daca ar fi sa aleg vreodata sa merg in manastire as merge gandindu-ma lka toate ispitele care s-ar putea ivi,m-as gandi ca sunt de la Dumnezeu,ca merit cu siguranta sa indur saracia,neajunsurile de tot felul.Cel rau lucreaza mai ales acolo ii invrajbeste pe oameni cum nu va ganditi,barfa,rautatea,viclenia sunt la ele acasa.Daca eu sunt intaraita in credinta si consider ca pot rabda TOTUL ok.,merg la manastire.Si apoi motivul principal pentru care raman in manastire este Frica de Dumnezeu(dupa depunerea voturilor),apoi alt motiv ar fi ca le e greu sa-si faca vreun rost(de multe ori nu au binecuvantare nici sa mearga la studii)sunt f.putini cei care au situatie mat.acceptabila(marea majoritate provin din fam cu multi copii cu griji multe,un sg.exemplu de calugar care provine dintr-o fam instarita cunosc Staretul de la Schitul Darvari.Si oricum sa nu va asteptati in manastiri sa dormiti pe rugojini ca parintii din pateric,sunt mult modernizate(ca-n cantecul ala Termopane,termopane...)si ar fi multe de spus...sa nu va supar prea tare.

in calugarie e ca si in casatorie Cand te indragostesti nu mai intrebi pe nimeni daca sa te casatoresti (mai mult chiar altii se pot impotrivi dat tu mergi inainte). Si daca ar fi sa asculti ce te asteapta dupa casatorie mai ales din povestile unora care sunt nefericiti in acele relatii atunci poate ca nu ti-ai mai dori dar chiar si in ciuda acestora, in ciuda zecilor de cazuri de divort totusi lumea continua sa intemeieze familii

corectati-ma dak gresesc, dar eu stiu k staretul nu primeste asa.. pe oricine in manastire... intai il supune unor teste, cum ar veni, il incearca sa vada dak face fata k altfel... se face raspunzator pt cine nu trebuie. :|
astazi nu mai e la fel? sau ii lasa asa... "dak vrei, bine, poti intra" ???
intreb pt k nu-mi explic numarul mare al celor kre au renuntat...

dragii mei sunt putine manastirile in care gasesti un OM care sa te indrume,sa te dirijeze sa te implinesti spiritual,sa te tolereze pe langa el,staretul se bucura ca-i vine un negru pe plantatie.Cat despre varsta cui ii pasa???nu va hraniti imaginatia cu povesti de adormit copii,in manastiri se intampla drame,sunt oameni care-si pierd mintile,pentru ca se gaseste cate un Vasile staret si duhovnic care-l abuzeaza,asupreste mai ceva ca pe sclavul de pe plantatie.Eu am exemple concrete,nu prea are rost sa numesc persoane

Din PATERIC:

2Un batran a venit la avva Lot, care locuia in lunca Arsinoe, i-a cerut o chilie si el i-a dat-o. BAtranul era bolnav si avva Lot l-a lasat sa se odihneasca, iar cand venea cineva in vizita la dansul, il trimetea si la batranul bolnav. Acesta insa a inceput sa le predice teoriile lui Origen. Avva Lot se intrista si zicea: " Sa nu creada parintii ca si noisuntem asa". In acelasi tomp, se temea sa-l alunge de acolo, ca sa nu incalce prunca (dragostei). Atunci s-a sculat, s-a dus la avva Arsenie si i-a povestit despre batran. avva Arsenie ii zice: "Sa nu-l gonesti, ci spune-i: "Uite, mananca si bea ce vrei dintr-ale Domnului, dar nu mai vorbi aceste lucruri." Si daca daca vrea, se indreapta. Iar daca nu va vrea sa se indrepte, el insusi va cere sa plece de acolo, nu va trebui sa-l silesti tu." Avva Lot a plecat si a facut intocmai. Batranul l-a ascultat, dar n-a vrut sa se indrepte. A inceput sa se roage zicand: " Pentru numele Domnului, trimiteti-ma de aici, fiindca nu mai suport pustiul." Si s-a ridicat si a plecat, condus find cu toata dragostea. "

Dupa ce am citit aceasta invatatura , nu m-am mai mirat ca se pleaca din manastiri...

vreau sa relatez pe scurt o intamplare din viata unei rude de-a mea:la 14 ani aplecat de acasa(a simtit acea chemare si s-a gandit ca o sa-si desavarsesca studiile,parintii refuzandu-i aceasta dorinta).S-a trezit dupa 10 ani intr-o lume ostila,straina,agresat in fel si chip,dezorientat,confuz..ii multumeste si azi lui Dumnezeu ca nu si-a pierdut credinta,mintile...ce discernamant are un tanar,un adolescent care lupta cu tot felul de patimi,ce arme are el sa le biruie la varsta acesta cruda?Puteti sa aruncati cu pietre in el si sa-l numiti apostat,daca a primit intrarea in monahism fara sa realizeze maretia faptei.Trebuie condamnat daca nu a mai putut rezista si a dat bir cu fugitii,s-a casatorit?Cine arunca primul piatra si spune ca va fi ble4stemat pana la a noua generatie?Noroc ca Dumnezeu e mai ingaduitor decat noi si pana acum de cand a iesit din manastire i-a mers f.bine...DE ACEEA subliniez ca sunt nestiute caile Domnului..ortodoxia inseamna iubire,toleranta..era cineva Mioara parca , vehementa ,cum indraznesc calugarii sa iasa din manastiri.Parerea mea umila este sa nu aruncam cu vorbe decat atunci cand suntem intr-o situatie similara,cand am trait asa ceva cand am cunoscut oameni care au rani adanci din asa experiente.

Urzicuta: Mioara nu venea cu pareri proprii, ci venea cu citate din autori, care stiau despre ce vorbesc.

Intr-adevar pacat de acel tanar, ca nu a fost indrumat cum trebuie.

E un lucru pe care nu il inteleg: de ce mirenii isi gasesc duhovnici buni, iar in manastiri se intampla lucruri ciudate, incat oamenii de acolo sunt pusi pe fuga. Nu se ocupa duhovnicul de ei? Au duhovnic, sau sunt lasati de izbeliste? De cand se tot vehiculeaza pe forum ideea despre cat de nepotrivit loc a devenit manastirea in zilele de azi, incat nu ar mai semana cu ceea ce citim in carti, imi tot pun aceasta intrebare: ce face duhovnicul pentru acei oameni, avand in vedere ca ascultarea se face intre Hristos, nu oricum. Nu acuz, caci nu stiu.

Evident ca la baza calugariei sta chemarea. Nu ai chemare, nu ai ce cauta acolo. Poate si o mai scurta sedere are efect pozitiv, intrucat omul se obisnuieste cu mersul la biserica, cu rugaciunea, cu postul, poate si cu ascultarea si altele. In final nu e o pierdere.

Mi se pare normal, ca ducandu-si traiul in manastire, tanarul va fi dezorientat cu privire la viata din afara manastirii. Cred ca si noi, cei din afara, am fi la inceput dezorientati intrand in manastire. Dar tot invatul are si dezvat.

Anca,voi fetele ganditi f.frumos, curat,dar Ory are mare dreptate,a cunoscut cat de dulce e viata in manastire ,credeti-l pe cuvant,el nu dramatizeaza,cat despre episcopi end.company(stareti)..eu ma indoiesc ca au credinta..sa amintim doar pacatul simoniei(mita care se practica pentru hirotonie).Eu m-am simtit f.rau cand a trebuit sa imprumut o suma exorbitanta,pe care episcopul a pus-o in buzunar si ne-a pus pe lista de asteptare cel putin doi ani,intre timp s-a milostivit si l-a hirotonit pe sotul meu,dar,......fara parohie ...nici macar la Cucuiatii din deal!Regret daca smintesc pe cineva.A! Lasand la o parte avansurile primite de-a lungul timpului de la tot felul de tacaniti(avansurile sexuale,violenta verbala,dependenta acestora de pornografie,punerea in functii ierarhice a cocotelor masculine.etc)

pestele de la cap se impute. zicala asta se aplica si aici?
ory are dreptate. desi toti cei de la conducere sunt crestini, se fura ca in codru.
in privinta manastirilor m ati cam speriat. credeam ca exita mai putina rautate dar nu...
probabil de asta nu mai exista sfinti. staretul unei manstiri are niste obligatii. calugarii la fel... in fine.toti vom raspunde.eu nu pot sa vad jumatatea plina.. degeaba e frumos cerul daca este innorat afara...sfintii vedeau jumatatea plina? Nu. ei stateau si plangeau pacatele lor si ale noastre. si au trait acum cateva sute de ani cand nuu era atata mizerie.

Urzicuta: pacatul simoniei implica doi, caci e vorba de dare si primire de mita. Pai daca te-ai grabit sa-ti rezolvi problema, atunci ai platit un serviciu, care ti s-a facut sau ti se va face si nu vad de ce te plangi. Altfel puteai astepta rezolvarea mai mult timp. Timpul costa.

In privinta manastirilor, e stiut de acum ca numai cei cu credinta cea mai tare in Dumnezeu vor rezista. Dumnezeu asa a oranduit lucrurile, ca in vremurile cele de pe urma ispitele in manastiri sa fie foarte mari. Dar cine va rezista acestor ispite, mai mari vor fi ca cei dintai.
Poate e bine ca avertizati asupra realitatii existente, ca in felul acesta sa fie mai putini, care abandoneaza, dar manastirea in continuare este locul in care omul lasa totul in urma pentru a se uni cu Hristos.
Dar oare rugaciunea neintrerupta nu se mai practica? Acatiste nu se mai spun? Omul nu se mai agata de Hristos pentru a fi ajutat? Nu prea inteleg...