E propriu celor inalti cu cugetul sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile; dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude.

Si comentariul lui Savatie Bastovoi. :)

"Laudele nu dor, spre deosebire de jigniri, de aceea multi, din prostie, zic ca nu sunt atinsi de laude. Daca vrea cineva sa stie daca se trufeste la laude, sa vada daca se amaraste cand e jignit sau vorbit de rau pe nedrept, pentru ca a nu te amari de la vorbirea de rau este mai putin decat a nu te inalta de la laude."

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

Povesteau parintii pentru avva Eladie, ca au facut douazeci de ani la chilii si a nu ridicat candva ochii in sus sa vada streasina bisericii.

Oare ce inseamna asta?

adica era atat de smerit incat nici nu-si ridica privirea din pamant. :)

Frumos! :)

Zis-a iarasi: ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

Au venit niste frati la Avva Zinon si l-au intrebat, zicand : ce intelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov : si cerul nu este curat inaintea Lui ? Si raspunzand batranul, a zis lor : au lasat fratii pacatele lor si cerceteaza pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului aceasta este : de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis : si cerul nu este curat.

Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt : voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii : cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui : roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.