Ca sentimentele pe care le incercam atunci cind ne inchipuim ce li s-ar putea intimpla celorlati daca facem o anumita actiune sint cit se poate de reale, chiar daca actiunile sint ipotetice. Insa ele se potrivesc numai daca gindim asemanator.

Ai dreptate. Dar ce anume doresti sa demonstrezi cu asta?

Ca nu exista supranatural :)

Pai am plecat de faptul ca incercam sa arat ca omul nu are calitati ce nu se regasesc la alte fiinte, ca e o chestie de cantitate.

Hm. Mie faptul ca percepem ca reale lucruri care nu s-au intamplat concret si ca err cortexul nostru nu face diferenta intre real si imaginar (vise, halucinatii, experienta pe care o ai cand vezi un film 3D si ai senzatia ca tu cazi, tu urmeaza-sa-te-lovesti-in-clipa-asta), ca avem imaginatie, arata ca avem si hard si soft pentru a "duce" supranaturalul (un cuvant care nu-mi place, sincera sa fiu). Eu cred ca functia creeaza organul. Ma poate ajuta la supravietuire sa fiu atenta la gesturile tale de aparare si sa le imit instantaneu, ma poate ajuta sa exist in societate faptul ca empatizez cu membrii comunitatii (as opposed to ripping out their guts and feed on them) dar .. la ce imi foloseste faptul ca pot invata matematica, sau ca la o adica, as putea sa dezvolt (ma refer la specie, nu la mine insami acum) teoria stringurilor sau ca as putea sa cred intr-o Persoana Tri-ipostazica? Omul e designed sa iasa foarte mult din biologic, prin chestiile astea.

Daca se demonstreaza stiintific faptul ca exista supranatural (folosesc termenul uzitat de tine), atunci toata lumea trebuie sa accepte acest lucru, fiindca este stiintific.
Credinta (-in general, si crestina, sau a Invierii lui Hristos - in particular) nu se bazeaza pe evidenta stiintifica, ci pe ... surpriza!!!... credinta!

multe au inceput ca "evolutionay byproducts" si au sfirsit prin a fi acel ceva care a facut diferenta in supravietuire

Glumeam ;)

Pai asta nu a inceput recent, suntem asa cam de pe la inceputurile noastre, ca doar empatie au si animalele, si ele pot invata comportamente; daca ai lua sa zicem un copil din zorii evolutiei speciei umane (o sa presupunem ca asa ceva exista), l-ai putea scoli si ai scoate din el un alt topcat sau o alta lareine linistit (cu oarecare rezerve in privinta temperamentului mostenit de la genitorii lui) facand un salt de mii de generatii. Si aceste evolutionary byproducts care tin de inteligenta noastra, dupa cum vezi ca arata lumea in zilele noastre, vor fi mai curand our undoing. Are evolutia nevoie sa creeam noi antimaterie pe Pamant, riscand sa distrugem tot? :) Eu zic ca nu are, si noi tot o facem. Deci iesim mult din script, asta e tot ce vreau sa spun si daca Evolutia ar sta pe un fotoliu si s-ar uita la noi, copiii sai, s-ar lua cu mainile de cap :>

Pai tocmai ai dat un exemplu din care rezulta ca nu iesim, marea majoritate, din script. Evolutia e oarba, nu risca nimic: aplica si apoi vede ce se intimpla.
Daca nu am incerca sa cream antimaterie, neriscind un ipotetic accident, am ramine la a consuma combustibili solizi (inclusiv asa-zisi combustibili regenerabili) pina am polua intreaga planeta. Creind antimaterie (si aici folosesc cuvint ca generic pentru tehnologie noua), avem sansa de a salva planeta sau macar pe noi, prin fuga pe alte planete. Chiar acum e cel mai necesar riscul.

Sau am fi putut ramane din start la nivelul de colibe din lut, cu acoperisuri din frunze si am fi mancat radacini, fructe si ceva carne cand am fi vanat. Nu ne-am fi distrus nici habitatul, sau in orice caz, nu in halul galopant in care am facut-o in ultima suta de ani si nici corpurile :) Mi-e greu sa cred ca I'm going by the script in clipa asta, cu ochii intr-un monitor, pe un scaun, irosindu-mi anii fertili pe altarul stiintei in loc sa-mi pasez genele mai departe :) In schimb nenorocitii care nu au mijloace de trai adecvate secolului XXI se inmultesc pe rupte, sfidand si evolutia, si confortul, si aceste evolutionary byproducts :)