Bine ...de ce ne este mila?pt ca stim ca ai o viata frumoasa,pt ca viata traita fara simt("nu mi-a fost rusine de nimic...") nu poate fi decat "frumoasa".Dar ne este mila de cei ca tine (mila in ADEVARATUL sens al cuvantului nu compatimire)pt ca viata ta ar putea sa fie infinit mai frumoasa dar tu nu stii asta,si se pare ca nici nu vrei sa stii:(:(

Eu sunt liberala.Mergand spre anarhism.Ateii au si ei diferite opinii politice.

quasar,nu traiesc "fara simtire".Am facut si greseli,mi-am dat seama de asta,am trecut peste ele si ma voi stradui in viitor sa nu le repet.

Esti fericita? Daca da, ce inseamna pentru tine a fi fericit?
scuza-mi indiscretia:cool:

Am o familie intelegatoare,am prieteni buni,nu sunt bolnava,nu traiesc in saracie,am posibilitatea de a studia ceea ce imi doresc,am planuri de viitor.Cred ca am multe motive sa fiu fericita.

Fetita vrajitoare glamouroasa, fi sanatoasa, mergi in pace, iti dorim numai bine, fie numele Domnului Binecuvintat!
Hadeti sa lasam fetita in pace, nu tuturor le-a fost dat sa inteleaga din prima "care-i treaba" si eu sunt unul dintre ei asa ca o inteleg!...in schimb, girlie!... niciodata nu am spus ca nu este Dumnezeu, aici trebuie sa ai grija, ca e groasa!:D

Nu mi-e frica.Nu am crezut niciodata in Dumnezeu,si nu mi s-a intamplat nimic groaznic:)

Imi iubesc f mult parintii.Te pot asigura ca ni i-as vinde ptr nimic in lume.Ideea ca ai nevoie de religie ptr a putea fi moral mi se pare o mare tampenie.Poti fi ateu si f moral sau imoral.

Si credinciosii au comis crime.Inchizitia,arderile pe rug,razboaiele sfinte,cruciadele,terorismul.Asta inseamna ca niciun credicios nu poate fi moral?

INCA

Nu cred.Am 18 ani,si pana acum am rezolvat toate problemele fara ajutorul lui Dumnezeu.Deci,se poate.

Uite un exemplu tipic de tinar care ma face sa-mi sara sigurantele. Am 18 ani,si pana acum...Adica bai tantalailor voi cu mine va puneti? Pai daca am reusit sa-mi iau bacul ma mai sperii eu de boala copilului? De moartea parintilor? De spatele prietenilor la greu? De razboaie? De accidente? De somaj? De foamete? De cutremur? De batrinete? De faliment? De singuratate?........ CE mi se mai poate intimpla?:p
Pe de alta parte prea altfel nu am fost nici eu!:rolleyes: Si ateeii mai ales cei tineri au marea sansa de al mai intilnii pe Dumnezeu si de a ne depasii pe noi toti! Pacat ca Dumnezeu trebuie sa-i dea mai intii cu capul de toti peretii (cum a facut cu mine) ca sa se trezeasca!

Nu am afirmat asa ceva.Totusi,majoritatea credinciosilor considera ca nu poti realiza nimic fara Dumnezeu.Eu cred ca se inseala.Cunosc doua persoane atee convinse,care au avut o viata frumoasa,si au depasit toate problemele.Deci,am modele bune de urmat:)

"Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu."

Multi spun ca nu cred in Dumnezeu insa nici ei ca si noi nu stim ce este in inima lor si ce transformari vor avea loc, doar Dumnezeu stie inima fiecaruia, si cum va evolua fiinta lor. Nu multi au norocul sa creda de mici copii sau chiar la 18 ani. Ap.Pavel cred ca avea vre-o 35 pina i-a venit "mintea la cap"...altii niciodata si ramin incrincenati in ateismul lor pina la moarte, asta este...
Sper ca Duhul rugaciunii sa dea si peste tine!:) sa vezi cum brusc de la niste valori considerate "beton" treci la alte valori:) Asa credeam si eu ca ceea ce sunt la 18 ani AIA E! insa schimbarile ulterioare mi-au aratat contrariul.
Doamne Ajuta!

Pai afirma asta pentru ca asa este! Nimic nu se poate fara Dumnezeu. Pare mai ales in tinerete ca tot ce-ti iasa este datorat tie insuti. Fiecare dintre noi cred ca a trecut prin asta. Apoi cu putin spirit de observatie poti observa ca multe nu depind de dorinta ta sau cunostintele tale. Si o sa fii f. contrariata pentru ca nu-i logic:rolleyes:
Intelepciunea este sa aflii de ce!
In privinta exemplelor de viata si eu am exemple de viata din "tabara adversa" credinciosi care au avut o viata frumoasa si au depasit toate problemele...si nu doar doi. Acum ce facem?;) Ce modele urmam? Pe cele care o duc bine aici si nu dincolo (daca exista un dincolo) sau pe cele care o duc bine si aici si dincolo? Logic este sa urmam pe ultimii. Un ateu nu risca!:D
Desigur poti sa nu crezi si sa nu o duci bine si sa crezi si sa o duci prost...indiferent de modele atita doar ca un credincios poate supravietuii acestui "dus prost" prin credinta in timp ce un necredincios termina prin alcool , droguri (alcool) si/sau sinucidere. Pentru ca intrebarea nu-i cum supravietuiesc cind imi merge bine ci cind nu-mi merge bine! Tu din capul locului pleci de la ipoteza ca io sa-ti mearga bine pt ca ai 2 modele. Aici nu-i de vina lipsa credintei ci cei DOAR 18 ani! Dar daca prima nu o sa te gaseasca niciodata (sa nu fie) anii o sa te gaseasca cu siguranta. Deasemenea necazurile. Si virsta +necazurile o sa te faca sa vezi altfel........
Sper doar ca sa nu fi prea mindra si sa nu-ti recunosti atunci tie ca ai gresit. Multi nu au o a doua sansa.

Voi intalni necazuri,bineinteles.ma voi stradui sa le depasesc.Drogurile,bautura si sinuciderea sunt excluse,pretuiesc extrem de mult viata(am realizat asta cand am studiat satanismul modern:).Cele doua modele sunt foarte speciale ptr mine,parintii mei.

Saracii de ei!??? Macar daca ar avea o fica care sa-i scoata din iad! Asa nu au nici o sansa.........
Bun iti doresc..........Nu nu-ti doresc, sau mai bine zis nu doresc sa scriu ce-ti doresc. Ai crede ca din rautate o fac si nu-i asa!Dimpotriva. Oricum daca vreodata in viata ta il intilnesti totusi pe Dumnezeu si daca iti iubesti parintii sa tii mine ca-i poti ajuta chiar daca au murit. Stiu acum suna absurd dar poate cu ajutorul lui Dumnezeu vreodata o sa sune...altfel.

Nu am devenit atee datorita parintilor mei.M-au sprijinit mereu sa invat despre diverse religii si filozofii.Am studiat crestinismul,islamul,intr-o oarecare masura iudaismul,budhismul,hinduismul,satanismul modern si teist(desi trebuie sa spun ca am preluat multe idei de aici),paganismul si wicca(ador vechile legende ale zeilor si ale eroilor),de asemenea Thelema(si de aici am "preluat" cateva idei).Pur si simplu,am ajuns la convingerea ca nu pot crede in zei/dumnezeu.

Ba da tocmai datorita lor ai devenit ce ai devenit. Ei s-au dorit oameni deschisi spre lume lasindu-te pe tine sa alegi daca si in ce crezi. De ce n-au facut-o si cu limba; adica sa te lase sa-ti alegi ce limba vorbesti? Cu mincarea? Cu tot ce ai invatat de la ei?
Vezi tu om de 18 ani (mi-ar placea sa-ti alegi un nick oarecare Ana, Maria...) semanatorul ori seamana cind e timpul de semanat ori lasa cimpul sa se maracineasca. Ori ei aveau datoria sa semene in copilaria ta dorul de Dumnezeu. N-au facut-o de aceea esti atee. Ai dreptate parintii sint modelele preferate ale copiilor si ei fiind atei nu poti fi altfel.
Dar cu toate ratacirile tale prin pseudoreligii saminta lui Dumnezeu n-a murit in tine. Dovada este prezenta ta pe acest forum.De fapt in subconstientul tau stii ca n-ai gasit nicaieri ceea ce cauti. Vezi cine l-a gasit pe Dumnezeu nu mai umbla prin religii, confesiuni straine...ca n-are dece! Eu n-ajm avut inca curiozitatea sa intru pe un forum musulman sau budist sau de alta natura.

Daca tot esti dispusa sa citesti..iti recomand o carte...care o sa iti placa..Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie...nu o sa te plictiseasca DELOC.:)

dintr-o anumita perspectiva ateismul este imposibil. Pentru ca fiecare om are nevoie si recunoaste iubirea (indiferent in ce forma, intensitate). Ori Dumnezeu este definit ca iubire in toate religiile. Tot ce ramane este sa nu fii religios.

Tu de fapt nu ne-ai spus ce vrei de la noi cei de aici de la "biserica ortodoxa"?

am vazut ca vorbeati despre ateism.m-am gandit sa ma alatur.

calator,sigur ca toti oamenii au nevoie de iubire,si recunosc acest sentiment.Doar ca ateii nu il iubesc pe Dumnezeu.Asta e singura diferenta,in rest,isi iubesc si ei familia,prietenii,locul unde s-au nascut,iubesc natura,animalele,etc,etc.

a nu-l iubi nu insemna a-l nega

Era vorba despre iubire.Bineinteles ca ce vroiam sa spun este ca nu poti iubi ceva in care nu crezi.

"Ori ei aveau datoria sa semene in copilaria ta dorul de Dumnezeu"
Da, chiar asha, aveau datoria sa te indoctrineze asha cum dresezi un animal...Ce parinti ai avut... saraca de tine.

"Totusi,majoritatea credinciosilor considera ca nu poti realiza nimic fara Dumnezeu."
Nu majoritatea, TOTI.:D

Pai ea il neaga destul de tare...... :|

mda interesant, acest soi de demoni nu se scoate decat cu rugaciune si cu post.

id de mess viliga_valentinstloa

Demoni????????:rolleyes:

[b][size=4]Stiu k in Coranul musulmanilor scrie ca cei care nu cred cuvintelor noastre despre Dumnezweu nu avem ce sa le facem!Luminarea vine de la Dumnezeu al carui nume este Iahve si nu Desanca,Oliver sau Buda!Dumnezeu este imvabil si etern

Defapt ateismul este credinta ca nu exista Dumnezeu, si sincer teoriile ateistilor sunt cele mai clare de pana acuma, pentru ca sunt in mare parte confirmate de stiinta...ceea care nea adus din epoca de piatra in era calculatoarelor.

In plus, e atat de logica "ideea existentei unui Dumnezeu": la un anumit stagiu in evolutie am ajuns sa fim singura specie de organisme vii care a inteles ca la un anumit moment vom muri. Pe langa asta, am descoperit ca existau momente in care viata era mai grea (secete, ploi, ninsoare) si cand viata era buna, sau lucruri pe care nu puteam sa ni le explicam (gen eclipse si ploi de meteoriti) si am zis ca toate aceste lucruri trebuie sa provina de la o forta care este cu mult mai puternica decat noi. Atunci am zis ca ar trebui sa fim buni cu ea, pentru ca am descoperit ca viata merge bine cand incepi sa fii bun cu altcineva si el cu tine. Desigur am adus si idei conform carora daca nu esti bun, si nu respecti anumite legi care fac viata mai usor de trait, atunci vei ajunge intr-un loc urat si nasol, si daca vei face bine vei fi salvat pentru totdeauna si vei trai bine si dupa moarte. Si de aici a venit ideea de "dumnezeu", fie ca au fost mai multi (politeism) sau ca a fost unul singur. Ideea asta nu a fost una singulara, e prezenta in toate civilizatiile antice. Si in timp ideea a ramas, a evoluat, desi multe lucruri s-au explicat.

Iar in timp biserica s-a aratat dominanta in jurul credintei oamenilor (vezi evul mediu), si a ajuns a recurge la metode de tortura si ardere pe rug pentru a-si impune punctul de vedere. Insa, in timp si biserica s-a ondulat la descoperirile stiintei, lasand la o parte multe din credintele sale (gen pamatul e plat, si e centrul universului) dar a ramas o putere doar pentru ca era preferata unui Dumnezeu care nici nu poate fi demonstrat ca exista, si incet incet stiinta ofera teorii, sustinute de dovezi cum ca acest Dumnezeu nici nu ar exista.

Deci sa fii ateist, inseamna sa crezi in stiinta pana la urma. Iar daca spui chestia asta, te referi la toti de pe pamant. Pentru ca si voi nu ati putea sa postati pe internet opiniile voastre pe forumuri fara ajutorul unui computer, rezultat al stiintei.

Ce sa mai vorbim de alte religii, gen musulmanii. Si ei cred intr-un Dumnezeu, se cheama Allah. Dar este diferit de al vostru...cum se explica asta? Gresec ei? Sau noi? Sau sunt raiul si iadul impartite in 2-3 parti pentru fiecare zeu care exista in momentul de fata??? Aceasi teorie mi-ar permite mie sa spun ca exista un dumnezeu numit Zeus, sau Apollo. De ce ni se pare atat de normal ca acei zei nu exista, cand defapt, la un moment dat exista o civilizatie, destul de evoluata si care semana cu a noastra, care credea in ei la fel cum si noi credem in Dumnezeu.

Daca vreti sa ma contraziceti astept dovezi clare despre existenta unui Dumnezeu. Si nu ma refer la citate din Biblie, sau pareri de genul: "Pai ce alta explicatie ar fi daca nu existenta unui Dumnezeu?"

"Există Dumnezeu?
Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu...

De Marilyn Adamson

-Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nici o forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata.” Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin... Dacă cineva respinge până şi posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, atunci orice dovadă s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicaţie sau alta. Este ca atunci când cineva refuză din principiu să creadă că oamenii au ajuns pe Luna şi, oricâte informaţii ar primi, nu se va răzgândi. Fotografii ale astronauţilor în timp ce merg pe Lună, interviuri cu astronauţii, roci selenare... toate dovezile n-ar avea nici o valoare dacă persoana respectivă a ajuns deja la concluzia că oamenii nu pot ajunge pe Lună.

Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2

Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri...
1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

Planeta noastră... mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

-Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă... şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor - astfel încat apele oceanice să nu stagneze - şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul4.

Apa... deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:

Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36,5 grade.

-Apa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.
2. Există Dumnezeu? Complexitatea creierului uman indică existenţa unei inteligenţe superioare la originea sa.

Creierul omenesc... procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum apare acest articol pe ecran. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte continuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

-Creierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Şi crezi tu că acest creier care se ocupă de peste un milion de informaţii în fiecare secundă, evaluându-le în acelaşi timp importanţa şi îngăduindu-ţi apoi să acţionezi în funcţie de cele mai pertinente informaţii... crezi tu că acest creier a apărut, pur şi simplu, la întâmplare? Au apărut dintr-o dată acele cauze biologice care au dus la formarea în mod desăvârşit a ţesutului, a fluxului sanguin, a neuronilor, a întregii structuri cerebrale? Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni. Cum putem explica existenţa la întâmplare a creierului uman?
3. Există Dumnezeu? „Întâmplarea” sau „cauzele naturale” nu pot explica în mod credibil toate aceste lucruri extraordinare.

Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?

Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare - fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.
4. Exista Dumnezeu? Pentru a putea afirma cu siguranţă că nu există Dumnezeu, trebuie să ignori complet pasiunea unui număr enorm de mare de persoane care sunt convinse că există Dumnezeu.

Nu vreau să spun că un lucru este neapărat adevărat dacă un număr suficient de mare de oameni îl crede. În ştiinţă, de pildă, s-au descoperit despre univers adevăruri noi care au desfiinţat concluziile anterioare. Dar pe măsură ce ştiinţa a progresat, nici o nouă descoperire ştiinţifică nu a infirmat probabilitatea ca o minte inteligentă să fi conceput toate aceste lucruri. Ba chiar, cu cât se fac mai multe descoperiri despre viaţa umană şi despre univers, cu atât descoperim că acestea sunt mai complexe şi mai exact concepute. Noile dovezi nu numai că nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci indică cu şi mai mare precizie spre o sursă inteligentă care a creat totul. Oricum, dovezile obiective nu sunt totul.

Mai este o chestiune mult mai vastă. De-a lungul istoriei miliarde de oameni de pe tot globul şi-au confirmat convingerile ferme despre existenţa lui Dumnezeu - concluzii la care au ajuns în urma unei relaţii personale, subiective, cu Dumnezeu. Şi în zilele noastre milioane de oameni pot relata amănunţit despre viaţa lor cu Dumnezeu. Ei ne-ar arăta răspunsurile primite la rugăciunile lor, modul clar şi minunat prin care Dumnezeu le-a împlinit nevoile şi i-a călăuzit în luarea unor decizii personale importante. Ne-ar putea descrie în detaliu nu numai propriile convingeri, ci şi cum a acţionat Dumnezeu în viaţa lor. Mulţi oameni sunt siguri că există Dumnezeu, că este iubitor şi că li s-a dovedit credincios. Dacă încă eşti sceptic, poţi spune totuşi cu certitudine: „Eu am dreptate absolută, iar ei se înşală în ce-L priveşte pe Dumnezeu”?
5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii... de folosesc atât de mult timp, atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi... că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe cei ce credeau în Dumnezeu, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod convingător că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

-Nu mi-am dat seama însă care era adevaratul motiv pentru care eram atât de măcinată de subiectul „Dumnezeu”... fiindcă Dumnezeu Insuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat pentru ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Filosoful Malcolm Muggeridge scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit.” C. S. Lewis îşi amintea: „...noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine.”

Dupa aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprised by Joy”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam nici un fel de aşteptări... în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.
6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Isus Hristos este imaginea cea mai evidentă şi mai directă a lui Dumnezeu.

De ce Isus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată ca ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte pe Iisus de toţi ceilalţi. El a spus că Dumnezeu există şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus a spus că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi că cine crede în El crede în Tatăl.

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”8 El a susţinut că are calităţi pe care le are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conduce pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”9

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi... orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor... a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura... a mers pe lac, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El a spus oamenilor că dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.10

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi... Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la un alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate... dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care îl putem iubi pe Dumnezeu este că... El ne-a iubit mai întâi.

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus Dumnezeu le întinde o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”12

Deşi Ii stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu nu o face. Dimpotrivă, El ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, pentru ca noi să alegem singuri să Ii răspundem. Distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Il cunosc pe Dumnezeu, dorinţa - care ne macină inima şi mintea - de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus."

Buna Joe! :)

S-a discutat pe tema aceasta si la rubrica "Teologia si stiinta" in topic-ul "Exista Dumnezeu?" Iti sugerez sa citesti TOT ce s-a spus (sa nu renunti la jumatate...:D) si sa iti prezinti si eventuale contraargumente tot acolo.

Iti respect crezul... si mai ales faptul ca esti dispus la o "dezbatere".

Multa pace iti doresc! :)

Da, sunt sigur ca aceasta discutie mai e in cateva locuri, dar atata timp cat rubrica asta tot se intitula "ateismul", am zis sa postez aici...ma voi interesa si la rubrica de care ai mentionat.

Mda, am vazut si eu un video despre chestia asta, si majoritatea teoriilor prezentate de Marilyn Adamson au fost prezentate si in acel video.

1. Defapt, tocmai pentru ca Terra are toate aceste proprietati viata a putut aparea pe planeta. De aceea viata nu a aparut pe Jupiter sau Saturn. Argumentul acesta porneste de la premiza ca cineva ar fi creat Terra ca sa fie un habitat bun pentru viata, nu ca Terra ar fi evoluat (si ca ar fi avut toate caracteristicile necesare) spre a suporta viata. Deci toate argumentele prezentate sunt caracteristici ale fiecarei planete...numai ca a noastra s-a intamplat sa isi inceapa existenta la o distanta suficienta fata de soare pentru a permite vietii sa evouleze. Iar asta nu poti sa spui ca este mana lui Dumnezeu. Dupa Big Bang s-au format planetele, de la sine, iar unele au ajuns sa fie prea aproape de soare, altele prea departe, si unele la distanta necesara pentru a forma viata (Terra).

2. In teoria aceasta se porneste din nou de la premiza ca Dumnezeu ne-a dat creierul dintr-o data, si ca este miraculos modul in care procesam informatiile. Defapt, acest lucru poate fi explicat de arheologi, biologi, oameni de stiinta, care au descoperit fosile ce releva faptul ca omul a evoluat de-a lungul a milioane de ani, din ceva asemenator maimutei in homo sapiens. Iar odata cu aceasta dezvoltare, si-a dezvoltat si creierul, fiind nevoit sa se adapteze diferitelor situatii in care se gasea.

Citez:
Chestia asta e folosita atat de mult pentru a dezinforma lumea incat nu mai e amuzant. Sunt acesti sustinatori ai Bibliei care folosesc ideea ca viata s-a format "la intamplare". Ca anumite particule au venit impreuna, din greseala, si au format viata. Defapt, teoria este ca viata a evoluat. Anumite molecule anorganice s-au combinat formand primele forme de viata, iar de acolo au evoluat restul.

4. Se bazeaza pe un citat al unui om de stiinta: "Cu cat stiu mai multe despre pamant si univers, cu atat realizez ca trebuie sa existe un Dumnezeu". Desi acest citat este infirmat de alti zeci de mii de oameni de stiinta, care odata ce descopera mai mult despre univers si pamant, realizeaza ca este mai mult decat un joc de sanse, sau o mana creatoare, si totul poate fi explicat logic.

5. Se foloseste de vechea metoda a psihologiei inverse, mentionand ca si el/ea a fost atee la un moment dat si ca punea intrebari pentru a vedea daca cineva poate sa il/o convinga de existenta lui Dumnezeu. Defapt, toti ateii pe care ii stiu nu pun nici o intrebare in legatura cu aceasta treaba. Dar daca punem intrebari, nu este ca sa asteptam o teorie atat de buna care ne va atrage spre Dumnezeu, ci ca sa analizam problema cat se poate de rational. Pentru ca pana la urma de aceea avem acest creier care proceseaza milioane de idei pe secunda...ca sa gandim.

Dar aceasi sursa din video-ul pe care l-am vazut folosea dovezi cum ca daca inmultesti numarul literelor din prima propozitie a genezei cu cele din a doua propozitie si le imparti la alte produse de litere, iti iese 3.14 (pi), asta ca sa demonstreze ca Biblia avea raspunsurile matematice cu mult inainte de a le descoperi noi. Ceea ce a fost cea mai mare tampenie posibila, tinand cont ca oriunde vei gasi coincidente de acest gen.

A, da, sau tipul asta, care e criminal:
[link=http://youtube.com/watch?v=9zwbhAXe5yk]

Si ca sa inchei:

"Shake off all the fears of servile prejudices, under which weak minds are servilely crouched. Fix reason firmly in her seat, and call on her tribunal for every fact, every opinion. Question with boldness even the existence of a God; because, if there be one, he must more approve of the homage of reason than that of blindfolded fear. "
- Thomas Jefferson, al treilea presedinte al statelor unite

e_diana are dreptate...in legatura cu faptul ca ateii(majoritatea) cautand aceste dovezi au nevoie sa se asigure ca ceea ce fac(nu cred in Dumnezeu) este bine pentru ca ceva in constiinta lor nu ii lasa in pace...de asta joe isi pierde timpul scriind pe acest site...pentru ca vrea sa afle parerea celor ce cred in Dumnezeu si sa-i combata cu argumente....dar daca ar fi atat de sigur ca nu exista de ce sa-l mai intereseze acesti "naivi care cred ca ceea ce stiinta nu poate explica este supranatural"?intr-un fel probabil ca simte o mustrare de constiinta...desi mandria nu il lasa sa recunoasca(si nu cred ca e_diana foloseste metoda psihologiei inverse...se cunosc cazuri de oameni de stiinta despre care se stia siguri ca sunt atei si care s-au intors la credinta...deci e vb de o experienta personala ca multe altele:) )...in prezent si eu ma confrunt cu acest gen de intrebari(exista sau nu exista Dumnezeu?) dar adevarul este ca din cele mai vechi timpuri oamenii au simtit ca ceva supranatural le dirijeaza vietile(chiar daca acel ceva era pt ei soarele sau zeii din cauza ignorantei) si credinta il deosebeste pe om de animal,fiind in esenta omului, data de la Dumnezeu.

Da, asa e. Pentru ca nu sunt inca ateu. Dar nici nu pot sa spun ca apartin vreunei religii. De aceea, caut sa aflu ce se intampla defapt in lumea asta. Nu vreau sa accept pur si simplu o idee pentru ca asa spune biserica, sau o carte veche de 2000 de ani...si nu ofera nici o dovada. Insa, pana acuma, stiinta mi-a oferit cele mai clare raspunsuri, de aceea tind sa cred intr-o existenta logica a lumii, decat una creationista. Si de aceea pun intrebari la fiecare lucru care mi se prezinta.

Sunt impotriva ideii de religie, pentru ca in momentul de fata creaza cele mai mari dezbinari intre oameni (vezi diferentele intre musulmani, crestini, evrei, si sentimentele de neaprobare intre religii). De asemenea, religia este o forma de manifestare care tinde catre indobitocire a populatiei. Oamenii nu mai cauta raspunsuri, ci accepta idei pe care biserica le ofera. Prefera sa creada in puterea omului in turma bisericii (puterea in numere mari), decat sa accepte independenta personala si abilitatea de a face decizii singur si de a fii independent din punct de vedere spiritual.

Si m-am impotrivit la ceea ce spunea e_diana, pentru ca teoriile prezentate in rezumatul ei sunt gresite din punct de vedere logic. Sunt sigur ca sunt oameni care accepta acele teorii, dar mai multi le neaga corectitudinea.

pana la urma...indiferent de religiile care au dus la razboaie etc...e vb de existenta unui Creator.....si stiinta nu a putut demonstra niciodata de unde venim in ciuda tuturor teoriilor, chiar in ultimul timp majoritatea oamenilor de stiinta au ajuns si ei la concluzia lui badea Gheorghe( care accepta ceea ce ii spune traditia si nu-si pierde timpul ratacind printre teorii si printre"dovezi" aduse de istorie care si ea este relativa)...ma bucur ca ai recunoscut ca am dreptate...asta doveste ca nu crezi orbeste in ceva si cauti Adevarul...(pe care si eu il caut de altfel).Dar presimt ca vei termina sirul cautarilor in credinta(si mai ales in credinta crestina ortodoxa pentru ca stiinta nu a putut dovezi niciodata de ce sfintii ortodocsi nu putrezesc-ei sunt gasiti USCATI nu sunt conservati ca mumiile egiptene, cum au loc exorcizarile-am o cunostinta care a vazut cum un om s-a ridicat de la pamant in timpul unui astfel de fenomen, de ce in fiecare an la Ierusalim vine Sfanta Lumina-care nu e produsa de preot pentru ca sunt oameni care-si dau pe maini si pe fata cu ea fara sa se arda si nu e trucaj pentru ca se infierbanta treptat;).Apoi...mucenicii care s-au sacrificat pentru Hristos si au facut minuni(de ex ii dadea la lei si leii le lingeau picioarele, ii bagau in smoala si nu se ardeau-incat cei care ii terorizau au trebuit sa testeze pe soldati daca smoala e fierbinte si i-a ars)...suntem noi in masura sa presupunem ca erau nebuni sau ca aceste lucruri sunt doar povesti(cine s-ar lasa jupuit pentru o idee?)?...faptul ca si in ziua de azi se mai intampla minuni in sensul ca oameni care nu mai pot fi ajutati in nici un fel de doctori se vindeca in urma rugaciunilor(unii spun ca-i vb de autosugestie dar de cand autosugestia vindeca boli precum cancerul???)poate constitui o dovada ca Dumnezeu exista si ca Iisus a inviat.Aceste intamplari au loc doar la ortodocsi si nu tin de miraje sau autosugestie (doar sunt si atei care vad si recunosc )dar stiinta le ignora pentru ca nu poate sa le explice;)

Cineva de pe forum spunea ca oamenii care cred in Dumnezeu au impresia ca nu mai pot face nimic fara El...asa este!Eu cand am inceput sa ma indoiesc de existenta Lui ma simteam atat de rau ca nici nu ma puteam concentra la cv ca aveam impresia ca nu ma mai ajuta Dumnezeu si ca este suparat de mine si ca de aceea nici un lucru nu o sa-mi reuseasca(am patit asa tocmai pentru ca inainte aveam o legatura f stransa cu El).Dupa o perioada de timp mi-am dat seama ca pot sa fac ceva si fara sa ma gandesc ca ma ajuta Dumnezeu...DAR NU MAI AM ACEEASI SATISFACTIE, ACEEASI LINITE INTERIOARA, MA SIMT CA SI CUM LIPSESTE CEVA DIN MINE. Ceea ce vreau sa spun este ca oamenii nu cred in Dumnezeu doar pentru ca se simt protejati si ajutati de El(desi asta este un mare avantaj al celor care cred), ci pentru ca Dumnezeu ne-a dat suflet si sufletul nostru ne comunica existenta Lui, oricate argumente stiintifice sau explicatii rationale ar spune ca nu exista...de asta ateii cauta atatea dovezi ca nu exista, pentru ca sufletul si constiinta le spune contrariul.E adevarat ca constiinta se formeaza de mic si ca depinde de felul cum te educa parintii...adica un copil crescut de mic fara Dumnezeu nu simte nevoia sa comunice cu El, dar vine un timp cand isi pune singur intrebari si cand incepe sa caute acele dovezi tocmai ca sa se linisteasca, sa se asigure ca nu face ceva gresit si atunci simte intr-un fel mustrari de constiinta (deci Dumnezeu tot Isi face simtita prezenta cumva, indiferent de educatia primita de mic).Oricum, parerea mea este ca Dumnezeu este in noi prin sufletele noastre si ca chiar cei care sunt crescuti atei doresc apoi sa demonstreze ca au dreptate si pana la urma tocmai stiinta le demonstreaza ca Dumnezeu exista si multi ajuns sa creada si sa vada diferenta, sa descopere o liniste interioara si o legatura cu Dumnezeu care pretuieste mai mult decat orice(spun asta pentru ca stiu ce inseamna erodarea acelei legaturi).

Stiinta are diferite teorii care explica aparitia omului pe pamant. Momentan nu au fost demonstrate in totalitate, dar se fac progrese mari. Am incredere ca stiinta va demonstra si abiogeneza in curand, asa cum a demonstrat atatea alte teorii pe care biserica le considera ca fiind corecte din punctul ei de vedere. La un moment dat biserica spunea ca pamantul e centrul universului pana cand s-a descoperit contrariul. Ca pamantul e plat, aceasi poveste. Stiinta a fost cea care a explicat totul in jurul nostru.

Oricum, asta e frumusetea stiintei. Nu spune niciodata: "noi suntem siguri ca este cum spunem noi, si ca alta explicatie nu exista"...cum face biserica. Ci ofera teorii. Si teoria gravitatiei este tot o teorie..dar daca ridici un creion si ii dai drumul, o sa cada.

Dupa cum spuneam mai devreme (sau intr-un alt post), la un moment dat am ajuns sa fim singura specie de organisme vii care ne-am dat seama ca la un moment dat vom muri. De aceea am avut aceasta nevoie sa stim ca dupa ce vom muri, viata noastra va continua. Si anumiti oameni si-au dat seama de avantajele acestei idei, au facut reguli si au spus ca daca le vom urma vom ajunge in rai si ne va fi bine, daca nu vom ajunge in iad. Plus faptul ca generatii intregi am fost crescuti sa credem intr-o putere divina. Nici eu nu spun in totalitate ca nu exista un Dumnezeu, dar am niste indoieli destul de puternice...mai ales faptul ca logica din spatele inexistentei unui Dumnezeu face mult mai mult sens decat teoriile prezentate de biserica cum ca ar exista (teorii nefondate).

Am auzit eu de sfanta lumina...si am citit despre cat de controversata e treaba, si cum multe teorii afirma ca nu este vorba de nici un miracol, ci mai degraba de niste oameni care vor sa creada ca e un miracol. Si sunt sigur ca e o explicatie logica, pentru ca majoritatea miracolelor prezentate, au fost repede spulberate de stiinta. Despre apostoli, povesti scrise in Biblie nu as prea crede, pentru ca nu e o carte veridica. Fiind scrisa de oameni, tradusa in atatea limbi incat cuvantul "femeie tanara" s-a transformat in "fecioara" si de aici aparitia unei minuni. E o carte atat de complexa incat trebuie interpretata metaforic, decat cuvant cu cuvant. Cred ca ti-am raspuns ideilor tale...

O intrebare: Cum il vezi tu pe Dumnezeul tau? Ce este el? Sub ce forma s-ar infatisa atunci cand ajungi in rai? Ar putea sa vorbeasca? E o bila de lumina, sau o persoana ca noi toti? etc...

Crede-ma ca acum sunt foarte confuza si habar nu am cum mi s-ar infatisa Dumnezeu dar cred ca fiind imaterial nu ar vorbi cu mine...poate ca Raiul reprezinta o comuniune cu El si o stare de liniste a sufletului...iar Iadul reprezinta ratacirea sufletului fara Dumnezeu nu neaparat un chin cum este descris de religia crestina...dar totusi ratacirea asta provocand o mare suferinta sufletului prin singuratate(adica faptul ca nu vom fi cu Dumnezeu ne produce o suferinta mai mare decat orice chin asta cum intunericul inseamna lipsa luminii)...habar nu am:-??:(...

aaa...si inca ceva...eu te sfatuiesc sa nu te lasi niciodata...adica sa cauti mereu...ca poate cu ajutorul lui Dumnezeu( sa speram ca exista:(...)ai sa gasesti Adevarul...nimic nu e mai rau decat sa fii indiferent si sa spui ca El nu exista...pentru ca atata timp cat inca cauti inseamna ca ai sanse sa Il mai gasesti...si e atat de bine cand crezi:)