Din nefericire suntem mai puţini decât ăştia evadaţi ca tine de la Obregia. De-aia şi arată forumul cum arată, pentru că voi sunteţi scăpaţi de sub supraveghere şi aveţi acces la internet.

Imi cer scuze
 

Imi cer scuze tuturor. Este doar vina mea pentru ca s-a ajuns la un asemenea nivel. Stiam ca nu trebuie sa intru intr-un dialog cu astfel de specimen si totusi am facut-o.

Asa ca, dupa parerea mea, pe deplin justificat rog adminul sa il baneze de acest individ.
Multumesc,

Ps: Daca se poate, va rog, stergeti si ultimele serii de postari pentru ca sunt sub demnitatea oricarei persoane cu bun simt. Exista diferite nivele de josnicie, dar pentru un forum crestin s-a depasit de mult nivelul bunului simt.

Bine ar fi daca s-ar inchide si topicul, nici fata nu e tocmai ok.

Halal crestin ortodox mai esti ... mai dai si sfaturi se pare, nu tie rusine ?

Iti aduc aminte ce spunea Parintele Arsenie Papacioc: "Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca!"

Va deranjeaza astfel de discutii, despre sex, cine va pune sa participati la ele?

Adevarul este dureros pentru multi dintre cei care se dau "credinciosi" pe acest forum dar au nu stiu cate reprize de masturbare zilnic ... Daca-i intrebi ceva te afurisesc si-ti spun cat de pretuita este fecioria.

Mai inteligentilor, rationamentul este foarte simplu, logic si transant: ca sa poti sa te casatoresti este nevoie ca minimal sa-l cunosti mai intai, sa vezi daca ai ceva in comun cu el, sa vezi daca biologic te potrivesti (sexual) si abia pe urma, daca ai norocul ca sentimentele sa se transforme in iubire poti spune ca ai sanse sa te castaoresti. E asa greu de inteles ? Ce zice Scriptura ?

Rade ciob de oala sparta ... ha, ha, ha !

Sunteti multi ?

Dar tu nu eşti vrăşmaşul meu, măi Mandea. Şi am toată compasiunea pentru suferinţa ta, dar asta nu mă împiedică să-ţi recomand prieteneşte continuarea tratamentului pentru a atinge un echilibru mintal satisfăcător. Sunt sigur că accesele tale delirante, de felul celor postate zilele astea pe forum, vor fi mai rare şi poate chiar o să avem ocazia unui dialog civilizat şi coerent.

Mihailc, daca doresti sa creezi un topic despre suferintele si traumele cauzate de internarea ta la un anume spital, poti sa creezi un topic nou. Din pacate pentru tine, pe acest topic tema este cu totul alta. Singuratatea!

Mihaita, ia spune tu ce te-a deranjat mai tare, ordinea referitoare la modul general in care doi oameni normali ajung sa se casatoreasca (prietenie-> sex -> iubire -> casatorie) sau treaba cu masturbarea? Ca-i sarit cam rau de fund in sus ... intr-un mod specific unei anumite categorii de persoane, care nu au prea multe in comun cu credinta ortodoxa si militeaza pentru un aumit gen de libertate. Sunteti multi ?

Disfunctia temporala este o problema rezolvabila, important este sa te decizi ce anume doresti sa tratezi, cauza sau efectul. In cazul tau trebuie sa le tratezi pe ambele, atat pasivul cat si activul.

Daca-ti doresti asa de mult sa se inchida acest topic care abia incepe sa abordeze serios problema singuratatii la persoanele tinere, evident ca asta demonstreaza cat de putin iti pasa de suferinta d-soarei Ana Tr. si cat de ignorant si nepasator esti.

Faptul ca masturbarea probabil ca subiect ti-a intunecat mintea, asta ne arata nu doar ca nu o stapanesti ca tehnica de discutie ci si ca te folosesti de diverse stratageme ieftine pentru disimulare.

Masturbarea ca forma de autoapreciere este una dintre cauzele cele mai profunde pentru care baietii si fetele din ziua de azi nu-si mai acorda atentia necesara, au pretentii aberante unii de la altii deoarece fiecare din ei isi construieste mental un model de partener ideal iar stresul cotidian si internetul le consuma putinul timp pe care-l au la dispozitie pentru a cunoaste cu adevarat oameni reali (fata in fata).

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca!
 

Mihailc, din pacate cu mintea intunecata ai interpretat gresit aceasta porunca, facand referire la Mandea. Cat despre compasiunea ta meschina te asigur ca nu foloseste la nimeni. Probabil ca nu prea ai folosit ce sugerezi la fiecare postare "Leacuri pentru ameliorat prostia şi vindecare de ignoranţă" eu zic sa mai insisti ... si sa ai rabdare, ca necesita un tratament indelungat!

Am extras cateva pasaje pe acesta tema din Sf Nicolae Velimirovici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...mila-si-legea/

Hristos a dat porunca — nu sfatul, ci porunca — de a ne iubi vrajmasii. Iar porunca aceasta nu e de implinit ici si colo, in oarecare clipe rare de iluminare a legii, asa cum era, mai mult sfat decat porunca, inainte de venirea Lui. Porunca iubirii fata de vrajmasi este culmea Evangheliei lui Hristos.

Daca iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu suntem altceva decat niste negutatori care-si vand marfa. Daca facem bine numai celor ce ne fac bine, nu suntem altceva decat niste datornici care-si platesc datoriile. Mila nu e o virtute care acopera datoriile, ci una care da de la sine mereu. Si dragostea e o virtute care da fara sa astepte sa primeasca inapoi. Daca dam cui ne va da inapoi, ce-i cu asta? Mutam doar banii dintr-o punga in alta, pentru ca ceea ce imprumutam socotim ca este inca al nostru, tot atat de al nostru ca si cand s-ar afla in mainile noastre. Ce multumire sa avem daca iubim pe cei ce ne iubesc, si facem bine celor ce ne fac bine? Nu doar punem la loc ceea ce am luat? Dar ne-am si luat plata!

Sa fim drepti si sa recunoastem ca vrajmasii ne sunt de mare folos in sporirea duhovniceasca. Fara vrajmasie pe lume multi din placutii lui Dumnezeu nu I s-ar fi facut prieteni. Chiar si vrajmasia Satanei e de folos celor ravnitori intru Dumnezeu si intru mantuire. Cine mai mult decat Apostolul Pavel a fost mai ravnitor intru cele dumnezeiesti, cine a avut mai mare dragoste de Hristos decat el? Acest apostol, totusi, ne spune cum, dezvaluindu-i Dumnezeu multe taine, El a si ingaduit duhului rau sa-l ispiteasca:

Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc (II Corinteni 12,7).

Iar daca demonul, impotriva vointei sale, slujeste omului, cum sa nu ajute omului alti oameni, fiindu-i aceia vrajmasi mai putin vatamatori decat diavolii?

Domnul Insusi a spus: Dusmanii omului vor fi casnicii lui (Matei 10,36; cf. Miheia 7,6). Cei care vietuiesc sub acelasi acoperis cu noi, purtand atat de mult grija nevoilor si inlesnirilor noastre trupesti, se fac adesea cei mai inversunati vrajsmasi ai mantuirii noastre, pentru ca dragostea si purtarea lor de grija nu sunt pentru suflet, ci pentru trup. Cati parinti n-au daunat urias sufletelor fiilor lor, cati frati si surori fratilor si surorilor? Cate sotii sotilor? Si totul din iubire!

Dandu-ne seama de acest adevar de zi cu zi, avem inca un temei tare spre a nu ne lasa prada iubirii nechibzuite fata de rude si prieteni, si spre a nu slabi iubirea fata de vrajmasi. Sa mai spunem o data ca adesea, foarte adesea, dusmanii ne sunt adevaratii prieteni? Cand ne pun piedici ne sunt de ajutor; cand ne ponegresc ne apropie de mantuire; cand ne ingreuneaza viata dinafara ne indeamna sa ne retragem inlauntru, in noi insine, unde sa ne aflam sufletele noastre si sa plangem inaintea lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Cu adevarat, adesea dusmanii ne scapa din ruina pe care, hranindu-ne trupul pe seama sufletului, ne-o pregatesc cei de aproape ai nostri.

Chiar daca vrajmasul tau nu-ti primeste facerea de bine, sa nu te impiedice aceasta de a-i face bine mai departe. Nu spune Domnul: Rugati-va pentru cei… ce va prigonesc (Matei 5, 44)? Rugati-va, asadar, pentru dusmanii vostri, si in acest chip le veti face bine. Daca vrajmasul nu vrea sa primeasca nimic de la tine, Dumnezeu primeste rugaciunea ta pentru dansul.
_________________________

Este de ras a crede ca am putea, prin vreo fapta, fie ea si cea mai arzatoare iubire fata de vrajmasi, sa meritam si sa platim ceea ce Hristos a fagaduit celor ce-L urmeaza pe El cu credinta. De-am da tot ce avem la saraci, de-am posti in fiecare zi, de-am sta noapte de noapte in rugaciune ca o candela pana la sfarsitul veacurilor, de ne-am desparti de trup in duhul nostru ca de o piatra rece iar cu sufletul de-am ajunge cu totul nepatimitori si nesimtitori fata de lume, de ne-am da sa fim calcati in picioare de lumea intreaga si mancati de fiarele cele mai crude — toate acestea n-ar fi decat o prea neinsemnata catime a pretului pentru toate bunatatile, slava si bucuria pe care le aduce cu sine infierea noastra de Dumnezeu. Nici o iubire de pe pamant si nici o milostivire a omului muritor nu-l poate face fiu al lui Dumnezeu si locuitor al Cerestii Imparatii. Iar dragostea lui Hristos savarseste ceea ce omului ii este cu neputinta. Nimeni sa nu se laude ca s-a mantuit prin multa lui iubire, ca si-a deschis singur portile raiului!

Ca relatiile sexuale in afara casatoriei sunt pacat.
E o noutate pentru tine?


Esti prost gramada (ca inteligenta afectiva, sociala, etc.) daca pe baza unei astfel de asumtii te apuci sa tii astfel de prelegeri unei persoane care a venit cu o cu totul alta problema.
Si mai dai si astfel de sfaturi.
Scuze ca am fost direct si la obiect.

Subscriu.

Am avut naivitatea sa cred, cu vreo 5 pagini in urma, ca de fapt vroia sa spuna altceva despre virginitate.

Dar nu e intotdeauna usor sa-ti dai seama unde e trolul in doar 200 postari.

Nimic rau.
Dar ar trebui sa-ti schimbi prioritatile.

Nu am citit carte, dar ca sa intelegi, hedonism nu se refera neaparat la desfranare.
Hedonismul are multe forme, daca ai sa consulti dex -ul ai sa gasesti mai multe definitii:

http://dexonline.ro/definitie/hedonism

Nici una din ele nu are un sens strict sexual.

Placerea in sine nu e rea, dar cand cautarea ei te duce la disperare, ca in cazul tau, ar trebui sa-ti pui niste intrebari.

Si culmea, mai e si disperare in urma unei relatii care asa cum ai descris-o pana la urma, era total si sub toate capitolele sub asteptari.

In timp ce o relatie care putea fi promitatoare (cu viitorul preot) ai respins-o, capricios si superficial din start.

Asa cum ai respins si niste sfaturi de bun simt, de a-ti cauta un duhovnic, de a citi niste carti duhovnicesti inainte de toate.

Este de inteles o astfel de mentalitatea undeva sub 20 ani, dar la 26 ani este deja grav, cel putin pentru o femeie, pentru ca timpul nu e atat de rabdator cu ele asa cum e cu barbatii.

Mai rau este ca din ce se pare, esti deja cantonata in niste mentalitati si nu pari sa vrei sa accepti ca sunt niste lucruri care ar trebui sa incerci sa le schimbi intai la tine, inainte de a cauta o schimbare in niste situatii exterioare.

In ceea ce priveste forumul, chiar daca e ortodox, e un loc unde nu ti se cere certificatul de bun ortodox pentru a te inscrie.

Daca stii invatatura morala ortodoxa, atunci stii cand anumite sfaturi care vin din partea unora care nu sunt ortodocsi sau doar pretind ca ar fi o contrazic flagrant.

Nu neaparat.
Nici o persoana care a facut impresie proasta la o discutie "online" nu a reusit sa faca una mai buna cand am discutatat "fata in fata".
Invers, da.

AlinB, pentru "voi" probabil ca relatiile sexuala si din timpul casatoriei sunt un pacat, le faceti sub patura cu lumina stinsa si strict sa perpetuati specia de "fraieri" numita forumisti, o data pe an.

Mor de ras ... voi nu aveti nimic in comun cu credinta, cu atat mai putin cu cea ortodoxa.
Dar postati liber pe acest forum tot felul de ineptii si apoi va mangaiati pe burta ...

Despre singuratatea celui care se masturbeaza nu aveti nimic de zis, dar despre feciorie? Sunteti virtuosi nevoie mare ... am inteles, voi mai intai va casatoriti si abia dupa faceti sex, pana la casatorie folositi masturbarea la rece ... ha, ha, ha.

Dobi, relatiile sexuale din "afara" casatoriei se refera la relatii extraconjugale in timp ce esti insurat si da este pacat sa te culci si cu alte femei decat cu nevasta-ta ... dar e un pacat care se iarta.

AlinB, fugi repede ca au centuri de castitate la reducere ... ia si pentru prietenii tai inapoiati ...

Nu există absolut nimic în Biblie ce interzice sexul în afara căsătoriei. - http://crestiniliberali.3x.ro/biblia/indecas.html

Cănd vorbim de desfrînare mulţi se gîndesc la sex, că desfrînarea este ori ce fel de sexualitate în afara de cea pentru procreiere în căsătorie, dar nu sunt baze Biblice pentru această privire. Desfrînarea este ori ce lucru în exces, nu doar sex. Băutul în exces, măncatul exces, prostia in exces, ori ce lucru în exces se poate numit desfrînare.

Daca ai ajuns la ironia fara un argument, incercand sa pui in gura celuilalt chestii care nu le-a spus inseamna ca ai pierdut deja.

Am observat ca ai reflexul de a adresa altora ceea ce tie ti se potriveste ca o manusa.

Ba da, s-a spus deja, sunt nu stiu cate topice despre asta, sa inteleg ca incerci sa justifici un pacat prin altul sau cum?

1. Orice pacat se poate iarta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l faci.
2. Definitia ortodoxa a desfranarii este alta, dar probabil in secta ta "ortodoxa" lucrurile stau probabil altfel.

Mult succes in continuare pe softpedia, daca n-ai fost banat si pe acolo, stii ca aici cariera ta de trol deghizat in apologet pseudo-ortodox s-a cam terminat, da?

AlinB, pana la intelepciune mai ai cale lunga din pacate ... vad ca te-ai aruncat spre aia suprema, dar fara "parasuta".

Si tu proabil ca esti singur si astepti sa faca Dumnezeu o minune, sa-ti trimita fata visurilor tale la pachet la biserica sa o iei de nevasta. Mai baietas ... masturbarea in exces naste monstri! De debilitate ai auzit, stiai ca masturbarea este una dintre cauze?

Sunteti multi?
Am numarat cam 4 pana acum ... se pare ca nu atat de multi, imi faceam griji ... nu reprezentati un pericol pentru acest forum.

Ana Tr. dupa cum vezi, discutia pe tema singuratatii tale pe acest forum a generat deja discutii destul de aprinse intre participanti, fiecare incercad in felul lui sa spuna cate ceva despre propria "singuratate".

Unii considera ca singuratatea-i o virtute si ca merita stimulata ... ei se multumesc cu viata virtuala de pe forumuri si cu credinta ca-s pusi cumva la incercare de Dumnezeu. Altii au considerat ca esti bolnava psihic si ca trebuie sa mergi la doctor.

Eu consider ca esti o fata perfect normala si ai tot dreptul de a te bucura de viata.
Daca ai avut ghinionul pana acum sa te intalnesti cu "sectanti" si nu cu oameni normali, probabil ca intelegi cat este de usor sa schimbi macazul ...

Deziluzia ta legata atat de calitatea discutiei cat si de membrii acestui forum (crestin) este pe deplin justificata, dar asta nu trebuie sa te descurajeze in vreun fel.

Este de pereferat sa incepi sa cunosti cat mai multe persoane si sa-ti alegi persoana cu care te potrivesti cel mai bine, atat spiritual cat si fizic (sexual). Nu este pacat sa-ti cauti prieteni, pacat este sa nu faci nimic pentru a scapa de singuratate.

N-ai stofa, nici de Luther (sa reformezi tu invatatura si morala Bisericii), nici de ghicitor, pardon profet.
Incearca sa canti la alta masa, una cu gusturi pentru manele "duhovnicesti".

4?
Tu esti unul, si nu pentru multa vreme, crezi ca esti un pericol?

Mandea tata tu nu ai nici o treaba cu ce se discuta pe aici..urmaresc de ceva vreme acest subiect si o mica parere cred ca pot a o posta si eu...AlinB, Lucian si chiar si unii dintre ceilalti au dreptate..chiar daca prin unele locuri au fost cam incisivi ca -DE- doare adevarul..fata cu pricina, Ana ar trebui daca vrea bininteles sa asculte de aceste sfaturi pe care dealtfel baietii le-au spus cu sinceritate ca daca nu ii interesa puteau praji cartofi in acel timp cat au raspuns..AlinB, Lucian ati mai spus si alte lucruri bune si interesante si pe alte subiecte..unora dintre noi chiar ne folosesc aceste sfaturi..multumim !!! cat despre tine Mandea prietene canta cum spune cineva mai sus, la alta masa !!!

In traducere: sa ai relatii sexuale in afara casatoriei.
Pentru ca geniul profetic presupune ca fara doar si poate te masturbezi deci oricum pacatuiesti, macar sa pacatuiesti cu mai mult folos.

Cred ca dintre toti, tu esti cea mai nefericita experienta in acest sens.

Probabil ai uitat ce ti-a TIE scris fata?

Daca n-ai priceput, era cel mai mult legata de tine care o trimiti ca parte a "moralei ortodoxe" a carui exponent esti, sa aiba "multipli parteneri sexuali" in cautarea celui ideal.

Sigur, n-as putea spune ca n-a fost o surpriza si pentru mine, cred ca esti unul din cei mai "performanti" troli care i-a avut forumul pana acum.

... prin orice mijoloace.
Scopul scuza mijloacele, nu-i asa?

Mandea, uite ca suntem 5 acum.

De vorba aia "cand doi sau trei iti spun ca esti beat, sa mergi la culcare" ai auzit?
Acum suntem 5, ce zici, faci o incercare?

Si pun pariu ca daca intrebam mai multi, si mai multi vor spune acelasi lucru.

Practic, in afara de ateii de pe aici, nu o sa-ti dea nimeni dreptate atunci cand sustii imoralitatea.

Da, am vazut, 5 frustrati sexual ... am observat ca nu sunteti asa multi si ce mult pret puneti pe relatia singuratate/masturbare - e una sfanta pentru voi !?!

Pentru astia 5 frustrati, "orice femeie fu..a (inainte de casatorie) e o laba pierduta" iar sexul se face strict pentru perpetuare, o data-n viata, daca aveti noroc!

Am observat ca si limbajul vostru suburban a atins cota de bodega, se para ca va plac anumiti "cantareti" si nu aveti probleme doar cu manelele ... ci si cu mainile (va provoaca bataturi, etc)

Sunt curios cat de des va masturbati ... si la cine va ganditi cand o faceti, e o tipa de la adunarea confesionala? E perfecta nu? Merita sa o cautati toata viata ... iar la primul accident vascular sa va aduceti aminte ca e pacat sa-ti amesteci sangele (probabil ca refuzati transfuzia).

Sectantii, banuiti ca la ei ma refer atunci cand sun "astia 5 frustrati" sunt niste specimene care au inceput sa interpreteze Scriptura dupa cum ii duce mintea si nu dupa cum spune Sfanta Traditie ... prin urmare la ei este pacat sa faci sex, atat inaintea casatoriei cat si dupa ... ha, ha, ha

AlinB, pentru tine banuiesc ca sexul e imoral, ilegal ori iti face pofta de mancare .. si prin urmare ingrasa.
Acuma, daca nu te-ai maturizat sexual suficient, e de inteles ... mai ai timp. Cand te vei satura de "las palmas" sa-ti aduci aminte de aberatiile pe care le sustineai pe acest topic si sa o iei de la inceput, ca-i pacat sa ratezi startul ... Promiti?

Ai o obsesie cu masturbarea asta, nu?:68:

Probabil a descoperit nu de mult "the real thing" si e frustrat de cat de mult a putut sa ramana cu bicicleta cand putea sa-si ia o masina.

Si probabil nici nu-l costa prea mult mult, fatza de o casatorie de exemplu.. :)

Catarismul este o doctrină creștină apărută în Evul Mediu.
 

Adepții ei, Catarii (din greacă καθαροί tradus "Purii", cunoscuți și ca Albigenzii, pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi) sunt o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză duce la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul.

Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Diavolului, catarii se pronunțau pentru o morală ascetică, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în eșența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu).

În ciuda aparențelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, "purii" excludeau Infernul din viața de apoi. De asemenea, catharii erau adepții ideii reîncarnării, prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric și se vor mântui. Deși exista printre catari chiar dorința de a se elibera urgent de "închisoarea trupului", prin "endura" (moartea prin înfometare), majoritatea membrilor se rezuma la practicarea ritualurilor inițiatice, de atingere a iluminării spirituale prin asceză.

Fiind considerată erezie, teza catară a fost combătută de papalitate, iar aderenții ei uciși. Primele măsuri luate împotriva catarilor datează din 1147 și aparțin Papei Eugen al III-lea.

Sfârșitul sectei catare s-a petrecut pe 15 martie 1244, la fortăreața Montségur, unde, după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de catari au coborât din cetate și s-au aruncat în flăcările rugului aprins.

Extras din - http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism

:24: Haha, asta a fost cel mai tare punct al discursurului de pana acum.

Certificat de castitate premaritală

Extras din - http://www.arhiblog.ro/certificat-ca...e-premaritala/

Adolescenții care petrec 25 sau mai multe ore pe săptămâmă cu prietenul sau prietena sunt de 5 ori mai expuși să bea și de 4,5 ori mai tentați să încerce marijuana, în comparație cu adolescenți care stau împreună mai puțin de 10 ore pe săptămână

............

Am râs de era să îmi pocnească o venă. Deci 8 tineri, cu vârste între 13 (TREISPREZECE) și 30 de ani, au decis să fie caști, după manualul de castitate.

Păi băi, e ca și cum mi-aș propune eu să nu mai mănânc pepene între orele 15-18.
La 13 ani, ce jurământ de castitate ai nevoie? Doar dacă ești din Moldova, dintr-o zonă cu foarte multă samahoancă. În rest, relațiile sexuale de genul, mai răruț.

Iar dacă ai 30 de ani și ești cast, să mă ierți, dar 1. se vede în poză de ce și 2. dacă nu ai reușit să faci sex până la vârsta asta, un jurământ de castitate nu te face mai atractivă pentru sexul opus. Dar deloc, știi cum?

Numai in mintea ta sucita se leaga catarii de subiectul topicului, tot atat cat se leaga si masturbarea de problemele fetei si tot atat cat de "ortodoxe" sunt si relatiile sexuale inainte de casatorie.

Poate daca vroiai sa zici catârii, atunci vedeam o legatura cu tine, ca trebuie sa fii tare incapatanat sa vinzi astfel de gogosi unora care nu sunt nici pe departe inclinati macar sa-ti dea dreptate :24:

Jurămintele de castitate, o tradiţie americană relativ nouă
 

Ballul Purităţii este un eveniment formal, unde tinerele fete, alături de taţii lor, participă la o ceremonie. Fetele poartă rochii de gală, iar după o cină, urmează un discus, un dans în sala de bal şi un jurământ al taţilor şi fiicelor. Fetele jură să rămână pure şi să trăiască în puritate în faţa lui Dumnezeu, iar taţii semnează un angajament de protejare a purităţii fiicei,...

Citeste mai mult pe http://www.realitatea.net/fotografii...#ixzz31Ut7VWSA

Măi da' eşti de-a dreptul nesimţit să te legi într-o dizertaţie de aspectul fizic al subiectului discuţiei.

Lasa ma blogurile alea glumetze, ca dauneaza grav sanatatii morale si mentale, dupa cum limpede se poate vedea la tine.

La cate bube are in cap, asta deja pare cea mai mica.

De fapt strategia diavolului, pentru femei, complexeaza-o ca daca e proasta, o sa faca sigur o prostie sa-si rezolve complexele, gen daca bag un prostalau cu mine in pat, atunci sunt frumoasa.

Topicul ala a lui Ionut cu diavolii care vorbesc prin unii de pe aici, e foarte valid.

Incontestabil, învăţătura creştină curentă despre căsătorie s-a clădit pe o filozofie finalistă. Influenţele subiacente budismului hindus, dualismului persan, maniheismului, gnosticismului se potriveau cu filozofia antichităţii care nega existenţa femeii ca persoană. Pentru Aristotel numai masculinul este măsura tuturor lucrurilor, om prin excelenţă. Femeia este un bărbat nereuşit, o fiinţă degenerată.

Un gânditor catolic, R. Flacéličre, scrie prudent, dar clar: „Expunerea clasică a scopurilor căsătoriei... este dezvoltată mai cu seamă de Sfântul Augustin, apoi, mai sistematizat, la Sfântul Toma d'Aquino. Indrăznim să mărturisim că această teologie nu ni se pare că ar exprima într-un mod prea fericit esenţa căsătoriei creştine. Nu trebuie să uităm că Sfântul Toma era tributar, pe de o parte, lui Aristotel (şi mai ales concepţiilor lui biologice) şi, pe de altă parte, Părinţilor... care nu reuşiseră să facă total abstracţie de organizarea socială a vremii lor”. Şi mai departe: „Dacă el (Sfântul Toma) dă (iubirii) un loc mai curând umil şi subordonat, este din cauza unei mentalităţi care venea de departe şi care persista încă în secolul al XIII-lea.

După unul dintre cei mai eminenţi teologi catolici, rector al Universităţii din Tübingen, F.-X. Arnold, această moştenire „a condus la regretabile rătăciri mai mulţi Părinţi neoplatonici, mai mulţi asceţi ai Bisericii primare... Eroarea biologică a lui Aristotel (negarea egalităţii biologice) şi-a făcut loc până în gândirea teologilor creştini care şi-au imaginat că sunt datori să-l considere pe gânditorul din Stagira "Filozoful" prin excelenţă. Până la prinţul înaltei scolastici, Sfântul Toma d'Aquino, toţi au fost, ca şi el, victima efectelor răufăcătoare ale gândirii aristotelice asupra problemei care ne preocupă”

Mulţi asceţi şi-ar fi însuşit cu plăcere concepţia pesimistă a lui Schopenhauer, care situează femeia între om şi animal. Capcană a naturii, de o abilitate demonică, ea atrage bărbatul la căsătorie şi copulaţie. Sau pe aceea, atât de cunoscută, a lui Nietzsche: la femeie totul are soluţia ei: sarcina. La fel Kant, în Doctrina Dreptului, îşi formulează faimoasa definiţie a căsătoriei: fiecare dintre cei doi contractanţi îşi dă unul celuilalt dreptul asupra propriului trup în timpul vieţii, ceea ce înseamnă folosirea reciprocă legalizată a organelor genitale. Tot misterul iubirii este redus la contractul unei celule reproducătoare. Celula este inserată în contextul juridic şi sociologic, proliferează un timp, se multiplică, apoi, într-o zi, decade şi dispare înlocuită de următoarea.

Pentru dascălul teologiei păcatului originar, senzualitatea, prin care se manifestă cel mai puternic păcatul originar, e întotdeauna amestecată în actul conjugal: omul roşeşte pentru aceasta, dar scopul pozitiv al procreaţiei îl scuză. Actul conjugal este un mijloc determinat în întregime de scopul pe care îl are în vedere. Ascetic vorbind, căsătoria este un paliativ al concupiscenţei; remedium concupiscentiae, tolerat şi legitimat în vederea binelui procreaţiei, bonum prolis. Concupiscentia est malum quo quis bene utitur, căsătoria nu este decât o concesie făcută naturii şi o stare căreia îi sunt inerente păcatele uşoare. De Bono conjugali stabileşte o ierarhie descrescătoare a celor trei bunuri ale căsătoriei: bonum prolis, bonum fidei, bonum sacramenti. Deşi căsătoria e o instituţie eclesială, cei desăvârşiţi sunt totuşi chemaţi să-i limiteze folosirea şi să se orienteze spre abstinenţa totală.

Cititi mai mult din "Taina Iubirii" aici -> http://www.sufletortodox.ro/arhiva/c...20ortodoxe.pdf

Taina omului si taina cununiei - 1
 

In timp ce le vorbea, sprâncenele celor ce îl ascultau se încruntau din pricina mirării, roşind şi trădându-şi sufletele ruşinate de cuvintele sale. El preamărea „nemăsurata plăcere” a iubirii conjugale care face din soţ şi soţie un singur trup: „Trupurile li se împreunează şi devin una, la fel cum se amestecă parfumul cu mirul.”

Cel care vorbea, adresându-se mulţimii din secolul al IV-lea, era Sf. Ioan Hrisostom sau Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Îşi cunoştea bine ascultătorii şi continuă: „Cuvintele mele îi ruşinează pe mulţi dintre voi, iar motivul pentru care vă ruşinaţi acum este destrăbălarea voastră. De ce v-aţi ruşina de ceea ce este vrednic de laudă, de ce aţi roşi în obraji când auziţi despre cele neprihănite?

Vreau să purific căsătoria şi să o readuc la nobleţea care îi este proprie, pentru a închide gura ereticilor care o consideră rea. Unii dintre voi socotesc că vorbele mele sunt prea îndrăzneţe pentru că spun că nunta este vrednică de toată cinstea. Dar numindu-mi vorbele prea îndrăzneţe Îl condamnaţi pe Dumnezeu, Cel Care a instituit căsătoria.

Atunci, ca şi acum, influenţa ideilor filosofice păgâne cu privire la materie şi trup i-a făcut pe unii creştini să considere că iubirea conjugală este necurată şi vătămătoare. În vremea aceea, unele secte condamnate de Biserică promovau această viziune pe care Sf. Ioan Gură de Aur o critică atât de vehement. Sf. Vasile cel Mare îi numeşte pe susţinătorii acestor secte „eretici care afurisesc căsătoria şi consideră spurcat ceea ce Dumnezeu a creat.”

În cele din urmă, influenţa lor a fost puternică mai ales în Apus pentru că, prin învăţăturile lui Augustin, au consolidat viziunea Bisericii Apusene – ostilă şi punitivă – cu privire la căsătorie. Această viziune s-a păstrat până în ziua de azi. Potrivit acesteia, căsătoria şi iubirea conjugală sunt mijloace nedemne pentru un scop mai înalt (reproducerea sau procrearea), nu o taină tămăduitoare de sine stătătoare. Altfel spus, iubirea conjugală nu este un lucru bun în sine, ci este acceptată doar atunci când soţul şi soţia şi-o asumă cu intenţia conştientă de a procrea.

Conştiinţele soţilor ortodocşi nu trebuie împovărate de astfel de teorii bizare, deşi adesea chiar aşa se întâmplă. Ceea ce urmează nu este o examinare a căsătoriei în general şi nici un studiu cu caracter exhaustiv asupra sexualităţii şi relaţiilor conjugale. Rândurile de mai jos doresc să fie doar o mână de ajutor care să ridice acele „sarcini grele şi cu anevoie de purtat” (Mt. 23: 4).

DUMNEZEU A CREAT SEXUALITATEA ŞI ATRACŢIA DINTRE SEXE

Trebuie spus dintru început că Dumnezeu a creat toate lucrurile, nu doar pe unele. N-a existat un alt spirit sau alt Creator de mai mică importanţă care să fi creat sexualitatea. O astfel de idee păgână este hulitoare atât la adresa lui Dumnezeu, cât şi a creaţiei Sale.

Scripturile spun că Dumnezeu a creat sexualitatea omului. El a creat-o sub forma a două sexe complementare, care se împlinesc reciproc dintru început şi apoi a numit-o „bună” şi chiar „bună foarte” (Fac. 1:27-31). Hristos ne reaminteşte că Dumnezeu a fost Cel „ce de la început i-a făcut bărbat şi femeie”(Mt. 19:5).

Dumnezeu a creat atracţia dintre sexe pentru ca omul să-şi afle desăvârşirea firii sale nu doar în sine, ci într-o altă persoană. Aceasta este tâlcuirea pasajului „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2:18). Dintru început, Dumnezeu a pregătit această unire a bărbatului cu femeia şi a vorbit despre ei numindu-i „un trup” (Fac. 2:24). „Nu există nicio altă relaţie între oameni atât de intensă ca cea dintre soţ şi soţie. Puterea acestei iubiri este într-adevăr mai intensă decât orice altă pasiune; şi alte dorinţe pot fi puternice, însă aceasta nu se stinge niciodată.

Dorinţa bărbatului pentru femeie şi a femeii pentru bărbat este, aşadar, profund sădită în noi de voinţa dumnezeiască şi nu este rea: „Dorinţa nu este păcat. Dar atunci când scapă de sub control şi este satisfăcută în afara căsătoriei, în văzul lumii, devine adulter, nu datorită dorinţei propriu-zise, ci datorită lipsei de măsură"

„Într-adevăr, căsătoria a fost lăsată de Dumnezeu pentru naşterea de copii. Dar a fost lăsată de Dumnezeu şi pentru o altă pricină, cu mult mai mare, anume ca să stingă aprinderile firii noastre. Martor îmi este Sf. Ap. Pavel care spune: «Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa». Şi porunceşte ca să se împreuneze, însă nu pentru a deveni părinţi de mulţi copii.

Atunci pentru ce? Pentru ca, spune el, diavolul să nu vă ispitească. Dar nu spune: ‚Împreunaţi- vă dacă vreţi să aveţi copii’. Ce spune deci? «Dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească atunci», căci dintru început căsătoria avea două meniri. Mai târziu însă, când pământul şi marea şi întreaga lume s-au umplut de oameni, a rămas una singură: să alunge desfrânarea şi pofta nestăpânită.”

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Iată ce vrea să spună aici Sf. Ioan Gură de Aur: dacă, pentru o vreme, soţul şi soţia s-au înfrânat în bună înţelegere, poate pentru post şi rugăciune, este bine să se împreuneze iar în numele căsătoriei. Nu este nevoie de scuza procreării. Nu aceasta este principala raţiune de a fi a căsătoriei. Aşa cum nu este necesar să faci mulţi copii dacă nu doreşti aşa ceva. El vorbea într-un fel în care era perfect înţeles de cei care îl ascultau. În acele timpuri, contracepţia (măsurile de prevenire a sarcinii) şi avortul provocat erau cunoscute de veacuri. Biserica însă condamna avortul, nu contracepţia.

Taina omului si taina cununiei - 2
 

Unii ortodocşi confundă contracepţia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul, crezând că acele canoane împotriva avortului se aplică şi în cazul prevenirii sarcinii. Dar fertilizarea sau viaţa deja formată este una, şi posibilitatea teoretică este cu totul altceva. O altă confuzie se naşte dintr-o greşită înţelegere a celor scrise despre Onan în Cartea Facerii (38:8-10).

Legea iudaică prevedea ca Onan să o ia de nevastă pe văduva rămasă fără copii a fratelui său Er şi „să ridice urmaşi fratelui său”. Legea spunea: „Întâiul născut pe care-l va naşte ea să poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia să nu se şteargă din Israel” (Deut. 25:6). Onan nu dorea un copil care să poarte numele lui Er, nu al său: „Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta.” Păcatul săvârşit de Onan nu era o metodă „anticoncepţională”, ci o formă de a refuza să ridice un urmaş fratelui său care murise.

Spre deosebire de romano-catolicism, ortodoxia nu crede că sămânţa omenească în sine (bărbătească sau femeiască) constituie viaţa omului. Dacă ar fi aşa, atunci bărbatul sau femeia (cel puţin femeia) ar putea să se reproducă singuri, fără ajutorul celuilalt. Dar Dumnezeu „nu a lăsat ca femeia să zămislească prunci fără bărbat; dacă ar fi lăsat, ea ar fi sieşi suficientă.”

Ortodoxia respinge sistemul de credinţă latin care atribuie fiinţei „posibilităţi pure” (idei abstracte privind potenţialitatea lucrurilor). Teologia scolastică susţine că măsurile de precauţie pentru ca spermatozoidul să nu fecundeze ovulul sunt un păcat, deoarece posibilităţile lucrurilor există, într-o anumită măsură, în mintea şi esenţa lui Dumnezeu, pentru că Lui îi place să cugete la acestea.

Aşadar, potrivit romano-catolicismului, a împiedica zămislirea unei fiinţe omeneşti înseamnă a distruge ceva care îşi are fiinţa şi realitatea în Dumnezeu. Acest sistem de gândire nu îşi are originea în Evanghelie, ci în definiţiile şi speculaţiile filosofilor greci.

Poruncile lui Dumnezeu sunt date tuturor oamenilor. Dacă „Creşteţi şi vă înmulţiţi” (Fac. 1:28) se referă exclusiv la reproducerea sexuală, gândiţi-vă cât de mare este păcatul celor care îşi irosesc vieţile încăpăţânându-se să încalce această poruncă. Printre ei nu se află numai cuplurile fără copii, ci şi monahii, monahiile, episcopii şi toţi cei necăsătoriţi care îşi păstrează fecioria.

Celibatul şi viaţa monahală sunt numite viaţă îngerească deoarece imită firea netrupească a îngerilor. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat tuturor oamenilor o singură cale spre mântuire: castitatea. Aceasta este calea deopotrivă a celor căsătoriţi şi a celor necăsătoriţi, a celor feciorelnici şi a monahilor. Fecioria şi castitatea în căsătorie nu înseamnă excluderea relaţiilor trupeşti, deşi există şi asemenea căsătorii. Şi nu este vorba de fecioria ascezei periodice, deşi se întâmplă şi aşa. Ne referim la fecioria credincioşiei în căsătorie, credincioşia din inimă şi gând, ca şi cea trupească. Aceasta este castitatea şi curăţia celor doi care au devenit unul singur.

Atunci când o persoană necăsătorită sau chiar dedicată celibatului cade în desfrânare, vătămarea nu este la fel de gravă ca în cazul unei persoane căsătorite.

Atunci păcatul se numeşte adulter şi consecinţele acestuia sunt mult mai serioase: faţă de sine, căci a zdrobit orice nădejde în a afla desăvârşirea şi împlinirea în unirea dintre soţ şi soţie; faţă de căminul său, căci o astfel de furtună distruge integritatea existenţei unuia dintre soţi şi poate nărui întregul cămin, asemeni pietrei din capul unghiului care este scoasă din temelia unei case. Dar Domnul spune că săvârşim adulter în inima noastră chiar şi atunci când privim la altcineva cu gânduri aprinse de poftă (Mt. 5:28).

Oricine poate săvârşi adulter sau desfrânare în sens duhovnicesc, chiar dacă nu în trup, cu consecinţe similare (dar nevăzute) provocate de păcatul comis cu gândul. „Desfrânarea este posibilă şi fără a săvârşi relaţii trupeşti cu altcineva.” Adevărata feciorie şi castitate este aceea care se păstrează, înainte de toate, în inimă şi în gând.

Biserica (ortodoxa) a fost nevoită să anatemizeze, caterisească şi excomunice, dar a apărat taina cununiei creştine:

„Dacă vreun episcop, preot, diacon sau orice alt cleric s-ar înfrâna de la căsătorie, de la carne şi vin, nu pentru înfrânarea închinată Domnului, ci din scârbă, uitând că toate sunt bune foarte, că Dumnezeu a făcut pe bărbat şi pe femeie, şi bârfind ar huli făptura, ori să se îndrepteze ori să se caterisească şi să se afurisească; tot aşa şi mireanul.”

Ideea că Dumnezeu a lăsat relaţiile trupeşti numai (sau mai ales) pentru procreare îl situează pe om în rând cu celelalte animale. Mai mult chiar, aceasta face din Dumnezeu un autor al răului şi un nemilos ispititor, mai viclean decât însuşi diavolul. S-a ajuns astfel la o ortodoxie de tip calvin şi la elitism. Pe de o parte, fiindcă Dumnezeu îi cheamă pe cei aleşi (de exemplu, pe cei necăsătoriţi) la mănăstire sau în pustie, departe de lume şi de orice ispită lumească. Pe de altă parte, îi condamnă pe cei nealeşi (bărbaţi şi femei) să poarte cumplitul jug al vieţuirii conjugale, în cea mai intimă proximitate, să fie ispitiţi şi atraşi unul de altul, îngăduindu-le să se împreuneze doar pentru procreare, căci relaţiile trupeşti, chiar şi binecuvântate, sunt un păcat. Fiindcă această idee pervertită, care nesocoteşte cuvintele lăsate de Dumnezeu şi de Apostol, a fost condamnată de canoanele apostolice, de primul şi de al şaselea Sinod Ecumenic şi de alte Sinoade.

În lumea apuseană de azi, căsătoria este desconsiderată. Relaţiile conjugale şi vieţuirea împreună în afara căsătoriei sunt larg acceptate de societatea modernă. Este o naivitate să credem că ortodocşii, mai ales copiii noştri şi tinerii, nu sunt influenţaţi de lumea din jur. Ei ar trebui să primească Taina Cununiei în libertate, fără accentele legaliste şi fără denaturările aduse de Augustin (prin doctrinele romano-catolice) fiindcă în acestea nu se află nicio taină.

Erezia nu poate nicicând înlocui adevărul şi nici nu poate face lucrarea lui. Concepţia papală despre căsătorie nu este decât o formulă sterilă şi rigidă. Nu are puterea de a inspira şi de a transforma, fiindcă este goală şi lipsită de iubire. Nu Îl cunoaşte nici pe Dumnezeu, după cum nu cunoaşte nici omul. Premiza sa fundamentală, potrivit căreia actul conjugal este un păcat, a fost considerată eretică de Sf. Vasile, diabolică de Sf. Ioan Gură de Aur şi a fost condamnată de Sinoadele Bisericii.

Această concepţie absurdă nu are nimic comun cu Taina din Biserica Ortodoxă. Încercarea de a le amesteca perverteşte credinţa curată şi, în cel mai bun caz, produce doar o doctrină ambivalentă care stârneşte confuzie, îndoială şi un inutil sentiment de vinovăţie.

„Partea cea bună”, adevărata taină a căsătoriei, nu trebuie deci ţinută sub obroc. Această taină dumnezeiască neîntinată – iubirea conjugală – este încununată prin pogorârea Duhului Sfânt. În vreme ce doctrinele eretice spun că patul conjugal întinează, Ortodoxia îl preamăreşte drept chip al sfântului mormânt luminat de unirea plină de iubire dintre Mirele înviat şi Mireasa Lui.

Unirea dintre soţ şi soţie desăvârşeşte unitatea naturii lor omeneşti, fiind o icoană a unităţii Sfintei Treimi: „Cei doi au devenit un trup. Acesta nu este un simbol fără sens. Ei nu sunt chipul vreunui lucru pământesc ci chipul lui Dumnezeu Însuşi.”

Dupa cum se poate vedea in pasajele de mai sus, Biserica Ortodoxa are o abordare a relatiilor dintre barbat si femeie foarte diferita de a catolicilor sau a sectantilor care-si spun "crestini". Dar sunt unii (cei 5 - onanisti?) care-si doresc sa creeze confuzii sau incearca cu disperare sa schimbe subiectul discutiei prin atacuri repetate la persoana. Este evident!

Sunt obisnuit cu acest tip de indivizi, nu reprezinta o noutate pe acest forum ... de cele mai multe ori te strici de ras cand vezi ce postari au si ce cuvinte inteligente folosesc ... maaa, baaa ... stiu eu, zic eu, ... ei nu au nimic comun nici cu dialogul si nici cu bunul simt. Sunt inteligenti prin nastere ... si nu-si mai incap in piele de atata desteptaciune. Cand nu stiu ce sa mai zica incep sa se mire ca prostii ... si fac "rationamente?" prin care-si sustin ineptiile, ati observat ?

Deocamdata te lupti cu tine, ca pe aici nu a sustinut nimeni de aici ceva din ce incerci tu sa combati acolo sus.

Dar na, daca iti place, tu centrezi, tu dai cu capul.
Nu-i bai, am observat deja iti place "solo" dupa pasiunea, obsesia cu care aduci chestiunea in discutie.

Asteptam insa cu interes pasajele din apologetii "ortodocsi" ai sexului inainte de casatorie.
Altul decat tine, se intelege (daca poti).

AlinB, tu nu de pasaje din care sa rezulte ca trebuie sa-ti dea cineva voie sa faci sex inainte de casatorie, ai nevoie. Tu trebuie mai intai sa gasesti o "fatuca" care sa-ti suporte bazaconiile si care sa-si doreasca (Doamne ajuta!) sa te cunoasca mai bine ...

Dar cum Biserica (ortodoxa) nu e bar sau discoteca (ca la unele secte catolice) si nici nu se ocupa cu matrimoniale, o sa cam ai de asteptat mult si bine. Poti sa faci chiar si un mic juramant de castitate ... sa fii acoperit, in caz de pici la mijloc intr-o discutie.

Dar pentru ca am vazut ca nu ai rabdare sa citesti prea mult ... am extras de mai sus ceva special pentru tine:

Atunci când o persoană necăsătorită sau chiar dedicată celibatului cade în desfrânare, vătămarea nu este la fel de gravă ca în cazul unei persoane căsătorite.

Atunci păcatul se numeşte adulter şi consecinţele acestuia sunt mult mai serioase: faţă de sine, căci a zdrobit orice nădejde în a afla desăvârşirea şi împlinirea în unirea dintre soţ şi soţie; faţă de căminul său, căci o astfel de furtună distruge integritatea existenţei unuia dintre soţi şi poate nărui întregul cămin, asemeni pietrei din capul unghiului care este scoasă din temelia unei case. Dar Domnul spune că săvârşim adulter în inima noastră chiar şi atunci când privim la altcineva cu gânduri aprinse de poftă (Mt. 5:28).[/b]

Oricine poate săvârşi adulter sau desfrânare în sens duhovnicesc, chiar dacă nu în trup, cu consecinţe similare (dar nevăzute) provocate de păcatul comis cu gândul. „Desfrânarea este posibilă şi fără a săvârşi relaţii trupeşti cu altcineva.” Adevărata feciorie şi castitate este aceea care se păstrează, înainte de toate, în inimă şi în gând.

"Bate saua sa priceapa calul", sau altfel spus, pe intelesul celor 5 magnifici superinteligenti de pe acest topic, e un pacat mult mai mare (adulterul) atunci cand constati dupa casatorie ca nu te potrivesti la pat (sex) cu fata, cu consecinte mult mai serioase ... dar ce va pasa voua ... ca doar nu de asta intrebati ... Acest mare pacat insa poate fi cu usurinta evitat, prin alegerea persoanei "potrivite" ceea ce presupune sa faci sex inainte de casatorie, asta o intelege si un prescolar, e la mintea cocosului.

Atunci cand ai de ales intre doua rele, e bine sa alegi raul cel mai mic! In cazul nostru binele ar insemna calea ascetica si castitatea si este o optiune pe care o fac calugarii si calugaritele, dar in discutia noastra nu este cazul.

Dupa cum ai suferit dupa esecul relatiei cu el.
Nu?

Deci ceea ce dupa capul tau sec judeci ca fiind "nu atat de grava" se poate face cu premeditare, nu-i asa?
Si mai bine chiar, sa indemni si pe altii sa faca?

Fatuca asta "dezorientata" se pare ca totusi are mai mult cap decat tine atunci cand ti-a spus-o in fata:


Deci dupa acelasi cap sec documentat din "canca", cauza adulterului este "nepotrivirea la sex".

Bine, ca ne-ai luminat despre sursele tale "patristice" de inspiratie aberanta, multumim. :)

AlinB, care-i cauza cea mai frecventa a adulterului mai inteligentule, tu excluzi sexul din aceasta ecuatie?
Cine stie daca o sa te insori vreodata ... Ahhh, am uitat ca tu porti centura de castitate!
Sursa patristica-ti trebuia tie ... mor de ras, ha, ha, ha.

AlinB, pe tine nu te poate lumina nici laserul de la Magurele ... la ce intuneric ai in capul ala inteligent.

In anul 2014 sa sustii ca nu trebuie sa faci sex inainte de casatorie, pentru ca te-a invatat pe tine nu stiu ce biserica (protestanta, adventista, calvina, etc) este cea mai aberanta atitudine pe care o poti avea intr-o societate care abia iesita din comunism incepe sa-si deschida orizontul cultural ... dar se pare ca unii ne vor cu orice pret in evul mediu.

"Erezia nu poate nicicând înlocui adevărul şi nici nu poate face lucrarea lui. Concepţia papală despre căsătorie nu este decât o formulă sterilă şi rigidă. Nu are puterea de a inspira şi de a transforma, fiindcă este goală şi lipsită de iubire. Nu Îl cunoaşte nici pe Dumnezeu, după cum nu cunoaşte nici omul. Premiza sa fundamentală, potrivit căreia actul conjugal este un păcat, a fost considerată eretică de Sf. Vasile, diabolică de Sf. Ioan Gură de Aur şi a fost condamnată de Sinoadele Bisericii Ortodoxe."

Nu sexul ci sexul ca viciu, sexul ca patima, sexul care o ia inaintea dragostei, moralitatii, a dragostei fata de celalt si fata de Dumnezeu.
Stiu, notiuni noi, greu de digerat pentru tine.

Mai usor sunt de digerate bloguri de atei a caror naravuri se pare ca le-ai imprumutat.

Pana una alta, uite o bucatica de Catehism Ortodox, care ar trebui poate sa fie mai usor asimilabila pentru tine:

Ia sa vedem, cate ai reusit sa bifezi pe topicul asta?
2,3,8,9? 4 din 9?
Nu stai rau deloc...daca ti-ai propus sa ajungi in Iad.

Ba chiar Biserica Ortodoxa invata asta, uite o noutate fantastica pentru tine.

De fapt cred ca suferi de ceva tulburare amnezica, uneori recunosti ca este pacat, alta data spui ca vai, este "ceva sectar" chestia asta.

Continua sa oferi pentru prostiile indrugate, argumente dintr-o discutie care nici nu are loc (decat daca pentru tine, monologul este discutie, ceea ce nu m-ar mira).

Sunt sigur ca ai sa impresionezi...prin incoerenta ta.
Dar lasa ca mai gasesti tu niste glume de care razi doar tu, ca sa-ti dai dreptate si aere de superioritate.

Serios, e o problema medicala de acum.
Tu erai ala care avea o problema cu psihologii?
Am o veste pentru buna pentru tine: poti sari de psiholog, mergi direct la psihiatru.