Sf. Nicodim Aghioritul
 

Reiau acest topic, caci ne apropiem de Postul Pastilor.

Din cele scrise mai sus inteleg ca se face referire la paza simturilor, despre care a scris si Sf. Nicodim Aghioritul. Printre altele, ne vorbeste despre mintea robita de dezmierdarea simturilor.
Am mai discutat despre aceasta problema si cu alte ocazii, dar nu s-a ajuns la un consens, unii acceptand dependenta de placere ca fiind ceva normal; iar altii intelegand ca de aici vine raul, au respins-o cel putin in perioada de Post.

Chiar daca se vorbeste despre pacate, tot la dezmierdarea simturilor se face referire; si avem in acest sens mai multe versete in Biblie, printre care in Psalmul 50, 6: "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea".

Deci suntem familiarizati cu dezmierdarea inca din pantecele mamei. In copilarie si adolescenta la fel.
" Mai intai mintea este robita de simturi, iar apoi ii urmeaza doimea: pofta si mania. Acestea sunt patimi necuvantatoare si sunt miscate de catre fire, nu de catre ratiune". Impreuna cu Dumnezeiescul Teodor al Ierusalimului, caruia ii apartine citatul, marturiseste si Sf. Grigorie de Nyssa:

"simturile sunt treze in noi inca de la inceput, pe cata vreme cugetarea se maturizeaza abia prin inaintarea in varsta (!)... de aceea simturile cauta sa-si intinda stapanirea asupra intregii cugetari, care cu timpul se supune. Din aceasta pricina este greu sa se puna in lumina ceea ce este cu adevarat bine, cata vreme se judeca binele dupa masura in care el provoaca bucurie si placere". ( Omilia VIII la Ecclesiasticul)

Cat de amara este aceasta miscare a simturilor si de dureroasa este ea pentru mintea cea ticaloasa si vrednica de jale! Si aceasta deoarece nefiind stapanite de frâul partii cuvantatoare, organele simturilor au gustat si s-au saturat de dulceata celor simtite (trupesti, materiale) in decursul anilor, in care mintea este ca adormita, fiind purtata de simturi, deoarece organele nu sunt inca apte pentru a lucra prin ele. Dupa aceea organele simturilor se vor obisnui sa lucreze indulcirile cele dezmierdatoare ale trupului, pana cand partea rationala se va desavarsi.(Sf. Nicodim Aghioritul)

"Ratiunea fiind tinuta de catre patimi, adica fiind stapanita de ele, acestea duc simturile spre pacate. Si atunci cine va putea cu inlesnire sa se infrâneze, se intreaba Sf. Maxim Marturisitorul.

Dupa ce ochii se vor obisnui cu vederea patimasa a frumusetilor si impodobirilor trupului, dupa ce urechile se vor induci de glasurile dulci ale versurilor, dupa ce nasul se va indulci de bunele miresme, dupa ce limba si gura se vor obisnui cu gustul umezelilor mancarurilor, atat al celor rele cat si al celor bune, dupa ce cununa tuturor simturilor, adica simtul pipaitului va zabovi in haine moi si molatece, cine va mai putea pe urma sa induplece patimile?

Caci patima cu care s-a desfatat nu are o dulceata adevarata si rationala, ci dimpotriva, una dobitoceasca si trecatoare.
Mintea cea ticaloasa, indulcindu-se in primii ani de aceeasi dulceata impreuna cu simturile, fiind inselata din pricina lipsei ei de intelepciune, si parandu-i-se ca dulceata este buna, acum, chiar daca isi da seama ca dulceata apartine dobitoacelor celor necuvantatoare, si nu ei, se arata ca o amortita sau mai bine zis, ca legata cu cinci funii de fier de catre cele cinci simturi si patimeste si tanjeste, vazand ca din imparat al trupului a devenit roaba, si vrand-nevrand se apleaca asupra indulcirii cu dulceata cea simtita.

Si diavolul care este imparatul dulceturilor trupului, desi este fara trup, se indulceste impreuna cu trupul de dezmierdarile acestuia, dupa cum spun dumnezeiestii Parinti. Acestea sunt tarâna, si pamantul pe care a fost osandit a le manca prin sarpe: "si pamant vei manca in toate zilele vietii tale". (Facerea 3,14)

Poate ca aceste cuvinte ale Sfintilor Parinti ne vor ajuta sa intelegem mai bine slabiciunea trupului nostru, precum si motivul pentru care trebuie sa ne stapanim simturile datatoare de placeri, acum ca vine Postul cel Mare.

In orice caz, nu mai poate afirma nimeni, ca Sfintii au dat sfaturi in necunstinta de cauza. Dupa cum se vede, cunoasterea trupului si a sufletului nu le lipseste. Mai degraba noua.

A spus foarte bine Sfantul Vasile. Daca tinem post alimentar, dar inima ne e plina de venin, nu avem mare folos. Dar si abtinerea de la anumite mancaruri poate fi un inceput bun. Poate ca am fi mult mai rai daca nu ne-am abtine nici de la bucate.

Este prima trepta , postul alimentar , o treapta extrem de importanta , temelia postului adevarat , fara de care nu poate sa inceapa zidirea urmatoarelor etape . Este adevarat ca sunt caderi si la cei mai experimentati , caderi datorate in special Mandriei sau Slavei Desarte !

Post binecuvantat !
 

Incepem de maine un nou "test " ! E drept ceva mai scurt , dar important ! Post binecuvantat !:6:

Post curăţitor!

E necesar si postul de bucate!

Sa ne dea Cel Milostiv puterea de a pune inceput bun in cele duhovnicesti si cu prilejul acestui post, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel!

"Postul - spune Diadoh al Foticeii - are in sine lauda, dar nu de la Dumnezeu. Caci este numai o unealta, ducand spre cumpatare pe cei ce vor. Deci cei ce se nevoiesc nu se cade sa se faleasca cu el, ci sa astepte numai cu credinta in Dumnezeu sfarsitul dupa care o doresc. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda cu uneltele lor ca si cand ar fi rezultatul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul de care s-a apucat, ca din el sa arate destoinicia mestesugului lor".

Iaca , ca-l terminam curand pe cel de bucate , dar cu restul multi mai avem in a lucra , in a slefui cate ceva ! Sfintii Parinti in mai toate scrierile lor , ne invata :

-sa posteasca mintea de gandurile desarte
-sa posteasca mintea de tinerea de minte a raului
-sa posteasca voia noastra de dorirea cea rea
-sa posteasca ochii de vederea cea rea
-sa posteasca urechea de cantece spurcate si de soapte clevetitoare
-sa posteasca limba de clevetire , de osandire , de vorbe spurcate si de orice cuvant desert si vatamator
-sa posteasca picioarele de a umbla intru rautate
Cate din toate acestea am reusit , Dumnezeu stie , caci de Postul de Bucate majoritatea suntem vrednici , in rest . . . !

Revenind la acest post de bucate , mult disutat in aceasta perioada si pe alte threaduri , el este egal cu zero , daca nu invatam cateva lururi elementare , printe care si iertarea .Poti citi tratate intregi de teologie , sute de carti ale Sfintilor Parinti , poti da citate cu nemiluita si poti filozofa la nesfarsit despre iubire , iertare, bunatate , rabdare , si poti sa te falesti cu stinta ta , de nu faci fata celor mai simple "teste" , fie si virtuale , numite de noi ispite sau "provocari". Aici nu ma refer in nic un caz la tine Rodica , si nici nu fac aluzie la cineva anume , dar ne simtim mai toti cu musca pe caciula !
Post de mancare ? ? ? Hm , dar pe cand post de tinere aminte de raul facut de cel de langa tine , sau post de ranchiuna , sau post de ura , sau post de minciuna , viclesug , sau post de mandrie , sau . . .!
Cred ca ar trebui sa incepem cu acestea si apoi cu postul de mancare , cu toate ca ideal ar fi amandoua , dar e groaznic de greu , ti-o spun cu toata convingerea .
Pai ce fel de postitor esti , ca sa nu spun crestin ,cand te deranjeaza , te sifoneaza , te revolta , te ingretoseaza , orice vorba neconforma "ideologiei" si "inteligentei" tale , trantind si bufnind , acuzand in stanga si dreapta , amenintand , spumegand fara oprire , instigand si pe altii la ura , revolta , neiertare , si alte cele . Mai este oare nevoie de post alimentar ? Pierdere de timp , atata timp cat nu alungam din noi mandria asta imputita , atata timp cand nu stim a ierta , ci doar a scrie "iertare" !
Post binecuvantat !

Intrebarea e buna, doar ca are un "sau" in loc de "si".
Facand inlocuirea, raspunsul e simplu.