, precum si Sfintele Canoane invata..." Sfantul loan Postitorul scurteaza canonul vrajitorilor si al celor ce alearga la vraji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, daca se marturisesc de pacat, daca il parasesc definitiv, daca tin post zilnic pana la orele 3 dupa masa si fac cate 250 de metanii pe zi. [/SIZE]
[SIZE=2]Dar si Sfanta Scriptura arata cat de greu pedepseste Dumnezeu pe cei ce alergau la vrajitori, ca auzi ce zice: Pe fermecatori nu-i lasati sa traiasca (lesire 22, 18). Si iarasi zice: Si barbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descantatori sau vrajitori, cu moarte sa se omoare; pe amandoi cu pietre sa-i ucideti ca vinovati sunt (Levitic 29, 27) Si iarasi: Sufletul care se va duce la descantatori sau la vrajitori ca sa curveasca in urma lor, Eu voi intoarce fata Mea impoiriva sufletului aceluia si-l voi pierde din poporul lui(Levitic 20, 6). [/SIZE]
[SIZE=2]Vedem ca pe imparatul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amara si grea in Babilon, ca trecea pe fiii lui prin foc si facea descantece si felurite vraji si a facut graitori din pantece si vrajitori si a inmultit a face rau inaintea Domnului, ca sa-l inlature pe el de la imparatie" (II Paralipomena 33, 6) Pe imparatul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea imparatiei si cu moarte de ocara, pentru ca a lasat pe Dumnezeu si a chemat femeie graitoare din pantece, urmand ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe imparatul Ohozia s-a maniat Dumnezeu foarte tare, ca a trimis sa intrebe pe vrajitoarea din Ecron. [/SIZE]
[SIZE=2]Spuneti-ne mai pe larg despre pacatul ghicirii cu carti sfinte, sau cum se numeste deschiderea pravilei", care se obisnuieste astazi la credinciosi. [/SIZE]
[SIZE=2]Vrajirea cu lucruri si cu carti sfinte este al patrulea fel de vrajitorie si se cheama ghitia". Acesti vrajitori amesteca vrajile lor cu rugaciuni, cu psalmi si cu alte cuvinte sfinte, adresate catre Maica Domnului si catre sfmti, ca sa poata insela mai usor pe cei slabi in credinta. Acest fel de vraji il obisnuiesc mai ales femeile cele rele, batranele si tigancile, pentru a amagi pe cei slabi la minte. [/SIZE]
[SIZE=2]lata ce zice despre acestea Sfantul loan Gura de Aur: Tu zici ca batrana aceea este crestina si omul acela este ghicitor crestin si cand descanta sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decat numele lui Hristos, al Nascatoarei de Dumnezeu si al sfintilor; deci ce rau fac ei? La aceasta iti raspund ca pentru aceasta se cuvine mai cu seama sa urasti pe femeia cea rea si pe acel rau fermecator si ghicitor (din carti) 5 fimdca folosesc spre ocara si necinste numele lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=2]Crestini fiind, lucreaza ca paganii. Pentru ca si diavolii, cu toate ca numesc numele lui Dumnezeu, insa tot diavoli sunt. Unii, voind a se indrepta, zic ca este crestina femeia care a descantat si nimic alta nu zice, fara numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vartos o urasc si ma intorc de la ea, ca intrebuinteaza numele lui Dunmezeu spre ocara. Numindu-se pe dansa crestina, se arata pe sine ca lucreaza cele ale paganilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320). [/SIZE]
[SIZE=2]Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor carti sfinte, se opresc de impartasanie pana la 7 ani, pentru ca Psaltirea este o carte sfanta cu multe proorocii in ea, insuflata de Duhul Sfant si este pentru rugaciune, iar nu pentru ghicit si castigat bani spre osanda. Acelasi pacat fac si unii preoti care descid cartea cum se spune in popor, si cad sub grea osanda, atat ei, cat si cei care cer sa le deschida Sfanta Evanghelie. [/SIZE]

[SIZE=2]Pentru ce au cazut crestinii in vrajitorie? [/SIZE]
[SIZE=2]Pentu ca a slabit in ei credinta si frica de Dumnezeu; pentru ca nu se roaga indeajuns crestinii de astazi, ca sa-si implineasca cererile lor prin rugaciune, iar nu prin ghicire; pentru ca nu citesc Slanta Scriptura sa vada ce osanda ajung pe cei vrajitori si pentru ca nu merg regulat la biserica, nu se spovedesc in cele patru posturi si nu cer la nevoie sfatul si rugaciunile preotului. Mai alearga unii crestini la ghicit pentru ca au uitat fagaduintele pe care le-au dat lui Hristos la Sfantul Botez, cand au spus: Ma lepad de satana, si de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui... De asemenea, mai alearga crestinii la ajutorul diavolului cand nu li se implineste cererea lor la Biserica sau pentru ca uita de moarte si de ziua judecatii lui Hristos. [/SIZE]
[SIZE=2]De aceea, Sfintii Parinti ne indeamna sa alergam numai la Dumnezeu, numai la Biserica si la preoti, iar nu la diavoli si la slugile lor. lar Sfantul loan Gura de Aur ne sfatuieste, zicand: Va rog, fiti curati de aceasta inselaciune... si cand voiesti a calca pragul casei tale, sa zici mai intai acest cuvant: Ma lepad de tine, satana, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si ma impreun cu tine, Hristoase! Fara cugetarea aceasta niciodata sa nu iesi din casa. Aceasta sa-ti fie toiag, aceasta arma, aceasta cetate de aparare, si impreuna cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. Ca asa, de te vei inarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va intalni, nu va putea sa te vatame pe tine" (Hristoitia, p. 316-317). [/SIZE]
[SIZE=2]Cum pot crestinii sa se izbaveasca de vrajitorii si de tot felul de farmece izvodite de diavolul? [/SIZE]
[SIZE=2]Cel ce crede cu tarie in Dumnezeu, cel ce se roaga neincetat lui Dumnezeu si alearga regulat la Sfanta Biserica, nu va cere niciodata ajutorul diavolului si al vrajitorilor, care sunt vrajmasii lui Dumnezcu. [/SIZE]
[SIZE=2]Deci, cei ce au credinta tare in Dumnezeu, sa-I ceara neincetat ajutorul. lar cei slabi in credinta, care au cerut vreodata ajutorul vrajitorilor, daca vor sa se mantuiasca, mai intai sa se spovedeasca de acest pacat si sa ceara canon. Apoi, sa nu mai apeleze la ajutorul satanei in orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu sa alerge. Apoi sa se roage cat mai mult cu rugaciuni si lacrimi din inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) si asa cu rabdare si cu credinta se vor izbavi de vraji si vor primi darul Duhului Sfant. [/SIZE]
[SIZE=2]Ce sunt visurile si vedeniile, care este deosebirea intre ele si de cate feluri sunt? [/SIZE]
[SIZE=2]Va raspund cu cuvintele Sfantului loan Scararul, care zice: Visul este miscarea mintii in vremea nemiscarii trupului. lar nalucirea (vedenia falsa) este amagirea ochilor, cand doarme cugetarea. Nalucirea este iesirea mintii cand trupul vegheaza. Nalucirea este o vedere a ceva fara ipostas (nereal) " ( Filocalia vol. IX, Cuvantul 3, p. 75) lata dar ce sunt visele si vedeniile. Ele sunt de doua feluri: vise si vedenii bune si rele. lar deosebirea dintre ele este aceasta: Visele si vedeniile bune sunt de la Dumnezeu, prin care se descopera voia Lui cea mare, numai la cei ce sunt cu totul desavarsiti si sfinti si care fac poruncile Lui, precum a fost dreptul losif, caruia i s-a aratat Arhanghelul Gavriil in vis, poruncindu-i sa fuga cu Pruncul lisus si cu Fecioara Maria in Egipt. Visele bune vin de la ingeri si ne amintesc de moarte si de osanda, iar dupa ce ne desteptam, ne indeamna la rugaciune si la pocainta. Dimpotriva, visele si nalucirile rele sunt de la diavoli, prefacuti in ingeri de lumina sau in sfinti, care ne amagesc in somn ca suntem buni si vrednici de rai; iar dupa ce ne desteptam ne scufundam in mandrie si in bucurie" (Filocalia vol. IX, Cuvantul 3, p. 76). [/SIZE]
[SIZE=2]Este pacat sa creada crestinii in vise si vedenii? [/SIZE]
[SIZE=2]Spune Sfantul loan Scararul ca cel ce crede in vise, este asemenea celui ce alearga dupa umbra sa si incearca s-o prinda" Tot el spune, ca diavolii slavei desarte sunt in visuri prooroci. Ei inchipuiesc, ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. lar daca se implinesc vedeniile, ne minunam si ne mandrim cu gandul, ca si cum am avea darul inaintevederii (proorociei). Cei ce asculta pe diavolul, acestia s-au facut adeseori prooroci mincinosi. Si mai departe zice: Diavolii nu stiu nimic de cele viitoare, dintr-o cunostinta de mai inainte, caci si doctorii pot sa ne spuna moartea de mai inainte". Apoi incheie, zicand" Cand incepem sa credem in visele diavolilor, ei isi bat joc de noi, chiar cand suntem treji. [/SIZE]
[SIZE=2]Cel ce crede visurilor si nalucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este filosof' ( Filocalia, vol. IX, Cuvantul 3, p. 76). [/SIZE]

[SIZE=2]Deci, este pacat sa credem in visuri si in vedenii, ca prin acestea ne amagesc foarte usor diavolii si ne arunca in pacatul cel cumplit al mandriei si al slavei desarte, cand omul se increde in sine mai mult decat in cuvantul lui Dumnezeu. Cu acest mestesug ispititor, diavolul a amagit pe multi crestini si calugari, aruncandu-i apoi in prapastia pierzarii. lar daca cineva are totusi indoiala de visul sau vedenia sa, sa se spovedeasca la duhovnic si sa-i ceara sfatul lui, ca prin duhovnic graieste Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=2]Din cate pricini se inseala oamenii de vedenii si de visuri desarte? [/SIZE]
[SIZE=2]Din sapte pricini se insala crestinii de vedenii si visuri, ca si cum ar fi de la Dumnezeu, si anume: din mandrie, din slava desarta, care este prima fiica a mandriei; din cauza mintii slabe si neiscusite a crestinilor, din cauza ravnei nesocotite a unor crestini, care se roaga si postesc mult ca sa aiba vedenii, de care spune Sfantul Isaac Sirul: Cu mare boala boleste cel ce are ravna cea rea" (Filocalia, vol. X, Cuvantul 58). A cincea pricina a amagirii prin vedenii si visuri este neascultarea de duhovnici si indaratnicia unor credinciosi, mai ales a celor mandri, din care cauza usor sunt vanati de diavolul; a sasea pricina vine din cauza vietii de sine ascunse a unora si din nemarturisirea curata a gandurilor la duhovnic. lar ultima pricina prin care se insala crestinii cu visuri si vedenii mincinoase este necunostinta de sine si lipsa de citire a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. [/SIZE]
[SIZE=2]Despre acestea spune si inteleptul Sirah, zicand: Visurile cele rele sunt desertaciune, ca vrajile si descantecele, si pe multi visurile i-au inselat si au cazut toti cei ce au nadajduit intr-insele" (Isus Sirah 34, 1-7) Cel ce crede lesne in visuri si in vedenii, fara multa cercetare si sfat, sa se canoniseasca, la fel cu cei ce merg la vraji si descantece, adica pana la 7 ani sa se opreasca de la Sfanta impartasanie.[/SIZE]

Sfantul Ioan de Kronstadt
 

'Cand esti miscat de suferinta altora si de nelinistea sufletului lor, si te simti indemnat la rugaciuni ptr ei, cu o inima compatimitoare si profund miscata cere lui Dumnezeu sa aiba mila de pacatele lor cum ai cere iertarea propriilor tale pacate: adica roaga-te cu lacrimi, ca sa-i ierte.Roaga-te ptr mantuirea celorlalti ca si cum te-ai ruga ptr propria mantuire.Daca ajungi la aceasta, daca-ti faci din ea un obciei, vei primi de la Dumnezeu un belsug de daruri duhovnicesti, darurile Duhului Sfant, care iubeste sufletul preocupat de mantuirea aproapelui, ptr ca El insusi-Prea Sfantul Duh-vrea mantuirea noastra prin toate mijloacele posibile, cu conditia sa nu-I stam impotriva si sa nu ne impietrim inima.Insusi Duhul mijloceste ptr noi cu suspine negraite(Romani8,26)"

Foarte miscatoare aceste cuvinte ale Sf. Ioan de Kronstadt. Cat de usor ne putem face astfel placuti lui Dumnezeu.
Multumesc pentru citat, Marina!

despre simplitate
 

"Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.
Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.
Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.
Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.
Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a , orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nupoate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.
Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.
Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.
Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior."

Pacatele impotriva smereniei
 

Pacatele impotriva smereniei se cuprind in mandrie, adica patima de a se inalta pe sine peste masura, din care rasar alte multe rele. "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva iar celor smeriti le da har ", avertizeaza Sf. Ap. Petru. Caci, in timp ce mandria este moartea virtutilor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor. Pacat impotriva smereniei este si injosirea crestinului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucrari nefolositoare ( din predici de Duminica de la Sf. Liturghie ) .

O anecdotă cu adevărat frumoasă ...
 

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
- Uite cum facem, a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin.
Si din cauza asta ne certam putin, asa.. la fel ca oamenii. Vrei?
- Bine, a incuviintat cel de-al doilea.
- Ingerasule … zise rugator primul, hai la mine.
Celalalt ingeras veni cat putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- Aaa, pai nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii ! Ai inteles?
- Da, spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa. Acesta il mai instrui inca o data:
- Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine?
- Ingerasule …
Nici un raspuns.
- Ingerasule, vino, te rog, la mine …!
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
- Nu vin!
- Nu-i nimic, atunci vin eu la tine! il linisti primul ingeras pe prietenul sau, alergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu- l cu multa afectiune..

"Precum mancam, bem, graim si auzim, tot asa de firesc suntem datori sa ne pocaim". (Sf. Marcu Ascetul)

Din Pateric
 

Am citi undeva, ca daca intoarcem la credinta pe cineva, ne mantuim si noi. Se pare ca totusi nu e chiar inutil sa-i adapi pe ceilalti; prin ei vei fi si tu mantuit.
Acestea fiind spuse, nu l-am contrazis de loc pe avva Pimen, caci adevarat este ca trebuie sa dovedim prin fapte credinta noastra.

"Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce "( Ps.50 ) .

Cel/Cei/Cea...
 

"Cel mai important prieten: Dumnezeu
Cei mai buni insotitori:Parintii tai
Cea mai buna casa: Casa ta
Cea mai mare fericire: Constiinta impacata"

Da, frumos si adevarat, dar, pentru ca tot timpul Marina draga, exista si un dar, sa nu confundam constiinta impacata cu amagirea de sine ce ne da o stare aparenta si falsa pana la urma , de fericire. De multe ori spunem Marina "am constiinta impacata ca : mi-am facut datoria pe deplin; am facut tot ce mi-a stat in putinta ; am facut tot ce se putea omeneste face, etc, etc. Granita dintre adevarata constiinta impacata si amagirea de sine , este foarte relativa. Mi-ai dat o idee excelenta pentru un nou topic pe care o sa-l deschid cat de curand.

Paul Evdokimov
 

Sfintenia imbraca tot atatea forme cate imbraca si umanul ; fiecare individ isi poate gasi forma sa personala de sfintenie.

Trei lucruri de folos
 

Un parinte povestea ca , la Sketis , traia un batran truditor, imbracat cu o mica rogojina. Odata , a venin la avva Ammomas si batranul, vazandu-l imbracat astfel , ii zice : " Asta nu-ti foloseste la nimic". El ii zice : "Ma framanta trei ganduri : sa haladuiesc prin pustiuri ; sa merg intr-un loc strain, unde sa nu ma stie nimeni ; sa ma inchid in chilie, sa nu ma intalnesc cu nimeni si sa mananc o data la doua zile". Avva Ammonas ii zice: "Nici unul din cele trei lucruri nu-ti este de folos ; mai degraba stai in chilia ta, mananca putin in fiecare zi si tine mereu cuvantul vamesului in inima ta. Asa te poti mantui ."

Rugati-va putin, insa asa cum trebuie ! ( Sf. Teofan Zavoratul )
 

Dimineata motaiti , si , ca atare, nu va rugati, sau va rugati la plesneala... Este foarte rau. Rugati-va putin insa asa cum trebuie, dupa toata randuiala rugaciunii. Daca intarziati cu trei minute acolo unde va grabiti sa ajungeti, nu este mare lucru! Asadar , rugati-va neaparat aceste trei minutele, dimineata. Puneti-va in fata lui Dumnezeu...Dumnezeu este aproape si de dumneavoastra, macar ca dumneavoastra puteti fi departe de El cu gandul si cu simtamintele : apropiati-va de El atat cu unul , cat si cu celelalte... Dati-I multumita ca v-a pazit in vremea somnului si ca v-a dat din nou sa vedeti lumina Sa si sa mai traiti o vreme...fiindca multi se culca, dar de sculat nu se mai scoala. Cereti de la El binecuvantare pentru treburile zilei, care incepe, ca sa va arate pe cele bune si sa va fereasca de cele rele...Chemati-o pe Maica Domnului, chemati pe ingerul pazitor, pe sfantul a l carui nume il purtati si pe sfintii toti... Rugati-va pentru mama, fratele, rudele si cunoscutii vostri ; pomeniti-i si pe cei adormiti. Dupa aceea incredintandu-va voii lu Dumnezeu, mergeti la treburile pe care le aveti, staruindu-va in tot chipul sa nu uitati ca inaintea fetei lui Dumnezeu umblati...
Faceti toate acestea cu minte adunata si cu simtire neraspandita : rugaciunea Dumneavoastra va fi, atunci, adevarata, iar constiinta nu va reprosa nicicand ca nu v-ati rugat ori ca v-ati rugat rau, indeajuns va fi aceasta, mai ales daca veti pastra lipita de inima asezarea cea rugatoare.

asta-s eu, mai ales in ultima vreme! numai ca mi-e nu-mi ia numai 3 minute, imi ia vreo 10 pe putin..., si nu mi-a placut niciodata sa fac lucurile pe fuga, asa ca deseori acasa inainte sa plec la lucru spun doar un Tatal nostru si aprind candela, iar restul rugaciunilor de dimineata le spun pe drum, odata ce ma vad cu sacii in caruta, sau mai bine zis in metrou. da, stiu, nu e stralucit, dar e mai bine decat deloc... asta pana cand o sa ma recuperez si o sa revin la un ritm normal.

Timpul s-a comprimat foarte mult spre exasperarea multora si stresul isi spune cuvantul. Importanta este dorinta, nevointa intru rugaciune. Toate Mirela draga se aseaza in timp, cu multa rabdare, intelepciune si dragoste de Dumnezeu. Ignoranta e una, neputinta este complet altceva. Sa avem multa nadejde in El in primul rand, pentru ca numai un om intunecat la minte, crede ca toate le poate face singur cu "muschii" lui. Rugaciunea trebuie sa faca parte, obligatoriu, din programul nostru cotidian. Precum nu uitam a ne spala pe dinti, a manca, a ne imbraca, sau mai stiu eu ce, si ea rugaciunea trebuie sa ne intre in sange, sa fie ca respiratia, fara de care nu putem trai.

Sfânta Fecioara Doroteea +
 

"Este mai mare pacat a se deznadajdui cineva de mila lui Dumnezeu, decât a se inchina idolilor. Nu va deznadajduiti , nici nu va indoiti de Doctorul Cel bun si iscusit, caci El poate tamadui ranile voastre. Nu este rana pe care El sa nu o tamaduiasca ; din acest motiv Se numeste Mântuitor, fiindca El mântuieste ; Rascumparator, caci El ne rascumpara ; Eliberator , caci elibereaza. Voi numai sa va intoarceti din tot sufletul spre pocainta, si fara de indoiala veti fi vrednici de iertare"
Asa sa ne ajute Dumnezeu ! +

Ne vorbeste parintele Arsenie ( din vol. I )
 

"Frate, tu stii Scriptura, ca Dumnezeu numai celor smeriti le da har, si zici ca te vei lasa mai târziu de patima inaltarii de sine, dar nu bagi de seama ca intr-acesta sufletul tau se perde deja ? Poti sa arunci un margaritar de mare pret in apa, zicând ca-l vei căuta mai târziu ? Dar daca nu vei putea sa te smeresti cu adevarat, ca sa primesti darul mântuirii tale ? "

Parintele Paisie -" Constiinta pomeneste pacatele noastre. . . "
 

Constiinta este ingerul lui Dumnezeu care pazeste pe om. Cand ea te mustra, inseamna ca Dumnezeu te cearta si trebui sa te bucuri ca nu te lasa uitarii. Trebuie sa avem pururea inaintea noastra pacatele noastre, ca sa ne palmuiasca constiinta prin mustrare, sa dobandim lacrimi la rugaciune si sa nu mai gresim. Si lui Pavel i-a dat Dumnezeu un inger rau ca sa-l loveasca peste obraz pentru a nu se inalta cu mintea. Constiinta pomeneste pacatele noastre si, pomenindu-le, ne smereste.
Lasa-te intodeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in suflet ! Iar cand nu stii care este voia lui Dumnezeu, roaga-te staruitor cu post si metanii, macar trei zile si asculta glasul constiintei . Cum te indeamna ea mai mult , aceea este si voia lui Dumnezeu.

Fericitul Augustin - "Confesiunile unui convertit"
 

Ce am eu, deci, cu oamenii, ca sa auda marturisirile mele, ca si cand ar vindeca ei <<slabiciunile mele>>?. Oamenii sunt un gen curios, ca sa cunoasca viata altuia, dar lenesi sa o indrepte pe a lor proprie. De ce cer sa auda de la mine cine sunt, ei care nu vor sa auda de la Tine cine sunt ei insisi ? Si avand in vedere ca ei aud de la mine insumi , de unde stiu ca spun adevarul, deoarece nimeni dintre oameni nu stie ce se petrece in om <<decât duhul omului care este in el insusi >>? Daca, insa , ei aud de la Tine despre ei insisi , nu vor putea spune <<Domnul minte>>. Caci ce altceva insemneaza a auzi de la Tine despre ei, decât a se cunoaste pe sine ? Mai departe, cine cunoaste si zice <<este fals>> daca nu minte el insusi ? Dar , fiindca <<dragostea pe toate le crede>>, desigur intre aceia pe care legându-i si-i face unul singur, si eu , Doamne, chiar asa Iti marturisesc Tie, ca sa auda oamenii, cărora nu le pot arăta dacă spun adevărul, dar ma cred aceia ale caror urechi le deschide dragostea.
Totusi , Tu , Doctorul meu intim, explica-mi ce roada fac aceste lucruri. Caci mărturisirile mele cele trecute, pe care le-ai si le-ai acoperit, ca sa ma faci fericit in Tine, schimând sufletul meu prin credinta si taina Ta, când sunt citite si ascultate, trezesc in inima mea, ca sa nu doarma in deznadejde si sa zica <<nu pot>>, ci sa vegheze in dragostea milostivirii Tale si in dulcea a harului Tau, prin care este puternic tot cel slab, care devine constient de slabiciunea sa prin harul Tau. Si desfata pe cei buni faptul de a auzi relele lor din trecut, pe aceia care nu le mai au, dar nu-i desfata fiindca sunt rele, ci fiindca au fost si nu mai sunt. Asadar , cu ce roada, Domnul meu, Caruia zilnic se marturiseste constiinta mea, mai sigura prin speranta in mila Ta decât prin nevinovatia sa, cu ce roada, Te intreb, marturisesc chiar oamenilor, in fata Ta, prin aceste scrieri acum, cine sunt, dar nu cine am fost ? Ca acea roada am vazut-o si am amintit-o. Dar cine sunt eu acum, iata , chiar in timpul marturisirilor mele, multi care m-au cunoscut doresc sa stie acest lucru si nu m-au cunoscut aceia care au auzit ceva de la mine si despre mine, dar urechea lor nu este la inima mea, unde sunt eu ori cine sunt eu. Asadar, vor sa ma auda cine sunt când marturisesc, cine sunt eu inlauntru, unde nu pot sa indrepte ochiul, nici urechea, nici mintea. Totusi, ei vor sa auda, vrând sa creada, dar ce vor putea sa cunoasca ? Caci lor le spune dragostea, prin care sunt buni, ca eu nu mint când marturisesc despre mine si ea insasi in ei ma crede pe mine. ( Va recomand cu multa caldura aceasta carte : Fericitul Augustin "Marturisiri", aparuta la Ed.Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane - Bucuresti 1994 )