Sau exista doua feluri de pietism - unul bun al invatatilor care din "dragoste" fata de ceilalti vor nivelarea dogmelor ortodoxe si altul rau al prostimii care din aceeasi "dragoste" vrea intarirea lor si asta din urma trebuie condamnat. :)

Păi ăsta din urmă n-ar mai fi pietism.

Cred ca este o exprimare exagerata.
Omul nu primeste har numai prin botez.

Harul lui Dumnezeu este pentru toti oamenii, a fost descoperit tuturor si a adus mantuire pentru toti. In Prima sa calatorie misionara, apostolul Pavel predica in sinagoga din Antiohia Pisidiei unei multimi de evrei si prozeliti. Acesti oameni auzeau pentru prima oara Evanghelia lui Isus, iar apostolul Pavel ii indeamna sa "staruie in harul lui Dumnezeu". Faptele 13:43. Sa staruie oare intr-un har pe care nu-l aveau?

Harul este in Isus Hristos. Si Mantuitorul acorda har tuturor oamenilor. Unii dintre ei il apreciaza, se pocaiesc, vin la credinta, se boteaza, cresc si se maturizeaza spiritual prin acest har. Altii il resping.

Dar harul este descoperit de Dumnezeu tuturor oamenilor. Toti oamenii au o epifanie a harului lui Dumnezeu.
Aceasta spune Tit 2:11 "Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat (epephane“) tuturor oamenilor"

Pai Cristian citeste ce scrie Mitropolitul Vlachos ca s-ar fi intamplat in sinod. Nemultumiti ca nu isi pot impune agenda, unii ierarhi au cerut sa fie condamnat pietismul. Si nu cred ca se refereau la acelasi lucru pe care il intelege Catalin. :)

"Intr-adevar, un Episcop al Sinodului si-a exprimat punctul de vedere cu privire la faptul ca ar trebui sa condamnam oficial pietismul, fara sa fie desigur nicio neintelegere cu privire la diferenta dintre pietate [evlavie] si pietism. S-a discutat de asemenea impotriva „fundamentalismului” ortodox.

In afara acestui punct de vedere, din pacate, superficial, care nici nu defineste, nici nu clarifica ce se intelege prin acesti termeni, in final nu a fost publicat niciun text impotriva pietismului si a zelotismului. Patriarhul Ecumenic a ocolit intr-un mod inteligent aceasta propunere nefericita. Este reprezentativ ca Arhiepiscopul Sava al Varsoviei si Intregii Polonii a sustinut ca in Polonia si in alte tari nordice si estice acesti asa numiti “zeloti” au fost aceia care au pastrat credinta in timpul epocii comuniste si care au fost inchisi si martirizati."

Deci pentru aceia, pietismul insemna exact opusul a ceea ce ne-a spus Catalin ca ar insemna. :)

Eu înțeleg din textul ăsta că pietismul se contrapune zelotismului și că ambele au fost considerate problematice.

:)
Daca intelegi engleza citeste ce a scris Mitropolitul Vlachos aici si poate intelegi si ce anume voia sa condamne episcopul ala cand vorbea contra pietismului :

http://www.atitudini.com/2016/07/mit...de-diplomatie/

Da au fost multe momente cand am gandit unele din problemele care le pui.Eu vin de
laa ateism cum am mai spus-o de fapt,si atunci intoarcerea e mai dificila cand
modelul parental nu este, sau este foarte estompat.Cand cum spui aveam probleme sau
necazuri, si nu eram inteles sau nici macar nu avea idee despre problemele de un
anumit tip parintele.

Greseala e in noi frate Serafim, ca nu trebuie sa ramanem, noi oamenii nu suntem
batuti in cuie, la un anumit duhovnic.Ma rog de la fiecare am invatat ceva.Unul nu
avea foarte multa experienta dar era foarte credincios.Ce imi placea la el? Daca la
9 seara vroiam sa merg la el, ca am o problema de discutat ma primea.Bine trebuia sa
il sun mai iute sa ii spun.
Propriuzis, simt si problema asta la tine ,cum spui, tatal a murit si e firesc sa
iti lipseasca ceva.O indrumare un model concret nu cateva minute de indrumare si
atat.

Am gasit lunea care a trecut, o carte speciala, care iti va raspunde la aceste
intrebari:"Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului" de Klaus Kenneth. Da de
cincizecide ori in jurul Pamantului! S-a nascut imediat dupa al doilea razboi mondial
1945 cu privatiunile si lipsurile perioadei respective. Crescut numai alaturi de
mama,care de multe ori nu il intelege si nu stie sa ii ofere iubire.
fragmente: "Nici azi nu stiu cum e sa ai un tata...Poate ca,pana la urma,a fost mai
bine pentru mine sa nu am un tata deloc,decat sa fi avut un tata ca el."

"Eu nu apartineam nici unui loc ,ptrr ca nicaieri nu simteam iubire.Lipsa iubirii
atarna ca o umbra amenintatoare asupra mea si preschimba lumina vietii in
intuneric-tot ceea ce imi amintesc astazi din acea vreme poarta pecetea racelii, a
golului ,a tristetii,temerrii si singuratatii.Nu am avut niciodata un camin sa ma
simt ca "acasa" si nu stiam de ce sunt pe lumea aceasta lipsita de sens.De unde
as fi putut banui ca Dumnezeu are ptr fiecare om un rrost,un scop,o insarcinare?
Nimeni nu parea sa stie ceva despre asta."
La un moment dat in copilarie este batjocorit de un preot catolic vreme de cativa
ani.Culmea copilul ii fusese dat in grija preotului respectiv.De atunci cand auzea
de crestinism avea o ura teribila, si tot asa ca si tine, traia cu senzatia ca toti
sunt farisei si fara rrod.Chiar foloseste niste cuvinte urate la adresa unor
crestini, care i-a intalnit la un moment dat si au intarit ceea ce stia
dinainte.Sufletul lui se impietrea cu fiecare zii.

Dupa o copilarie extrem de grea ,neinteles de nimeni, chinuit, lipsit de iubire
incepe o cautare,o chemare,o nevoie care il facea sa caute dragostea ,sa caute un
tata si o mama.Fara recunoastere viata lui era lipsita de valoare.Cauta fericirea si
sensul vietii.Primii ani din viata cum am spus l-au dus in ratacire,singuratate,si
simtea o lipsa de sens si lipsa comuniunii.
A ratacit multi ani prin pornografie ,droguri,secte,Budism,hinduism,Meditatia
transcedentala ,a umblat lumea in lung si in lat in cautarile sale,2 milioane de
kilometri.La un momet dat a ajuns si la budisti si a stat cel mai mult, doi ani
jumate.El cerea de la indrumatorii sai sa creada in ceea ce propovaduiesc.
Era destul de dur, la cel la care a stat doi ani jumatein Tailanda ca sa il verifice
daca este autentic sau nu, ia spus cand l-a cunoscut: "Cine este acest pitic
,"minerul" asta care sade in fata mea? " Culmea indrumatorul nu la luat in suturi si
culmea la primit in inima sa.
Cand ajunge la Maica Tereza, in India, cu toate ca era impietrit inca, cand s-au
rugat impreuna mai multi, plange in hohote .Si totusi inca nu a fost clipa
intoarcerii.Cartea am citit-o ceva mai bine de jumate si zic sa o citesti, ti-o
recomand din inima.Omul a tradus dupa intoarcerea la ortodoxie carti ale Sfintilor
parinti in Germana.
Exista oamenii foarte traitorii dar trebuie cautati. Cartea asta cred ca iti va
raspunde la multe intrebari.Este genul de carte pe care nu o prea lasi din mana.
La inceput pe crestini ii numeste "fetze de bebelus"(baby faces).Sunt si faze hazli
,odata mai la inceput mergand caatre un grup de rugaciune ii avertizeaza sa nu il
preschimbe intr-o "fatza de bebelus".
Ce m-a mai impresionat ,cand inca nu ajunsese la credinta la un moment dat s-a
impartasit parca la catolici,a simtit un sentiment aparte de COMUNIUNE,care nu la mai simtit niciodata si parca s-a impartasit de trei ori.

Nu inteleg exact ce vrei sa spui prin limitare?

Kenneth si-a prezentat cartea acum cativa ani la Fac. de Teologie din Bucuresti. A fost sala plina, sute de oameni au ascultat cu sufletul la gura povestea acestui om.
Vei vedea in a doua jumatate a cartii de ce Kenneth se autoironiza spunind ca a umbla 2 mil. km cand era suficient sa parcurga doar ...20 cm....:)
Foarte buna recomandare i-ai facut, e o carte/o poveste de exceptie.

Si totusi, nu. Inclin sa cred, mai degraba, urmatoarele:
a) preotul ortodox asa si este: inflacarat, cu mesaj vibrant; totusi el mai are o calitate indispensabila: simplitatea. Ca urmare, discursul lui este simplu, inflacarat, vibrant. Prin aceasta misca inimile oamenilor si le orienteaza fara gres pe Cale;
b) preotul ortodox le intelege pe toate ca avind, in final, o relevanta teologica; orice lucru inseamna, in ultima instanta, ceva care se petrece intre om si Dumnezeu ori care se petrece pe drumul omului catre Acasa; dar se foloseste si de datele altor cunoasteri, nu le neaga pe acestea;
c) preotul ortodox este, da, ca un tavalug; el trece peste orice valuri ale apelor vietii pentru a smulge pe cel incredintat si a-l pune in juvelnicul salvator sau in Arca; o face, insa, fara a zdrobi, fara a constrange in mod lezant. Trece peste cursele demonilor, nu peste oameni....

Igor a dibuit lucrurile astea, intr-un fel sau altul si cred ca in cazul lui atat firea cat si instruirea fac parte din aluatul preotului.

Numai ca sunt cateva mici detalii pe care Igor nu vrea sau nu poate sa le ia in seama, fiind incredintat (in ce baza reala, experiata temeinic?) ca e suficient cum se prezinta deocamdata.
Ii lipseste experienta lucrurilor simple, a lucrurilor vietii: familia, necazurile, copiii, dragostea, prietenia si alte experiente cruciale din ciclul vietii... Ma tem ca nu a experimentat viata ci a fugit de ea refugiindu-se in lecturi despre viata, foarte de timpuriu. Prea multe modele marete, livresti, si prea putin lucru cu sine. Prea firava implicarea in asumarea unor lucruri simple, cruciale.
O a doua problema tine de studiu. Multe lacune, multe confuzii, firesti la o varsta frageda insa care incep sa devina piedici nefiresti daca mai continua asa. E vorba, totusi, de 29 ani iar nu de 14.
In fine, cu totul regretabil, colegul detesta cunoasterile celelalte, printre care si psihologia. El crede ca plutirea in abstractiile savant-teologice este suficienta pentru a razbi si a fi de folos. Aici se insala rau, ii scapa foarte multe lucruri reale, evidente si face o proasta impresie tocmai unde ar voi sa faca o figura buna.
Bine ar fi sa inteleaga ca fara o lucrare serioasa cu sine insusi nu poate deveni un preot bun sau un monah.
Nu cred ca are fibra de calugar, ci de preot. Insa ar trebui sa umble, cu rabdare, la mai multe butoane, pentru o noua armonizare. Deocamdata sunetul e strident, respingator chiar. Asa nu va prinde nici un pestisor, vor fugi cu totii in mijlocul garlei si el va ramane cu juvelnicul gol pana la venirea serii....
Ar mai avea totusi o sansa: sa cumpere niste peste oceanic, d'ala inghetat care se inveleste in hartie de ziar ca sa nu-ti murdareasca geanta. Ma tem insa ca Stapanul e versat si ca nu Il va putea pacali: Stapanul e pescar batran, te miroase de la o posta...

Daca te referi la harul exterior si interior nu este o teorie, este invatatura ortodoxa. Hristos a venit sa aduca harul pierdut, pe care oamenii nu il mai puteau primi. Prin Botez primim harul interior, pana la Pogorare lucra harul exterior. Cum am mai spus, explicatia mai detaliata o gasim la multi sfinti, de exemplu Sfantul Serafim de Sarov: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm
Aceata e ceea ce cred si (neo)protetastantii. Dar (cand am intrat odata pe un forum baptist) i-am pus pe ganduri cand i-am intrebat de ce nu puteau boteza decat cei ce primisera hirotonia, iar Simon a vrut sa cumpere harul, pentru ca el nu putea boteza si pune mainile.
Ca cei din afara Bisericii nu au har (ereticii) s-a hotarat la unul din primele Sinoade locale, din Cartagina (de fapt au fost mai multe incepand cu anul 250). Hotararea Sinodului a fost reafirmata la Sinoadele ecumenice. Iar Sfantul Vasile cel Mare, in primul canon, explica de ce pierd harul cei ce nu fac parte din Biserica. De ce crezi ca invatatura protestanta e cea adevarata si Biserica si sfintii s-au inselat?
Ramificarea harului este o teorie protestanta, ce sta la baza dogmei ecumeniste. Aceasta spune ca harul se ramifica in toate cultele.

Condamnarea pietismului fusese propusa, probabil, de cineva care era impotriva ecumenimului. Zelotismul este opusul, alunecarea in dreapta, cum ar fi stilistii.
Mitropolitul are dreptate, nu pot fi condamnate fara a fi definite exact. Un articol al Mitropolitului Clujului despre pietsim: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html
"Pentru orice crestin, mantuirea este lucrul cel mai important, iar mantuirea cere doua lucruri fundamentale: cunoasterea lui Dumnezeu si implinirea voii Lui, aratate prin fapte concrete. Cunoasterea si trairea, teologia si evlavia, gandirea si viata religioasa trebuie "sa mearga mana in mana, sa fie in armonie. A le desparti inseamna sa distrugi un organism viu.
Despartita de cugetarea crestina, de dogma, trairea evanghelica isi pierde consistenta si degenereaza in sentimentalism pietist. "
In schimb zeloti pot fi catalogati si cei ce nu accepta conceptiile ecumeniste, de catre cei ce au aceste conceptii. Zelotii, fata de ortodocsii ce nu sunt asa, sunt mai incrancenati si, deseori, condamna si ereticul, nu doar erezia. Ortoodxia e toleranta fata de oameni, dar intoleranta fata de credinte gresite.

Eu cred ca gresesti si ca nu ai inteles tu exact la ce se refera "carturarii" atunci cand vorbesc despre pietism. Cred ca este exact inversul a ceea ce crezi ca este. Daca nu ma insel, chiar pe tine te acuza cineva pe aici pe forum de pietism. Si nu o facea pentru ca ai fi fost prea ecumenist. :)

Cred ca tu il confunzi cu dogmatismul, opusul pietismului. Pietismul apare in secolul XVII in protestantism, ca reactie la dogmatism, la o credinta prea rationala, la batalia intre dogme dintre protestanti. Articolul explica pe larg tot ce e nevoie de inteles.

Ce iluzie este creata?

Cum te face aceasta iluzie o victima?

Raspunsuri la ce intrebari?

1.Iluzia adevărului.
2.Ești victima sistemului care a creat aceasta iluzie.
3.La intrebarile care încă nu au un răspuns.

Fii mai explicit, cum arata aceasta iluzie din perspectiva ta si care crezi ca este de fapt adevarul?

Tu daca recunosti iluzia ca iluzie (neadevar) cum poti fi o victima? Victima a sistemului in ce sens?

Precizeaza cel putin o intrebare la care sistemul nu are un raspuns.

Adevărul reprezintă principiul ultim al oricarui idealism.În creștinism adevarul îl reprezintă Iisus,asta știm.In logică avem tipologii de adevăr.De la simpla constatare că afară plouă,până la adevarul istoric sau matematic,stiintific,unde adevarul este demostrat cu mijloacele specifice si acceptate unanim.Pășind pe tărâmul religiei,al mitului,al misterului adevărul deja nu se mai arată,pentru ca de fapt el este substituit de alternativele lui,care pana la urmă sunt niste tentative de a-l intui,recrea sau chiar descoperi.Acum ne apropiem de sistem,care poate fi politic,administrativ,religios etc.Când creezi un sistem fundamentat pe un adevăr pe care nu il poți demonstra,automat creezi o iluzie a acelui adevar.Când tu nu imi dai instrumentele necesare să găsesc acel adevar,chiar imi spui ca nu pot sa il gasesc altfel decat prin tine,sau chiar imi spui că doar tu il deti....Tu de fapt imi dai instrumentele să cred că iluzia ta e adevărul....

Este foarte bine daca acceptam de la inceput aceasta sentinta, doar ca, prin iscodirea altor adevaruri, ajungem inevitabil sa fim influentati de catre ele.

Despre ce mit, vorbim? Este Mantuitorul Iisus Calea, Adevarul, si Viata, sau discutam despre mistificari, mituri sau..."tentative" de a intui, adevarul?
Dincolo de orice explicatii filosofice, Adevarul ne este revelat prin har, indiferent de scolile pe care le urmam, de educatia pe care o primim, sau legile omenesti carora ne supunem. Adevarul poate parea intuitiv, dar el ne este transmis prin har, si nu are nevoie de explicatii intrucat nimeni nu se poate indoi de el decat prin... indaradnicie si neacceptare. Sunt cazuri multe cand oameni nestiutori de carte, si traitori in pustiu, departe de orice fiinta omeneasca, stapaneau Sf. scriptura mai bine decat carturarii recunoscuti ai societatii respective. Sunt nenumarate cazuri la noi cand o persoana a ajuns sa fie "scanata" prin har in cateva secunde, si sa i se ofere raspuns unor intrebari pe care nu le formulase niciodata, desi era framantata de ele!

Spre deosebire de "sistem", biserica nu "creaza" adevaruri, ci le sustine prin atitudine si ascultare fata de Duhul Sfant. Prin urmare: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, din toata puterea ta, din toata inima ta, din toata fiinta ta, si pe aproapele tau, ca pe tine insuti!" Daca vrei! Daca nu, te priveste direct si personal, dar te auto-excluzi Adevarului si ramai inevitabil inafara lui!
Biserica nu impune si nici macar nu sugereaza doctrine. De toate astea se ocupa Dumnezeu, prin har. Care nu poate fi manipulat, dupa interesele politice, dupa ratacirile unor "unsi", sau reactiile mass-media! Religia NU demonstreaza Adevarul si nu demonstreaza nimic in sine. Doar credinta face diferenta. Iar credinta are foarte multe nuante. Daca ne intoarcem la ce sustineam la inceput: "Iisus = Calea, Adevarul si Viata", e OK. Daca schimbam "o iota", Adevarul se risipeste.

Instrumentele pot fi fizice sau psihologice.

Instrumentul psihologic este in mod necesar o paradigma, un set de rationamente care construiesc si ranforseaza paradigma.

Crestinismul ofera propriul sau instrument pentru gasirea adevarului, un tip particular de abordare psihologica.

Acesta polarizeaza toate valorile intr-o singura denominare personalizata; conceptualizeaza o singularitate ca sursa pentru orice forma de bine - Iisus. Este fibra acestui mod de gandire. In persoana Iisus sunt absolutizate toate virtutile. Este Dumnezeu.

Crestinismul de masa nu este interesat de natura adevarului, nu isi pune problema acestuia. Termenul generic de "persoana" este suficient. Nu analizeaza procesul de constientizare a fenomenului "persoana". Aceasta nu inseamna ca nu functioneaza, ca nu are efecte profunde.

Ingredientul necesar este credinta, adica disponibilitatea de a experimenta, de a cauta avand feelingul existentei unei realitati ultime ca fundament a ceea ce apare simturilor.

Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

Niciunul din ei nu s-a autoproclamat zeu.Un om conștient nu se va inchina altor oameni.Când vorbim despre experiențe religioase ele sunt de cele mai multe ori autoinduse sau provocate de efectul colectivului care exercită și manipulează cantități mari de energie.Cât despre oameni care sunt capabili să ....hai sa le zicem sfinți,mari duhovnici etc.,ei vorbesc despre niste experiențe de obicei,sunt oameni care au ajuns la un nivel superior.Dar asta nu ii face infailibili.Ei sunt niste exemple morale,niste buni cunoscatori ai condiției umane,buni scriitori etc.Cunoașterea de sine,este primul pas spre orice cunoaștere.Din moment ce vorbim,automat avem "parere de sine".Trebuie uneori sa ne si asumăm,nu ne putem ascunde mereu după părerile altora.

Inchinarea este un topic care merita toata atentia, trebuie analizat cu grija.

Ce inseamna "inchinare"?

Unii oameni se inchina la Iisus si sunt persoane oneste, altii se inchina tot la Iisus dar ucid, mint, fura...

Evident ca nu este suficient doar acelasi numen, proces de imputare a Lui Dumnezeu.

Doar inchinarea la Iisus nu este suficienta, este nevoie de un anumit duh de intelegere, de o anumita traire.

Acest duh se educa, se formeaza prin intelegerea si practicarea virtutilor.

Respectul presupune recunoasterea unor calitati.

Inchinarea presupune recunoasterea unor calitati/capabilitati extraordinare - capacitatea de a da/prezerva viata.

Insa la cine/ la ce ne inchinam? Inchinarea la un fenomen (fie fenomen persoana) presupune constientizarea unei identitati care detine in mod intrinsec aceste calitati supreme.


Cum insa este stabilita identitatea?

Crestinul ortodox spune ca se inchina in fata unei icoane dar nu se inchina in fata unei pietre sau unei flori de pe camp.

Daca o icoana poate fi folosita ca suport pentru o accesare mai profunda realitatii de ce nu ar putea fi folosita si o floare. Spre deosebire de icoana, floarea are si viata in ea. Ambele amintesc de Dumnezeu. Fiecare fir de praf aminteste de Dumnezeu. Fiecare fiinta... om, pasare sau insecta.

Cel intelept intelege ca toata realitatea este o Icoana. Sfintenia se gaseste pretutindeni daca o gasesti in inima ta.

Spre deosebire de floare (care are doar viață biologică, trecătoare), icoana are, în harul Duhului Sfânt, viață netrecătoare.

Orice creatură amintește de Dumnezeu, însă ceea ce este sfințit te pune în legătură directă cu El.

Da,o abordare foarte interesantă.Închinarea....Acest cosmos al factorilor care duc la inchinare,respectul indus de fenomenele naturii,frica care provoacă plecăciune,oameni care care te supun,fie prin blândețe sau putere.Dar iată ca oamenii se închină mereu,fie conștient sau inconștient.Spunem că ea virtute inchinarea la aspectele constructive,si păcat la celelalte distructive.Vorbind despre icoană,acest aspecte dus la o artă a misticului.Mulți nu ar putea concepe ortodoxia fara icoană.E atât de greu sa treci de aceste prejudecăți si aparențe care te țin voit inafara ortodoxiei.Dar moaștele,icoanele ,ingustimea,tradițiile,veșmintele,ritualul....Toat e acestea te provoacă la inchinare.Iar paradoxul este că această aparentă idolatrie ,inutilitate,acest obicei arhaic,care pare fara sens și chiar dăunător....te duce spre un tărâm al spiritului care....pur si simplu nu are nevoie de cuvinte....eu unul i-am cam uitat gustul,dedandu-mă cu citica ,scepticismul etc.

Icoane cu "viata netrecatoare"?
Aceasta ar insemna ca au viata in ele si sunt indestructibile.

Experienta ne arata ca si icoanele sfintite ard, bisericile sfintite se aprind, masinile, straiele, casele sfintite.... se transforma in cenusa, pier.

Ceea ce creeaza Dumnezeu oare este nesfintit? Este nevoie de interventia omului pentru a fi sfintite? Lumea de cine a fost creata?

--------------

Perceptia sfinteniei sta in "ochi", nu intr-un ritual.

Daca ochiul tau este curat, tot trupul tau este luminat...toate se fac curate. Nu ca inainte ar fi fost necurate. Ci acum se vad limpede.

Nu în ele însele, ci împrumutată de la Duhul Sfânt, în har.

Nu intervenția omului, ci a lui Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor omului. Pentru că prin căderea omului a căzut și lumea, iar prin sfințirea lui se sfințește din nou și ea.

Calatoria spirituala este una de micsorare a egoului, a eului care pretinde si este avid de posesiune.

Recunoasterea unui "Eu plin de calitati / Sfant" produce trei efecte:
- propriul eu ia chipul calitatilor pe care le contempla
- dezbraca eul de iubirea de sine
- apropie cele doua euri/ Eu-in-eu

Moshule, amator ca matale io n-am intalnit.
Fa-ti bre o Liga, sa fii sef!

Ioane, frumoasa semnatura ti-ai ales: "Patria sufletului este iubirea." (Gogol). Dar sa stii ca Gogol e altul decat google. Ar trebui sa faci dovada ca intelegi ce citesti si ce scrii... Pentru ca ai adunat atat de mult dispret fata de "ceilalti", incat te consideri indreptatit sa ai... pareri de sine!!!
Cum vrei tu, Ioane. Ia seama sa nu cazi de mana cu Remus Cernea. Deocamdata voi sunteti cei ce va proclamati "liderii" unor idei straine neamului nostru ortodox!

Care vrea un cârnaţ?:67:

Ha? Non sequitur. Faza cu carnatul, adica. Il trimiti si il tridiprintam?

Doctrina energiilor necreate, profil definitoriu al ortodoxiei, a fost conceputa in sec.14.

"Energia" a fost un concept introdus dogmatic pentru a rezolva dilema cunoasterii/imposibilitatii cunoasterii Lui Dumnezeu, validarea simultana a cunoasterii catafatice/apofatice.

Acest model de descriere a dumnezeirii insa nu raspunde la intrebari simple cum ar fi:

1.care este diferenta de esenta, dintre Fiinta Lui Dumnezeu si Energia Necreata

2.cum este metabolizata Fiinta in Energie? (toate energiile necreate izvorasc continuu din Fiinta Lui Dumnezeu)

3. cum Fiinta este prezenta prin Energie, daca in natura lor ultima sunt diferite?

4. cum Energia descopera Persoana? ("ne pune in legatura directa cu El?") daca Energia nu este Fiinta? (ne pune in legatura cu o proiectie a Fiintei)

5. cum Energia Necreata este metabolizata in Energie Creata - in ce faza a procesului isi pierde calitatea de Energie Necreata?

Vrei un cârnaț?

Vreau eu. Cum facem? Mi-l trimiți pe MP?

Ce e cu carnatii astia, care-i poanta?
 

Eu nu inteleg, vorba colegei Sophia.
Dragos, nu stiu daca si banuiesc de fapt ca Cristian NU are 3D printer acasa. Sau?...

N-am. Și eu sunt curios ce soluție o să găsească.

P.S. Trebuie că are legătură dacă nu cu ipocrizia, atunci cu refugiul; sau cu limitarea.

Citeste in cartea prefatata de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, despre opera Sfantului Grigorie Palama si vei afla raspuns la toate aceste intrebari. Si la altele, pe care inca nu le banuiesti.

Ia seama, "inteleptule" moralist (altminteri un ins deosebit de plictisitor prin fumurile desuete in care isi face veacul), ca sufletele imbarligate nu intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Sa nu zici ca nu ti-am atras, si de data aceasta, atentia!