Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
(Post 551802)
|
De vreo jumatate de an am descoperit aici niste covrigei facuti din apa cu faina si sare, deci de post. Treptat am ajuns sa mananc zilnic. Dimineata cu ceai mananc covrigei, la munca cand mi-e foame rontai covrigei, seara cand ajung acasa obosita rontai covrigei. Si iata zice-se ca tin post doar mananc covrigei facuti din faina cu apa si sare.
In urma cu cateva saptamani magazinul de unde ma aprovizionam nu a mai avut covrigei. Cateva zile nu i-am mai gasit pe raft. Insa le simteam gustul sarat si ma gandeam ce bine ar fi sa gasesc iar covrigei. Si mi-am dat seama ca halal post am eu ca de mult am sarit granita cu acesti covrigei.
Toti cei care tin post si isi adorm constiinta cu idei de genul: "ce bun sunt, ce crestin nemaipomenit sunt pentru ca tin toate posturile ca la carte", insa nu ajung la performanta de a fi mai buni din firea lor si nu de frica pedepsei, acestia se muncesc in zadar.
Poate sa manance toata viata post, daca sufletul si inima lor nu se schimba spre a deveni - numai bunatate si nimic rautate -, acestia se muncesc fara folos.
Trebuie sa ajungem la intelegerea ca trebuie sa mancam doar ca sa traim, sa ne mentinem in viata (si aici intervine deosebirea in functie de starea de sanatate si de necesitatile individuale ale fiecaruia) fara a ne atasa din placere de nimic fie el si un fruct sau o lipie goala. Despre asta este vorba: dependenta de un anumit produs fie el si de post este lacomie a pantecelui. Pentru a te detasa de orice dependenta, de orice placere este intradevar nevoie de post. Insa postul trebuie sa vina din dorinta si intelegere nu din impunere si respectare habotnica.
Sa simt, sa vreau, sa imi doresc sa ma curat de aceasta inclinatie pacatoasa din dorinta de a deveni liber si curat sa ma pot apropia de Dumnezeu. Atunci nu e nevoie sa imi impuna duhovnicul sa tin post caci eu imi doresc din toata inima sa ma infranez si sa ma eliberez de orice inlantuire a pacatului. Daca nu exista aceasta simtire postul in sine nu este decat un regim alimentar si atat.
Legatura dintre duhovnic si fiecare dintre noi trebuie sa fie foarte buna. Duhovnicul trebuie sa te cunoasca si sa iti cunoasca firea. El nu trebuie sa impuna nimic nimanui ci sa incurajeze sa se paseasca pe calea cea buna usor , usor, facand pasi mici dar buni pe masura nivelului de intelegere a fiecaruia.
Am intalnit oameni foarte buni, caractere minunate insa care au ajuns sa respinga ortodoxia tocmai din cauza unor impuneri habotnice a unor reguli neintelese de catre ei. Si asta pentru ca nimeni nu le-a explicat ca nimic nu se impune in ortodoxie si ca toate trebuie sa vina treptat prin convingere si simtire. Rolul duhovnicului aici este foarte mare as spune chiar decisiv.
Pentru ca daca aici se da gres , omul se simte inregimentat si blocat in ceva ce nu intelege.
