Sa intelegem ca Hristos S-a rastignit din ura pentru acestia? Eu stiam ca din dragoste. Sau sa intelegem ca mantuirea nu li se adreseaza si celor ce savarsesc faradelegi?

Dumnezeu uraste pe cel pacatos... dar asta nu inseamna ca nu il mai iubeste... Dumnezeu iubeste tot ce El a facut, toata creatia Sa dar uraste ceea ce nu e din el, ce e separat de El si impotriva Lui.. uraste natura raului... De aceia scris este "Dumnezeu vrea ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostiinta adevarului sa vina"

n-ai inteles ideea. Oamenii sunt pacatosi, si pt a fi iertati cineva trebuia sa plateasca pt pacatele lor, adica Hristos. Prin Hristos Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de oameni.
Dar cei care nu vor sa se pocaiasca si il resping pe Hristos preferand sa traiasca in pacat practic resping dragostea lui Dumnezeu. Pe acestia Dumnezeu ii uraste.
Inainte de intruparea lui Hristos , Dumnezeu a dat niste legi care trebuiau ascultate. ori oamenii faceau la fel, preferau pacatul decat sa asculte de Dumnezeu astfel atragandu-si mania lui Dumnezeu asupra lor.

Dumnezeu nu uraste pacatosul, ci pacatul .

Ura reprezinta un sentiment al starii cazute. Este capabil de ura numai cel ce nu poate ierta. De aceea, ura este straina de Dumnezeu, care este Treime de Persoane si prin urmare, Iubire desavarsita. Oricat de pacatosi am fi, Dumnezeu nu ne intoarce niciodata spatele, ci toate le lucreaza cu iubire (chiar daca uneori ni se par pedepse) spre mantuirea noastra.

Macar de L-am iubi pe Dumnezeu cu aceeasi masura cu care El ne "uraste" pe fiecare dintre noi...

Cum ar putea sa urasca Dumnezeu, in timp ce ne noua ne pretinde sa-i iubim pe vrasmasi? Se contrazice oare Dumnezeu?

Dumnezeu are multe atribute umane. De ce n-ar avea-o si pe cea a contrazicerii?

Contrazicerea inseamna disputa ear DUMNEZEU nu lupta cu nimeni EL iubeste fara a cere ceva.
Atributele sint date de oameni nu le are DUMNEZEU .

parintel Rafail Noica spune urmatoarele: Dumnezeu nu se manie. aceasta este erezie, fratilor. gandim in termenii nostri nu in ai lui Dumnezeu, care cunoscand pe om mai bine decat se cunaoste acesta, a incercat prin toate mijloacele utile omului (frica, manie, pedeapsa, bunastare, iubire, razgandire de la pedeapsa etc) sa-l aduca inapoi in raiul din care cazuse. dar cum nimeni nu a fost in stare de o ascultare desavarsita pentru a rascumpara neascultarea din rai, a trebuit ca insusi Fiul Sau sa vina se ispaseasca canonul nostru si sa dobandeasca iertarea, deoarece platra pacatului este moartea - (si moartea vesnica, nu ceea ce numim noi acum moarte, iar moartea vesnica este necunoasterea lui Dumnezeu). murind cu ceea ce putea muri (omenescul din El), cu moartea pe care noi o meritam, dar neputand muri (cu divinul din El) pentru ca moartea nu avea nimic in el (nici pacat=rupere de Dumnezeu), Hristos a omorat moartea cea vesnica pentru noi toti, aducandu-ne din nou la unire/comuniune cu Dumnezeu (prin Sine insusi, care una fiind cu Tatal, ne face si pe noi una cu El prin Trupul si Sangele Sau).

cum putem vorbi de ura lui Dumnezeu, pe de alta parte, cand si noi insine, doar putin daca ne apropiem de El, suntem in stare sa ne rugam pentru toti pacatosii. daca noi, rai fiind, nu vrem sa ajunga cineva in iad, oare Dumnezeu are mai putina dragoste, frate eclesiast? nu e oare mai simplu sa consideram ca putina noastra intelegere ne face sa vedem ura si manie acolo unde poate e ceva ce mintea noastra nu poate concepe. caci daca imparatia lui Dumnezeu e ceea ce "ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit", cu ce masura judecam noi judecata lui Dumnezeu. incape oceanul lui Dumnezeu in oala noastra?

Dumnezeu sa lumineze intunericul din ochiul si din inima noastra! :77::77:

stim ca Dumnezeu se razgandeste, caci de multe ori a promis moartea pacatosului si nu s-a tinut de cuvant (cum am zice noi), adica s-a razgandit si a iertat. daca asta inseamna contrazicere, sper sa se contrazica din ce in ce mai des.