psalmul nepasarii iresponsabile a puiului naiv si tepuit ce se crede fericit...ca sca
 

-Cu o sarutare faci afaceri cu ascultarile si ti le lepezi pe toate?
-Cu o multumire iti faci club exclusivist si trufas al ”pocaitilor” ce nu se mai pocaiesc osandind vamesii si pacatosii ce se pocaiesc?
-Intr-o furie iti vinz moartea sataneului sinagoangei care esti si trebuie sa moara si sa dispara suparat pe aparitia lui Dumnezeu in ochii mintii?
-Cu un giumbushluc te pilesti si iti circaresti toata viata ca un jolijoker profesionist bun de eretic standUp comedy
-Cu o privire la satanitza devi barfitorul crud care toarna de o depaseste slugarnic parand toata viata si nu doar la proces, la greu si la momentul culminant fericindu-te cu dezbinarea de iubirea lui Dumnezeu ca nebunul ce i-a rodit tarina, ca porcul spalat cu fotomodele luxuriante, pedo fantastic, pedo bombastic, mister lova-lova, mister lier and mister ron-g
-Cu o invartire ”intzetzeleapta” nevazuta ca o razgandeala si-o nemultumire inventata cu care te mai si lauzi devi vrajmas Cuvantului si familiei Lui?
-Cu legea faradelegilor nu mai vrei sa treci la dreapta Credinta ca rakul roshu imbract in alb-astru?
-Pentru-o mita nesimtita si lingusita iti suprascri si-ti calaresti EUL Domnului si sinagoga Lui cu belEuUl isUului tau ipocrit si fatarnic regenerandu-l mereu, ingrasindu-l, crescandu-l, marindu-l, ingamfandu-l, gonfalndu-l, intarindu-l, adulandu-l... mintind, hulind, facand erezii, faradelegi si necredinte laudandu-te si lasandu-te multumit de pămantul pagan al uniiuni-furaciuniunii tuturor sinagoagelor pierzarii, la scapare, la fofilare, la lingusire, la amagire naiva ca licuriciul-scap-ariciul plin de scaieti si scheleti ce te leaga in frica si lenea de duh pana te indoiesti, pana guiti de tot binele facut tie de Dumnezeu nepasandu-ti cat de usuratc negi, risipesti si te scapi de El?.. de iubirea Lui?... manios, ”bucuros”, cu rugaciuni si cersetorie pe dos, vrand la glume sa barfesti si sa te razbuni, sa-ti satisfaci cruzimea voii libere ca beroii de carton si de benzi desenate pline de pornoshaguri.
-Cu o aluzie, cu o iluzie, te dai jugnit, sclav, silnicit, victima ”vrednica” si sari in iad dandu-te peste cap, dandu-te in spectacol, facandu-ti acolo buncar si viitor ”fericit”?
-Constatandu-ti neputinta pe neasteptate, nu poti sa nu-i faci rau vrand sa scapi, stii tu cui, aplicand ”solutia”, facand ispita.. si pentru frica de ea, de frica repetitiv recidivanta, stiind ca nu potim ca nu poti sa nu faci rau iar si acuzi si te razbuni cumplit, neputincios, continuant pana la capat, mintind ca ti-ai pierdut pacea, puterea, linistea, curatenia, vrednicia, indreptatindu-te, manindu-te cu furie scoasa din minti... desi El si familia Lui ti-o dadea?
-Pentru o barfa, o vrajeala, o linguseala ai brusc mare frica si mult curaj curajos sfinvers, smintit, indraznind pe dos ca papagalii si maimutele? cu ...tupeu... de te dai mare si tare sustinand ca nu ti-e frica de satana-sultana si de procurorii si avocatii ei mari justitiari ipocriti in sensul ca sfidand cinic te arati disponibil sa faci toate faradelegile exemplificand ca un ”puternic” necrezand cu naivitate privilegiata lepadand frica de Dumnezeu ca pilitul casnic privilegiat ce-si permite sa-si permita?

Psalmul solutiei la neputinta cand n-ai putinta buna ci doar putinta rea inversa?
 

De frica recidevei ca iar nu poti binele te infurii criminal putand invers ca sa poti urand pe cel ce te sperie si te baga in neputinta, vrand sa scapi de situatie si de el, ca pe el arunci vina desi tu-ti produci neputinta cu voire si fapta rea de neoprit...

Pai straduie-te sa nu poti invers fata de putinta buna pe care trebuia s-o ai la venirea iminenta si inevitabila a situatiei in care trebuia sa asculti si sa te comporti cum crestineste, cum ti-a cerut Domnul... si asa zice si legea cu proorocii, sa faci pe plac Domnului si aproapelui... sa nu poti poftele rele ale diavolului si ale lumii, dezbinarile, faradelegile, dorintele silnice ale profitzilor comozi ci sa ai Credinta ca sa poti binele ce se cuvine a fi facut... dupa invatatura si mila.

Usor de stiut, foarte greu de facut!..

...e greu sa te opresti la timp si sa nu mai continui si sa nu mai repeti in conditiile in care pe-afara-i vopsit gardul si-nauntru leneopardul, adica in inima ta mereu faci ispita si apoi ca fatarnicii si ipocritii te dai nevinovat si vrednic iar cand esti vazut si tras la raspundere te dai victima acuzand si urand, turnand para si blesteme, tunand si fulgerand ca victima... ”vrednica”.

Psalmul scobitorii la nervul imputzit al maselei de minte, ca se minte!
 

Cu o intzepăpupăputa lepezi, risipesti si-L arunci pe Domnul cu ura si razbunare furioasa sarind in iuUdacia eleviatanului sherpoidoielnic paracios si crud la vreme de empatie, iertare, suferinta, ingaduinta si mila?

Din rau in mai rau, in si mai rau ca fraierul tzepuit ce se pileste cu vise desharte lumesti de mai ”bine” (pentru nimicuriuni mitomamoniace, lucruri lumesti, pofte diavolesti, sa profitzi, sa scaparesti, te ceri si te lasi rapid dezbinat pe veci de Iisus si familia Lui)? Atat de usor, cedezi, lepezi, risipesti, pierzi, te pierzi?.. cu o incruntartare pe dos? Cu o lingusire, cu o marire, cu o putere gresita,cu o rautate gresita, cu o virtute gresita, cu o competenta si o competitie gresita?

Pentru-contra o ratare-ghinion te razbuni pe Dumnezeu?... pe familia Lui?.. pe slujitorii Lui?.. pe poporul Lui?.. pe micutii Lui?.. pe apropiatii Lui si ai tai?.. pe tine si pe viata ta?.. pe organele tale?... lepadand ca nesabuitul naiv toata ascultarea, crestinismul, ortodoxia, pacea, armonia, linistea, fratietatea, Cuvantul, binele, viitorul, sfintenia, cuviinta, umilinta,.. scapand-sarind cu ”bucurie” si trufie, cu amenintare, sfidare si nepasare neputincios-putincioasa, hulicioasa in ispisisuiisuUuscariotul ingamfandu-te ”bucuros” si plesnind de ciuda?.. sa te dai ”mare” si ”tare” ca ipocritii si fatarnicii plini de bani murdari, stiinta erectica si ramuscari mortotoxice ascunse si ignorate?

Psalmul miserupistilor, lupi iepurcelasi isupârâciosi..amagitori, tzepuiti tzepuitori
 

Lepadand mereu tot de frica, sa scap, ca sharpele ce-si leapada pielea, ca melcul ce-si leapada co-chilia, casa, ca crestinul ce-si leapada lumea, zburand din floare in floare ca bondarul, intrand din gaura in gaura ca soarecele, din poarta in poarta ca mingea, dand din colt in colt ca mincinosii, din bar in bar ca ratatii, din punga-n punga ca banii, din buncar in buncar ca generalii, din crama in crama, din carciuma in carciuma, din servici in servici, din masa in masa ca musafirii, din hotel in hotel ca turistii, din tufa in tufa, din masca in masca ca ipocritii, din pamant in pamant ca paganii, din bordei in bordei, din vorba in vorba, din mormant in mormant, din groapa in groapa... si asa am ajuns un fum mic, toxic, un fum de miros de pasta auto-stoarsa, auto-strivita, scuipata afara dand tot sa scap si implorand sa fiu primit sa ma ascund inauntru la care da mai mult ca lasul ce se scoate la licitatie si nu-i pasa deloc de iubirea divina pe care o pierde si o dezamageste cu naiva cruzime puandu-se in vanzare ca tarfele, umilindu-se la toti teroristii, guitzand ca iepurcelashul speriat de bombe dand totul sa-si scape miezul... eul egoist si rau, miezuleul cu inima de purice si suflet de sarpe prost si tradator ce fuge ca eleviatanul in vacanta, ca snobul in concediu, la balta... sa se dea la fund.

Numai la Dumnezeu se scapa... fiindca numai El te scapa, restu-s capcane de fraieri puse de capcauniuni, ispite. Iar cine cauta sa-si scape sufletul si-l va pierde si cine se va pierde pentru Dumnezeu facand mila ascultand si crezand se va mantui si va mosteni raiul Domnului impreuna cu binecuvantatii Tatalui intru mangaierea si prospetimea Duhului.

Crezi? Oare chiar crezi?.. sau mereu dai tot sa scapi... numai sa scapi... de... tot?... si cand Domnul sau aproapele are mai mare nevoie de tine... tuu fugi, te ascunzi, te scapi si-L lasi balta... lingusindu-ti lasitatea si precautia smintita, sau din contra, te arati foarte disponibil sa parasti... ca sa te scapi, sa-ti scapi uUL EuuUurilor lupilor lumEUuristi care si-au rupt lantul cel bun si s-au bagat in lantul amintirilor si remuscarilor, in lantul haitei lumesti-lupesti a paraciosilor stiintifrici scriitori si amintitori, ce-ti dau tot binele, tot ce vrei si ce nu vrei, doar ca sa te scrie ca... iei... ca-ti iei... ca ai, ca-ti faci, ca n-asculti si-ti faci voia in intimitate divina, in familie, in fratie terorizand si silnicind cu maxime multumiri exclusiviste pentru drepturi pilite si privirilegiante ca ochii pacatului si ai blestemului... paracios, fricos-neputincios si furios-turbat de neoprit dand orice sa-si rupa lantul, sa se razbune pe mladita, pe craca, pe ram, pe relatia vie cu Dumnezeu, sfintii si aproapele.

Adagio la psalmul de mai sus..
 

”-Nu mai au vin!
-Femeie, n-a venit (deja) vremea Mea!.. (stiu ca fix asta spuneai Mamica Mea cea scumpa si draga, dar pentru ei te-am apostrofat, dandu-ma suparat)”

Pentru ce te lepezi, hulesti si te razbuni pe Dumnezeu alungandu-L ca pe un rau de nedorit???.. pentru ca nu-i acum timpul Sau si vremea Sa si vin unii uniunii sa te umileasca si sa te sperie, sa te silniceasca cu trufie sustinand ca e musai sa faci ce vor ei (cica asta e voia Lui Dumnezeu)... sau poate te silnicesti singur ca e timpul sa faci, sa te supui si de ”necaz” arunci vina pe Dumnezeu sau pe Biserica? Lasa pe mai tarziu ti-ar zice ispititorul necurat si fa-ti plinul daca chiar a venit timpul si nu vrei sa faci ceea ce s-ar cuveni, deci daca asta vrei fa-o fara sa te superi pe Dumnezeu insa nu chiuli si nu amana prea mult caci se ivesc mereu prilejuri si o sa ai mereu altceva de facut si pana la urma oricat nu vrei sa cedezi stii ca doar relatia ta de iubire cu Dumnezeu, de Credinta credincioasa, de acum si din vesnicie conteaza... si nu-i frumos sa dai sa scapi suparat ca e unii pisalogi care nu te lasa sa-ti gasesti timpul potrivit, vremea buna cand esti cu inima pregatita si mintea odihnita... deci nu mai huli pentru bani si pentru voia ta daca-ti aduci timpul obligatiilor pe cap, timpul rugaciunii si milei de facut, timpul datoriilor... fix in vacanta, fix in concediu, fix cand ti-e gLumea mai draga stiind ca n-ar trebui sa-ti fie dragi vrajmasii Domnului... deci rabda si nu te razbuna cu maxima furie distrugatoare ascutita si eficienta cu lovituri la fix... stiu ca e greu, dar nu tie ci mie imi zic, practic mai mult mie imi zic fiindca stiu ca nu e nimeni pe aici decat sa acuze, sa te parasca si sa judece (nu acum, ci acolo la judecata din ziua aceea) sau sa te plezneasca peste obraz dand sa-ti mance bojocii si momitele, creierii si ficatul, sa-ti bea sangele si sa-si faca carnati din matele tale, sa-si faca minge de fotbal din pielea ta, zdrobindu-ti ochii ca pe cateii de usturoi, ca pe ceapa si turtindu-ti nasul pentru ca cica esti cu el prea pe sus, smulgandu-ti jugularele si aorta, venele si splina, limba, ravnind si pismuind sa-ti smulga limba, limba aia care se regenereaza cu care-ti permiti sa spui prea multe... vrand sa te opreasca definitiv strangulandu-ti gatul sa nu mai poti inghiti si rasufla, sa nu mai poti da aer la corzile vocale... doar pentru ca ti-ai permis sa susti ca nu e timpul... sau mai rau, ca acum e timpul... timpul sa mergi sa te pocaiesti mai mult de la Dumnezeu si nu tot mereu de la tine, care iata, dai acum sa te scapi in pocainta de pocainta, ca puii de vipera ce se dau fiii lui Avraam, ca pe Sarra au uitat-o, ca s-a indoit si e scris, da-da, dai, dai sa-ti scapi ”sufetul” uEului tau terorist si mandru, viclean si desfranat ce nu se mai opreste din scapare si pâră, care-si cere si-si ia timp sa nu mai faca nimic bun decat nimicuri moarte pentru care se lupta si munceste o viata ca un sclav prost puternic, un Hercoole-Spartacus-Hulise ravnitor de impliniri marete ca fiul preiubit al popurului, ca impuscatu si sinistra, fapte bune de pus in rama sa se uite toti la cele mai mari mortaciuniuni desarte ale tuturor timpurilor, dand din cap.

Oare a sosit timpul sa..?
Omul bun ca pomul copt scoate cele bune din inima lui la vreme (grea), si cu ele crezand face mila, mila DomnuLui, spre bucuria si slava Stapanului Sau. Omul rau fuge si se ”scapa” in buda din buncar, in debara, in pivnita, in beci, cu timpul acestea devenindu-i puscaria intarita in care s-a condamnat benevol si din care ii e frica sa mai iasa, sa scape... e mort omul om si atat fara aparatura si fara masinarie, frank-masinarie, fara scara de la mina si dela turn, de la bloc, fara cararea de la munte, de la fund de mare la munte, fara bani si fara lucruri... nu mai poate fara ele... le ravneste, le butoneaza, le intretine desi-s moarte si nu-l ajuta ci-l zombizeaza, il degenereaza, il face handicapat, autist, senil si fugarnic-zbuciumat pe pamant ca un pericol public scapat de la mititica, de la racoare... ce se cere la tratament... medicamenteeeee, halatul, dati-mi halatul, cat face halatul, dati-mi halatul si multe medicamenteee... sa ”scaaaaap”... in mina la intimbar-intimpui de pui de duuhuri rele.

Psalmul orbilor. Nu-si vad dorinta si pofta de a fi mai bari si mai tari ca Dumnezeu.
 

Naivul credul fraier ce se vrea mereu tzepuit ca baalamuciferii umbla cu latzul si cu grebla vrand sa fie mai latzi grebland si lovind cu grebla ca sa te bage-n latz, sa stranguleze ca duhul ispitonicesc, semetindu-se in scapare la mangalumea demamoniacuzaca deznadajduita si fatalista, ravnind si lucrand ”bucuria” alba-neagra de tip scaparici scabarci ce se vrea prin interior tot mai bare si mai bare ca Dumnezeu... si in cresterea asta pofticioasa din interior de suflet minte, acuza si crede in acuzatii ca credulul ce caraie si plezneste pentru binele oferit de duhurile rele si de aia-si permite, ca are bani si mancare, apa si asigurari, joaca sa se dea in spectacool cu grozavia laudarosheniei smintite sustinand ca are pile atat de mari incat are dreptul si libertatea sa-si faca pispita crezand ca asa creste si scapa, ca asa se mantuie si bantuie, ca asa creste, se mareste si urca... nepricepand ca zambretul ala dulce gadalitor pe interior e pofta ochilor si trufia vietii, semetia ce-i iese din inima si din organe, fapta iesirilor rautatii din inima omului, ele poftind toate sa fie el insusi mai bare si mai tartore, mai sus ca Dumnezeu... tot de aia crede ca Maria ii face lui rau si vrea sa se scape de ce-i iese aruncand vina pe ea, ca nu pricepe ca-i iese trufia multilateral dezvoltata si pilita, faradelegi, pacate, desertaciuniuni, rautati crude si nebune, acuzand-o pe ea, neputand sa nu creada ca din vina ei sufara si sa creada ca nu din vina ei sufera ci de la faradelegile si pacatele proprii, grozaviile ispilite ale neascultarii si necredintei, ca mai nou cica se roaga si asculta, insa e fara credinta ca sa saboteze si sa barboteze tzepuind cu credulitate, ca acolo-i buba, in naivitatea credula a scapariciului scabarici care se joaca cu credinta tradand sa scape crezand cu credulitate in zambrici, in semetia tzepuirii care si-o ia ca fraierul ce se da tot mai bare si mai tare.

Cuvinte cheie: latz, mai-latz, nu lesa ci latz, grebla, mar, bar, tar, zambrete, dorinta de autotzepuire, credulitatea in care crezi ca fraierul minciuni, vrei sa crezi sa te dai victima ”vrednica” si sa scapi, semetie, vis, amagire, profitzi .

Psalmul teia. Da, te ia, te duci sa te ia! Te atrage si te dai la... pe veci.
 

Da-da, te ia, te duci sa te ia! Te atrage si prin vorbe, dorinti si vreri te dai la satana!

Crezi ca-i bine, ca a fost si ca va fi bine. Tzeapa!

Nu te lasi si-ti ceri mereu sa fii tzepuit ????? Vrei in vortexul atractiei mitei minciunii maririi de sine si al semetiei pana si peste Dumnezeu? Te crezi curajos pupilacomindu-te si cerand pile maxime si privilegii totale, atragand pofta omului naiv si pripit care s-a vrut mai mare si mai tare si mai sus ca Dumnezeu pe motiv ca cic-ar fi rau de ne-a facut pe noi jos si pe El s-a pus sus doar ca sa ne chinuie si sa ne umileasca? Si-a justificat omul semetia cu razbunarea si asa a vrut sa fie el mai sus ca sa se razbune si sa fie si mai rau de au cazut ingerii prin mandria si semetia omului si asa a aparut ceata ingerilor cazuti, satanisti, prin semetia omului pripit care a cazut si el de la cugetele astea nemultumite si suparate prin care l-a vazut rau si egoist pe Dumnezeu, a indraznit sa nu-L mai asculte, sa nu-L mai creada si sa ia din cele oprite si sa se infurie mereu cand e tras la raspundere vrand sa ucida victimele si martorii care ar putea observa si povesti despre tupeU, despre pierderea competitiei dreptatii si adevarului, despre faptele rele savarsite. Practic vrei sa-ti acoperi gresala, prostia, pierzarea si sa-ti despagubesti frustrarea ta aruncand pe altii, mintind ca ucizi din pricina lacomiei sau ca te razbuni pe pacate, pe nedreptati, ca esti victima vrednica, discriminat si nedreptatit, cand de fapt nu vrei sa recunosti, sa vezi, sa stii, ca din cauza ta, din gresala ta, din pricina ta, din fapta ta cea rea cazi si suferi, poftesti, te ispitesti, te liberezi de raspunderi si pacatuiesti iar apoi disperi, ai remuscari, conflicte interioare, nelinisti si te imbolnavesti chinuindu-te. Ti se pare ca ti-e mai usor sa te infurii cu semetie si marire de sine insuti peste toti si peste Dumnezeu de fiecare data dand sa pleznesti dupa ce gonflajul interior tinde sa pocneasca vociferand cu nemultumiri hulicioase, cu blesteme, cu amenintari si lepadari. Ajungi sa te razbuni prin a te lasa atras de satana si a te da lui sa-i slujesti toate ca un fraier ca sa intre binele invatat de la Dumnezeu in contul lui si toata ziua vrei sa faci ispita ca sa te rabuni pilindu-te si mituindu-te cu minciuna maririi de sine agresiva acolo in interior, in ingamfare ca ipocritii, nepricepand de ce te infurii si esti rau, pai pentru ca vrei sa ucizi victimele tale si martorii intimi, sa scapi de justitie, ca sa beneficiezi singur de intimitatea cu Dumnezeu desi-ti permiti sa-L persiflezi ca un obraznic necuvinicios ce-si permite sa-si permita orice. Daca nu-ti masori cuvintele si nu te opresti din voirea prin care vrei sa te dai satanismului ca un obiect sau ca un sclav cu nepasare crezand ca aperi invartind propozitiile, subiectii, tintele, ambalandu-te si amplificand furia ca un foc negru ce vrea sa ucida si sa distruga, ispitindu-te si lasandu-te atras si dus sa ucida victimele proprii si sa omoare martorii intimi, distrugand marturisirea libera, coabitand intru privirile pacatoase-dulci ale demonilor neastamparati intimizati, ori ducandu-te si alegand raul, raiadulumea, raiadEUL de parca ai fi motivat sa te razbuni pe aproape, pe Dumnezeu si pe sfinti, pe nevinovatii apropiaiti, intimi, de parca scapi, de parca profiti si atunci chiar esti decat un fraier pripit, un credul, naiv, un orb, prost, nebun, rau, idiot, smintit, fricos, lash, tradator, ipocrit, amnezic, pierdut, ratacit, disperat, ucigas, furios sa te rupi, sa vrei sa-ti faci ispita ruperii de vie, taierii cracii, distrugerii legaturii cu iubirea divina, esti un carait, nemultumit, un nerabdator, un tampit, un debil, un sinucigas, un ratat, un looser, un mare ipocrit, un gunoi, un moroi, un demon, un mangal, o mangalume desarta, un lup in blana de miel, o haita, un cazut invartit aflat in cadere ce-si inchipuie ca zboara, ca poate zbura din Credinta.

Vrei libertate de lup si indracire de razboinic rau si viclean, ”aparator” desfranat si mitoman care stie ca cea mai buna aparare e atacul?.. nu vezi ca practic minciuna se umfla ca un balon gros si-n grosime te minti ca-i bine si ca va fi bine simtindu-se mai mare si mai tare si mai sus ca Dumnezeu bucurandu-te ca nebunul in ”cresterea” asta goliatica a golului ipocrit si a lipsei lui Dumnezeu din tine, din ingmfarea ta laudaroasa ce da sa plesneasca de atata grozavie frenetica, sa ucida de furie intaratata, sa distruga definitiv daca martorii indraznesc sa vorbeasca despre victime, despre adevaratele victime pe care dupa ce le ucizi le excluzi din intimitatea Lui Dumnezeu sa profiti doar tu pismashul ca satana acuzandu-L ca-i rau Dumnezeu doar ca sa-ti ”tina” si sa-ti mearga socoteala invartita dupa invarteala ta.

Psalmul neputintei, nu poti sa nu faci rau lui Dumnezeu.
 

Te apropii de Dumnezeu (Sf. Treime, Psf.Maria, sfintii mai mari sau mai mici) si nu poti sa nu-I faci rau. Ii faci rau pentru ca-i faci rau. Iar si iar ii faci rau ca-i faci rau. Te nemultumeste caderea ta, neputinta ta, inevitabilul repetitiv recidivant, te revolti, te infurii, trufesti si vrei sa scapi dandu-te tu victima desi tu esti facatorul de rele, tu Ii faci rau. Dai vina pe Dumnezeu, ca din cauza Lui o patesti, Il acuzi, si vrei sa scapi insa in loc sa vrei sa scapi de raul pe care-l faci tu Lui tu dai sa scapi de Dumnezeu, ca asa ”rezolvi” tu mai simplu problema, in mod gresit. Si tot lovind in Dumnezeu ajungi clar o victima, calaul devine victima si ce poate sa faca, deznadajduind pentru pile si privilegii vrea sa scape de pierzanie, de umilinta de a fi pierdut competitia si atunci ca sa acopere, sa nu se stie, sa musamalizeze vrea sa ucida victimele si martorii. Loveste sa ucida victimele si martorii in fel si chip si continua cearta de nu se mai opreste insa si el e victima asa ca se pune sa se ucida si pe el insusi ca victima si martor, vrea sa se eutanasieze de parca ar milui si ar asculta, vrea sa nu se mai sufere, vrea sa se termine odata totul stiind ca victimele-s vinovate, mai ales alea mustrate de Dumnezeu. Si iata asa, dupa o ispita din asta dureroasa, cruda, in care omul se omoara lasandu-se abea viu, analizeaza si simtindu-se amenintat cu moartea se supara pe Dumnezeu si de fiecare data cand se reintalneste cu Dumnezeu da sa fuga sau sa repete procedeeul, sirul de evenimente tragice, neputincioase, nemultumire, furie, trufie si razbunare criminala acuzandu-L pe Dumnezeu si scapandu-se pe sine dupa care urand si luptand cu cruzime ca ucigasii platiti din armata, ca robotii ce indeplinesc orice sarcina grea si rea, ajunge si la sine si cu cruzime se razbuna mereu pe sine insusi ca sa omoare victima si toate victimele si martorii parandu-i rau ca-si pierde mandria, slava si vrednicia iubirii de sine, aprecierile oamenilor si de aia simte remuscari grave si devine pesimist, trist, depresiv si nicdecum pentru durerile si ranile facute altora sau lui ca fiinta crestina ci doar pentru ca si-a pierdut imaginea de mare berou, de cel mai mare si mai tare din parcare, ca s-a umilit si rushinat prin aceasta cadere in dizgratia oamenilor si atunci iar Il invinovateste pentru umilinta tot pe Dumnezeu si pe nevinovati socotindu-se si scotzandu-se mereu pe sine victima... vrednica. Pe scurt calea pierzarii e scurta si simpla, neascultare, nerabdare, nemultumire, mitomanie, adevar smintit, fricuraj smintit, furie inversata, acuzare gresita, trufie si razbunare pripita, musamalizare prin uciderea victimelor si martorilor pentru bani murdari, pile si privilegii, comoditati si pentru propria voire pentru care, dorind s-o faca cu ambitie si libertate incapatzanata pana la capat, omul vede invers smintind adevarul si fricurajul mituindu-se ca grozavii ce se corup pana acolo incat marturiseste ca raul e bine si binele e rau incat sminteala asta ii intra in miez, in minte in inima, in obicei, in existenta, in somn, in suflet si o crede omul devenindu-i un fel de a fi si asa se comporta urat fugind mereu de Dumnezeu ca de un rau... traind intro cadere, intr-o tradare taratoare, intr-o ispita pacatoasa a iadului de parca s-ar afla pe tobogang atrasa si dus in starea cea rea si dureroasa, vicleana si desfranata, amagind, inseland si tradand in ascuns, fiind in tradare taratoare si ascunzandu-se ca fatarnicii si ipocritii de ceilalti si de Dumnezeu, stare intunecata trista si periculoasa, la limita exploziei, stand acolo mic si speriat, nelinistit, sau mare si ingamfat in prostie gata sa pleznesti si sa te detonezi, nebunie care te tareste dospind in acest aluat al ispitei pierzarii si deznadejdii, a smintelii pacii si odihnei incat parca ai avea ”pacea” si ”scaparea” celui pierdut care in mod evident e omul rupt de Dumnezeu si la orice intalnire Ii face rau de fiecare data, neputand sa nu-I faca rau si neputandu-se orpi pana omoara victimele si martorii, printre care se afla si el insusi.

Deci nu trebuie uitat ca la intalnirea cu Dumnezeu sau cu sfintii tu esti cel ce le faci rau dand sa te rupi si mai mult oricat carai si acuzi pe altii ca sa scapi de neputinta ta criminala iesita din cearta, necredinta si infidelitate, din iresponsabilitate si nepasare puturoasa, stare rea in care te ingamfi de parca ai fi in pace si odihna, defapt tu stai netulburat ca amagitii in legaturile si contractele iadului, ale intunericului, in pile si privilegii, in pierzare si deznadejde acuzand si te-ai obijnuit sa nu-ti pese de suflet cu maxima iresponsabilitate ca un geniu al uitarii si fofilarii batandu-ti joc de mantuirea sufletului tau pentru viitor.

Faci rau si tot tu acuzi si te razbuni!

Psalmul confuziei pilei cu mila.
 

Satanismul adanc neinteles si lasat sa-si faca de cap e confuzia milei cu pila-privilegiul-comoditatea si nemultumirea smintita, furia smintita, dreptatea smintita, razbunarea pripita-smintita pentru ca ai impresia ca esti mai mai mare si mai puternic si mai bun in sensul ca te crezi mai milostiv ca Dumnezeu reprosandu-I si luandu-L la rost cand tu defapt ceri pila si nicidecum mila pentru tine sau pentru altii si aia ai face pila pacatoasa, eretica si nicidecum mila curata, bunatate... adica pila ta numita mila duce direct in fundul iadului daca o aplici tie sau altora si tu nu-ti dai seama, nu stii ce faci.

Ei bine din acasta suparare, pentru aceasta pila stai certat cu Dumnezeu pe termen lung si te crezi victima vrednica preferand sa lepezi credinta pentru bani, pentru mancare, pentru placeri pacatoase si pentru furia smintita din tine, si de suparare te razbuni si te rupi tot mai mult de Dumnezeu si te dai satanismului si duhurilor rele cu prietenie, fratietate, intimitate, familiaritate, coabitare, comunicare, indreptatire reciproca, desi stii ca satanismul e rau si duce in iad si duhurile rele te leaga in patimi vesnice insa tu-ti inchipui ca te simti bine si in pace si crezi ca asa ai scapat de stresul luptei continue cu satanismul, dandu-te pe mana lor, asa te-ai lamurit de bine si stai ”linistit” ca ti-ai ales fundul iadului si legaturile rautatii, ai jurat, ai contract, ai promis, nu mai ai probleme cica de a stii de partea cui esti si cui vrei sa fii, ai scpat de insistentele demonilor si de ispite si pana atunci cand va fi sa dai socoteala faci ce vrei cu nepasare de suflet, de viitor, de vesnicie, tu ca nebunul care s-a capatuit ai gasit ”solutia”, ti-ai ales ”pacea” deznadejdii totale, odihna iadului, muncile vesnice in hula ca vrednicii de focul gunoiului, chinurile cruzimii si perversiunilor, haita moroica vicleana si desfranata, sclavia la duhul rautatii si mortii. Nu esti constient de raul pe care-l faci sufletului tau in mod continuu stand in ”profitul” asta fratesc, prietenesc, colegial, tovarasesc, familial cu lumea si duhurile rele nepricepand ca placerea asta desfranata a nadajduirii in rau si in duhurile rele ca o uniune ce-si apara pilele pentru profiturile iubirii de sine este vrajmasie cu Dumnezeu si pierzare vesnica. Nu scapi ci te-ai bagat in capcana fugind dintr-o capcana intr-o capcana mai grozava, mai groaznica, mergi din rau in mai rau si esti anesteziat si vrajit, ametit, pacalit, nu mai poti sa faci nimic, decat te ascunzi, eviti si te fofilezi, ai abandonat lupta cea buna, ascultarea, credinta, ai tradat si te-ai corupt, invoci iubirea doar ca sa te certi sustinand ca esti ranit si lovit, jignit, insultat, umilit pomenind faptele si retraind reconstituirea pana te dezbini si ramai in vrajmasie la cutite.

De acolo ti se trage supararea adanca ca o boala nevindecabila, de la confuzia indusa si transmisa de lume, de draci, de demoni, de diavoli, te mituie la lumEUs, la eul tau genial prin sugestia inoculata, subtila, lingusiri, flatari, cârâlaba, te alinta si-ti transmite ca esti mai mare si mai tare si mai superior decat Dumnezeu, mai sus, mandrindu-te si inaltandu-te in semetia pilostiva a inchipuirii de sine pana orbesti nepricepand ca aia nu e mila ci pila, e dorinta iubirii de sine de a avea cat mai multe profituri nemeritate, e pilacomia uituca ce nu mai stie ca lipsa Iubirii curate si a dreptei Credinte nu-i mila buna ci pila rea si deznadejde totala abandonand adevarul Adevarat, marturisirea si ridicarea din amagire avand impresia ca ai pace multa si siguranta insa aia nu e Pace, caci cu Dumnezeu trebuia sa ai pace si nu sa faci pe placul instapanirii blestemului in tine si peste tine ci trebuia sa faci pe placul binecuvantarii divine, deci bucuria ta ipocrita si fatarnica, absurda si naiva e tzepuire, fraiereala si rusine maxima, prostie deoarece tu alegand si traind asa josnic nu esti curajos ci un fraier fricos da' jmecher ce se crede mai mare si mai tare, mai sus, mai important ca altii si ca Dumnezeu. E trufia sub forma de paganism, pierzare, fraiereala si sminteala periculoasa crezand ca ajungi in sefie, in putere insa tu ajungi si esti fix in iad si esti dus si tarat locuind in tradare si faci pe placul instapanirii blestemului care te ia si-ti da de lucru si de luptat sa-l faci stapan peste tine si peste altii si sa-l aperi reactionand fulgerator cu incordare si incruntare crunta de parca ai strivi carbuni in timp ce plesnesti lovind cu cutitul ca orbul in timp ce lepezi binecuvantarea de peste tine si ajungi sa batjocuresti, sa urasti, sa denigrezi barfind si sfidand, amenintand si ajungi speriat si basculat, disperat si furios sa vezi ca un rau tot ce tine de Biserica din pricina fricii si neputintei, pentru ca tu facand rau lui Dumnezeu strigi ghinion fiindca fapta ta se repeta si de acolo acuzarea, desi tu-I faci rau ti se pare ca El e vinovatiul, vrei razbunare, ai nemultumire, furie pripita pentru recidivele ce apar la nesfarsit ca intr-un cosmar interminabil ce te frustreaza ca pe prost si dai sa se termine totul ca nu mi suporti, nu mai poti sa faci altceva decat sa ceri pila multa in loc de mila si ai deznadejde totala si nerabdare in loc de Credinta si rabdare ca sa vrei sa faci si tu ceva bun si nu doar sa stai la miloaga asteptand sa ti se faca toate nevoile, poftele si cererile de parca ai fi un printzisor handicapat mintal, autist neputincios si ratacit printre ganduri si ispite imposibil de oprit ce trebuie mereu servit si alintat, mangaiat intre cornitele cu care loveste fara numar in mai mici si nevinovati.

Un psalm scurt. Demascarea fidelitatii la curva... Justrictia!
 

Eleviatanul ”istovit” ce fuge la balta ca hipopotamtamul speriat pentru ca nu si-a facut lectiile calcand totul in picioara sa scape mai repede vrand sa se ascunda si care apoi prinzand curaj din dorinta de profit a pilacomiei iese, vine si se incolaceste pe carte cu fidelitate lingusitoare ca sa invete doar partea justitiara a ”dreptatii” socotindu-se indreptatit sa se pileasca crezandu-se victima ”vrednica”, meseriash ce isi poate permite sa aplice tot ce invata, partea justitiara a cunostiintei, experimentand pe Dumnezeu si pe apropiati incolacirea impingand si tarand in miciuniune de toata viata si ca un sharpe iepurcelash is-pitonicesc de tip drexit se desfraneaza tot invatand tot relaxandu-se fix cu iubita casnica frumoasa si cruda ca o curva, cu antihrista de lux, cu iubita sharpelui, pentru care si tu nestiind ce faci si pe cine adulezi ca fraierul iti inseli iubirea adevarata, iubirea iubire, Dumnezeirea, respectand orbeste si prosteste frica si fidelitatea oarba si naiva fata de aceasta tarfa care te-a vrajit, ei ii esti fidela, doar ei faraoanca-clik-sweetechik desi ipocrita calca in picioare cu trufie zambrita si semetie galopanta totul, tot ce vine de la Dumnezeu... invataturi, porunci, lucrari, iubire, credinta, trimisi... Deci ea e idola eului-lumeului si fața de ea ai fidelitatea asta bolnavicioasa si nebuna ca a ”ingerilor” cazuti, deveniti demoni bagabonzi demonizati, lupi-barcolaci turbati, shoguni-ninjalai martializati, si cu ea, cu JUSTRICTIA te joci si tu in mod continuu invartind vorbele si demonstratiile, faptele si martorii, lovind cu focul si barfele ei inaintea oamenilor, si tot cu ea iti place sa petreci in singuratate mancand si band, depanand amintiri si nascocind uneltiri, proiecte, asa ca orice barbat care abea asteapta sa-si chinuie si sa-si insele cu ea pe femeia lui rabdatoare, pe Dumnezeul lui, aduland-o in ascuns pe satanitza asta mare justrictionara... si tot pentru ea se ridica ”dreptul” drogat de ea, sanăvăbitch biciuitor ciuruit, inchipuindu-se mare razboinic, defapt pripit si amagit, un berou in devenire ca sa se lupte cu Dumnezeu, s-o apere, sau sa-L lepede si sa mearga pentru ea si pentru puii ei, puii babilonului, egiptului si noului merlin, berlin si kremlin, la rupere si pierzare dupa ce se ridica rebel si revolut din adanc sustinand ca el insusi are mare dreptate populara iubind popurul si mult adevar pilicesc primit kkdou de la clubul ei select aristocratic, ukuxclanul justrictiei in a carei jurisdictie iti place si tie sa te simti aparat si drept, demn, ca un par lung de fasaole gaunos, crapat si putred de bogat in jurul caruia s-a incolacit leviatartatrul facand voi impreuna uniti fructele maniei ca niste pile-bobi-bile puse in pastaie aratandu-te tuturor foarte fidel fata de tufa, tufa de venetia care ia apa ca la potop, un ”vrednic” boschet roditor ce respecta cu frica maxima traditia inselaciuniunii luata ca onoare, ca maretie, ca mit, ca legenda glorioasa pentru care ca un tanar indraznet si infruntator oricand esti gata sa te sacrifici fara probleme cazand tradator dus in ispita ca orice fraier amagit si nesabuit care se inalta ingamfat si mandru in trufia si (in)justitia zeilor, defapt niste demoni amarati ce amarasc pe Domnul, niste duhuri rele desfrante, sclave vicleniei rautatii, niste genii ale cosmarului insistent ce au pus stapanire pe profituri ca orice excrocodili negrii in cerul gurii mari iubitori de sine insusi si de placerile josniciei lor pe care o practica fix ca o mare arta manelizator-moralizatoare ce pileste.

Psalmul celor care nici pana azi nu stiu ce fac
 

De frica si neputinta, facand rau ca duhul rau constrictor, inselator si iubitor de satana-justrictia si neputandu-se impotrivi, se maresc furios in negru ca fiarele turbate si acuza si aia fac acuza. Le intra in obijnuinta si acuza mereu fara sa stie ca acuza si ca merg dupa acuzare... smintita, pripita, jerfindu-se in desert, avand impresia ca se mantuie nerabdand si acuzand, strangand latzul si surubul, incolacindu-se ca sa anestezieze, otravind, lingusind, sa sufoce, sa innece, sa stranguleze, sa stranga, sa vrea cu incapatanare mandra, sa-si puna nadejdea naiva intro ”mantuire” imposibila ce vine de la cel rau, luptand cu incapatanare sa se instapaneasca blestemul si luandu-l pe diavol de Dumnezeu, pe demon, pe zeu, nu se rabfa ci se grozaveste cu negare si speranta desarta, cu ambitie prosteasca, cu aparare sinucigase vrand sa creada imposibilul pana la sfarsit, cerand mereu sa-l mantuie dracul, nadajduind in acuzare si megand dupa acuzare sa acuze... pana la capat, razgandindu-se pripit daca cumva s-a linistit si revenind mereu la pofta si placerea de a acuza, de a gtrada, la cruzime, chiar daca persoanele au fost iertate, subiectele s-au incheiat, povestile s-au depanat si dosarele sau inchis, retraind si rememorand acuzarea... ca practic doar pe ea se concentreaza chiar si atunci cand citeste si invata, desteptandu-se ca o inaltare in semetie, autozeificandu-se treptat in trufie doar acuzand si acuzand si acuzand ca sa acuze, invartind acuzatii.

Un crestin serios nici macar nu se dezvinovateste, darmite sa acuze pe cineva, sau pe Dumnezeu, Doamne fereste, apara si pazeste. Un crestin adevarat se umileste si nu acuza.

Acuzarea dezbina, omoara, distruge, strica, chinuie, alunga, sminteste... acuzarea e lucrarea celui rau... cu atat mai mult cat e pe nedrept producand sminteala. N-ai voie sa acuzi crestinul daca a facut ceva rau, doar duhul rau viclean si desfranat e vinovat si fraiereala tzepuitoare care a implinit ispita, acuzarea si ura, caderea in calea cea rea pe care a urmat-o vrand naivul tradator si lash, pe baza de acuzare, sa se razbune din pisma, cazand in ispita, recidivand mereu pentru pila crezand ca face mila... si dreptate.

Omul, practic, se ascunde in acuzare, luptand din interiorul acuzarii, avand impresia pripita ca acolo e mantuit.E razboinicul acuzarii, cazut si ascuns in acuzare crezand imposibilul. Nu se mantuie oricat acuza si se scuza, e imposibil. Acuza si acuzand vrea sa se ascunda tot mai mult acolo simtindu-se ”scapat”.

Psalmul frank-masinariEhUiei... care strica.
 

E o masinarie a stricarii in interiorul omului si crestinul se strica in masinaria asta fiindca e stricata si nu stie s-o repare ci o strica mai tare. Fie ca-i punct, ca sta, ca merge drept, pe shine sau pe roate, ca se invarte, frank-masinaria interna lucraraza lucrarea cea rea, fuga in egoism stricator de suflet si de minte in om si saparea de groapa-transeu de unde tine si poarta vrajmasie cu Dumnezeu.

Ce se intampla, pai omul isi face in el asa un U ca o fantana adanca, si acolo fuge si se ascunde cu mintea sufletului, cu duhovnicia egoista, trandavind in adanc ca intro groapa adanca, ca intr-un buncar si isi ia adevarul de la simtire, de la comoditatile benfice si gustoase ale trupului, mancare, odihna, judecati, socoteli, intelegeri, stiinte, diverse gusturi bune, satietati, satisfactii, placeri de apa si bauturi, privelisti, analize, intelepciuni propagate pe canale de comunicatie si pe televiziuni... si nenorocirea e ca sta in mitomanie si sminteala acolo, intr-o sminteala neinteleasa, aduland duhurile rele de parca i-ar fi colegi, prieteni, fara sa stie ce lucrare vicleana de uniune rea uneltesc si urand si-L exclud pe Hristos din pricina inflatiei de dumnezeire si de sfinti care in mintea fraierului inseamna datorii si obligatii in crestere, peste masura, pana il ia frica de viitor, de propriile neputinte si handicapuri, de paraplegii, de metehne, si sufocandu-se de spaima si de neputinta, innecandu-se, strangulandu-se, disperand, isi zice, isi minte ca e de rau tot mai multa Biserica prezenta, tot mai multa Biserica si prezenta de dumnezeire si de sfinti din pricina obligatiilor si mintind ca-i rau si ca-i va fi rau mai ales ca simte si ca pacatuieste stiind istoric cat a suferit si cat rau i-a fost acuza pripit, gresit si atunci crede in minciuna ca e rau cu tot mai mult Dumnezeu si vrea sa plece, vrea sa scape, si fuge de iminenta inevitabilului care se apropie in gaura de sarpe, de shoarece, de vierme, de greiere, fuge in fund de fantana, pe fund de balta, in buncar, in adanc de U si acolo petrece cu duhurile rele in coabitare si cointeresare de profit autoindreptatindu-se ca iertatii, sta in mitomanie si sminteala de parca i-ar fi bine, se lasa magulit, lingusit, mituit ca puii de tiran in ierarhia tiraniei ca-ntro siguranta, desi in mod evident stie ca in umbra mortii si a turbatilor de ”bine” a devenit vrajmas Domnului oricat isi calca pe sufletul smintit si se arata vesel si crestin serios... nevrand sa accepte ca stiie in adancul lui ca situatia se impute fiind defapt un vrajmas ascuns, fatarnic, ipocrit si habotnic, un bantihrist.

E simplu, de frica inflationista, stiindu-se fricos si neputincios, fuge in fantana, in transhEU si acolo se lasa vrajmas, indrazneste sa stea in mitomanie si sminteala, beneficiind de toate bunatatile, comoditatile si placerile insa mintea sufletului se pierde de Dumnezeu, se insingureaza tot mintind, nemultumindu-se, caraind si acuzand cu ucidere se excludere doar gresit, pe Iisus, pe Cuvantul, pe sfinti, pe victime, pe nevinovati, caci nu mai poate altfel, prietenia cu duhurile rele, cu lumea, cu iadul, statornicirea in umbra instapanirii blestemului se preschimba in tradare si invarteala la momentul culminant, in inversare cand dai sa acuzi drept in adevar, in lumina, de parca sufletul tau in care s-a instapanit blestemul ar avea un comutator ce inverseaza atacul dinspre satanisti, antihristi, pacatosi, pagani, satei, demoni, draci, diavoli inspre Dumnezeu, dai sa te infurii si sa vrei sa lupti cu raul si tzac-pac iti iese pe un canl interior sufletesc de comunicatie, de atac, invers, pe dos de parca ai fi in tabara celor rai cu Dumnezeu. E necredinta, e frank-masinaria stricata, esti in mitomanie si sminteala ca un pasha de capist , in familia blestemului si cand te infurii in adevar si pe drept are loc in tine o inversare de parca blestemul simte ca-i ataci superiorii si atunci aplica tactica asiatica de a-ti folosi resursele de putere si avere, de energie si intzelepciune ascutita ca sa ti le intoarca impotriva lui Dumnezeu, ca sa dai in El, in iubire, in unitate, sa te omori sau sa te dezbini si sa crapi de la pacatele grave savarsite intro clipa de cadere in avalansha atzatzata ca un foc pe care torni benzina si ventilezi sa aiba mult aer. Intro clipa te strici mult si distrugi tot.

Apoi deznadejdea, supararea, depresia vine din starea asta a adancului sufletesc in care sta mintea ta impotriva Divinitatii, acuzandu-L la modul ucigash-criminal sa-L distruga, sa-L excluda, sa-I faca rau grav, si tot vociferand, caraind, nemultumindu-te de orice si gasindu-L doar pe El vinovatul pentru orice nu merge bine, pentru ghinion, pentru suferinta, il urasti suparat din motive de sef suprem rau, de stapan suprem nedrept, nemilos, in sensul ca cica El ar fi trebuit sa nu lase sa apara astfel de lucruri gresite, rele, incurcate, nedrepte, de tot felul de situatii dureroase, de parca nu s-ar stii ocupa bine de Facerea Lui. Nu vezi si nu poti intelege ca in jurul tau sunt 5 excroci, chinuitorul, seful chinuitorului, tu care-i si intrece, chinuitorul interior si seful chinuitorului interior, muncitori turnatori care niciunii nu asculta de Dumnezeu si astia sunt cei ce fac raul de pe pozitii de sef suprem pentru ca s-au instapanit ei in blestem peste tine, impreuna cu tine si calca tot timpul voia lui Dumnezeu si asa practic tu crezi ca de la cap, de la seful cel mare se impute pestele, se strica treaba, aruncand pe Dumnezeu cand defapt e de la cei 5 magnifici, s-au instapanit cei 5 pentru infern si ei fac jocurile si legea lor fiind ei mai mari peste tine iar tu nu poti sa-ti dai seama si nu poti sa-i acuzi pe ei niciodata chiar daca vrei caci cu ei stai in mitomanie si sminteala, in binele trupesc-sufletesc, in buncar, in transheu, si impreuna va semetiti, va batjocuriti, trufiti, va desfranati si vicleniti, va incurajati ca lashii ce se cred curajosi, luati, furati, profitati de bunatati, de comoditati, de functiile si maririle pe care vi le-ati luat, aveti tupeu, dati lectii, va grozaviti, faceti fix ce vreti voi si va mandriti in cerul vostru paralel, in viata paralela, sfidand cu arogantza, obraznicie si cinism in timp ce-L acuzati pe Dumnezeu sustinand ca parazitii orbi ca din cauza, din pricina, din vina Lui ar merge lucrurile asa de rau incat suferiti tot felul de boli si de chinuri, de neputinte si ratari, de impatimiri si caderi in ispite, in risipiri si pierzari. Culmea e ca desi stiti prea bine cine-s vinovatii, de atat bine turnat va mai si indreptatiti minciuna si nedreptatea intro stare de simtire in care va luati ”adevaruri” de la comoditatile si bunatatile starii de simtire in care stati in minciuna si sminteala nestiind ca binele simtit ascunde vrajmasia cu Dumnezeu, vrajmasie si singuratate de care ajungeti sa nu va mai pese, si asa frank-masinaria desi doar sta ca-ntrun somn mult si bun, cantr-o odihna imbelshugata, va strica fiindca-i stricata frank-mashinarie si s-a instapanit acolo minciuna si sminteala ca un blestem in care stati mituiti de bunatati si distractii.

continuarea mai jos

continuare
 

Ce face masinaria stricata E hUE (= e nebunie in ungureste si fratie in araba-usulmana) ?

Pai stand bine-mersi in pile si privilegii, in mitomanie si sminteala, caraie dac-o scoti din trandavie, din comoditati, se sperie de frica si neputinta de la inflatia de Dumnezeire care devine tot mai prezenta si care inseamna pentru sufletul disperat inflatie de griji pentru comportament, amintirea problemelor de neascultare istorica, datorii, obligatii de lucrari cinstite nefacute la care nu poate face fatza si cedeaza, din pricina avalansei cresterii disperarii si deznadejdii, a necredintei, atunci puiul de vipera, de terorist, omul mic si jmecher se auto-tzepuieste, se auto-pacaleste, se minte si crede in propria inselare si tzepuiala, dupa care fuge in transeu la caldurica, la asigurare, se infurie pripit vrand sa se scape pe sine, sa-si scape sufletul si asa ajunge suparat sa acuze cerand crimina si sta asa motivat, ambalat, energizat, tensionat, pornit, atacand cu putere, sta pandind si excaladand reproshurile si cearta, in nemultumire, in frustrare, in acuzare, in vrajmasie, in ispita si in razbunari foarte periculoase agresand Dumnezeirea din el insusi sau din afara ne-mai-ascultand si ne-mai-crezand, lovind ca prostul in iubire cu cruzime rece si desfranata si asa tarandu-se ajunge tot mai mult in risipire si pierzare, in sinucidere, in cearta rea si neagra cu cei din jur, in dezbinare, in pleznire si detonare auto-indreptatita invocand discriminarea cerand pile si privilegii mai mari si mai multe, in reflexe salbatice agresive foarte periculoase derainad in cârpilism si cârlantihrism cand se concentreaza ca razboinic rau ce vrea sa fie mai rau cu mai raul mairailor deraiati si apoi, cu timpul, se obijunuieste omul cu fuga asta lashe, cu comportamentul asta tradator, fara inima si suflet, se obijnuieste cu ascunderea in el sin in buncare, in steauu multiadancurilor multidimensionale impreuna cu erectismul si sateismul din el insusi traind ca-n iad doar pentru ca nu se mai poate retine, nu-si mai poate retine, opri si intoarce mintea aia sufleteasca din adanc, de la vrajmasie rea si mai rea, detonanta generalizat inapoi in impacare duhovniceasca cu Domnul, cu Dumnezeu, cu Dumnezeirea si cu toti sfintii, imblanzindu-se si smerindu-se sa asculte, sa creada, iubind, iertand inclusiv pe frati si apropiati uitand toate relele cu marinimie si binecuvantare de suflet si de minte.

Deci stai ca ”scapatul” in mitomanie-sminteala bucurandu-te ca un belfer satisfacut, insa esti suparat si disperat la inflatia de dumnezeire care pentru tine inseamna datorii si obligatii sporite, si atunci cedezi si fugi in mod egoist cerand pile, privilegii, scapare de cruce, de lucru, de greu si sfarsesti in nemultumirea in care te revolti stand in manie furioasa pismashe, in conflict pripit si neschimbabil, incat acuzi ca un criminal si te razbuni pripit, cumplit spre excludere, spre distrugere... si nu poti pe altcineva decat pe Dumnezeu si pe tine sau pe iubire devenindu-ti tie insuti vrajmas si Lui sau mai micilor Lui inaltzandu-te si iata masinaria asta stricata fie ca sta, ca merge pe sine sau pe roate, ca se invarte subtire sau gros, ca se face punct sau spatiu, un cer paralel multidimensional cu tot felul de adancuri sau pamant gros si mare, cetatri cu ziduri pietrificate, ea strica si te strici cu ea pana te risipesti si te pierzi de Dumnezeu devenind un uracios ipocrit si fatarnic fara iubire, fara Har, fara Duh, devi o boala interioara care nu se mai vindeca pentru ca orice face doar strica mergand din rau in mai rau si din pricina mortii si a chinurilor reproseaza ucigator si deznadajduit, strica si strica si strica si strica acel Templu... al Duhului Sfant, al adevarului Adevarat.

Frank-masinaria din tine nu trebuie distrusa, sparta, ci trebuie reparata prin Cuvant ca sa functioneze bine si corect, la parametri normali duhovnicesti si trupesti astfel incat mintea sufletului, cazuta in adanc sa redevina una duhovniceasca impacata cu Dumnezeu si cu tine, iesind din starea de mitomanie, sminteala si vrajmasie, lepadand rautatea si iesind din tot satanismul cârlantihrist beroic.

Psalmul furiei raului mai rau ce deraiaza orbeste din start sau pe parcurs...
 

Fiind rau si lacom de bunatati esti rau si infuriindu-te pe nedreptati cerand pile ca mila devi din rau un mai rau concentrat, ascutindu-te sa strapungi, sa distrugi mai raul mai railor... insa in orbirea furioasa generalizat legislativa ca fumul gros de carbuni tu deraiezi si iti permiti sa-ti permiti sa deraiezi pana te intorci ca un sherpurcelash-de-caine-luvulpe-argintie impotriva mai bunilor, ca-s mai gustosi, impotriva mai micilor ca-s mai dragalashi asa mici si cruzi, impotriva partilor mai ascultatoare ca-s mai dulci si zemoase, mai hranitoare si apetisante si uite asa ajungi sa deraiezi mereu pana plesnesti cu trufie exploziva, pana te detonezi in mod repetat si autoindreptatit impotriva Domnului, detonandu-ti nemultumirile pe motiv de discriminare cerand pile si privilegii in loc de mila, caci tu nu vrei Credinta si ascultare ci odihna puturoasa, sa stai leganat in plasa de paianjen (sluga ta) ca un elefant intre elefanti avand impresia ca o sa fie bine cu sufletul tau care-si creste trupul ca nebunul sa nu fie bun de nimic decat de laude si mariri desharte, de vredniciile prostiei furiei deraiatului care se razbuna ca naivul auto-tzepuit, fraierit pe Dumnezeu si pe iubire si pe cei pe care ii iubeste... devenind astfel un foarte mare vrednic de... satanism, calcand pururea ascultarea si nevrand sa vada ca a ajuns o fiara, o fiara turbata, rea, care infuriindu-se devine mai rea... fix cu Dumnezeu si Dumnezeirea, cu sfintii, cu Harul, cu lucrarile Lui si devenind tot mai buna cu satanismul care-l gadila la orgoliile EUlui sfinversat, eul si supraelu si megaloeul lumesc descreierat si impatimit care se pare ca-i aduce profituri in colaborationism si coabitare... profiturile risipirii si pierzarii inrolandu-se in mercenariatul benevol al haitei moroice, pâroice a talharilor ce-si autodistrug cu nepasare sufletul, nepasandu-le inclusiv de propria mantuire si de ziua de maine mai buna. La ce-ti foloseste deci sa mantui pe altul razbunandu-te pe el si pe toate rautatile lui daca pe tine te pierzi?.. si la ce-ti foloseste sa te razbuni pe toata lumea rea sau pe toata lumea ca toata-i rea daca pe tine te pierzi... daca te pierzi in deraiere, in invarteala, in sminteala si invartosharea macazeilor tocmai cand vrei sa faci dreptate si curatenie, cand te concentrezi si te ascuti ca sa devi mai rau pentru mai bine luptand cu si mai raii sa le distrugi rautatile... neputand altceva decat sa-L gasesti mereu pe Dumnezeu vinovat ca-ntrun film de groaza in care oricat incerci sa lupti cu rai nu poti sa le faci mai rau decat celor buni? Si atunci ramai suparat vesnic respecatand ca buna si corecta deraierea? Tu chiar nu-ti dai seama in Cine lovesti si cum lovesti?.. cu energii si forte rele disproportionate, necrutzatoare ca un ghimpe, ca un scai, ca o mina, ca un cârlig cârlig cârlig unit pe la mijloc, ca o plasa unsa cu vrajeala de poveste, ca un gogoloi toxic muiat in avere, ca un bol alimentar exploziv ce se detoneaza ajuns pe interior facand sange si carne fripta pe pereti, un fel de vitrina infricoshator de ingrozitoare pentru duhurile rele infometate? Nu vrei sa vezi ca timpul detonatiei scade in timp ce vitezele tind la infinit, devenind un big-bang intro clipeala, o vremelnicie lunga de coshmar bagata intr-o temnita fara pic te timp si spatiu ca s-o mai poti deslusi? Trebuie sa poti sa vezi ce pacat cumplit faci acolo... in adancul de nedslushit al clipei ce se prinde pe film ca-ntro poza compromitzatoare, poza caderii tale pe care dai s-o ascunzi impreuna cu tine cu tot, in tot mai adancul din adanc, pana dispari ca pamantul in pamantul din care ai fost luat.

”Un belefant se legana pe o panza de de baianjen si findca ea nu se rupea a mai chemat un belefan-t, doi belefanti se legana pe o panza de paianjeg si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, trei belefanti se leganau pe o panza de baianzen si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, patru belefanti au infintat acolo un club exlclusivist ocultist tainic agresiv nimicitor si au declanshat razboiul privilegiilor si pilelor impotriva tuturor... mai ales impotriva lui Dumnezeu si al slugilor Lui, al oamenilor buni si mai micilor Lui stiind ei ca Dumnezeu e harnic si cinstit, drept, adevarat si ca lumina si lucrarile Lui atenteaza in mod direct la linsitea si pacea cuibului de nebunii din creierii muntilor cei mai inalti, si din buncarele cele mai din adanc...”

Psalmul puilor de VIPeres
 

Credinciosii ratati smintiti, amagiti sunt fraieriti-tzepiuiti sa vrea sa fie tot mai lumEUshi si cer in cor de vaitaciuniuni ca puii de vipere din barsupiu, disperati ca li se termina pacatele, pilele si privilegiile, cer un tiran terorist rau, care a dat militaraia diabolica jos din pod, sub umbra caruia sa-si poata ridica ei pacatul lor deasupra si sa-L bage pe Duhul sfant dedesubt, sub toate josniciile murmurdare cu care ”imbunatatesc” ei viata, mancarea, relatiile, proiectele, muncile si visele de viitor.

Asta-i tradarea, cand ti se amageste puiEUul interior totmailumeus sa vrea sa-si ridice cu bucurie pacatul propriu si personal deasupra si sa stea aparat de dictator si de sistemul lui inchizitorial in pacatul comun, in blestemul in care se practica cenzura si punerea obrocului peste Lumina.

Asta simti ca te mangaie si te gadila la orgolieus, cu asta te incanti ca-ntrun suflet imbunatatit, cu sfinversarea asta simtita ca ”bine” pe sistemele interioare amagitoare de parca te-ai mangaia, adapa, hrani, odihni intr-o pace a pacatului... in vacanta somnului cu care te anesteziasa sa te lafai in comoditati risipind si pierzand in glume, certuri si distractii tot ce ai fi avut de facut pentru mantuirea ta.

Vai de cel prin care vine pacatul si starea asta pacatoasa fiindca pacatul e o fiara cumplita si necrutatoare care acuza pe Dumnezeu in timp ce se satisface si se inalta luandu-te sus impreuna cu mailumEUul tot mai lumeus de care nu esti constient ca te face tot mai rau, mai dezbinat de Dumnezeu, suparare, cearta, reprosh, acuzare, tot mai neschimbat si nemantuit... asa ca vei suferi tot mai mult.

Satanismul lui luxifer care locuieste in raul ce se face mai rau si-n pacatul mai pacat, de la inceput dovedea ca este pacatos deoarece l-a scos rau pe Dumnezeu pârându-L si pe sine si pe oameni ca mai buni (prin pacat) desi n-au facut nimic bun sa dovedeasca asta, decat necredinta, calcare si luare interzisa, hotie si trufie de sharpe-pe, se voiau peste, deasupra, asa cum le dadea pacatul, fiara, sharpele sa ceara, sa se vrea, sa se puna, sa se instapaneasca peste... ca un blestem, vazut ca ”binecuvantare” de amagiti. A mintit si a acuzat, punandu-si nadejdea in dainuirea raului prin pacat inseamna ca era sclav oricat se mandrea ca duh liber, putea face doar ce-i dadea pacatul defacut si asa i-a mintit si i-a amagit. Deci pacatul era teroristul suprem infintzat prin satanism de Adam si Eva si de sharpe. El-pacatul se vroia stapan si peste lumea care va fi. Si iata-ne azi sclavi pacatului intro lume ”libera”.

Asta-i placerea necurata pe care o simti ca o mangaiere ”sfanta”, cand iti inalti pacatul cu care ai ”imbunatatit” mancarea, locul, pupatul, traind ca-ntro balta spurcata, pangarita... din care dai si altora sa mance si sa bea. E otrava distrugatoare de suflet daca ai bagat pe Duhul Sfant dedesubt! Esti smintit, esti invartit si o sa stai asa in mitomania mamoniacuzaco-depresiva, in deznadejdea de ”bine” ca un idiot, ca un neputincios handicapat paraplegic care nu mai vrea sa iasa din gaura de virme, de shobolan nevrotic, impatimit, sevrotic si faptul ca-si roade unghiile si roade orice-i vine la gura mancand tot ce prinde e dovada ca esti in cosmar... absolut tot ai roade cat mai repede si cat mai mult si dupa roade ii veti cunoaste pe fiii pacatului... ei rod... dand sa pupe de peste deasupra sau capui ce pupa de jos impreuna cu duhul pacatos de peste deasupra.

Nu neglijati pacatul socotindu-l ceva mai mic si mai inofensiv decat satana, caci luxifer din pricina robiei la pacat si la mandrie a lucrat minciuna si amagirea prin care a ispitit pe om sa cada din vesnicie in vremelnicia in care pacatul e stapan desi toti se dau mari si tari de parca l-ar fi biruit.

Pacatul e fiara care-L acuza pe Dumnezeu si te linguseste pe tine sa te dezbini ridicandu-te deasupra Duhului Sfant daca-l ridici si tu pe pacat mai sus, si nu te acuza, decat la final, cand vrei cu Dumnezeu, te acuza conform listei lungi pe care a scris-o unletele pacatului, caci pacatul le este stapan si nu te lasa sa iesi... si tu ca fraierul amagit ii faci pe plac si asa incepe semetia, grozavia, trufia, viclenia, desfranarea rautatii si pismei, adica invoirea perpetua, ducand fraierul o viata invoita-invoitoare in care sta invoit in umbra mortii = umbra pacatului.

Pe prost si tradator il bucura pacatul si din pisma iti da mereu ispite si provocari. Nebunului nu-i pasa si se grozaveste calcand poruncile, Cuvantul si cazand in toate ispitele nu mai asculta pana devine trupesc, intepand in lujer, in mladita ca sitemul viabil de aparare sa-l cocoloseasca si sa-l faca si mai trupesc, doar trupuri cu fire de drac cu duh rau de demon si cu viitor in iad... degeaba-i spui ca nu-i pasa... asa ca mai bine te-ai gandi la tine si te-ai ruga pentru altii pentru care n-are rost sa te pierzi incercand sa-i mintui cu forta, cu silnicia, vrand sa lepede pacatul mai ales stiind ca nimeni nu te-a trimis sa-i chemi la pocainta sau sa-i pocaiesti cu dea-sila ca madam justrictia, aia care mai mult strica dandu-se victima... vrednica.

Deci jos pacatul si sus Duhul Sfant, bland si smerit ca un nor al iubirii luminos si bun, curat-curatitor, cinstit, harnic, credincios si viu...!!!

De aia a inaltzat Moise sharpele de arama, simbol al vindecarii prin pacat de muscatura si intzepatura pacatului, ca sa inteleaga poporul deznadajduit semetia pacatului care il cere pe faraon deasupra si regretand vrea inapoi... in groapa lumii lumeurilor celor morti si pierduti... li se parea c-ar fi mai bine... orice... doar sa iasa din cosmarul in care erau ingroziti si speriati de moarte si de chinuri, de razboi... si caraind pro pacat parca ai vrea si tu un astfel de ”bine”, ”binele” cârlantihrist, ascuns sub blana de miel habotnic ca un pui.

Uita unii si habar n-au uneori ca pacatul e cel mai crud vrajmas al omului si al lui Dumnezeu, mult mai fioros decat toata lumea si decat toti ingerii cazuti... el acuza pe Dumnezeu din om, din uniiuni, pentru ca Dumnezeu e vesnic viu, cerand razbunare si moarte, caci pacatul e mort si ar vrea sa-i dai reinfintzare si viata sa se omoare iar cu pacatul si tu te pilesti cu el avand impresia ca te miluiesti facandu-i pe plac, simtind gustul unui ”bine”, a unei ”imbunatatiri”. E tzeapa, desfranezi, te risipesti si te pierzi!... devenind tot mai lumEUs... autoinaltzat si exclusivist.

E clar ca-s pacatosi unii! E clar ca-s sclavi si trufashi. E clar ca-s mitomani smintiti ce trandavesc in ”odihna”, in suma de comoditati, intr-o amagire a imbunatatirii... de la pacat. Nu deznadajduiesc, nu acuz ci ma rog si ma lupt sa ies!.. la lumina si la aer curat din adancul gropii in care fug de Dumnezeu sa ma ascund si sa pacatuiesc... iar si iar ca puiul prostut ce se auto-amageste... ca puiul cel grozav al pacatului pus deasupra.

Psalmul pupatului... sus-jos-sus.
 

MmmmDa... comertul pacatului cu pupari pacatoase ale pacatului ”iertator” pe deasupra in dorinta puilor de pacat sa fie maipacati ca niusistii (pe ungureste niusi=iepuri-iubitori-de-sine), ca ismiserupistii-ismisuparatii privitori la josnicii sexy cu trufii arogante provocator-amenintzatoare ca bataushii mamonanalistii-mamonanistii tocilari sau repetenti sau medium-mediscusiti, toti o mare uniune maiulumista de ipocriti habotnici pupiliti, privilegiati, vicleni, dezbinatori, ispititori, pui de pacat mai pacatoshi ca pacatul, sclavi pacatului lucrand blestemul legii faradelegilor visand la mantuirea prin pacat.

Ei pare ca se pocaiesc insa nu se indreapta, nu se schimba, nu se repara ci doar fac comert, vanzare si cumparare, tranzactii cu scapari vremelnice, negociind si tranzactionand pacatele spre pierzare prin tot felul de mijloace mentaliste psihologico-psihiatrice mincinoase, folosind operatori interiori gen ”pupare”, ”iertare”, ”uitare”, ”evitare”, ”inflatie de cocoloshire”, ”mangaiere”, ”morala”, ”dreptate”, ”judecata”, ”respect”, ”curatenie”, ”sfintenie” preluate de la Dumnezeu si de la familie insa lucrarile lor foarte amagitoare sunt folosite de ei mai mult ca o invarteala ca sa se scape de Dumnezeu, sa n-aiba nevoie de adevaratul Mantuitor vrand ei sa se puna pe ei pacatoshii in locul Lui sau mai sus, sa se bage in seama si sa faca ei maipacatoshii ce nu li se cuvenea, ce nu trebuia, ce nu era si nu e in responsabilitatea si datoria lor... pentru bani din coruptie, pile si privilegii, pentru a obtine mai lesne o viata comoda si o slava desharta de la lume... ca pui maipacatoshi de bani gata, de averi gata, de mancaruri si odihne gata, asigurati. Se lupta sa intre si sa-si apere asigurarile insa oare cum vor dainui fericiti in adevar daca pacatu-i strica si-i tine in blestem sclavi lui, pacatului mai pacat ce scoate pui mai pacatosi ca pacatul?

La eretici si pacatosii pagani pacatul maipacat si mai trufash le iese prin mijlocul capului si se pune deasupra, stand pe deasupra buzelor, creind iluzia unei false aureole graitoare de intzelepciuni, aureola de om, de fiara care va acuza si va tine minte, sustinand ca toti oamenii au halouri sufletesti si aureole de sfinti, energetice. Fals, doar sfintii Domnului Il au primit pe Duhul intru nepacatuire, blanzenie si smerenie, pus deasupra in aureola luminoasa fiindca s-au smerit toata viata si vesnicia lepadand pacatul ca o josnicie interioara ce nu imbunatatzeste ci strica... ei au crezut adevarului Adevarat luptand printro neinvoire si nevoire de toata viata si vesnicia ramanad fideli si credinciosi lui Dumnezeu.

Psalmul puilor excentrici de exceptie exceptionanalisti-exceptionanisti ai uniunilor.
 

E unii uniunilor, care cica se pocaiesc, se-ndreapta, cauta, invata si devin culti si morali, se ”mantuie” chiar, culmea, insa ei nu-L iubesc pe Iisus si nici pe apostoli, pe preoti, pe trimisi, nu-L doresc, nu-L cauta, nu-L primesc, nu-L asculta, nu-L cred, nu-L urmeaza cu viata, nu-L tin in curatenie si nepacatuire ca sa-I primeasca Harul si sfintenia Duhului, nu-L rabda, nu-I vor voirea si poruncile Tatalui, mangaiere Duhului, nu lupta ca El cu pacatul, nu biruiesc pacatul si nu stau in pacea si unitatea Lui familiala duhovniceasca, cereasca... nu-L vor de parinte, de frate, de prieten si de shef suprem. Ei se vaita smintit, gresit, se nemultumesc si se infurie toata ziua cerand mereu altceva, fug la pacat si la muncile lor urand si urland ca sa nu-i deranjezi de la poftele lor desharte pe care le au ei de facut aiurea fara Dumnezeu si fara mantuire sau mai bagati pe undeva intru Dumnezeu, acoperiti cu dumnezeire stand ispititori ca slujitori pacatului luat in ei de dumnezeu mai ”bun”, ”imbunatatitor”. Vai lor acestor risipitori ratacit si pierduti ce-si strica fecioria, intzarcarea, dreptate, ce se destzarca la maibar-sportiviril care nu gasesc directia, Calea si sensul pe ea. Vai lor acestor vaitaciosi furioshi pe dos, pe sfinvers ce se razbuna pripit! Pai asta ar fi de pocait daca ar vrea cineva sa auda chemarea Domnului la pocainta, intai sa te doara ca nu esti cu Domnul Iisus Hristos Cuvantul si cu Duhul in permanenta si ca nu stai in unitate bazata pe mangaierea buneivoiri prezentata in Carte si bazata pe dreata credinta a credinciosilor fideli din Biserica, pe sfintele taine liturgice... si abea apoi sa te doara pentru ca esti un stricat dezbinat in adanc de necredinta cu functionare defectuoasa, ducandu-te intr-o boala pandemica ce-ti stirca interiorul tot mai mult si vrand disperat si repezit sa strice pe oricine si pe orice pui mana sau ochiul, ori te atingi lovind agresiv ca golanul tupeist, ca bagabondul talhar politist corupt, dand cu populanul populist bantihrist peste bot... si care inaintea lumii te ti vopsit peafara si copilarit pe interior in sperenia de tip pui mercenar, ultrash impatimit, care-si cauta buncarul si faraonul, furerul, dictatorul, pe cel mai crud tiran rau sclav păcatului ca sa se linisteasca cica pilit ce-si poate permite orice si sa se odihneasca semetit, pus pe deasupra in sân cica motzaind in umbra mortii (=pacatmaipacat) visand sa faca prin nerabdare in ascultare din Rai un iad si din iad un ”rai” exterior in timp ce pe interior e puiul pacat excentric al pacatului maipacat, al pacatului maipcat, si apoi, cand se trezestein constiintza pagubei materialiste e razboinicul mercenar necrutzator ce nu trece nimic cu vederea ce-si apara iadul, devenind o caricatura vrednica de noaptea mintii, de pofta cea rea a sufletului, de placerile cruzimii inimii si de ingamfarea trandava a trupului neascultator intru dorintele viclene si visurile desfranate ale profitului maxim exclusivist al comuniunilor tovarasesti de mitomani smintiti ce profita pierzator ca parazitii invoindu-se mereu si statornicindu-se in invoirea demonilor prin coabitarea cu ei in umbra faradelegilor controlate de pacat si supuse lui prin blestem si ispita.

E vorba deci de mentalitatea de mici asasini, de firea sufleteasca a puilor de pacat-maipacat excentrici de exceptie, exceptionanalisti-exceptionanisti, vedetele uniunii uniunilor de uniuni care se incapatzaneaza sa creada ca la Dumnezeu exista exceptii care intaresc regula asa cala oameni. Si ca ei prea-pilitii-privilegiati ar fi exceptia care intareste regula, simtindu-se mai gurmanzi, mai liberi, mai cruzi, mai drepti, mai piliti, mai buni, pentru ca cica ei pot sa-si permite mai multe ca altii, pentru ca ei pot fi excentrici fie spre exterior fie spre interior in invartelile lor, mai perversi si mai cruzi, mai privilegiati si mai presus ca ceilalti pui, alintandu-se cu pacatul care-i inaltza ii pune si-i tine deasupra... laudandu-se ca lor li se poate permite trufia si batjocura, ironia si sarcasmul, ca au dreptul si libertatea sa-si puna deasupra toate josniciile si pacatele lor murmurdare, de parca ar fi ei deja asa ca sfintii, un exemplu, ei defapt facand toate pe sfinvers, sminteala, plezneala insa increzandu-se cu naivitate c-au devenit exceptia care-ntareste regula si sfintenia, deci si ei sunt sfinti deja simtindu-se asa vrednici pe drept, nu pentru ascultari, credinte credincioase, rabdari implinite sau iubire fara de pacate ci pentru calcari, greseli si trufii exceptionale si speciale.

MmmDa, niste pui excentrici excepionanali-isatanalizatori-execptionanisti, niste exceptii care intaresc ”regula”.
La Dumnezeu nu exista exceptii, nu exista nicio exceptie, e doar mila Lui divina pentru unii si puii cred ca e pila si vor tot mai multa pila nefacand mila, vor doar exceptii: pacat maipacat, pila, privilegii, viclenii, desfranari, rautati, omoroisme, inhaitari, beroisme desharte, jerfererlnicii nesabuite, semetii, trufii, mandrii, vaitaciuni smintite si furii repezite cu razbunari pripite adica sarituri in iad ca miserupistii-ismissuparatii-ispisuracioshii... dezbinati desfrati ce profita ca inselaciunea parazita.

Psalmul fraierilor naivi ce aluneca pe tronul satanei nadajduind in rau si porucind.
 

Mmmda, si-acesti pui de pui de pacat maipacat cresc ”mari si tari” si-ajung sa-si puna nadejdea in demonii răi si asasini, in curse, la greu, de frica, dand sa scape, ei aluneca in judecata si poruncesc poruci fortelor rele, blestemate, stand pe scaunul satanei, pe tron cu el, de acolo din ascuns, din adancul de taine oculte, urla ca fiara crunte si cumplite razbunari, crime si blesteme slujite de draci, de zmei, de toti sclavii pacatului, ispite viclene, pacatoase, impotriva lui Dumnezeu... sau impotriva mai micilor Lui Iisus... puii cei mai ascultatori, mai credinciosi, mai umiliti, mai smeriti sau mai miluiti. E ca o ”solutie” neagra, periculoasa si rea, "bani albi pentru zile negre" de care n-ai vrea sa te atingi insa ca un pui naiv te pilesti si indraznesti, ai tupeul de jmecherash, iti iei fricoolrajul nesabuit si poruncesti-ceri indelung distrugere pentru ca te crezi ca increzutii ca tu esti o exceptie ce intareste regula si ca poti sa-ti permiti sa-ti permiti... astfel de nebunii trufashe cu oricine... inclusiv cu Dumnezeu sau cu sfintii, cu victimele si nevinovatii. Vai tie!.. pui de pui bastard motzaitor ce ti-ai gasit tiranul, regele, tatucul in duhul rau, in diavol, sa te ”scape”. Da' cum mai scapi apoi de participare si complicitate? D-aca-i poruncit raul inseamna ca deja ai voit si te-ai invoit!..si nu exista exceptii!.. deci vei cadea si vei fi biruit!.. cu scaun, cu tron cu tot si cu toti demonii cu care ai nadajduit in rau sa faci raul trimitzandu-i la "munca", la lucrarea cea neagra, la "razboi", la "razbunare"... pripita. Vai tie cat ai sa regreti chinuit in remuscari si transformare, vierme, sharpe bârcolac, pui de pacat antihrist... stai jos, ca sub gunoiul gheenei ti-e locul.. vrednic de foc sa dispara pacatul din tine.

Psalmul puiului maipacat care s-a dezbinat si a jurat!
 

Si dupa ce cad, mustra, cearta si ameninta ca bantrenorii de pe scaunul satanei, suferind ca nu si-au facut treaba(rea) bine facuta tovarasii draci subalterni, pentru ca au pierdut. Iar puii pactului maipacat urla a pierzare vrand sa scape de mairaul din rau , fugind din rau in mai rau, intai afara, apoi in sateism si in cele din urma in satanism bantihristic speculant de tip profitzi ca proshtii indoindu-se si neputand sa-i convingi niciodata de revenire, sa le arati incotro se indreapta ca porcii, pana unde au ajuns si pe cine sapa, uitand ca ”cine sapa groapa altuia el cade in ea”, si a si cazut chiar cand a inceput, e-n U.

Uuuu si sapi si sapi asa niste gropi de sticla metalica alunecoasa din care n-o sa mai ai cum sa iesi la lumina niciodata mai ales daca lovesti in Cel ce te poate scapa. Cazi in ele ori de cate ori te inhaitzi cu lupii jurati si dai sa lovesti in Dumnezeu. Ai lovit, esti in sticla!.. dracii si demonii bantuie ca dopuri si stai asa pui speriat, lingusit, amagit ca-ntro eprubeta numai bun pentru experiente diabolice la limita supranaturalului, pana-ti pierzi sufletul si-ti auto-distrugi functionarea normala a trupului. Nu mai iesi de acolo, de la chinuitorii ”buni” ce se joaca ca puii pana nu-ti platesti si ultimul tendon sau zgarci de la incheietura pentru ce-ai facut, pana nu-ti ia si ultimul fir de par, pana nu-ti sminteste si ultima rabdare a lui Hristos. Daca ai fost mai mult singur in viata pana acuma si n-ai martori, e clar, esti suspect si pot sa-ti puna in carca orice fel de pacate grele pe care le face omul si n-ai cum sa dovedesti ca cei ce te acuza mint. Asa ca nu sta singur ca ”nu e bine sa fie omul singur”, fiindca neavand martori vor ajunge multi nevinovati sa fie pedepsiti pe nedrept. Plin e iadul cu nevinovati care n-au avut martori. Cauta drumul spre comunitate si cand ai ajuns in sanul familiei divine, de la atata pacat pe care iar il faci desi te-ai botezat crestin nu spune ”mai bine...” ...sa nu fii acolo, sau mai bine sa nu fie unul sau altul uitandu-te la victime si la sfinti ca la un rau ci spune ”mai bine sa nu ma fi nascut” caci din pacat te-ai nascut cand te-a nascut mamona si tataulescool tau si tot de acolo iti purcezi smintzisorenii fara numar cerand exclusivisme... culmea, ca sa nu mai pacatuiesti cica ca puii... cu sfintii.

Deci cand te-apuca supararea si ramai certat, neputand sa nu faci rau mereu si vrei sa se termine cosmarul si-ti doresti mai bine cerand si spunand suparat: ”mai bine... asta sau aialalta” vazand tulbure si negru in minte atunci sa te trezesti brusc ca dintro mare ispita si sa-ti dai seama ca ceea ce ceri si vrei e fix mai raul maipacat pe care-l travestesti ca nebunul rau si distrugator in mai bine, spunand ”mai bine...(mai rau, adica dezbinare si distrugere pentru bani intro comoditate lipicioasa si dulce ca maipacatul ce ”uneste”)”!

”Mai bine sa nu te fi nascut!”.. puiEU de maipacat locuind in furia din rau in mairau si-n pierzarea din ”bine” in mai”bine” ca tzepuitzii luati... ca aia face... te ia, te ia... daca te duci dus... in tradare, te ia si-ti invarte rabdarea sa poti fi bun de fraier pentru lucrare neagra si o sa juri la roshu pe roshu... si de atunci esti pui de pacat maipacat, jurat si pierdut! Vai si vai si iara vai ca te-ai dezbinat si ai uitat pentru ca nu ti-a pasat!.. de suflet... si de faptele din tine pe care nu vrei sa ti le vezi, ce faci, sa stii ce faci, pentru ca vine judecata faptelor... iar daca nu te-ai schimbat vei fi rushinat ca un crestin ratat cu capul plecat de tot la tot dandu-ti toti peste bot.

Mai bine... sa stii ce faci in tine ca sa veghezi asupra ta.. si vei cadea mai putin doar daca-ti va pasa!

Mai bine mai bine!...cu adevarat mai bine... si nu mai bine mai ”bine” (adica de suparare revoltat si frustrat sa vrei si sa faci un dezbinat maidezbinat lipit cu maipacat stand comd, unit cu un cazut maispurcat care te-a atins si te-a frecat simtindu-te tu alintat si ”scapat”...intr-un U invartoshat din care nu mai scapi ca dintr-un borcan mare si greu pus pe gura lui)!

Psalmul lumilinglin
 

Merlin-Berlin-Kremnlin-Stalin-Shaolin-Thajmahalin-Fujilin-Mecalin-MaciuPiciulin-Olimpilin-Diavolin-Demonilin-Satanalin-Dracoolin-Ciuciulin-Bulin-Chiulin-Vinilin-Beiușurlin-Pipilin-Pelin-Plin.

Te ia si te bucuri, iti ia si te superi, te revolti ca iepurii pana-ti da si tie ceva din ce-ti ia si iar te bucuri ca-ti da si daca-ti ”da” le juri credinta lepadandu-te de dreapta Credinta... apoi te superi ca mori vazand cati mor de mana lor, lepadandu-se si ei de dreapta Credinta pentru "credinta", insa te bucuri ca te lasa sa traiesti ca sa le fi sclav impreuna uniti cu ceilalti necredinciosi pacatosi paraciosi ofticosi puri iepuri ca sa le aperi interesele pentru bani, sex, laude si aprecieri desarte ca mare speranta, bataush puternic, jucator plin de fente, luptator beroic bine antrenat, elev, muncitor, artist de talent, competent... raspandindu-le propaganda si ucigand concurenta ca suparatii fricoolrajosi des-infuriati pe Dumnezeu.

Esti fraier naiv si credul dus cu pluta sau nu? Dai si tu da' nu lasi sa-ti ia? Ori mila, ori rabdare.

Psalmul puiului de popur populist ce umbla imboldit cu iseterisu...
 

Am impresia ca e vorba ca te mituie si te incanta la fel ca pe fiecare fraier din popor ca-ti ia si-ti da sa dai si sa stai si tu pe scaunul satanei, scaunul tradarii, in umbra gomortilor batausi laudandu-te si inchipuindu-te, visandu-te important, iai marunt dai marunt, esti bun, ispititor, iubit, ravnit, puternic, celebru, cerebral... sunt multi care-ti cer si parca ai avea parte de glorie... asa unit cu popurul pe care-l divinizezi ca nebunul desi in mod evident toti sunt tradatori si lasi, revoltati vor drepturi, silnicesc si cersesc, distrug, manca, beau, fac sex, hulesc, injura, profita, barfesc, denigreaza, insheala, uita, niciunul nu asculta si nu tine vreo porunca de la Dumnezeu, doar se prefac mai rau ca ipocritii si fatarnicii ca-s popor bun. A-l adula pe un astfel de popor si pe fiul preaiubit al poporului, pe "alesul" care te lasa sa stai pe scaunul lui blestemat, "dandu-ti" cu larghete putere, slava, marire, bani, fete, loc de munca si casa, caldura, masina, pensie, asigurari, scoli, spitale, terenuri de sport si de joaca, politie, justitie, armata, dreptate, libertate doar sa accepti sistemul lui popular si populist in care sa te crezi un membru important si responsabil, gandind si luptand pentru tara si pentru prosperitate inseamna ca te-ai amagit ca fraierul si ai lepadat pe Dumnezeu pentru ca te-a tzepuit populismul sa fi si tu pui de popor trecator, din neamul cel greu de suprortat si suferit, neam viclean si desfranat, ipocrit si trandav, ai crescut in el umbland si motzaind la soare ca un pui de balta populista care vrea schimbarea ca ipocritii, vrei ca poporul, sa ai si tu pile, privilegii si pacat la liber, carne, dulciuri, delicatesuri, perversiuni, vacante, concedii, erezii la liber, multe jucarii si preparate culinare care sa-ti satiasfaca toate gusturile si perversiunile ca sa stai linistit toata viata asteptand alocatia, salarul, solda, pensia in timp ce te dai foarte responsabil si serios dupa formula "pe afara-i vopsit gardul si-nlauntru leneopardul", putoarea duhovniceasca, trandavia, orbirea... stai si dormi in pacat, in patimi, in fapte rele, in ura, furie, inselaciuni si rautati uneltite, programate, proiectate, stai cu indolentza si nepasare pe scaunul satanei pe interior de om interior ca un pui trantor tradator si te bucuri ca nebunul asteptand pensia, moartea, pe cele vesnice de parca ai fi crestin, de parca ai fi fost crestin... si asa intretii minciuna si propaganda incantandu-te ca-ti va fi bine in vesnicie toata viata pentru ca ai slujit poporul. Tzeapa... n-ai fost crestin ci pui de vipere populist poporanist ce a pierdut vremea mantuirii cu poporul uitand de Dumnezeu, de schimbarea interioara ceruta de El pentru oameni, trecerea din comunism, din populism in crestinism.

Adica un pui de Babelin... asta o sa ajungi... findca doar asta ai fost si esti. Un pierdut fiindca ai pierdut, pierzi, si vei pierde si atunci de acolo esti foarte frustr-atEU, mereu si te razbuni aproape continuu pentru comuniuniuni. Pe cine te razbuni? Pe cine vezi ca te razbuni? Pe cine iti versi pismura si gresura, razbunarea cumplita, pripita, orbita? Si pe mai Cine te inervezi mereu necrezand... ca sa-ti satisfaci razbunarea cruda pentru toate pagubele pierzarii? Ti se pare ca-s cei mai vinovati? Ti se pare ca gresesc si ca din cauza lor ai pierdut? Crezi ca din pricina lor vei mai pierde? Ii privesti ca pe un rau, vrand sa scapi de ei si sa nu-i mai primesti? La ceilalati cand te uiti, la cei de pe scaunele satanei de ce privesti cu adulatie si bucurie, jindUind sa stai si tu acolo pilit, in locul unuia?.. ingamfandu-te intre populistii populari privilegiati, impreuna cu tot poporul... si parca deja stai si ai mai sta, deja ai drepturi si libertati si dai drepturi si libertati, iti ceri drepturi si militezi, protestezi pentru drepturile si libertatile tale, ale fiecaruia, ale poporului. Te crezi un drept liber populist al poporului popular neschimbabil din rau crezut ca bine? Si cum o sa se mai schimbe popurul populist daca-i asa de ”bun” si plin de drepturi si libertati? El o sa vrea sa te schimbe, el poporul o sa te silniceasca vrand sa te schimbe pe tine insistand pana cedezi si-i faci pe plac sub amenintazrea ca altfel iti trimite pe cap demonii, bancile si politia sa te ia si sa te bage la nebuni sau dupa gratii si atunci de frica te faci pui ”bun” ce se crede crescut mare, ce se crede mare si tare... stapan impreuna cu poporul. Barfeste, pismuieste, se rascoala, protesteaza, vrea revolutie, anarhie, razbunare... asta urmeaza cand explodeaza mamaliga boschetarilor mituiti de boierii din ascuns sa-si faca coolraj impreuna, ajungi de te razbuni si tu ca prostul pentru cat ai pierdut, te razbuni "fericit" impreuna cu poporul.

In mod evident o sa ajungi un pui de Pierlin!.. "fericit".

Asta iti dau ei dupa ce-ti iau... sa stai pe scaunul tau preschimbat in scaunul satanei.. si tu te bucuri ca prostul smintit, ca nebunul incantat, simtindu-te flatat la morgolii, ingamfat la suflet ca stai impreuna cu poporul ca un stapan. O sa ai drepturi, o sa ai libertati... nu de la Dumnezeu ci de la popor. O sa strigi ”traiasca poporul” si o sa te simti invingator, biruitor, o sa pui biruri grele pe popor pentru popor stiind ca si tu o sa profiti... o sa faci ”mila” din marunti impartind cersetorilor pila. Excroc viclean si terorist... esti antihrist!.. un trist!

Puiule de Babelin, inhaitat cu tatucul Merlin-Berlin-Kremlin... o sa ajungi un pui de Pierlin!.. rau, ipocrit si nefericit!.. un parazit... mandru si neumilit... care-a pierdut tot ce-a muncit si ce-a iubit... ai ”lucrat”, ai dat afara, ai smuls, ai exclus, ai lepadat, ai vidanjat din tine tot binele incepand cu Domnul Iisus Hristos Cuvantul, toata invatatura aplicata si acum Niusi, ipurashul fricooltrajos, sta linistit si e foarte magulit, orbit parand fericit de la iubirea de sine insingurata, satisfacutis pentru ca s-a razbunat cumplit pe toti de tot... din ura si pisma vicleana si desfranata... de frica.

Pana la urma Friculin o sa te numesti, fricoolrajosul Fricoolin!..
... o sa traiesti in rushine plin de remuscari si grozavii nebune lasandu-te reintegrat social, un fricos, un ”exemplu” penibil care de frica face mai ”bine” (defapt maibinele=mairaul travestit, fie ca faci ”bine”, fie ca faci rau, fie ca stai impasibil si nepasator, evitand, neimplicat emotional ca vidanjorii nepasatori de binele pe care-l scot afara din ei ca pe-un rau, ramanand uniti intrun goliatEU ce creste doar sa insulte, sa ispiteasca si sa provoace... pe Dumnezeu, lepadandu-L si amarandu-L.)

Friculin ”Maibine”, trezeste-te cand ai fricoolrajul sa faci de frica ”maibine”... ca orbii et corbii... ce vor sa roada tot... si pentru aia se impatimesc speriati si ingroziti de despatimire. E mai raul travestit, e dezbinarea si puiul pacatului maipacat = lipeala uniunii, unirea in dezbinare, ca asta-i lucrarea lipicioasa a pacatului ce vrea sa se bage in inima ca sa faci din iubire pacate... si apoi simti acolo impietrirea lipiciului in dezbinare ca o uniune a rautatii, dezbinarea si uniunea dezbinarii, necredinta impietrita a inimii, adica e moartea ce te preschimba in omoroi omorator apartinand haitei exclusiviste avand impresia ca esti un mare razboinic, berou si intelept. Defapt tuU esti prostul prostilor, mare amator de pustiire si insingurare, egoist ca lupii liberi, jurati sa nu mai asculte, ai semetie beata de sine si inaltztoare in pierzarea mandra pe care o nutresti ca sa ai motiv de razbunare pripita si smintita, sa te poti vaita mult si continuu pe sfinvers, sa te plangi de altii fara-ncetare acuzand si parand, sa fugi mancand pamantul pishat, diaretzat ori sa infrunti cu tulburare urlatoare ingrozitoare chemand martori paraciosi, pacatosi la judecata, acuzand nevoie mare si dandu-te tu, calaul calailor, o victima vrednica, nedreptatia si discriminata. Un impostor... un pacalici... un starlici asta esti puiule de murmur de popur.

Psalmul fraierilor te-ia tradatori neschimbabili care se fac mairai asa ca ceice-i ia
 

Te ia cu vrajeala, cu pacatul si trufia si din doi unul e ca luat si aia-i lucrarea asta neagra, dezbinare maxima si lipici pacatos intarit = dezbinare intarita la inima prin necredinta si daca esti luat, sau te ia, daca te ia tot timpul esti ca o tradare permanenta, te ia ca e haita pe capul tau sa te ia si te ia, si atunci tu ca fraierul, ca esti naiv bun de fraier pentru morgolii te lasi flatat si te schimbi si te lasi schimbat dupa cum sunt silnicii care te ia cu forta, cu ispitirea, cu insistenta sa le faci pe plac, si lingusindu-te si flatandu-te tu cedezi si te crezi neschimbabil in cersetoria de pile, comoditati, privilegii rautati si pentru neschimbabilitatea ta te razbuni pe sfinti, pe Dumnezeu, si ceri mereu justitie si dreptate si indreptatire pentru pile, privilegii, comoditati si vrei schimbarea altora, chiar sa-i excluzi, chiar sa-i distrugi, vrei ca altii sa faca, altii sa tina, altii sa se schimbe, pana te teansformi intrun pui de vipera paracios, plangacios de altii, nemultumit, frustrat, pretentios, plin de reprosuri, certuri, acuzari si stai suparat cerand razbunare pana ce te preschimbi in fiara si te razbuni conform cu caraiala puiului de vipere ce nu vrea sa se faca crestin si maicrestin ci vrea sa devina maiteia, ipocrit puturos duhovniceste, mereu maimare (rau) ca toti ca sa-si permita sa-si permita sa loveasca, sa ameninte, sa trufeasca, sa nu mai asculte, sa nege, sa contrazica, sa sfideze obraznic si sa faca ce vrea el puiul-fiara, bipolar, bipular, bipopular, personaj ciudat luat, stand in luabilitate labila mancand aluatul fariseilor teroristi care-l ia si atunci se face dupa cum sunt ei, haita, teroristul suprem, impostorul travestit crezandu-i buni si se uita inapoi cu ura si rautate, ca la un rau, la cei ramasi sa poarte greul, crucea, ascultarea, mantuirea, lucrul, credinciosia, iubirea, smerenia, rabdarea... asa urat si rau se uita de frica urand si acuzand la sfintii si fratii pe care-i paraseste si la Dumnezeul sau sfantul care-i pastoreste. Iar Domnul nu ia ci doar cheama la pocainta, asteapta, sfatuieste, nu silniceste pe nimeni si nu se amesteca in aluatul, justitia si certurile oamenilor. Deci nu te vei schimba niciodata daca o sa astepti sa te ia vreun sfant cu dea sila ca sa te faci crestin si mai crestin dupa el, dupa cel ce te ia. Opusul teiaului nu e tot teiaul de catre drepti, de sfinti ci e ascultarea de ei si urmarea, nadejdea, credinta si credinciosia in iubirea divina, care nu seamana cu iubirea omului om si atat care e mai mult o pofta pacatoasa folosita la interesele personale sau diabolice inselatoare ale omului demonizat si indracit, rau, viclean si desfranat, ipocrit si puturos duhovniceste si trupeste.

Te ia lumea si te faci ca lumea, ca cel ce te ia. Dumnezeu nu te ia ci te cheama la schimbarea prin ascultarea de Păstorul cu Crucea, prin nadejde, credinta si iubire divina. Iarta-i pe toti si uita-le toate pacatele ca sa nu fi un pârâcios pismash, curios si stiutor, bun de fraier sa barfesti si sa denigrezi, dand sa te razbuni pripit.

”Cine zice ala e!” in sensul ca cine zice, vreo rautate, vreo hula, denigrare, defaimare, blestem, spurcaciune, ura... Lui Dumnezeu, Lui Iisus Cristos Cuvantul cu Duhul, ala e, ala care zice e ceea ce zice, cel ce-si permite si zice porcarii, ala e luatul ce manca aluatul!

Psalmul acelashului unitilor mailashi
 

Te inchipui si te crezi acelasi, demonul-om-diavol-drac-fiara-balaur turbat viclean care e rau cu toti si mai rau cu Dumnezeu, de acolo satanismul si anticrismul, de acolo pofta de pacate si de cruzimi viclene si desfranate, neam pagan, neam lumesc necredincios si indaratnic, ambitios in necredinta si negare, in sateism, in eretisme erectice gresitor-impatimite, ultrase, incapatzanate, neputincioase, iesite din minti, turbate, jurand razbunare ca maxima amenintare, invartind pofta ochilor si trufia vietii, mancand femeile ca-s frumoase si tinere crude, luand prin ele si corupandu-se mituiti cu mailuarea, urland credinta smintita si declarandu-se turbati necrutatori, "caini roshii pana la moarte”, lupvulpi, serporci, barcolaci, vampirashi, tradatori-razbunatori fricosi si lasi, nerabdatori, suparati, incruntati, incordati, in tensiune si energie negativa, deznadajduiti, infuriati, nervosi, ambalati, autoambalati de parca-si toarna benzina si nitroglicerina-TNT pe gat, urla, zbiara, jmecherasi, circari, mascarici, joli-jokeri, fricosi ce parasc uneltind, acuza si se autoindreptatesc dandu-se victime vrednice, discriminate, nedreptatite, sabotate, haituite, nevinovate, competente, merituase, pagubite...

Iti iei model pe acest om rau, idol, zeu, inchipuindu-te tot mai mare si mai tare de parca toti ar fi identici, acelasi, de parca toti ar fi dumnezeul genom genetic identic in toti unitii necredinciosi si rai, de parca toti unitii ar fi acelasi om rau care devine mairau cu Dumnezeu, parand, mintind, lovind, distrugand, dezbinand, crescand serporci rai, demoni agresivi, violenti, insistenti, hartuitori strategici ca acelasi, ca dumnezeul lor, omul rau si mairau cu Dumnezeu pozand ca fatarnicii si ipocritii tradatori si lasi in oameni buni, drepti, cinstiti, eroici, jertfelnici, curajosi, responsabili.

"Pamant esti si in pamant te vei intoarce" iar Duhul se intoarce la Dumnezeu. Oare nu vrei sau nu poti sa-ti dai seama ca esti o combinatie, oare nu vrei sau nu poti sa ti seama de toate informatiile celelalte componente, complete??? Nu vrei sau nu poti sa ti seama de unicitatea fiecaruia si de imposibiltatea de a clona oamenii ca sa fie perfect uniti si aceiasi-acelasi ca acelasi..."dumnezeu"? Practic nu se poate implini niciodata aceasta ispita imposibila, acest tel ideal unitartarian al omului rau si fara Dumnezeul Cel adevarat, deci nu poti fi Dumnezeu sau mai dumnezeu ca Dumnezeu pentru ca ai in componenta ta pamantul din care ai fost luat si caracteristicile parintilor tai care te-au facut prin pacatuire si ai toate modificarile rau-duhovnicesti si trupesti de la consumul de pacate si de la faptele tale rele impatimite pe care le faci zilnic.

Asa ca nu exista unitate in nemultumirea si revolta omului rau plin de pretentii si reprosuri, a omului razvratit, ci acel model de om rau e rautatea si dezbinarea ca o satana-capcana cu care omul-capcaun sta in minciuniune ca-ntro placere egoista de sine, ca-ntro nemultumire si o falsa multumire satisfacuta de patima trufiei rautatii ce-ti genereaza un chip de ingerom, de fals dumnezeu, de faptura mare si tare ca un idol, ca un model, simtindu-se toti unitii satisfacuti la morgolii in acel personaj negativ suprem, "voinicul"-"frumos", puternic-dibaci-iscusit care-i bate si-i omoara pe toti, care face legea (impune si ameninta cu propria lege a pacatelor si faradelegilor sale) si se da cel mai mare si mai tare din parcare generand umbra mortii sub care toti stau in pace si liniste de iad care se intinde tot mai mare si mai mare rau de care nu le pasa deloc deloc... nu le pasa de parca ar da, ar vidanja cu nepasare ca sa nu rabde in Cuvant.

Unitate reala ca un Dumnezeu nu poate se existe decat in Hristos, in Taine, in Cuvant, in trupul si sangele Sau care poate schimba si indumnezei omul, in bine aducandu-l in unitate, restul sunt tzepe, inchipuiri, iluziile unitatii realizate prin pacat, prin genomul pacatos, puiul mic si pacatos din sine, care preia cu bucurie si slava desarta in om ca o persoana pui orice inchipuire de la altii devenind impostorul in care se travesteste si se uneste de parca ar fi aceiasi-acelasi, de parca ar fi idolul-model-erou de poveste... lucru imposibil de realizat chiar si daca ai clona prin operatiuni genetice sau prin turnare sau cioplire vrand sa te ia, sa dai sa te dai sa te ia ca o scursura, sa fi ceea ce te ia.

Iar omul rau cu oricine si mairau cu Dumnezeu, omul rau-rai toti aceiasi-acelasi, unitii in acelasi cel mai rau ca mailasii, e un om rau cu toti si mairau cu Dumnezeu pentru bani, pentru mai-ia prin pacat ca o satanatate-scap-pare si pentru mamona care le devine mai mare dumnezeu ca adevaratul Dumnezeu, petrecand el ca nebunul sclav luacios pentru faronii stapaniti de duhuri rele, in pofta ochilor si in trufia vietii dobandind fire de sclav-drac pismash, fire lacoma ce mai-ia, judecatoare desfranata si razbunatoare pripita cu o iresponsabilitate si nepasare totala iesita din lenea-putoarea duhovniceasca a adancului intunecat atzipit-motzaitor al lucrarilor rele ajungand pana acolo din lene minteresata sa mai-ia ca sa-l vada cauza a raului la toate relele pe Dumnezeu, devenind foarte darnic cu barfele si acuzarile, cu minciunile, inselaciunile, amagirile de om rau care-ti da, iti da in loc sa rabde ca-i iei, iti da sa vada ca-i iei si sa-ti dea bataie si cearta, sclavii, munci si chinuri vesnice, pe cand omul bun, crestinul devine mai-crestin in unitate si apropiere lasandu-se facut si inoit de Dumnezeu, devenind prin ascultare de Credinta mai bun in iubire, in credinta si nadejde prin lepadare de sinele egoist morgolios pentru saracia vrednica de Dumnezeu in Hristos, pentru nepacatuire si sfintenie, pentru ascultare de pastorul cu Crucea, Domnul Dumnezeu Iisus Hristos Cuvantul si vietuire cuvioasa cu familia Lui divina (Tatal, Maica, Duhul Sfant, dumnezeirea, parintii, sfintii, credinciosii din Credinta, urmatorii, ascultatorii, fratii, copiii, ingerashii, mai micii, blanzii si smeritii, harnicii in credinta, toate fapturile bunei Sale voiri.)

Pentru ca iei si vrei sa mai iei, pentru pacat, bani, mamona, umbra mortii pentru interesul asta te lasi corupt, mituit si doresti, vrei, poftesti, ceri, nu sti ce ceri, nu sti ce vrei, nu sti ce faci fiind capabil sa minti si sa marturisesti pe dos in ciuda evidentei, a istoriei, a faptelor, a realitatii, a tuturor celor care vad cinstit, negi, nu ti seama, nu-ti pasa, nu conteaza pentru tine, iti permiti, gresesti flagrant, fatal, faci ispita voind cu incapatanare, ajungi in ispapacea de balta spurcata plina de patimi grele si stand acolo ca un sherporc gonflabil de incanti cu mailuarea nepasandu-ti de viitor, de ceasul urmator, de ziua de maine, de sufletul tau in vesnicie... doar pentru iluzia pilei, privilegiului, de a mai lua fara sa ti se dea... ca o bucurie-trufie-placere, ca o solutie a ”scaparii” si ”fericirii”... defapt te dezbini, te rupi, te lepezi tot mai mult de Dumnezeu si nu-ti pasa, nu simti nimic, te arunci de pe aripa Templului in nepasare totala ispitind pe Domnul si calcand invatatura Lui... buna, cinstita, inteleapta si mantuitoare.

E simplu, esti rau si mai rau cu Dumnezeu uniti ca acelashi pentru bani murdari, mai-ia prin pacat si sa stai sclav slujind ”benevol” la mamona rautatii si
esti bun si mai bun cu Dumnezeu pentru saracie-feciorie, ascultare de Credinta si pentru Domnul Dumnezeul bunatatii netrecatoare si adevarate.

Psalmul constiintei care vede si marturiseste pe dos nestiind ce face
 

Da-da, pe interior de la dorinta de a mai lua fara sa ti se dea, pana si cenzura constiintei ti se perverteste, toata furia, voirea dreapta se sminteste din lene duhovniceasca si vezi gresit si marturisesti invers, ca victimele sunt vinovatii, ca din cauza Lui Dumnezeu sunt toate relele, pentru orice El e vinovatul cel mai rau... atata poti sa crezi de frica si de lene, asta ti se pare ca e adevarul. Vrand sa mai iei, ca o pila familiara, ca un privilegiu, ca un drept castigat, ca un vis de fericire al ”pacii” si ”odihnei”, al comoditatii, pentru acest scop ipocrit, al scaparii prin talharie, vrand sa stai si sa profiti, sa mai iei pe mai departe tot mai mult, esti in stare sa contrazici, sa negi evidenta, adevarul Adevarat, Credinta, stiinta realitatii, faptele care se desfasoara sub nasul tau, sub ochii tai, marturisind pe dos, pe sfinvers, cu suparare gresita, cu incruntare si incordare gresita, cu aprindere, furie si dorinta de dreptate razbunatoare gresita, cu lucrare de curatenie si indreptare gresita... si ajungi pana acolo, sub influenta duhurilor rele, de te ameninti singur, te haitui si te silnicesti ca fraierul tzepuit insistand sa te lepezi de Dumnezeu, sa nu-L mai asculti, sa te dezbini si sa te rupi de El, facand ca prostul lucrarea diabolica, te auto-ispitesti si faci ispita, cazi, risipesti, te pierzi, te autodistrugi, te chinui, te sinucizi si te hartuiesti singur intzepandu-te ca baalamuciiferii Izabelzebutei, ca fachirii pentru ca sa te obligi, sa te fortezi cu silnicie, dand sa te scapi de ”raul” Care vine, vazandu-L pe Dumnezeu ca fiind raul care vine si dand orice sa scapi ca sa mai iei cu nepasare si indolenta totala vidanjandu-te singur de tot binele Lui lepadandu-te, evitand si fugind ca de un rau. Te indoiesti mereu si nu mai poti sa stii si sa vezi ce faci, mintind canzurandu-te, ca sa faci ceea ce mintzi ca faci, sa satisfaci ispita cenzurandu-ti cu auto-viclenie prosteasca defapt ascultarea si lucrarile cele bune, grozavindu-te in greseli tulburat, suparat, furios in desert.

De aia te ia ca sa-ti ia tot si sa te faca sclav sa iei pentru ei...
Dumnezeu nu te ia ci doar te cheama.
Daca ai credinta o sa poti sa mergi.
Din doi unul va fi luat si unul va fi lasat pentru ca asta e dezbinarea maxima, lucrarea celui rau. Asa vine lepadarea de Credinta.

Deci cat de prost si de tampit, de auto-tzepuit si naiv-amagit poti sa fii sa te ”bucuri” ca te ia?.. sa vrei sa mai iei... pentru ei... ca sclav ce se crede liber?

Pai si cum ramane cu "rapirea la cer", acel RAPTURE la care spera protestantii buni, ca vor fi LUATI si ridicati in extaz catre cer, pe pamant ramanand doar izmenele, sutienele, chilotii ciorapii, tricourile cu reclame de grupuri rock si pantofii din picioare?

Psalmul lepadarii de satana, de satanism, de lucrarea cea negra, teiasaieicasadai
 

Asta cu ”rapirea” o propovaduieste sf. Ap.Pavel si nu tot felul de protestanti, el vorbeste de ”rapirea” in nor, in vazDuhul curat si limede, in Cerul si Pamantul cel nou... in care sfintii vor fi pururea cu Dumnezeu si cu Domnul lor.

”Rapirea” pe care o face Dumnezeu, defapt o inviere, se face de catre fiecare personal prin ascultarea si urmarea de Credinta... asa ca tu trebuie sa urci cu Duhul si sa ramai acolo in norul luminos, nu e pila, privilegiu sau minuni inselatoare pentru specialii ce se cred superiori. Toti sunt chemati. Dumnezeu te cheama, te asteapta, nu te ia!

Io vorbeam ca te ia duhurile rele, omul lumesc, omul antihrist, satanistii si sateii, paganii, ereticii erectici, tzepuitorii tzepuiti ce se cred jmecherashi, teroristii, lupii moralisti travestiti in blana de miel... dandu-ti ei libertatea, ”bucuria” de a mai lua, de a tot lua ca talharii, defapt o sa iei ca sclavul doar pentru ei si pentru cresterea sherporcilor de câine lupvulpe argintie iar tie nu o sa-ti dea nimeni nimic decat o sa fi nevoit sa-ti iei si pentru tine ca nimeni nu-ti da... asa ca-n pilda fiului risipitor... care apoi, dupa munca de luare, istovit si cazut in pacat, in patima, se revolta vrand sa dea si el asa ca shefii si atunci nu mai suporta si se ridica din adancul lenii si trandaviei duhovnicesti, se duce sa protesteze la Dumnezeu mintind si marturisind cu trufie si nemultumire-mitomamoniaco-depresiva, deznadajduit-agresiva, ca ar vrea si el sa dea, sa mai ia, sa mai tot ia ca sa dea, lovind si ranind pentru mita asta pilicios privilegianta, ducandu-se prin insistenta incapatzanata la ”jertfa”, la dezbinare, la pierzare, autotzepuindu-se cu naivitate ipocrita si slava desarta, bucurandu-se ca prostul si nebunul ca-l ia... ca vine si ca-l ia ca sa-i ia tot tototot si o sa aiba apoi numai de luat mereu pentru ei care o sa-i dea si lui sa dea si el, sa ia de la altii pentru duhurile rele de baalta ce-i stapanesc pe sefii sherporci direct sau prin patimi si pacate viclene.. te uiti la o femeie ca s-o poftesti si iei prin ea ca sarpele si Adam pacatuind in inima ta... si pacatul fiind moartea ce omoara te faci mormant varuit plin de spurcaciunile putreziciunii si dezbinarii... pe care le ceri si le vrei si dai orice ca sa dai... ca sa dai inmultirea... ca sa dai inmultirea rautatii, s-o lucrezi cu viclenie oarba suparat nemultumita pentru satisfactii desfranate ascunse, fara sa stii ce faci, fara sa poti sa vezi si sa intelegi ce lucrarea neagra de auto-distrugere si de cadere spre munci si spre chinuri, spre spurcaciuniuni iti faci pe interiorul ingeromului interior, lucrare rea de inmulticios de pui ai rautatii, facand si satisfacand ispitele de suparare frustrata deznadajduita, agresiva, pacatuind fara numar sa faci pe plac, gresind fatal ca grozavii incontinuu ce gresesc dinadins inaintea privitorilor sa se dea mari si tari, nepasatori si negresitori, teribili si infailibili, indistructibili, cedand, corupandu-se si pierzand, asa si tu ca ei in loc sa te opui lor, ispitelor, rabdand aluatul obraznic, iritant, provocator, laschiv, pervers si lenesh al fariseilor si fatarnicilor, trufia tuturor ipocritilor puturosi duhovniceste ce calca si acuza si se razbuna pe Dumnezeu, leapada-le invaluirea, vrajeala, tzepuiala, naravul, ”maiestria” rautatii, ca sa iesi din satanism mitomamoniac, din lucrare satanista urmand Domnului si rabdand pana la sfarsit, fara sa dai facandu-le pe plac si fara sa distrugi sangele si carnea, faptura, buna functionare, relatiile ci doar marturisind Credinta intru Cuvant cu viata divina si rabdand... oricat te ia si oricat iti ia sa-ti mai ia ca sa te iei dupa ei sa vrei sa iei si sa mai iei ca sa dai devenind sclav lor, benevol, sa iei pentru ei si tie nimeni sa nu-ti dea, fiind nevoit sa iei cu tupeu ca sa ai ce manca, sa iei de la saraci si mai mici ca sa dai. Si ce dai? Inmultirea si viclenia, inmultirea rautatii prin puii puilor necredinciosi si jucaushi cu focool, cu pacura si benzina sau cu nitroglicerina si TNTul, auto-intaratandu-te si ducandu-te ca nebunul in faptele cele mai rele ale iadului, pentru ca nu veghezi ca sa te opresti la timp, sa-ti biruiesti supararea furata, ca sa nu distrugi, sa nu dezbini, sa nu mai minti?

Deci de aia minti cand minti negand adevarul, faptele, istoria, evidenta, realitatea, filmul, poza, martorii, pentru ca vrei sa mai iei ca sa dai cica asa cum te-au tzepuit sa-ti doresti faradelegea asta luand pentru ei ca fraierul sclav ce se crede liber...sa ia...fara sa i se dea... dezbinandu-se si rupandu-se tot cershind lepadare de Dumnezeu ca sa dea si el ca lumea, ca lumeus antihrist... ce te ia sa iei ca sa dai... inmultirea rautatii si a chinurilor vremelnice si vesnice... prin puii viitorului (cu toate spre rău)... si pentru asta esti mereu foarte suparat fara sa stii ca defapt asta e ceea ce vrei ca tzepuitul ce se vrea tzepuit ispitindu-se singur si facand ispitele pentru satisfactia rautatii nepasandu-i deloc de viitor dadeloc si nici de suflet, indolent, puturos, nu-i pasa, nu-ti pasa, si-a asigurat luarea si mailuarea ca sa dea si sa mai dea vidanjand binele cu cinism crud pentru ca raul sa-si faca plinul... in viitorul din pui, puii nelegiuriilor si fiii pacatului, niste necredinciosi impostori, mandrii, cruzi, ”invincibili” si laudarosi... ce traiesc inmultirea inmultirii (rautatii) cu toate placerile ei bolnave si triste, ca un vis ”frumos”.

Psalmul ipocritilor fricosi smintiti in suparare si nesuparare
 

In ațipeala, in moțaiala, la trecerea din starea de toropeala adormita constienta la cea inconstienta apare satanismul maisatanist antihristic stricacios si brusc, pe neasteptate te auto-inneci, te auto-sufoci, dai din maini si picioare, lovesti, excluzi, te descarci din incordare, din tensiunile supararii smintite si simti ca mori, te sperii vazand ca mori si dai sa ataci defensiv, sa te razbuni... insa avand impresia ca tu esti victima vrednica desi esti la fundul lenei duhovnicesti, in adancul inmultirii raului, crezi ca alti-s de vina, ca alti-s cauza, pricina si mituit fiind la luat si la mailuat, dospind ingamfat in aluat de farisei ipocriti si fatarnici, care zic si nu fac calcand mereu cu tupeu, intrii in cearta si obraznicie pentru interesul lor, interesul tau, fiindca si tu vrei sa scapi de tristetea, de deznadejdea, de pisma si adevarul ca si tu ca si ei n-ai facut nimic din ce ai spus ca o sa faci, ca o sa asculti, ca o sa te schimbi... si a trecut mult timp, a trecut ceasul, ziua, saptamana, luna, anul, zecile de ani, vremile si jumatatile de vremi, viata si moartea si esti la bilant... si de frica si disperare, iti iei vrajmasie, lupta si aparare din pisma si ura, din revolta, din durere si acuzi, iti permiti sa-ti permiti, te ispitesti si te razbuni pripit spre autodistrugere si dezbinare de Dumnezeu, pentru ca pe El Îl vezi vinovat de orice, pe El te aprinzi suparat de parca El te-ar fi tradat, te-ar fi dezamagit, te-ar fi fraierit, si Il privesti cu vrajmasie si ura ca pe un rau, pentru ca El nu e ipocrit si lenes pe cand tu esti... si atunci, in starea asta smintit-suparata dai orice sa-ti aperi haita, sa-ti aperi starea de nesupunere si nesuparare smintita basculnad cau ”coolraj” in starea de suparare smintita vrand nesabuieli cu neputinta si disperare de parca ai indrepta, de parca ai curata, de parca ai schimba ceva in bine, cand defapt tu iti satisfaci impotrivitnic mereu caraiala si supararea smintita ce se ridica din adanc si merge la pierzare, lovind pe sfinvers, murmurand pe sfinvers, crzand pe dos, necrezand, lepadand credinciosia, cersind o pila, amenintand, reprosand pentru un privilegiu si o pila cu care vrei sa lovesti si sa ucizi mila, credinta harnica duhovniceasca pana la distrugere totala ca sa scapi la joaca, la comoditati, petrecere in rispirea timpului in munci si lucrari inutile, nemantuitoare, sa scapi caldurica, la mancare si bautura, sa iei, sa mai iei, sa dai si sa mai dai, potrivindu-te mereu la inmultirea rautatii, la papat mult din aluatul ipocritilor fatarnici, prietenii tai, stapanii tai, care spun, promit, jura insa nu se tin, nu fac nimic din ceea ce ar fi trebuit sa faca, pe cele mari poruncite iar pe cele mici sa nu le lase mai ales cand invatza ca studentii sau cand dau lectii ca profesorii ce se dau exemplu pe ei insisi.

Deci de frica chinurilor mortii iminente aparute in atipeala, motzaiala, toropeala comoda, la trecerea din starea visatoare constienta la cea inconstienta apare stricarea si pieirea brusca si iminenta de la propria patima, de la duhurile rele, de la draci, de la sevraj, de la ispita, de la egoism, de la iubirea de sine din sine si esti atacat si pus in pericol si atunci te nemultumesti, acuzi, te superi smintit si esti nesuparat smintit, marit, grozavit si vrajit fiind cu dracii muma si cu sfintii ciuma, pentru ca esti pacatos si ipocrit, pentru ca te lasi mituit de bucuria luatului si datului, a inmultirii... rautatilor cu care te potrivesti la simturi, la gusturi, la intelepciuni, infintari si desfintari, la implementari de proiecte si idei. De acolo li s-a tras si au cazut toti inaintasii, din supararea smintita si din nesupararea smintita ca ei, din lene duhovniceasca nu se pot supara cu infuriere decat pe Dumnezeu, dand sa-L lepede si sa se razbune pe Harnicia si bunatatea Lui, pe mai micii Lui cei ascultatori si credinciosi ce rabda pana la sfarsit... ei, suparatii smintiti si ratati, nemairabdand bolile si chinurile si intamplarile rele si ghinioniste, avalansa caderii si recidivelor, ispitele si toate trufiile obraznice si insistente asa ca fraierul cedand isi gaseste satanatatea, ”pacea” si ”odihna” prin satisfacerea ispitei, prin pacat, prin echilibrarea energiilor pacatoase, prin labordelatorie, barfa, inselaciuni, denigrare, prin razbunarea obraznica si criminala, prin sarcasm deznadajduit, prin bani, prin comoditati, prin fuga de raspundere, de lucru, de adevar, fuga in minciuna, in sminteala suparata ce evita lumina de parca acolo in suparare gresita ar avea curaj. E coolrajul prostului si nebunului care nu poate aduce inaintea lui Dumnezeu decat jertfa ipocritilor talhari, inselatori... mitomanie si fatarnicie, potriveala cu a-luatul si maidatul inmultirii rautatii vopsita in iubire, iubire de sine patimashe, ”empatica”, emotionala, socialista, comunista, sociala, in iubirea vicleana de popor, in iubirea de drepturi si libertati ale popurului smintit, mascandu-se impostorul ce se vrea lider in victima vrednica si travestindu-se in nevoia de mila cand defapt el cere doar pila si privilegii, sa ia locul pilitilor si privilegiatilor, sa stea la loc sfant, tagaduind putereile Credintei si ascultarii de Dumnezeu.

Curiosii si suparatii desi sunt morti, mor repede ca mortii ce omoara, caraind furiosi, avand impresia ca-s curajosi desi sunt foarte fricosi, smintindu-se in suparare pentru pile, cersind toata ziua din buze mila pentru iubirea lor de sinele in care minereul e pervertit si dedat labordelatoriei nepotrivite, pe care toata ziua o potrivesc sa arate bine, sa fie atractiva pentru inmultire, inmultirea rautatii, ca din pisma si ambitie mitomamoniaca vrandu-se slaviti de lume ca club select si exclusivist doar lucrarea asta a supararii uneltesc fara sa stie ce fac amarand pe Dumnezeu, de suparare... smintita, cartind, murmurand ca obraznicii cruzi ce-si permit sa-si permita sa arunce cu vorbe grele, cu minciuni si acuzatii crude, cu reprosuri obraznice ce nu se mai sfarsesc, risipind, pierzand si stricand zilele si facand din zile cele bune cu sarbatori sfinte, zile rele de cosmar in care urla si se cearta ca tigarii manelisti tupeisti, turbati si iesiti din minti, ce-si apara haita si haremurile de parashute cu care petrec in sminteala si placeri necuvincioase invartind banii si iluziile, fraiernind si tzepuind naivii sa le dea dreptate si sa ravneasca la averile lor cu care-si asigura pieirea si iadul de parca n-ar stii, defapt nu le pasa.

Suparea smintita, asta-i ”bucuria” nesupararii smintite! Vai de noi cei atipiti ce moțaim la limita constientei... toropititi in comoditati fofilandu-ne si strecurandu-ne la pile si privilegii familiare potrivite numite ”mile”, luand tot si dand tot potrivit cu mairaul ca sa-si scape ”sufletul”.

Psalmul adevarului de om... suparat.
 

O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om suparat si smintit!.de la supararea smintita, gresita, potrivita.
O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om nesuparat si smintit!.de la nesupararea smintita, gresita, impotrivita, vrajmasita de frica mituita, inrolata in coolrujul naivilor piliti nesabuiti.

Psalmul facerii pe placul cui?
 

Esti nesuparat smintit ca ipocritii cand faci pe placul oricui altcuiva afara de Dumnezeu, de Mesia, de Invatatura, de Har, de Duh, de sfinti, de parinti... defapt tu faci pe placul pacatului si nicidecum pe placul poruncilor, a Duhului, a Norului, a VazDuhului Cerersc luminos, clar si senin, tainic, deslusit in Care ar fi sa fi cuprins.

Pofta ochilor te baga sa faci pe plac inmultirii pacatului, a tuturor rautatilor, iar trufia vietii pacatoase face tot timpul pe plac trufiei potrivite cu lumea, pe placul egoismului si iubirii de sine, pe placul mitomanului ipocrit ce se da victima vrednica si sare ca ars cand nu esti ”bun” sa-i faci pe plac, riposteaza cu obraznicie defensiv-agresiva, furioasa pentru ca nu-i faci pe plac lui, a cezarului, a lumii, adica ei, satanitza sefa, faraoanca ce-si santajeaza barbatul si vrea sa-i faci voia, interesul ei, satisfactia ei de fiara puturoasa, dandu-se a ta si ca-ti slujeste nevoile, ca te ajuta... defapt mamona asta, femeia tarfa ce se da fata-ispititoare, ispita, prin care iei si dai potrivindu-te cu pe placul ei tulburator, te baga in buncarul neputintelor ca intrun matrix programat din care nu poti sa iesi ci te manifesti acolo doar pe firele de executie ale mortii, ca un robot mort si fara griji, ca intrun labirint labordelator in care tu ca prostul te tragi inauntru in capcana ca in ou ca sa scapi de obligatia faptuirilor, iti faci casa in pantecul ei, in barsupiul in care esti rupt de Dumnezeu si de poruncile Sale pentru ca nu suporti coincidentele necazurilor si intamplarilor rele libere, caderile ce vin ca ispite infailibile si inevitabile din profunzimea si complexitatea creatiei celor facute in care persoanele si fapturile sunt libere si de aceea si de acolo avalansa tuturor coincidentelor rele si toate necazurile, durerile si suferintele iminente si inevitabile iti apar ca niste ghinioane pentru starea ta lashe de odihna in moarte, de nepasator de suflet, de deznadajduit ratat si pierdut, lovindu-te toate aceste intamplari carora nu le poti face fata in poftele tale de a vrea sa-ti faci pe plac prin a-ti face altii pe plac, toti daca s-ar putea, dorind starea asta de ”mila”, defapt de ”pila” alintata si semetita in desert, reprosand mereu cu suparare ca nu ti se face destula mila niciodata, ca esti discriminat, tradat, lepadat, alungat, rupt, amagit-dezamagit, ispitit, chinuit pe nedrept... cand defapt tu nu ceri mila harnica ci pila puturoasa, munca comoda, privilegiul de a nu fi deranjat vrand sa fi lasat in pace singur in co-chilie, inapoi in cojile oului lipit la loc, inapoi in pupa, in patul tau moale, in casa ta, in camera ta, in caldurica ta, in averile tale cu care ti-ai asigurat un trai decent fara griji pana in cripta, pana in iad, in cotlon, in foc... practic dupa ce te superi pe Dumnezeu si pe Maica Precista, pe sfanta familie, pe Biserica Duhului, pe familia ta duhovniceasca si trupeasca, pe fratii slujitori... pentru ca te ințarca la vremea cuvenita si te pune in situatia in care trebuie sa faci si tu fata cu ascultare de Credinta si rabdare tuturor incercarilor ce apar, probleme, obligatii, datorii, evenimente, intamplari, coincidente negative imposibile, special aparute si uneltite ca sa cazi in recidive, in frustrarea pierzarii ca-n legile lui Murphy... iti faci pe plac ajungand de frica si disperare, de nenorocirea ivita sa vrei sa nu mai rabzi si sa blestemi, sa hulesti suparat si chiar sa-ti permiti sa blestemi cu naivitate de pui de vipera gasind-o pe Mama Maria Fecioara, Raiul Cuvantului, Arca, Chivotul Legii si Maica Crestinilor vinovata ca te-a intarcat cica prea devreme desi tu ai trecut de 50 de ani... deci pentru ce blestemi? Nu cumva dorind sa te reintorci in b-ou, in matrixul programelor mortii in care ca un sclav vrei sa stai sa muncesti fara raspundere, fara Credinta, fara viata ca un demon, defapt si munca aia e tot un fel de lene si de odihna vinovata, iresponsabila, inconstienta, somnolenta, atipita, comoda ca o toropeala anestezianta in care ai scapat de frica deranjanta si umilitoare si de toate examenele vietii, de plangeri si de vaiete, de acuzatii, de nestiinta si neputinta, de toate obligatiile, in linistirea in care esti pierdut de tot fara scapare caci te-ai consolat si impacat cu situatia cedarii, abandonarii, accepatand sa nu fi nevoit sa faci altceva decat sa traiasca altii in locul tau in tine, trufia, duhurile rele, moartea, pacatul, faptele faradelegilor, reflexele unui fals har defapt un barbarbar in care tu jucandu-te jucat ca o jucarie, ca un robotzel sa te bucuri ca ai scapat de tot de greu, de raul care vine, de consecinte, de bilanturi, de asumare, de orice zgomot si tulburare care te-ar scoate din ”tihna”... defapt din moartea si pacatul caruia ii spui tata si mama, iubita si-i faci pe plac ca lumea omorand si pacatuind cu necredinta, cu neascultarea, fiind fraierul fraierilor, naivul naivilor ce se crede jmecheras tzepuitor, adica fiind ”bun” sa faci pe plac... satanismului, duhurilor rele, poftelor si placerilor tale din sine, din burta, din inima, din suflet, din minte, din constiinta pervertita si potrivita. Potrivita cu constiinta cui, sa faca pe plac cui.. silnicindu-te cu remuscari si procese de constiinta? Oare Dumnezeirii? Sfintilor? Duhovnicilor? Parintilor? Domnului si aproapelui?

Defapt trebuia sa faci pe plac numai Domnului chiar si atunci cand faci pe plac aproapelui, caci El te-a invatat ce sa faci si cum sa faci exemplificand cum trebuie sa te comporti bine si frumos cu aproapele in numele Lui, cum sa-i faci pe plac, Lui, aproapeLui si apoi tie.

Deci ceea ce simti in tine ca un pe plac placut, ca o fapta placuta, ca o simtire placuta, cand manci, cand inghiti, cand bei, cand motai, cand atipesti toropit in comoditati la limita dintre constient si inconstient sub plapuma sau tolanit prin fotolii si hamace in natura, in barci, plute, pe patura la piknik, pe sezlong, cand stai ascuns in birou fofilat departe de ochii sefilor strecurandu-te la pile si privilegii, cand te manifesti cu indrazneala si tupeu uituc, nesimtit, nepasator, facand pe plac sa parvii, lingusind, scapand de greutati, scapand de raspunderi, fugind de datoriile duhovnicesti ale rugaciunii si lucrarilor cinstite poruncite si binecuvantate, cand fugi sa nascocesti, sa proiectezi, sa rezolvi, sa potrivesti lucrurile printr-o strategie potrivita cu proiectele si programarile tale revolutionare, inovatii, solutii, impliniri marete, reusind si satisfacandu-te ca ai inteles, ca ai gasit, ca stii, ca poti, ca vrei, ca te sacrifici cu nesabuinta inconstienta, fiind gata sa te razboiesti invincibil si infailibil pana la capat pentru autoindreptatirea si ”mantuirea” de la tine... atunci acolo in tine, in madularele tale, in organe si sisteme, in ochi, in limba, in esofag, stomac, burta, pantec, inima si in cele de dedesubt si din adanc, acolo in profunzime, in intunericul ocult al noptii mintii tale ce cugeta aiuritor si nerecunoscator e vorba de pacat, e patima stapana in care petreci indelung in neshtire placandu-ti sa-ti faci pe plac si sa ti se faca pe plac si vrei sa faci si tu pe plac altora, dand, luand, potrivind si inmultind placerile pe placul pe placului insa pe Dumnezeu si Invatatura buna data Le excluzi si te infurii apoi suparat necrutzator cand vine vorba, pomenirea sau ti se abate atentia spre El, amintindu-ti-se de vietuirea curata si nepacatoasa ceruta si poruncita, de lucrarea sfatuita de El, scrisa si daruita, lucrata de El pentru tine cu rabdare blanda impreuna cu dreptii si cu sfintii, smerindu-se si tainuind.

Deci in tine pe placul = pacat daca pe Dumnezeu L-ai exclus sau daca-I faci si Lui pe plac cu pacat, Lui sau aproapelui, cu pacat, ori comunitatii in care vietuiesti, cu pacat. Iar pacatul inseamna moartea, adevarata moarte vremelnica ce se vrea vesnica, pacatul e rautatea travestita pe care o iei de buna, e ruperea, dezbinarea si vrajmasia cu Dumnezeu inca din timpul vietii tale moarte... deci nesupararea pe pacat si pe faptele placute ale pacatului este sminteala asa ca supararea pe Dumnezeu care e cea mai mare sminteala, risipire si pe urma pierzare, distrugere... caci pacatul se razbuna mai cumplit ca satana, iar satana desi se da liber si ferice, el este sclav rautatii pacatului care il obliga, il forteaza, il silniceste, si-l chinuie daca nu-i face voia, asa ca niste patimi sevrotice recidivante care te tin sclav-robotizat, mandru ca un fraier grozav... de prost si de gresitor, lovindu-te chinuitorii cu imbolduri insistente, dureroase, ispititoare la tradare si implinire benevola, voluntara, caci altfel te silnicesc, te obliga, te forteaza cu chinuri cumplite, viclene, ispite neintelese, sa cedezi si sa faci numai voia lor vicleana, sa fii ”bun” sa cedezi ca ”desteptii” care cedeaza ca prostii sa le faci pe plac... lepadand prin cedare rabdarea si unindu-te inhaitat in legiuniunea tuturor faradelegilor si pacatelor dorite, voite si facute la liber dupa poftele rele, ale tale, ale duhurilor rele... pofta ochilor si trufia vietii... pofta diavolului, a omului antichrist... de a-si face pe placul egoist al maririi iubirii de sine, de trup, luand mita si corupandu-se, facandu-si pe interior cu nepasare multa murmurdarie si implinidu-si firea de drac, o fire fireasca rea si ucigase, mituitoare, indaratnica, santajista, reprosativ-revendicativa, justitiara, bataushe, distrugatoare, dezbinatoare, pismashe, lase, vicleana, trista, suparata, pierzatoare, pieritoare... da sa ia si maiia... mancare si bautura pacatoasa pe plac, justitie desfranata pe plac, razbunare pripita pe plac, pe placul trufiei... unde pe plac = pacat!

Psalmul fraierului atipit ce-si ia tzeapa invartindu-se intre perne
 

Vin chinurile mortii ce te imboldeste la pacat cand esti in atipire, pe trecerea de la motzaiala constienta la cea inconstienta, cand stai pe plac la caldurica fara de griji, atunci vine si te ameninta prin boli patima cu moartea iminenta si inevitabila ca sa vrei sa scapi tradand, lovind si apeland la pacat. Atunci de frica si disperare auzi ”adevarul” tau momentan, adevarul minciunii ce pare ca te-ar ajuta sa supraviatuiesti, stii tu, stiti voi, mbatca si trantorii bantuitori, haita "precauta" de la stiutorii speriati ce marturisesc ocult-disperati, stiti ”adevarul” ca lumea si crezand in ”adevar”, in parerea din situatia de pericol, cand crezi orice prostie doar sa te vezi scapat, dai tot sa te scape si pe tine pacatul, sa te scape de "moarte", speri ca puieul, ca fiul pacatului si fugi sa te "scapi" la pacatul-tata-dumnezeu, la mamarea-momona nepricepand, uitand si ne mai stiind ca pacatul nu-i bun sa te scape, ca nu-i bun deloc, ca nu-i Dumnezeu ci doar pare bun si se da bun ca un prieten ca sa insele, nu te scapa ci doar pare ca te scapa, defapt el te pierde sigur cu maxima viclenie si ispitire momindu-te sa mergi singur din rau in mai rau. Se arata bun si milos cand iti scapa mandria neumilita dandu-ti la pachet cu scaparea din situatia umilitoare si compromitatoare fara iesire cruzimea invincibila si infailibila a privilegiului, a pilei, a trufiei ca o neghina nebuna plina de cearta justitiara distrugatoare, demonstrandu-ti ca iti scapa ”viata” plina de acuze insanatosindu-te da-ti corupe in acelasi timp iubirea din inima si-ti vinde pofta buna placerilor ei rele potrivite pe placului pacatului, te intinereste sulimenizant si te intareste arogant, adica iti scapa trupul-puterea da-ti pierde sufletul, mila empatica jertfelnic-slujitoare, buna-voire devenind barfa-tarfa, scarba si ura, lehamite, iti scapa sinele jignit "mantuindu"-ti sufletul insa iti distruge definitiv viitorul fericit caci te dezbina de Dumnezeu (de frica chiar acum vrei si te razbuni) si tu nevazand ce faci, ti se pare "scaparea" scapare ca pripitului pilit si nesabuit ce crede ca a gasit solutia pacatului bun la toate cand defapt e ”perfecta” si ”negresita” pura-pierzare, e tzeapa, e invaluire si vrajeala caci tu prin pacat mergi rapid, simplu si risipitor, benevol, voluntar pe cea mai scurta cale rea, eficienta, pagana, te grabesti sa iesi din rau in mai rau vazut si crezut ca mai bine prin pacat adulat. Pare ca poate si ca te scapa de ”moarte”, de "greu" insa te omoara mai rau, facandu-te sa te omori mai tare, dezbinandu-te de Dumnezeu distrugandu-ti Credinta si bagandu-te in sclavie, in munci, in suferinta... si tu te bucuri ca puiul fraier si naiv, amagit, te bucuri de rau vazut ca un bine, ca un viitor profit, scapi de suparare, crezand ca-ti scapi scaparea, joaca, libertatea, viata, pielea, sufletul, ca te insanatosesti si te echilibrezi energetic, ca iti adaugi zile bune ”eliberandu-te” la soare, la zburdare si veselie, in natura, in crama si berarie, crezand ca ai reusit sa scapi frumos de iminenta mortii prin pacat, prin recidiva, cedand sevrajului dureros ca sa-ti faci o ”scapare” dulce placuta si linistitoare, cand tu defapt ”scapand” iti cedezi stapania si vesnicia iesind din Dumnezeu si facandu-te rob pacatului. Asa te scapa pacatul, mereu din rau in mai rau, lepadandu-te, deodata brusc sau pic cu pic, scapandu-te de Dumnezeu ca de un rau si platind bir ca sa-i fi sclav "liber", benevol doar lui, pacatului ca fraierul tzepuit de tot!.. insistand sa-l crezi, hartuindu-te bantuitor si tarator ca sa te rupa acuzand victimele, sa te rupi acuzand si tu, sa lovesti si sa uiti, nepasandu-ti cu evitare, vidanjand cu turbare si scuturare cele scumpe, darurile Dumnezeirii si mergand sa locuiesti ca trantorii n minciuna si deznadejde, infuriat ucigator pe Dumnezeu, fiindu-ti frica si groaza sa te mai ridici, sa vrei sa-ti revi, sa invii, sa te lasi inviat, reparat si facut mai bun de Dumnezeu... preferand sa stai setat, suparat smintit cu fapta suparata din surpare si bucurandu-te smintit ca prostii si nebunii nesuparati pe pacat, ca naivii euforici tzepuiti, ca tzigarii rai si manelisti ce se dau si se vand jmecheri, mari si tari, inseland si spurcand peste tot cu placerea, fumand toata viata umflati, ingamfati pe placul lor in trufia din umbra mortii, in pacatul mandru ce se inmulteste si se instapaneste peste viata si vremelnicia ta, nu poti si atunci gasesti ”solutia” graierului dand sa fii bun si sa faci pe plac pe sinvers, cedand la trantorii bantuitori ce te lingusesc in intimbarbarbar, atingandu-te si lipindu-se de tine ca sa le deschizi si sa-i primesti in sexyclubul select, intimm exclusivist, intrand in haitarmata frustratilor mitomani si luptand cu Dumnezeu ca pacatul sa ti se invesniceasca, sa te mai semeteasca, alintat smintit, inaltandu-te in desert deasupra, mituit si satisfacut ca un berou, ca un bou, inchipuindu-ti ca faci bine... abuzandu-te in miezul tau, locuind in locul tau, trufind cu cinism si obrznicie peste chinurile tale, peste fete, femei si fecioare, insa in ascuns tinandu-te innecat si sufocat dedesubt, inlantuit, legat, sclav nenorocit, in tradare si cadere, in vrajmasie si iata asa ajungi de frica infuriat pe frica si pe generatorii si cauzatorii fricii, pe cauzele si pricinile fricii, confundand fricile si neputincios sa vrei sa-l ajuti sa te ajute la greu, in neputinte... il ajuti sa te ajute sa vrei sa scapi... definitiv de Dumnezeu pentru pacat razbunat. Si unde o sa scapi? Ce o sa faci acolo? Cine crezi ca o sa aiba mila de tine si de sufletul tau pacatos devenit strain si orfan? Oare o sa te odihneasca pacatul palavragiu cu vorba crunta ce te scapa la pacatul maipacat de parca te-ai impacat-pacificator? O sa te ingrijeasca boala? Moartea? Rautatea? Uitarea? Singuratatea? Haita? Turma cea mare a lumii cu pastori platiti? Deci cine o sa te mai iubeasca si cui o sa-i pese de tine si de sufletul tau amarat si intristat? Cine o sa te respecte si o sa te mangaie dandu-ti speranta, incredere, siguranta? Cine o sa te miluiasca primindu-te cu bucurie, cu altruism, cu belshug curat? Cine o sa te viziteze aducandu-ti incurajare, aparare, putere, pace si fericire? Vei fi decat un fugar al iadului cu suflet rau si zbuciumat, scapand de Dumnezeu din iad in iad, din pacat in pacat, din capcana in capcana, din rau in mai rau... pierzandu-te si risipind toata vremea de parca te-ai scapa, de parca te-ai elibera, de parca ai zbura... defapt nu urci, nu zbori ci aluneci si cazi, sari si speri in zadar sa fie bine, sa iasa bine ceea ce traiesti caci tu nu asculti, nu crezi si nu vrei sa te schimbi... nu-ti pasa... ci motzai tarandu-te, abandonand lupta de Credinta, in minciuna si pacat, toata viata, permitandu-ti luxul sa risipesti totul ca bogatul smintit, furios in suparare smintita, nepasator in nesuparare smintita, caruia nu-i pasa ce pierde, ce si cat calca dand, luand, mai luand si potrivindu-se cu pacatul luxos daruitor... pacatos si crud ce striveste si otraveste... impostor travestit neluat in seama si in serios, nesimtind tu pacalit, pericolul cu cutremur, constient de pericolul iminent si ireversibil pe care il aduce. Iar si iar singur sau impreuna cu el faci ispispita crezand ca scapi, ca iesi, ca ajungi! Nu scapi, nu te scapi, nu progresezi, nu te inteleptesti ci faci ispita, te omori, omori, ispitesti, pacatuiesti, lovesti, strici si distrugi, ”scapi” dezbinandu-te de Dumnezeu cu vrere, cu voire vruta motivata furios, cu stiinta sau nestiinta, direct cu obraznicie sau prin pacat cu viclenie, necredinta nevazuta sau desfranare plina de idoli idolite si idoleuri, mari si tari pe placul pe placului tau!.. daca nu poti si nu poti atunci vrei fraierit si mituit mangaindu-te cu pacatul ca trantorii, ”solutia” pe invers, de parca n-ai ceda ci te-ai indreptati si ai vrea... mai ai mai vrea... pile.

Te sperii si te razbuni furios pe frica indraznind rautatea, dezbinandu-te tot mai mult, rupandu-te tot mai mult cu nepasare de Dumnezeu, urand si lepadandu-te tulburat ca de un rau neasteptat ce-ti provoaca doar frica si stress, furie si deranj. Îl vezi cauza fricii, cauza raului iminent si inevitabil, cauza tulburarii, cauza stricarii linistii si pacii tale, armoniei binelui si fericirii, nu-L mai vrei satul de necazuri. Vrei sa scapi de frica acuzand pe cei ce-ti provoaca frica si smintit, confundand fricile, lovesti fix in Dumnezeu, pe Care de frica ar fi trebuit nu sa-L alungi, sa nu-L excluzi, sa nu-L distrugi, sa nu-L urasti ci sa-L asculti, sa-L crezi, sa-L iubesti... si de frica Lui si de frica pacatului... trebuia sa-L urmezi la bine si la greu cu viata ta, in fapte bune de Credinta caci la viata trebuie sa te repare si sa redevi sanatos, credincios... cu viata trebuie sa ramai crestin neipocrit si nefatarnic, luandu-ti crucea cu lepadare de sine, dezlipindu-te de toate averile pacatose si stand chinuit pe crucea rabdarii fata de lume pana la sfarsit... pana la sfarsitul sfarsitului si reinceputul a toate, noi, frumoase si bune, harnice si odihnitoare ca in Rai... facute de Dumnezeu prin Cuvant.

Ai multe perne, ai cosmar... un longhorn horror prin care mos Gerila iti lasa daruri scaparatoare sa-ti faca capul mare.

Psalmul neputintei, daca nu poti asa atunci poti pe sfinvers pe plac la pacat
 

Daca nu poti asa cum se cere, cum ar trebui, cum e porunca, datoria, voia divina, asa cum e invatatura de Credinta si de Cuviinta atunci te incanta pacatul si te alinta trantorii bantuitori sa poti invers, te inalta in desert ca pilit sau ca sefutz de haita si impreuna vrei sa te bucuri si tu ca poti si gasesti solutia asta pripita, naiva, tradatoare, lashe, de a scapa de neputinta la ce aveai de facut prin a putea pe dos slavindu-te in desert intim ca poti. Deci iata cum esti bun de fraier si faci putinta pe care trebuia s-o poti, pe dos, adica faci ditamai neascultarea autoindreptatita si automotivata cu revolta si furie, cu intimitate de pui lingusitor pe placul sefilor, pe placului pacatului si pe placul tau ca din mic si neputincios sa devi brusc mai mare si mai tare, un trufas labegoliat, mandru si fudul ca poti de parca n-ai fi prost destul, dandu-te cu amenintare ca ai fi cel mai mare si mai tare din parcare. Stii ce putusi? Pai daca e invers de ce te incanti c-ai putut... c-ai scapat? Te-a fentat si ai preferat sa te consolezi pe nedrept auto-indreptatindu-te in desert dupa ce te-ai frustrat, suparat smintit, ca fraierul ce acuza. Nu te-ai salvat ci te-ai ratat. In imparatie n-ai intrat pentru ca esti bogat... in putinte de la pacat, poti din alea pe dos, pe sfinvers.

Trufia si pofta cu fetele e neputinta si inselare... si nu poti face fața prezentei informationale in apropierea involuntara inevitabila fara sa pacatuiesti, sa cazi, sa strici... pentru ca te-ai obijnut sa calci cu nepasare, sa trufesti la adresa fratelui mai mic, a sorei, a fetei... deci daca e femeie sau fata si intra in atentia ta, nu poti scapa de caderea cea rea, de batjocurire si pangarire potrivita pentru ca trufind si poftind te potrivesti cu pacatul si o batjocuresti ca din reflex si din instinct de pedo fantastic, pedo bombastic, de mister lova-lova, mister lier and mister wrong, jack si rack spintecatorul si atunci ti se pare ca esti mai mare, mai destept, ca ai bani, avere, tupeu, dai de mancare din cloaca pacatoasa platind masaja egal de la fetitele cu maini finutze... atunci esti lipit si te invarti in jurul organelor, te atingi... freci banii de organe si in dos, apoi de barba ca sa te lipeasca pacatul si mai mult de avere, de placere, de noroc de pariorâș asteptand sa-ti intre barbarbarjavar. Cine te va mai dezlipi? Cutitocul infipt in fata sau ciuruiala?.. crezand ca scapi de ispispita facand-o si razbunandu-te din pisma si greshura pripita, nepricepand ca facand asa ca nebunul descreierat nu scapi de ispita ci devi ispititor, vei purta ispita si o vei reface recidivand, sevrotic, caci ducand in ispita pe altii te duci si pe tine... si practic asa te autodistrugi ca un fraier ce se infurie ca sa-i faca pe plac, ispitei, scula pacatului.

Rezultatul mitomaniei ca adevarul si ca intelepciunea e ca pe pacat il primesti si-l cinstesti, il iubesti bucurandu-te iar pe Domnul Il respingi (vrand razbunare crunta fara motiv real) si-L alungi intru nepacatuirea Sa sustinand ca ipocritii ca faci invers. De frica te sperii si de disperare, de suparare, nu poti sa mai vrei sa mai fi cu El, nu mai poti sa crezi, nu mai vrei sa crezi si vrei foarte tare, vrei, vrei invers cu o putere mare auto-distrugatoare dand sa scapi de ceva cumplit si de nedorit, urland invocand suma mortii omoratoare dezbnatoaere cazatoare a neputintelor datornice si paguboase ce te invart ca-ntr-un vartej, ca-n vortex sa te ia sa dansezi in jurul sulimenelilor urland de neputinta si acuzare gresita criminala simtind ca te duci, cazi iar in iad, tarat, impins, imbrancit, imboldit, corupt, pus, ti s-a dat de facut, ai fost seterizat si ti s-a dat putere de motor cu reactie bine alimentata si motivata. N-ai alternativa, n-ai incotro si faci. De-acum esti un plagiator compromis proscris respingator suparat, furios foarte, de parca Dumnezeu te-a tradat si de parca El ar avea multe datorii la tine si promisiuni pe care nu le-a onoroat. Zici: ”Ti-am cantat, Ti-am slujit, Te-am promovat, Te-am propovaduit, Ti-am lucrat, Te-am iubit, Te-am crezut, Te-am ascultat, Te-am urmat si Tu Doamne m-ai alungat ca pe un pacat afirmand ca n-am Credinta in iubire, certandu-ma ca pe un rau viclean si desfranat... iata de aia m-am suparat si de aia m-am razbunat si te-am lepadat, am plecat, m-am departat, pentru ca mi-ai facut numai rau de cand ma stiu, m-ai jignit, m-ai rushinat, m-am simtit in plus si umilit.” Orbit si suparat smintit iata cum stii tu fix invers trecutul si viitorul crezand ca vezi bine facand ceea ce faci in prezent, minti crezand ca spui adevarul, defapt tu esti cel ce dormeai si chiuleai la pacat fugind de greu acuzand permitandu-ti luxul sa n-ai iubire, sa n-ai inima decat profituri usoare in timp ce Dumnezeu te-a iubit cu adevarat si a lucrat mult rabdand in locul tau, te-a crescut, te-a hranit, ti-a slujit, ti-a facut intotdeauna numai bine, te-a vindecat, te-a ajutat, te-a chemat, te-a intarit, te-a iertat, a luptat, te-a scapat, te-a mangaiat iar tu ai uitat tot amintindu-ti fix invers cu nepasare si ura, iar acum te-ai suparat ca pagubit, foarte furios sustinand ca Dumnezeu ti-e tie foarte dator si de aia iti permiti luxul sa ridici vocea, sa terorizezi, sa santajezi, sa reprosezi, sa insisti, sa hartuiesti, de aia iata esti foarte obraznic si amenintator, increzut, tradator, nedrept si necrutator, crud si rece, capabil sa te dezbini, sa poti sa faci raul desi tu esti cel ce n-ai ascultat si te-ai atins si te-ai lipit in tot acest timp risipit, de pacat, doar de pacat pentru care lupti acum nebuneste fara sa stii, ca un soldat fricos ce a turbat, inrolat in haita trantorilor care au plecat calatori sa bantuie. L-ati parasit pe Dumnezeu si v-ati lipit de averile pacatului. Sunteti bogati, sunteti tineri, aveti timp, saptamani, luni, ani, zeci de ani, mii de ani... e clar ca de aia nu-L puteti primi, crede si asculta. Aveti de facut ispitele ce vi se toarna. E vorba de pilda tanarului bogat nemilostiv... care n-a mai intrat in Imparatie... l-a inghitit eternitatea si a ramas pe afara mereu suparat... mereu distrat... pismas neputincios si ratat, un handicapat, amarat, blestemat, furios. Nu l-a blestemat nimeni ci el isi face pe plac, cand te vede te blesteama si te acuza in sufletul sau sucit si suparat mintind ca l-ai sabotat, furios te injura si te blastama. De aia v-ati si certat ramanand certati, dezbinati, pentru ca nu l-ai apreciat... pentru pacat, cand voia sa se dea barbat. Oricate ai avea acum, stranse sau mostenite, lucrate sau furate, oare poti trai ca un sarac de tot, fara viitor si fara timp de parca ai fi mort si ai fi murit ne mai avand nimic nimic?.. si asta doar pentru ca sa-L auzi?... pentru ca sa-L asculti crezand?.. ca un dezlipit de orice avere cu care-ti faci placere?

Nu porunci moartea sau chinurile, nu porunci duhurilor rele stand pe scaunul satanei blestemand caci s-ar putea sa te asculte slugile mai repede ca fulgerul si ca laserul si pana sa te razgandesti dandu-ti seama ca te-ai pripit treaba murdara e facuta si e ireversibila. Tu esti vinovatul suprem. Ce cosmar! Nici nu fa tu insuti inarmat treaba murdara ireversibila mai lent, lucru rau bine facut pana la capat, pentru ca dandu-ti seama ca ai gresit si te-ai pripit nu mai ai cum sa repari. Dupa ce ai lovit mortal sau distrugator, dupa ce ai ranit, nu mai poti reface la loc ce ai stricat ireversibil. Nu sparge si nu distruge nici ceea ce poti repara pentru ca n-are rost sa-ti faci singur de lucru. O sa te istovesti cu munca in zadar stricand si reparand, stricand si reparand perpetuu si incercand sa le refaci pe toate cele distruse si sparte de tine exact la fel cum au fost ai sa te frustrezi zadarnicind. Deci evita sa poruncesti, evita sa blestemi, evita sa pui mana pe orice arma ca sa nu lovesti, chiar de s-ar petrece in vis sau inchipuire, in apa sau in vazduh, pentru ca nu poti repara ce strici ireversibil. Fereste-te si opreste-te la timp. Nu mai continua... caci vei strica si nu vei mai putea repara... oricat ai incerca. Vegheaza sa nu te ia in noaptea asta. Sa nu te ia icebergul plin de trantori de ”bine” si sa se caste o prapastie de netrecut intre tine si Dumnezeu. Si ce ai putea tu da in schimb pentru sufletul tau lesinat, regretator, amart si singur in remuscari remuscat?.. dupa ce l-ai stricat?

Si totusi daca ai porunci duhurilor rele sau oamenilor neputinciosi, daca ar fi sa poruncesti, oare ce ai avea altceva de spus? Ai zice atat: Iubiti-L crezand!... crezand intr-Adevar, adevarul Duhului... Cale de rugaciune si mangaiere.

Nu in pacat ne-am impacat.. ci ne-am calmat si ne-am impacat.
Bine ca cosmarul, lung, adanc si lat s-a terminat... dupa ce ne-am iertat. Io am fost cel mai vinovat. ”Semnat” Samuelesculapocaliptic.

Psalmul acului blestemat, ceva insuportabil pe care te infurii iritat ca din reflex
 

Imi pare ca atunci cand auzi Dumnezeu, iar, pe neasteptate parca ai fi impuns cu acul tuturor cosmarurilor si grijilor neputincioase de frica datoriilor, confunzi fricile si te razbuni criminal, smintit, neputincios, urland disperat de parca ti-ai fi vazut pieirea rea, neputinta umilita in necredinta necunoscuta, nesuportand ratarea, nerabdand infricosarea, caderea, indoiala, grija, nemai vrand intamplarea ce te trage in groapa, nemai vrand tarat sa-I dai deloc Lui Dumnezeu ceea ce i s-ar fi cuvenit, victoria, pacea, partea din roade, din profit, din iubire si bunatate, din ascultarea ceruta... mai bine o dai toata cezarului, altora si Lui Dumnezeu ii dai cu flit, catre El nu te sfiesti si-ti permiti luxul sa-ti permiti reactia nervoasa a trufiei infuriate ce-si sarbatoreste ipocrismul indraznind primul ca si Kcain... sa se razbune... gresit, pripit, nu pe pacat ci pe frate.

-auzi iar, auuzi speriat si dilatat confundand fricile,
-te infurii disperand neputincios acuzand criminal,
-esti mare si tare in noaptea mintii,
-dai cu cutitocul, cu toporul, cu drujba,
-strapungi, ciurui, te razbuni
-nu te mai opresti din infipt cutite fara numar si ciuruiala... cu vorbe grele, gloante si dinamite,
-pangaresti, spurci, violezi potrivind la toate gaurile,
-lovesti, ranesti, musamalizezi si profanezi, imputi,
-injuri, urli, blestemi, vinzi vrajeli, tradezi, te "scapi" la haita, la balta,
-poruncesti omorarea sau chinuirea,
-te adulezi ca mare tiran terorist,
-viclenesti, uneltesti, participi complice,
-urasti, smintesti, ispitesti, provoci, strici, distrugi, storci, strivesti,
-minti, negi, te tzepuiesti tzepuind, pismuiesti, te ”scapi” de ispita facand-o engross, practic devi ispititorul... tuturor
-trandavesti cu trantorii bantuitori travestiti, ipocriti, mintind impreuna uniti in minciuna, laudandu-se si mandrindu-se ca impostorii,
-auuuzi iar, simti un concurs nefericit de imprejurari, de coincidente, urlii ghinion, vezi avalanse, strigi sabotaj,
-vrei matrix, agentii si robocopii sa lupte cu fatalitatea, vrei sistem mort, comunistoid sa nu mai simti bantuieli, vraji, blesteme,
-la orice bine normal imediat ceri invers din adanc ca diavolul pacatului ce impune si se vrea deasupra, invartind, inversand, grozavind, huzurind smintit,
-nu-ti convine cum e de la Dumnezeu si rastorni, deraiezi, incurci, insisti, impui pe dos, vrei cu incapatanare si lupti pana crapi sa obtii, te pripesti insa nu cedezi, nu te lasi, mori sa fie cum vrei tu, gresit,
-crezi aiureli, superstitii, barfe, in false minuni si cauzalitati, in sperante desarte cu finaluri fericite, crezi orice, de aia poti ca photzii, puti ca phutii, imputi ca imphutitii... iar... te doare ca nu profiti,
-te antrenezi pentru a fi ceea ce crezi gresit ca sa tooot poti ceea ce n-are niciun rost sa poti, e pierdere de timp in placeri neplacute insa intretii,
-toate le faci si le refaci ca facute nevrotic in sevrajuri reale ca-n vis, ca-n apa, in minte ca-n inchipuire, ca-n abureli cu viteza luminii, in tunet si-n fulgere.... pentru placerea pacatuismului pe placul minciuniunii care si-a gasit fraierii sa faca toate faradelegile slujindu-l tampitii dracoolului, justitiar desfranat si crud, ca-n filme, pe placul placoolului lor... doar ca viata bate filmul.

Cam astea-s vorbele si faptele interioare de suflet... de inima ”buna”... cand dormi cu ochii deschisi asteptand sa vegheze altul in locul tau... tolanit in pileala, deznadajduind sarcastic impotriva Credintei. Cazi... in ceea ce ai sapat.

Nu ma intreb de iertare si aparare ci ma intreb doar cam cum o sa te schimbi si cand???
Sper ca nu din bine in rau si din rau in mai rau pentru pacatul mai pacat spre slava desarta a pacatuismului pacatos infernal.. seful tuturor satanismelor si faradelegilor ce-l slujesc cu viclenie.

Apare pe neasteptate frica atunci cand e vorba de Dumnezeu, te sperii si disperat aluneci si acuzi pe Dumnezeu vrand sa scapi de frica si tulburare, confuziv vrand sa scapi de tot definitiv vrei infuriat pripit-nesabuit sa te lepezi de tot, nu doar de frica ci chiar de El, accepti tacit pentru ca pomenirea Lui neasteptata produce patimilor si trufiei din tine o trezire infricosatoare in rau, in raul care esti, situatie umilitoare perceputa ca un rau umilitor inevitabil pe care nu-l mai poti rabda... de frica, de rusine, de panica si disperare... si-atunci vrei... si ceea ce vrei e tradarea... si ca prostul pripit si nesabuit, te supui placului lenes si las facandu-i pe plac duhului rau blestemat si te razbuni si executi porunca lui subliminala, mitomana, invoindu-te, tulburat si zguduit, suprat autodistructiv, faptuind si jurand in contra Lui Dumnezeu... in contra iubirii si mantuirii, vrand vesnic si definitiv sa te desparti pe moment nepricepand in ce rau vesnic te arunci ca prostul hotarat si cat esti de naiv tzepuit, montat, programat, setat, amagit, mituit, pilit, asigurat si semnat ca sa te autodistrugi si sa dainuiesti chinuit in chinuri... prin contract, prin pact, prin pacat, prin juramant, prin blestem, prin invoire, prin ”scaparea” amagitoare, prin trufia pierzatoare, prin lasitatea ascunzatoare, prin caraiala deznadajduitoare.

Banii n-aduc fericirea ci atrag hotii, pe toti photii imputziti!
Doar iubirea aduce fericirea... Iubirea Lui Dumnezeu.
Iubiti? Iubiti Crezand?..rabdand?..uitand?..

Psalmul puiului smintit ce te tzepuieste autotzepuindu-se... tragic.
 

La toata reactia asta reflexa, din interior te minti, te tzepuiesti cu glas de pui de balta, ceri, vrei, catre demoni, catre diavolul "tatuc" ce te bantuie, catre monstrul viclean ce te desfraneaza pe care-l stii ca e rau si sluga la cel rau, zici: "Ia-ma!"... de parca la Dumnezeu e rau si cu Hristos ar fi o puscarie, de parca ti s-ar fi facut mereu rau si esti frustrat, esti chinuit, te ceri la balta, la pacat, de parca satanismul, pacatuismul ar fi de dorit, de parca demonul "tatuc" ar fi bun implinidu-te, crescandu-te, marindu-te, vreti victorii impreuna, vreti sa va faceti pe plac impreuna, va intelegeti de parca ati fi in acord perfect pe orice problema, coabitati, vietuiti, va tainuiti intim-ocult, va bucruati ca nu mai aveti ce rabda din moment ce ati abandonat, ati pierdut, v-ati dat deznadejdii, ati gasit solutia "pacii" prin cadere, prin facerea ispitelor, prin razbunare pe credinta, pe speranta, pe nadejde, pe Dumnezeu, vreti sa luati atitudine, sa va descatusati si sa fiti rai, va dezlantuiti fiind capabili de rau si facand raul, daca nimeni nu indrazneste si se tot calculeaza, se analizeaza, se judeca, daca dosarul si problema e in lucru, voi economisiti timp, va ridicati sa vreti sa faceti ceva, pierdeti cu buna stiinta, cu voia, cu deasila, vreti sa distrugeti, vreti sa omorati ca sa impliniti "solutia", sa gasiti "pacea", sa nu mai fie stresul problemelor, grijilor, teroarea, amenintarea, stresul si frica de lupta, de rabdare, obligatia de nepacatuire, de veghe, pur si simplu va ridicati sa va razbunati pe Dumnezeu cu rau ca pe un rau facand ceea ce nu e de facut, avand impresia ca faceti dreptate, e dreptatea smintita, gresita, nu vreti sa vedeti si sa pricepeti ca faceti rau pe nedrept si aduceti "linistea" trista de dupa furtuna, de dupa infrangere, linistea mortii de dupa calamitate caci ati "invins"binele pentru deznadejde, pentru castigul minciunii si pacatului.

"Ia-ma!"... asta cere si vrea puiul smintit, puiul placerilor si poftelor, cedand sa faca pe plac insistentilor care cer tradare, crima, asta doreste si face puiul destarcarilor poftind care vede in diavol un salvator, un eliberator din temnita Credintei, din temnita ascultarii si rabdarii, din razboiul cu pacatul, cu minciuna cu neascultarea... cere, vrea cu glas "nevinovat" simtind si crezand sarmanul pui nebun naiv ca va fi bine, alegandu-si iadul, pieirea, "pacea" pierzarii si singuratatii, victoria pe sfinvers, lepadarea, plecarea, dezbinarea de Dumnezeu. Nu stie ce cere, nu stie ce vrea, nu stie ce zice si ce face... saracul pui de balta, pui de suflet cazut in miere, in piere, speriat de pierzare si de griji se sinucide sa faca "bine" dandu-se pacatului, mortii, blestemului, prostiei, se da tatucului diavol cerand sa-l ia, vrand sa-l scape dracool, vrand sa fie in vesnicie impreuna, mintind ca tot ce tinea de Dumnezeu a fost rau si e rau, cere "libertate", cere "scapare", cere "victorie", cere deznadejdea si abandonul, cere pierzarea si cedarea, cere bucuria minciuniunii tradand si tzepuindu-se in cunostinta de cauza, stiind ca se da pierzarii ca prostul nesabuit.

Nu sti cum sa reactionezi la asa glas "bun" de copil tampit, bun de fraier ce iese din tine, la asa pofta "buna", la asa dorinta "fericita"... iti vine sa-ti fie mila si sa te iei dupa el ca sa nu mai sufere si sa te dai asa cum iti cere, cum ii cere satanei sa-l ia, parca iti vine sa-i faci pe plac, parca ai merge pe mana lui, pe glasul piuilui smintit, pui de balta, pui de om, pui de fraier, pui tzepuit sa vrea sa se autodistruga, ce vrea sa se tzepuiasca... devenit suparat, devenit cersetor, mare marturisitor de minciuni prin sentimente, prin zeama din sine, simtindu-se de la atatea boli si chinuri istovit, obosit, cere scapare si odihna, vrea din lac in put, din bine in rau si din rau in mai rau cu o inconstienta si "nevinovatie" naiva de cartea recordurilor. E puiul cel mai ipocrit de tatuc cel mai ipocrit, ipocritii fara gresala, perfecti in ipocrism. Ajungi de n-ai incotro si te tzepuiesti la maxim cu autotzepuirea lui incat te dai pana la urma, n-ai ce sa-i faci, te dai pierzarii si cazi de-a stanga lui Dumnezeu, ca prostul, ca nenorocitul ce-si cauta pierzarea.... iti place pe undeva si tie sa te autotzepuiesti, pierzi ca sa te poti da victima vrednica, ca razboinicul nonconformist, excentric, marele luptator ce-si cauta infrangerea, vrea sa-si planga de mila pierzand ca cei ce cad in intuneric, in nebunie, in durere fara iesire. Nu-i pasa ca-si alege despartirea, dezbinarea, uitarea, lasitatea, tristetea, frica, rusinea, penibilul. Nu poate sa spuna nu. Nu poate sa infrunte greutatile. Ii e lene si dormind in trandavie duhovniceasca, nu stie ce face, nu stie ca face ceva groaznic si abominabil... isi alege ca hinotizat de reclame, de happyend, raul, infernul, pacatul, minciuna... pe veci. Si se mai si razbuna... se razbuna ca din reflex, se infurie si se razbuna raului cu rau ori de cate ori se iveste prilejul, nu se mai sfieste ci s-a dat pe brazda si se razbuna incontinuu decum ii apare cosmarul... se sacrifica spunand mortii, spunand pacatului "Ia-ma!"... si loveste.

Atata prostie si naivitate ar fi de ras daca n-ar fi de plans... daca n-ar fi horror si de cosmar... si asta e ispita din inima din sufletul omului... fiul pacatului, razboinicul pierzarii, puiul risipitor... o tragedie ce pare comedie. Unii inteleg, plang cu lacrimi, altora le-a secat si privesc impietriti, nesimtiti, asteptand derularea evenimentelor cu ingrijorare precauta.

Doamne iarta-ne, Doamne scapa-ne de glasul pacatului ucigator ce dezbina pe vecie!.. ce se travesteste in supararea din pui... ca sa nu mai spuna "Ia-ma!" nimanui.

Psalmul fugii de nepoti: Nu-i acuma timpul pentru citit astfel de psalmi...
 

"Nu-i acuma timpul Tau Doamne, nu-i acuma timpul de citit astfel de psalmi horror, nu-i acuma timpul potrivit sa ma intalnesc cu nepotii Tai si cu Tine, nu vreau sa ma mai chinuiesti mai inainte de vreme... asa ca, de aia, din reflex imi sare mustarul cat ciomolungmamona cand apari printre randuri, cand ti se pomeneste numele... pentru ca stiu ca mai am timp de irosit si risipit cu orice altceva...”... si suparat acuzandu-L pe Dumnezeu ii zice sefului sau Te-ia: mă-ia-mă!-odata din pieirea de aici si du-mă in pieirea cea mare si tare, c-as vrea sa ma simt biruitor, singur, nu cu haita, cel mult doi, maxim doi, vreau sa ma tzepuiesc la vena cu niste droguri noi inchipuindu-ma victorios chiar daca-s pacatos..."...asa inventez ca gandea un drac liber scapat de la baalamucifertilizarea in vitroglicerina. Ameninta "saracul" pe Dumnezeu sa nu-l crape careva ci sa-l ajute sa castige, ca mai nou pare ca asta-i moda, se ingamfa "crestinul" pacatos, luand virus pacatos, sa faca si el patima ultrashe de la draci, se ingamfa cu orice, ambitios pana crapa, vrea sa crape si el ca dracool, un fel de pofta pedo-sado-matzo miserupista, intimishtii se umfla in sine bravand pripit si nesabuit ca cersetorii vicleni, viteji beroici, nu se lasa fraierul de capul sau si de sufletul sau pana ori si-l baga in iad la munci si schingiuiri ori manca, bea si face orice prostie pana crapa ingamfandu-se ca pocnitorile chinezesti, ca si chinezariile ce imita lucruri nemtesti bine facute, lucru bine facut foarte scump, care sa tina si sa ai cu ce sa te tot autotzepuiesti toata viata.

”Nu mai fac rele, imi plac da-s rele si pacatoase si o sa crap, te umfli de la ele, te ingamfi ca lumea si crapi! Gata, nu mai fac!”... degeaba-ti spui ca n-asculti, asa-i moda acuma, ceas cu cuc, ca la baalamuc, doar zici si nu faci ca ipocritii fatarnici si exclusivisti, nu poti dupa formula cica ne intalnim si citim doar la fix, cand s-or alinia planetele. Cine nu citeste, nu se-ntalneste si nu serveste... crapa.

Ai fost luat, e viol, e rapire, e ceva ce mai vrei... de aia Te-ia isi pune subalterni sa insiste... ca la final sa mai vrei in mod liber... si asa-ti alegi te-iadul ca fraierul pana la urma... iese din tine patima si te duce ea... cere in tine ca puiul neintzarcat ce vrea pacat, sa se mangaie si sa se alinte cu pacatul, cu atributele Dumnezeiesti desi el e pui ipocrit de tatuc ipocrit spurcat crescut si invatat la scolile ipocritilor spurcati, rai si fatarnici care tooooot zic si nu fac nimic, nici cu degetul nu se ating ci trec pe de laturi... nu-i timpul de asa ceva... e mereu timpul pentru altceva... pentru ceva mai rau, e de jucat mai bine un ipocrism mai important, ca sa fii mai mare si mai tare ca Te-ia si haita, ingamfandu-te pana crapi... dand sa scapi... de invidie... pe dos, satisfacandu-i toate capriciile si te-iadesurile.

N-ai cerere in rugaciune, iar daca ai cerere din inima, din burta, din pofta, din foame si sete, atunci acolo iti fac bantuitorii, craphotii, craporcii crapaturii, spurcaciosii, in miezul intimbarbarbarbutului tau victorios, o minciuniune spurcata a deznadejdii si nepasarii, prin care frichuscusul, frigtima-vrerednica, ipocrit cameleonic impotrivitnic ca manusia, se razbuna crunt fiind demonizat in furia aprinsa a razbunarii sa-si rupa atunci si lanturile, ascultarii, a oricaror legi, reguli, obligatii, cuviinte, eliberandu-se sa distruga, sustinand ca victimele lui ii sunt lui datoare dupa ce le-a tot rapit si le-a lovit si fiind fricoolrajos vreerednic nevoie mare, o frictima foarte suparata, mai mare si mai tare ca oricine, plina de datorii ca o banca-pusculita care cica i-ar fi imprumtat pe toti, inclusiv pe Dumnezeu, isi permite sa-si permita sa se razbune de parca ar fi atat de sfant si de curat incat partile josnice ale lui, inclusiv ciorapii si calcaiele, toate murmurdariile cica ar fi mai sfinte si mai curate ca partile cele de sus, prin minune pilostiva, prin vreerednicie, incat te pupa ei si te crapa ei crapand, pentru ca asta-i moda, se ingamfa ambitios ingamfatul ce nu poate sa crape, insa isi deschide gura si bubuind plin de prostii se detoneaza in public si pleznind, pleznindu-te peste fata, crapa obraznic, ca petu-grozia ptrostocu' brontorocu' ce da lectii morale si pedepseste prostia cu pulanocu' sau cu cutitocu' lovind cu piciorul, cu tocu' sau strivindu-te cu papucu' ca cizma... si uite asa nu-i pasa ce si cat calca, cat greseste si cat se inalta trufia ingamfata in el insusi, pana pocneste ca si pocnitorile chinezesti, niste chinezarii plagiate asemena, niste imitatii de snobi luxosi banglici-avericani.

Asta-i fatalitatea fatimei crapacioase a omului naiv, fraier, care privind cu pofta pedo-matzo-chisto-cruda se da victima vreerednica si de acolo razbunarea cumplita, gresita, smintita... pentru ca putoarea necredintei si spurcaciunii pustiirii nu poate rabda sa fie deranjat mai inainte de vreme si da sa se razbune pentru ca nu-ti respecti fanta, crapatura invoita dupa care stau ascunse toate problemele si remuscarile sa nu stii ce te asteapta daca vrei sa lepezi credinta cu toata bataia ei de cap, ca-ti pare ca-ti da prea multe batai de cap, griji, probleme si stresuri, disperi ca pe toate trebuie sa le respecti de te-ai plictisit pana te-ai shucarit, si baraind intim bantuitorii craphoti-craporci a nepasare ca-n vacanta mare, cu fanta infasurata si cu aluatul-indulcit ascuns iata ca-ti de sa-ti realegi fanta, crapatura in care faci un pacat mic in timp scurt simtindu-te liber de tot, si dupa fanta asta nu vezi ca-s ascunse toate grijile, incurcaturile, problemele, remuscarinle, necredintele si inselarile, spurcarile, defapt salbaticia si jungla, haosul adanc al alinierii coincidentelor, si-ti alegi ca fraierul fanta, alinierea planetelor si te scapi zi de zi la fanta, la crapatura nesfarsita infasurata ca vata de zahar pe batul care lipseste si atunci sufletul tau impacat pe sfinvers, linistit in ispapacea tihnei putorilor duhovnicesti, odata miscata, se razbuna ca porcul ghuitzand daca-l deranjezi de la lucrarea de momire in care iti insufla crize de stress de la griji si probleme sub umbra Lui Dumnezeu si lipsa oricaror probleme afara sub soarele cu dinti, in deznadejde si abandon, in infrangere, in starea de biruit de patima, in care intrii prin fanta, si te razbuni teleportandu-te prin poarta si-tipui semn ocult, pe mana dreapta sau pe frunte, consemn, parola si trecand asa te razbuni... dar nu a lui, nu a minciunii si pacatului, nu a victimei vrednice inchipuite si ipocrite este razbunarea ci a Domnului, pentru ca El este sfant, bland, smerit, adevarata victima vrednica, nu un fake news plin de ispite si santaje emotionale care te provoaca si te frustreaza, iar.

Deci in cerere trebuie sa te cureti pana in inima si-n adanc ca sa ai sansa la o unitate curata in Hristos, in Cuvant, altfel iti iei tzeapa de la pacatul lipicios care ca super-gloo-mea te ia si te lipeste in haita diavolilor bârcolaci tulburatori si bantuitori dandu-ti impresia ca esti bun in adanc, in biserica crestina, crestin-ortodoxa, in care poti sa-ti permiti... sa-ti permiti sa-ti permiti sa furlii rau pe interior nemairespectand nimic, certandu-te in intimitate mai rau si mai tare ca afara, ca la piata, in tribunal, la meci, in shatra de tigari ce-ti canta manele-mamonele murdare dupa ce te-a tzepuit.

Iar curatenia asta a inimii si a templului Duhului sfant nu se poate face cu clabuc si intretine curata prin dushuri dese si bai repetate la balta. E nevoie de ascultare si de credinta in iubirea din inima, de duh bland si smerit, cuvincios, pasnic linistit, armonios, e nevoie de umilinta care se straduie sa respecte cat mai multe reguli si regulamente de bun simt si de iubire ca iubirea, fara sa intri din interes intr-un rol vremelnic potrivindu-te ca o manushe prin care sa joci actoriceste acest comportament ”iubitor” caci nu trebuie demonstrat nimanui, sa te vada si sa te creada, pentru a tzepui fraierind ca sa obtii ceva aplauze, sa fi luat de iubitor desi nu iubesti ca cica ar fi credinta in iubire desi nu este ci trebuie sa ceri si sa ai, sa simti iubire, sa ai credinta, trebuie sa poti sa manifesti la greu iubire iubitoare ca iubirea ce iubeste din iubirea adevarata, curata, fara de pacat, care este numai Domnul, numai iubirea Lui.

Fara curatenie nu se prea poate pentru ca la Dumnezeu nu ai privilegii si pile sa fi considerat curat desi esti murmurdar, nu poti sa ai pile ci doar pilde... din care ar trebui mai inainte tu sa-ti iei aminte, lasandu-te rapit pe interior ca de un foc mistuitor si curatitor... desi pilda sau Duhul nu te rapeste ci tu ar trebui sa ai credinta si sa vrei ascultand sa te speli, sa mergi, sa urci! Ca altfel cum sa te curete Duhul daca tu traind ca-n pilda nu pricepi sa le raspunzi oamenilor in pilde, ca sa nu stie, sa nu inteleaga si sa nu vada?.. ci sa creada.

Psalmul remanentei suparate a supararii remanente ce caraie din reflex a victivreredn
 

Si practic iti ramane pe persoana fizica situatia de frictima vrerednica cu remanenta supărata, te simti pbpârbat suparat si dai mereu sa te razbuni ca fricuscusul, ca nu poti sa crapi si sa pocnesti ingamfandu-te crapi si pocnesti.. te integrezi si te potivesti ca manusa cu patima istorica a omului si a omenirii.

Ca sa nu ai parte de surprize criminale ce se fac prin tine trebuie sa te rogi tainic rugaciunea mintii inimii cu umilinta in duh bland si smerit: ”miluieste-ma Doamne si pe mine pacatosul..ce se crede victima vrednica caruia toti ii sunt datori..te rog, iti cer, sa-mi dai sa te iubesc si sa te miluiesc, nu sa ma razbun si sa te lovesc, de suparare remanenta care crapa si plezneste iar si iar ca din reflex, din complexe si frustrari, chinuit de boli incurabile, dureri, neputinte, din furie suparata, din suparare infuriata, remanenta, din nemultumiri care defapt nu-s nemultumiri ci scapari de probleme, ca fraierii, din alea mici in alea mari ascunse dupa fanta, dupa crapatura prin care fur bani si mancare pentru pacat fermecat, ai mila Doamne, da-mi sa te iubesc mult si curat, nu ca lumea ci ca iubirea. ”

Psalmul nefericitilor reactionari ca refractari la fericirea fericirii fericirilor.
 

Esti cu sufletul facut musculitza, drosofila-melanomgangster, tzantzar-anofelistofel, elefantel-jumbou mic cat un soricel si prin trompitza subtire sugi desfranari indulcite, spurcaciuni lipicioase sau energii bolnave rosii personificante, inhaitandu-te cu mamona barsupiala, cu muscociu bantuitor, ce te bazaie intim, ca-n intimbarbarbar si va hraniti mintile, gusile, va hraniti bojocii, simturile, energia, va bucurati ca nebunii de aparitiile pe neasteptate ale sefului si ale roiului de craphoti-craporci cu care va adulati in sugere de atribute divine, marindu-va si inaltzandu-va in desert de parca v-ati alinta, inganfandu-te in exces semet, in risipa, si ca prostorocii-brontorocii va permiteti greshocu' sa dati cu cutitocu', cu burlanu' baban ca un pulan, sa loviti, sa plesniti ca porcu', ca slugoiu brontozaurului tiranozaur rex, cu ghiarele si ciocu', cu hula si cu focu ca Phoenix, pasarea liliac-arhiopterix ce parjoleste complet totul chiar si pe sine inchipuindu-si ca o sa invie din propria cenuse... si caraind a frustrare si disperare, ca pui de pui de musca-musculitza cu tub subtire de tzantzarm va plangeti cu amar si cereti "bucuria" neasteptata, cu dor-doritor vreti si va doriti schimb de fluidute dulci prin trompite, prin ochisori, prin legaturile lipicioase de suflet, urcand "fericite" ca niste relatii "bune" de urcare spirituala pe stanga, pana deasupra umarului, deasupra capului, pana sus, uniti prin spurcare in cererea din inima, fix in cererea ce iese din inima, si iata acolo sunteti complet smintiti si va laudati, bravati ca nesabuitii, va comportati ca si curvele nebune, neintelepte ce se dau fecioare curate in unitate si simtindu-se amenintate arunca vina pe adevaratele fecioare, pe Maria si celelalte, ca cica ele ar fi vinovate pentru caraiala reflexa si respingatoare, pentru gresura brusca distrugatoare, pentru muscatura iesita din sinele rau ca nisipul din goluri necredincios-radioactive, pentru reactia virulenta ce iese din ele pana la stingerea de tot a candelelor, pana la razbunarea pripita, ca fulgerul neputincios, ca laserul pus pe viteza maxima, turbo, asa supatrat si nebun ca riposta distorsionata, cu putere disproportionata, nesuportand sa apara Domnul pe neasteptate, sa le vada, sa le iubeasca, sa le sfatuiasca, sa le porunceasca shoptind pe neasteptate, venind ca un hot cand nimeni nu mai credea ca vine, aparand tocmai cand iesea din voi abureala aia foarte competenta, sigura, prea multa abureala bolborisitoare, vrajeala stiutoare, invaluirea creatza si ametitoare prin care incercati sa tepuiti spectatorii ca cicavoi L-ati iubi si L-ati asculta, L-ati crede si L-ati urma, L-ati astepta cu adevarat, cand defapt prin minciuna si pacat doar Il amarati si-L desamagiti cu nepasare cruda de handicapat inchizandu-L pe undeva cat mai departe de voi, in Carte, in Cer, in Biserica, in trecut, in viitor... cerand cu repros ca din reflex la fiecare aparitie de-a Lui prea apropiata pe neasteptate, defapt nu cerand ci urland respingator cu furie criminala santajist autodistructiva pe interior: "Doamne nu e vremea Ta, nu veni ca hotii, vino doar la fix-fixut, o data in viata 5 minute ajunge... ca doar atunci o sa am curajul si o sa stiu sa ma prefac perfect ca nu ma prefac, doar atunci imi iese roulul genial de ipocrit celebru ca o manushe potrivitnica, atunci o sa-ti fiu puiul intelept care se stie travesti la perfect ca-i iubire mai bine ca orice impostor cameleonic, si atunci o sa ma crezi ca-s om bun si curat, inger-omul tau ce Te asculta si ce Te crede... si Te rog, daca mai apari nu Te mai misca si nu-mi mai da indreptare si porunci pe neasteptate ca nu le mai suport, nu ma mai pot rabda si ma razbun”... si iata asa te ridici si te revolti ca naivul smintit si detesti, alungi, excluzi fix fericirea fericirii fericitoare, adica fix aparitia imparatiei Cerurilor pe neastepte reactionand urat si rau, violent si distrugator ca toti nepregatitii, lovind cu greshura ca din reflex, demonizat-demonizant in aprindere, in arma si in miscare, dezlantuit, eliberandu-te in timp ce dai, distrugand si rupandu-te de orice legi si reguli interioare si exterioare, de orice credinte si datorii ca sa te poti razbuna total si liber, eficient la maxim, ca fricticma vrerednica, tu cica, susti pana la capat ca tu esti pagubitul suparat suprem, te crezi pe tine, iar si iar, ca ai muncit si ca ai atributul si ca ai fi unica victima vrednica, cel mai cel, mai ceva ca oricine, si culmea culmilor, adica nici mai mult nici mai putin ci te dai victima vrednica a iubirii curate si a fericirii, victima aparitiei Domnului. Ce sminteala monumentala, buna de arici pogogonici, alias shnautzerul catzelup-vulpepe Hogo-Fogo care latra la oglinda vazandu-se frumos!

Psalmul intrebarii oculte compromitatoare
 

Mituiti lingusind ingamfati, semeti si trufasi oare pe ele le credeti... bucurosi ca puteti ca beroii nepasarii si dezbinarii?
Atasati la stanga de stangoii craphoti inaltzati si labartzati, oare pe ei ii credeti? Va dati si pe ei ii credeti? Cuum de?

......continuare
 

...de aia esti smintit, mereu pe invers, ca esti in plecare, ca pleci si nu vii... nu poti fara pita... trebuie sa mergi sa-ti castigi pita... si daca ai pita din lume ti-o moi in apa... si toata ziua te satisfaci cu apa... bolborosesti si faci broaste in burta, mergi la rau, la balta sa bei apa calda, la lac, la mare sa stai la soare si pe val sa-nveti invaluirea... si in concluzie, pentru aia minti, te minti, carai, iti permiti sa cartesti la adresa altora, te nemultumesti de Dumnezeu... si in final inchipuindu-te victima vrednica te razbuni desi nu a ta e razbunarea. Toate astea pentru ca n-ai vrut sa asculti ca pita ai voie s-o inmoi doar in sudoarea fruntii tale si nu in alta sudoare de la alte organe sau luand de la altii, nici in apa societatilor "inalte", nici in vinul lumii ci trebuia sa astepti si sa-L primesti pe Mesia, pe Painea si Apa vietii, data-cazuta din Cer si nu alta pita buna de muiat in alta apa.

Spre cine pleci sunt buni ca tine, "buni" de tot iar de la cine pleci sunt rai, "rai" de tot, asta-i interesul ascuns, plecarea si minti spunand raului bine si binelui rau pentru pita aia pe care o s-o castigi tzepuind ca lumea dupa ce pleci. Minti mituit, te jertfesti cu nesabuinta de incapatanat paranoic care crede ca omul se hraneste numai cu pita, numai cu aluat, lasandu-se "odihnit" si "usurat" in aluatul ipocritilor si fatarnicilor care zic si nu fac da-ti da de lucru in burtica daca ai pus botul, iti dau ei sa-ti dospesti singur si sa-ti coci singur aluatul ca sa ai si tu o pita, cica cinstita... si de acolo cresti prost, gresit si te crezi mare si tare ca grozavu' gresitocu'-prostocu' ce da cu cutitocu' si apoi te crezi victima vrednica dac-ai muncit si ai lovit, si daca te crezi cinstit ca ai muncit iti permiti sa cartesti si sa te razbuni, ti se pare ca si a ta e razbunarea... si iaca asa se leaga toate intro logica a poftei bogatului, care decum crede in necredinta strange ca zgarcitul crud si criminal, si cum are ceva, cum imediat si risipeste totul batandu-si joc de ceilalti si persifland pana si pe Dumnezeu, facandu-I in ciuda, isi permite sa-L acuze ca cica-i ia daca are.

Insa daca ai directie si sens pe directie, daca ai urcus, atunci vii si nu pleci, cauti Painea si Apa vietii pe care o primesti in dar si nu mai ai nevoie de mila lumii, nu mai trebuie sa te umilesti ca greierele la furnica, nu mai cersesti lumii sa-ti dea un loc de munca, bani de o paine sa pui ceva pe masa la familie, la copii, ca de aia suferi cumplit, disperat, de aia te simti sarac si ratat, n-ai si tu o pita si te ascunzi de cei ce au, te tulburi in constiinta simtindu-te dator sa fi barbat, si vrei sa pui pe masa si tu macar o paine si sa o aperi ca soldatii, cu pretul vietii, doar ca soldatii au pe sfinvers instructiunile de folosire la orice, pentru ca ei preschimba pe orice pun mana in arma si cu arma te lovesc invartind miscarea potrivita ca sa fie de maxima eficienta si eficacitate... deci daca ti-ai pus basca de soldat, gata, esti mercenar si distrugi totul pentru ca respecti instructiunile de lupta si de folosire asa cum te invata la armata iar asta nu e bine pentru un crestin... el trabuia sa-si ia instructiunile din Biserica si din sfanta Carte unde scrie ca nu trebuie sa ameninte cu pumnul, sa puna mana pe cutit, pe sabie, sa nu o ridice, sa nu o invarta, nici pe pusca, cinci pe pistol, nici pe benzina, nici pe gaz, nici pe tanc sau avion... crestinul are alte arme si alte seturi de instructiuni de folosire a lor, are sf. Cruce, Icoana, sfintele Taine, Binecuvantarea, postul si rugaciunea, umilinta, metania, blanzenia, smerenia, cuviinta, comportamentul fratesc, iubitor, curat, e linistit si cuminte, ascultator, iertator, are harul rabdarii Domnului in toate... astea-s armele lui pe care trebuie sa le foloseasca cu toate instructiunile de folosinta ale ostasului razboinic din ceata Domnului ca sa nu cumva sa le foloseasca lumeste, la distrugerea lui insusi sau a semenilor, ori lovind in sfinti si in Dumnezeu... ele nu sunt sa te joci cu focool ci sa spulbere Domnul impreuna cu crestinul si sa se razbune El cu suflarea gurii Sale intru Cuvant pe duhul lui antihrist, pe sminteala omului antihrist cu duh antihrist patimash, un casnic al sfintilor lumesc si ipocrit, un viclean trufas si invartit ce sta sa plece, ii place patimas sa plece dar nu pleaca, doar sminteste cu plecarea, in ascuns e rau si crud informat ocult, e un fricos barfitor suparat ce acuza care nu suporta mantuirea si invierea oamenilor, speranta, nadejdea, credinta si iubirea... curatenia, unitatea... fericirea vietii de apoi, nu-L sufera pe Dumnezeu, vrea altceva si de la el haita vrea si ea doar relaxare in murmurdarie si-n blestem, vrea provocari, is-pita, pita imputita, tzepuita, pe care si-o asezoneaza cu mitomaniile lui si cu apa curviei si desfranarii pacatelor sale fara de numar... se mandreste, se lauda, stie-stie ce ar fi de facut si nu face, stie-stie ce n-ar fi de facut si face... stie-stie ca sa nu creada, ca sa nu faca... din credinta face pita plecarii din pustiul carantaniei luand atribute divine, sustinand ca fara ea nu se mai poate trai si asa-si gaseste motiv intemeiat si paraseste prima iubire, aia ce trebuia sa-i ramana pe primul loc, iubirea de Dumnezeu crezand.

Acuma sper ca ne-am lamurit cam ce aluat dospeste in noi cei din linia intai, nu linia aia din fata ci aia din spate, aia de la coada, noi fiind aia pentru care lupta toata armata de sfinti din fata, ca ei duc lupta cea buna si noi doar pe deagata, ajungem la spartul targului, la sfarsitul razbuilui si la masa pusa, mereu dandu-ne mari cu profitul si odihnitul si culmea e ca si de acolo multi ar pleca suparati (de la piciorul de plecare) lasandu-se ispititi sa-si castige pita in lume prin inselare si s-o moaie in apa, imbracati in haine muiate... in balta de pacura din adanc unde se aduna toate scursurile societatilor de snobi banglo-avericani, frantzuzi, talieni, nemti-turcaleti, si altii arzand ca lemnele in intelepciuniunile lor desarte ca sa le dospeasca si sa se coaca mai bine aluatul, aluatul lor mamoniaco-depresiv deznadajduit si isteric... vrem arme, arme, cat mai multe arme... si halatul, halatul cat face halatul?!

Este scrisa de cineva si patania omului din poveste, putoarea lacoma, trista si nebuna care nu era buna de nimic si satul de nimicnicie ingamfata in care se simtea luat se cere la spanzuratoare ca sa nu mai faca umbra pamantului degeaba, insa celor care-l carau in spate li se face mila de el si ii face oferta cu posmegi gratis, doar sa se lase in viata si sa nu se mai omoare ca prostul dormind in streang... numai ca omul nostru cazut in patima plecarii nu se lasa lecuit cu una cu doua ci intreaba daca-s muieti posmegii din oferta... ca daca nu, atunci se cere mai bine la spanzuratoare ca Iuda Iscarioteanul decat sa se mai rabde. El ca sa se vindece de patima plecarii in care statea ar fi trebuit nu sa plece de tot ci sa vina si sa mance posmegi uscati eventual muiati doar in sudoarea fruntii lui... ca sa iasa si el asa pana la urma din blestem primind si reprimind pe Mesia, pe Cel ce vine si revine pe neasteptate sa-l scape, nu doar la fix, atunci cand stii sa te prefaci perfect ca nu te prefaci si ceri sa te scape jucand mai bine ca oricine ca-L iubesti curat si adevarat, cu mare dor, asteptandu-L credincios sa revina daca pleaca si El cumva pe undeva prin Cer intro tara indeparTata... la lucru, sa-si castige o pita cinstita din care sa faca... ce sa mai tot faca?... is-pita pentru cai verzi pe pereti.. ca lumea?

Psalmul mortului ce moare mai rau avand fire de drac in trup-casa de vierme.
 

In credinta ta locuieste necredinta si credinta in necredinta care sunt rele dar tie ti se par dulci si bune si ca tu ai fi bun manifestandu-le. Practic esti tzepuit caci necredinta duce la neputinta si deznadejde, iar neimplinirea la tristete pentru ca nu poti asculta si face binele si atunci de suparare dai sa poti invers, sustinand ca-i mai usor sa n-asculti vrand sa dormi mereu in pile si privilegii, in bani si vrei sa profiti mereu visand la pacate si la lipsa oricaror griji. Daca vezi ca nu poti binele, ascultarea, curatenia, mila, atunci crezi ca poti invers, ura, hula, cruzimea pentru profitul din razbunare avand impresia ca-ti faci tie bine daca altora le faci rau. Totusi stii si simti ca-i rau ce faci, vezi ca ai numai rezultate cu gust rau si suferi, ramai suparat si atunci vin dracii indraciti ce stau cu plecatul si-ti sadesc firea lor de drac-om pismash prin pofta egoista. Te tzepuiesc sa crezi ca-ti faci bine, ca esti bun si dulce si ca te simti bine prin : lacomie de orice, prin curvie si razbunare pripita, facand altora rau ca sa-ti faci tie bine, din pisma, din judecata, din interes. Practic acest bine, grozav si mandru, al firii cu nume important iti vine de la faptul ca luand, furand, rapind, profitand, facand altora rau ca sa-ti fie tie mai bine, iti da impresia ca prosperi si ca profiti, ca o sa-ti fie bine pe viitor, in vesnicie insa asta se numeste trufie din pisma egoista,asa ca esti tzepuit. Te incanti cu pacatul pentru ca lacomia iti satisface gusturile si poftele mari, te incanti si te bucuri pentru ca curvia si desfranarile iti indulcesc starile, simturile si gusturile, iti plac placerile si le doresti pentru ca egoismul si nepasarea iti dau linistea sigurantei in bani si averi ce pot fi risipite si atunci dupa implinirea patimilor te odihnesti istovit in trandavie si nepasare ca sa-ti incarci bateriile, crezandu-te tot mare si tare, curajos, viteaz pentru ca prin razbunare primita, vicleana, stii ca o sa obtii tot mai multe foloase necuvenite de la victime, de la parinti, de la apropiati, de la fraieri, simti ca iti e bine sa joci cacealmele riscante si sa fii jmecher si crezi ca-ti va fi tot mai bine motzaind in bani, in averi, in placeri, in mancare, in tradare, in pofta de razbunare, de judecata, in acuzare si dezbinare. Aceasta stare de drac-om bantuitor cu fire de diavol pismas pofticios si lacom ce te ia ca sa pleci si plecand sa vezi sfinvers binele si raul, aceasta stare de desfranat curvar si iubitor de placeri, de egoist zgarcit si razbunator pripit, care are suparararea si bucuria smintita reactionand ca din reflex cu ura si lovituri de frica gresita acuzand si dezbinand este starea omului cu suflet lash, prost, orb si tzepuit, om slab cu fire demonizata, trufase, ispitit-razboinica criminala, furioasa, distrugatoare aflat in casa de vierme risipitor, stricator, pierzator, ratat, pradator. Te simti bine in pielea asta de sharpe tzepuit ca baalamucii mergand la acupunctura si echilibrare energetica, insa ti s-a smintit si pielea ca sa nu-si mai apere interiorul si se bucura de ace in loc sa traga semnalul de alarma cand e intepat, insa nu mai esti constient daca ai alte ideologii, nu mai poti sa vezi, nu mai poti sa crezi ca te aflii in plina neCredinta si in credinta in neCredinta, nu vrei sa stii ca esti in cadere libera mergand ca prostul din rau in mai rau ca tzepuitzii, desi ti-e rau de nu mai poti tu dai apa la moara poftei din firea de drac, lacomie de mancare gustoasa-pacatoasa, adulare de placeri perverse exagerate si razbunarea pripita vrand ca sa faci rau tuturor ca sa le fie lor rau si sa-ti fie tie mai bine si atunci ajungi intro stare de necredinta tot mai rea, ai remuscari, ai indoieli, te urmareste politia, justitia, scheletii din dulap, realizezi ca doar risipesti, strici, spurci, pangaresti insa nu te mai poti opri, palavrajesti, invaluiesti, duci cu vorba si cu opresul insa nu poti face nimic bun ca ipocritii si atunci faci rau ca sa profiti si te mangai si te alinti cu binele ce vine din sufletul casei de vierme pe care o satisfaci peste masura si ea te rasplateste cu boli si dandu-ti boli ai motivare si scapi de lucru. Ca ai ”binele” asta pe sfinvers, de aia te crezi destept, darnic, te crezi puternic, te crezi fericit insa toata bucuria ti-e pentru satisfacerea telurilor ipocrite din firea trupesca de dracom ce-si satisface viermele-casa iar supararea si tristetea nu a disparut ci creste, e acolo, ascunsa dupa bucuria smintita si vine din necredinta si din credinta in necredinta si neascultare, ca asta-i filozofia in care te increzi, zici ca-i mai simplu sa n-asculti, sa nu crezi ca sa nu faci nimic, sa eviti lucrul, problemele, datoriile si asa devii apatic in loc de empatic, cauti sa-ti fei simplu si sa n-ai nicio problema si atunci pleci de la orice datorie, de la orice lucrare, nu mai faci nici rugaciune, nici ascultare, nici mila iar postul nu e la pacate ci doar pentru ca sa obtii o mai mare pofta, folosesti foamea si setea pentru implinirea unei lacomii de pacate proaspete... si asa toate patimile astea rele se aduna si stau cuibarite, ca o carie, ca un putregai gaunos in Credinta din tine iar tu te inchipui si te crezi alintat, pilit ca-n familie, cand defapt esti un obraznic, un sclav al pacatlor, un fraier ce iti permiti sa faci multe pacate grele fiind rau cu Dumnezeu si cu sfintii, cu apropiatii, cu oricine simtindu-te familiar crezan ca poti sa-ti permiti, ca esti alintat, iubit, adulat si de aia libertin. Practic nu esti ce crezi ca esti ci esti un mort ce moare tot mai rau, un nebun ce innebuneste tot mai mult, un prost ce devine tot mai prost si mai idiot, mai degenerat, un naiv tzepuit care nu-si mai da seama ce face, care uita si nu stie ce vede, ce face, ce cere, ce doreste si cat de mult se autodistruge plangandu-se de altii si vaitandu-se in nerabdare si deznadejde, nu poate intelege cat de rau cade, cat de mult pierde in starea asta de victima vrednica buna doar sa acuze, iar daca acuzi de frica, din frica aia smintita, gata, faci doar dezbinare si razbunare pripita, faci altora rau sa-ti faci tie bine pana crapi, adica asta e trufie din pisma ingamfata, suparata.. pentru bani, pentru pita, pentru averi, pentru sudoarea organelor chinuite de muncile si bolile profesionale vrand sa-ti faca raiul tau, raiul relaxarii istovitilor, raiul belshugului de odihna si profit din ce ai luat de la altii. Totul se vede de sus si se va stii, vei da socoteala pentru toate, vei suferi caci ai castigat lumea si-L pierzi pe Hristos, practic nu-L crezi si te bucuri ca fraierul nestiind ce ti se intampla.

Pe scurt, exista o frica de Dumnezeu care te duce in Rai si multe alte frici ce se insumeaza si se contopesc in cea rea care te face sa acuzi, sa te infurii, sa te dezbini, sa te razbuni pripit crezand ca facand rau altora iti faci tie bine si crezi ca o sa-ti fie bine caci speri ca o sa profiti si te bucuri din pisma visand un viitor prosper insa e tzepuiala, este patima egoismului, patima pismei trufase care te tzepuieste inaltzandu-te in mariri si in puteri ca sa te duci mai usor in faradelegi si de acolo in iad pe drumul cel mai scurt al neiubirii si lepadarii de Dumnezeu si asa ca prostul ce se crede grozav gresind tot mai rau ca sa braveze si sa uimeasca ajunge tot mai departe de Dumnezeu si de oricine... te duc si te duci in insingurare si suferinta si plecand sau urand Il dezamagesti pe Domnul pentru ca uiti ca e bun si cat bine ti-a facut de cand te stii, uiti pentru interesele tale, nu te rabzi si imiti apucaturile lumii.

Deci ti-e rau in suflet de la necredinta, deznadejde, neputinta, esti trist si suparat, ipocrit ascuns si fatarnic, insa te tzepuieste firea de vierme si ti se pare ca ti-e bine si te bucuri mereu avand impresia ca esti bun si ca profiti, avand credinta in necredinta si siguranta care se numeste cruzime, nu poti sa fi bun insa poti sa fi crud si asta te incanta pentru ca distrugi, prazi, iei, rapesti, furi, aduni din ce nu-ti apartine si nu ti-e dat.

Iar daca tot o sa continui asa ca o is-pita trasa in tzeapa in piatza revolutiei dand onorul pe centura ca naivul, o sa ajungi sa mergi la biserica, la slujbe, la rugaciuni, la orice lucrare divino-umana ca omida ce manca foi, pagini si citate doar ca prin ele sa uiti mai usor tot ce aveai de facut, ca sa nu mai stii ceea ce trebuia sa asculti, facand defapt pe placul bantuitorilor rai pe care-i vezi si crezi buni care vor sa-ti ia Cuvantul din inima si tu te bucuri pentru ca sa nu faci nimic pentru Imparatia Cerurilor in care in vesnicie o sa-ti culegi ce ai semanat, o sa dormi cum ti-ai asternut si o sa ai din ce ai crezut si facut, din ce ai strans cu Hristos, acolo in Cer, dorind altora numai bine cu smerenie blanda ca sa-ti fie si tie bine, nefacand niciodata rau altora ca sa-ti faci tie mai bine crezand ca-ti va fi bine... defapt e rau, egoism si trufie, mandrie, lacomie, curvie, razbunare, trandavie, furie, ipocrism, lene, suparare, frica, dezbinare si tradare, lasitate si scapare de ascultare... ca cica e mai simplu sa n-asculti si sa nu crezi si sa crezi in necradinta cu incapatanare pentru ”bucuriile” cruzimii, urii, rautatii si vicleniei, snobismului si apostaziei, mult ipocrism si fatarnicie cu maxima nepasare... de suflet, de iubirea Lui Dumnezeu.

Psalmul distrugatorului ratat..aflat in noaptea generalilor..ce se bogaiesc cu pacat.
 

Omul tampit simplifica si simplificand sa-i fie tot mai usor si mai comod ca sa se poata distra cu duhurile viclene pline de pretenie-akediara (raumaxim-fraiermaxim-blestem-trufie de tip maimaiar ”iesind” din adanc de groapa, groapa-supararilor, dorind si facand rau (ca ”razbunare” defapt cruzime, calaul dandu-se victima vrednica)), ia de la babiloanca norului lumii blestemate a sufletelor, ca solutie ”buna”-hue, bucuria nebuniei maimaxime-maimaiar... si vine caraind la adresa Dumnezeirii cu ”solutia” de a apela si a-si pune nadejdea in răii maximi ce-ti fac rau maxim de tip mastertzepar-slavefraiertzepuit ”bucuros” sustinand ca te scapa de plictiseala, de starea de suparat remanent, lenes deznadajduit speriat iar de raul care vine.. deci omul tampit isi face un shunt, o scurtatura, o taietura de care e foarte mandru de cat e de prost.. cica gaseste el calea, solutia cea mai simpla si practica, comoda, usoara, defapt isi cauta si-si gaseste distrugerea si auto-distruge totul de tot sustinand ca-i razbunare.. desi acolo nu-i nicio indreptarea sau scapare oricat doreste si vrea disperat neaparat sa vrea sau sa nu vrea sa faca sau sa nu faca. Duhurile rele ca mustele ce se pun pe mancare sa suga iti baga minciuna ca esti al lor scotand sunete din adanc de pofta duhanind ca bogoiu si-ti toarna vrajmasie (dulce lingusitoare) cu Dumnezeu ca-ti capeti o vorbire, o limbutie, o palavrajeala, o polologhie interioare ce opereaza cu vesnicia de parca ai jura continuu, in permanenta pe veci lepadare si vrajmasie cu Dumnezeu ca o stiutorie legamantartara incat ca un deznadajduit daca ai zis nu mai poti dezlega si schimba niciodata ce ai zis fiind zguduit in pemanenta de frica propriei limbi ce semneaza contrate vesnice indistructibile, silnice si obligatorii pe veci, iar tu ca fraierul palavrajind teribil de infailibil in deznadajduiri vesnice indistructibile te imbini cu vrajmasia turnata si te dezbini de Dumnezeu caraind, acuzandu-L cu suparare satisfacatoare ca cica nu a facut si nu face ”mila” pe care cica ai fi facut-o tu, nemaiputand de indignare ”milostiva” si furie frustrativa cand afli, defapt tu vrand pila nu mila. Omul tampit nu-si da seama ce se intampla si cui ii face rau. Tot de ala vrea sa se scape socotindu-l raul care vine desi evident el i-a facut si ii face rau aceluia... din neputinta, ispitindu-l, provocandu-l, blestemandu-l, trufind si lovind, ranind, defaimand, umilind. Asa ajungi sa faci usor rau lui Dumnezeu si fix de aia vrei sa scapi de El si de ale Sale, pentru ca Lui ii faci cel mai mult rau... insa cum nu te lasa sufletul sa scapi de El ca de gunoi sau ca de o masea stricata ce doare, de frica si ipocrism, din dorinta de profit si de mai bine, ca pilitii si privilegiatii, n-ai incotro si atunci stai acuzand asa suparat pe interior, zambind pe afara ca sa ascunzi pana trece situatia si stand asa trist si incordat orice se intampla, ca apar situatii si intamplari cand se intampla, cand vin coincidentele si avalansele, ghinioanele si caderile inevitabile escaladante, de frica, de groaza neputintelor, guuiti-uiti disperat ca porcool puturos speriat ce da fuga furios si ingrozit la baalta ca sa scape de raul care vine si asa dai si tu fuga la pacat sa scapi rapid de ceva neinteles ca fulgeratul, ca zombi fulgeratorul, esti ingrozit pana la paralizie si shoc detonator si cazi in furie acuzanta distrugatoare ca meteoritul de ghiata accelerat ce urmeaza sa plezneasca... speriat de iminenta inevitabila a unui rau (lucrul duhovnicesc si apoi trupesc crezi ca-i raul) care vine (si raul de care te temi e raul ala care-l faci tu... culmea acuzand ca altii-l fac si ca alti-s de vina comportandu-te absurd si neputincios ca vrajmashul care striga vrajmasii, ca hotul care striga hotii), nu poti, si la fiecare intamplare si situatie dificila, alunecand pe shunt, nu poti sa nu vrei sa te scapi fix de cel de care nu scapasesi pana acuma si dai sa te descotorosesti fix de cel bun caruia i-ai facut cel mai mult rau si nu era sa te scapi de el, pe nedrept, fara motiv... si asa razgandindu-te, invartindu-te, comunicand pe sfinvers prin spărturile cimpoiului la orice intamplare amenintatoare maimaiar te scapi lovind, distrugand, chiar de-ar fi preasfanta. Te pretuiesti mult mai mult decat ar trebui, iti idolizezi cuci, mandria si semetia mintilor, puii de babiloanca, frica gresita,smintita si te satisfaci semet prin scapare de oricine ar fi, caruia tu i-ai facut rau si n-ai putut si nu poti sa-i faci bine. Nu te comporti crestineste, normal, bland si simplu, nu lepezi recunoscandu-ti slabiciunea, nu pleci frumos, nu te retragi linistit ci te certi si faci taraboi ca nebunii handicapati, provoci razboi spre distrugere ca neputinciosii aia inarmati, ce se cred mari razboinici, viteji, drepti infailibili, care cred ca apara si se razbuna eroic, ca vor fi slaviti, cand ei defapt doar distrug si se autodistrug folosind razbunarea nu spre indreptare ci spre distrugere si spre neputinta pacatoasa.

Daca n-ai putut face binele la timpul cuvenit si nici acum nu crezi ca-l poti face atunci ca sa poti si tu ceva, fiind capabil de orice ca sa te scapi, fiind in stare de orice, mintind si crezand orice, te corupi si poti invers si crezand invers faci invers sustinand ca-i putinta, ca-i ascultare, ca-i indreptare, ca-i scapare, si asa ajungi sa ”poti” sa te ”razbuni” facand raul, scaparea prin distrugere, doar ca fapta asta nu e buna si nu se numeste razbunare si indreptare ci distrugere, e o maxima rautate, si iata asa usor ajungi sa ranesti si sa distrugi fix orice ai mai sfant, mai bun, mai de respectat, de iubit, de pastrat.. lovesti tot mai necrutator si crud spre distrugere cu eficienta si eficacitate maxima, pragmatic, ergonomic... mai ales in sfintenie, in Credinta pentru ca sfintenia este victima ta sigura, fiind om pacatos si necredincios, nu te poti schimba si opune, stii ca aia strici cel mai mult si chiar daca simti ca te doare cu cosmar si remuscare raul pe care-l faci tu nu te lasi, insisti, persisti cu ambitie si incapatanare, carai in suparare si de aia vrei sa scapi de ”rau” de tot, nu de tine, nu de duhul tau cel rau ci de sfintenie, de Credinta, pe care le violentezi ca pe un rau fara sa mai vrei sa stii ce faci. Devii atat de superficial si de simplist in lepadare, in scapare si distrugere incat orice s-ar intampla negativ, la orice concurs de evenimente si de coincidente negative, tu reactionezi urland ghinion si alunecat prin shunt te razbuni pe partea sfanta, divina a existentei, hulind, distrugand, ”scapand” de problema.. de ”raul” care insista, care persista, care te macina si de care nu mai poti scapa odata, definitiv si ireversibil ca sa nu te mai supere niciodata. Ducandu-te si cazand in ispispita iti iei tzeapa, pacatul mitomamoniac te-a pacalit sa-l faci si te-ai tzepuit sa nu mai vrei sa rabzi ci vrei sa maifaci si de acolo vrei sa vrei sa scapi de fericire, de iubire, de ascultare, de credinta, de Dumnezeu, de sfintenie, de tot, ca nu mai suporti de frica si de groaza raul care vine.. si pe care tu-l faci cand vine fara sa recunosti. Esti fraierit si nu-ti pasa!. distrugi si lovesti la greu, la operatie, intrii la rupere, iti manifesti toata furia, indignarea, ambitia, curajul nesabuit, avand cica spatele ”asigurat” la deznadejdea umbroasa a intunericoolui sarcastic si cinic in care iti visezi un viitor fericit si prosper-sperand ca o sa ai parte de rasplata distrugatorilor.. anonimi.. si tot tu, calaul, distrugatorul, importantul iesit din anonimat te dai victima vrednica celebra umbland asa smolit si suparat peste tot ca impresionand sa iti iei rasplata lumii pandemizand in caraiala ca boschetarii ce-si etaleaza cersetoria si saracia ”suferind” cumplit de parca Dumnezeu nu le-a dat niciodata nimic bun decat serpi, intuneric, spurcaciuni si necazuri, razbunari din rautate. Nu-s cinstiti, mint, au risipit, n-au folosit si nu folosesc nici azi nimic de la El, uita, pierd, orice fac, orice lucrare, orice habotnicie e folosita doar sa uite, nu sa creada ci sa uite... si uitand nu-si amintesc lucrarea de facut din pilda si nu mai aplica nimic crestineste si omeneste din invatatura... doar aiureli de uituci grozavi ce se vaita si se plang de altii cersind.. cersind pile si bani.. bani pentru pofte, pofte de pacat... si neschimbandu-se si tergiversand, trandavind in starea asta trupeasca a firii cazute, incantati de plictiseala ucisa prin satisfactii curioase, lipsiti de orice urma de duhovnicie si statornicie, incalciti in neputinte si spaime, vor sa fie socotiti si pomeniti printre castigatori... palavrajind toata ziua si noaptea stiind, amintindu-si cu trufie.

continuarea mai jos