Despre care incertitudine este vorba?

Aceea ca rational nu mai crezi in Dumnezeu, dar o mica parte din tine inca mai spera sa existe.

Am inteles.

"Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!"
(Evanghelistul Marcu)

Aceasta atitudine se regaseste in poeziile lui Arghezi.
Daca vrei sa sa simti prezenta lui Dumnezeu nu ai decat sa iei calea pustnicilor care in urma nevointei au avut parte de revelatii .

Adica nu pot sa-L simt pe Dumnezeu decat pornind pe calea pustniciei?

Traind ca si un pustnic ,daca asta vrei ,sa Il simti.
Pe mine ma ingrijoreaza mai mult starea pacatoseniei mele decat acest aspect.
Hristos spune ca am putea muta muntii din loc daca am avea credinta.
Apostolul Pavel ne vorbeste despre dragoste ,ca fiind mai importanta decat credinta.
Probabil ca avand dragoste dobandesti si credinta.

Cate minti atatea pareri.
Totusi, cand este vorba de Dumnezeu, m-as astepta la ceva mai multa unitate.

Unitate in ce?
Daca numeri foile de la placinta nu mai maninci placinta.
Ce atata filozofie ?
Par.Nicolae de la Rohia spune (citez din memorie):"Omule nu astepta ziua de maine sa te mantuiesti ,acum este vremea sa lucrezi."

ma refeream la unitatea in opinii

Sa vorbim , totusi, si de simtire . Problema ar putea fi pusa si astfel ; " ...celor care nu cred, pana ce nu simt " .
Uneori, nu este vorba doar de a vedea, mai ales ca majoritatea sunt constienti de faptul ca a vedea Divinitatea nu poate fi cu putinta in imperfectiunea vietii noastre sociale , sau in relativitatea lucrurilor trecatoare, dar a o simti poate fi cel mai mare dar ce i se ingaduie unui suflet, deci, o poate depasi cu mult in intensitate si semnificatie pe cea vizuala, deoarece ochii sunt capabili doar sa contemple ceea ce vad, dar inima si sufletul pot coplesi si schimba intreaga fiinta prin simtire, depasind cu mult sfera vizuala.
Degeaba sunt judecati cei care nu cred pana ce nu vad, cand acest crezamant trebuie mai intai sa treaca prin filtrul sufletului, mai ales fiind vorba de spiritualitate, cand totul se judeca de la valoarea sentimentului pana la veridicitatea lui prin fapte.
Asadar, trebuie sa vezi cu ochii sufletului ca sa crezi, caci daca ochii acestuia nu sunt deschisi, degeaba vezi cu ochii vederii celei fizice si superficiale.