Cand speranta si credinta din suflet dispar, nimic nu mai ramane. Fara acestea e greu sa obtii ceva in viata, indiferent de domeniu.

@AGabriela: Vreau să-ţi vând un pont, referitor la problema pe care o ridici.
Frica ne este cel mai mare duşman. Ce vreau să spun? Cu cât ne temem mai mult de un eşec, cu atât creşte probabilitatea să-l provocăm, paradoxal, noi înşine. Nu degeaba se spune „De ce ţi-e frică nu scapi”.
Şi, pentru că e vorba de un paradox, soluţia tot paradoxală este: trebuie să acţionăm ca şi cum l-am dori (eşecul). De exemplu: Ştiu că emoţiile mă fac să mă bâlbâi, prin urmare îmi e foarte frică să vorbesc în public. Soluţia: îmi propun să mă bâlbâi cât mai mult (nu voi reuşi). Sau: Mă tem că voi eşua în dorinţa mea (tot mai acută pe măsură ce vremea trece) de a-mi întemeia o familie, timpul trece în defavoarea mea, îmbătrânesc... Soluţia: Nici nu-mi pasă; mai mult: chiar vreau să fiu singur. În fond, poate asta e voia lui Dumnezeu cu viaţa mea; pentru ce să mă tem, agit, panichez? Facă-se voia Lui!
Atitudinea asta ar putea îndepărta tensiunea în care te afli şi care probabil te crispează, te lipseşte de relaxarea atât de necesară în relaţiile cu ceilalţi.

Incearca sa te dedici altor lucruri. Inscrie-te intr-o asociatie ca benevola, angajeaza-te in ceva in care crezi. Cred ca ajuta mult impotriva disperarii sa fii folositoare si iti distrage atentia de la aceste ganduri negre.
Mai bine gandeste-te ca atata timp cat est singura ai timp pentru astfel de lucruri, ai timp sa fii utila in alt mod, sa te imprietenesti cu persoane interesante, sa ajuti oameni, sa fii disponibila pentru cei care au nevoie de tine din afara familiei. Cand iti vei gasi persoana potrivita, daca vrea Dumnezeu, o sa fii fericita si utila in alt mod.

In fond, ceea ce ne face cu adevarat fericiti si impliniti este sa dam altora, sa ne daruim (am citit asta vodata chiar intr-un studiu psihologic care nu avea nimic de§a face cu religia).

Tu ai si avantajul ca stii foarte bine ca e mai bine sa fii singura decat cu un barbat egoist si superficial. Cele care nu au avut o astfel de experienta negativa poate o stiu cu mintea, dar cineva in inima lor parca tot le mai zice 'mai bine maritata cu oricine decat singura'.

Foarte interesant! O sa incerc sa-l aplic si eu in problemele mele de serviciu..

Se leaga si de ce scriam afdineauri: daca, fiind singure, ne instalam in singuratate, ne organizam viata cu tot felul de activitati, ca si cum vom ramane singure si in continuare, fare sa traim mereu in asteptare, ca intr-o gara de unde o sa vina in curand sa ne ia un tren fermecat, atunci mai degraba va veni pe neasteptate si acel tren.
De fapt, si la mine a fost asa.

Parerea mea este ca toti sunt la fel.Cand o sa intalnesc pe unul care face exceptia va anunt.Dar ma cam indoiesc, deoarece toti sunt cu 2 feţe(poate chiar mai multe) :)

nu, nu poate...viata aceasta nu este paradisul...paradisul ne asteapta in alta locatie.

asa este, un barbat credincios vede "frumoasa" acea fata care prin atitudinea ei arata credinta, blandete, bunatate, bun simt.

Omul alege DUmnezeu binecuvanteaza. Asta daca omul alege in conformitate cu standardele Sale. Si pt asta trebuie o relatie stransa intre om si Dumnezeu, ca omul sa stie pas cu pas planul Lui pt viata sa. Normal ca DUmnezeu are pentru fiecare un sot/o sotie. Sunt persoane facute sa fie singure si care nu au nevoie de asa ceva. Dumnezeu se ingrijeste la timpul potrivit de toate nevoile noastre. Dar daca nu stim sa ascultam, nu stim cand e acel "timp potrivit".

Nu conteaza cat de frumoasa esti...
 

Eu sunt o persoana frumoasa, cel putin asa spun mai toti oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul vietii despre mine. Am 1,76, un corp de model, par bogat si lung, etc. Pe deasupra am si un caracter placut si un suflet bun. Deci pot spune ca am fost inzestrata de Dumnezeu cu tot ceea ce trebuie pentru a atrage barbatii. Frumusetea insa nu iti ofera si garantia fericirii. Poti sa fii frumos/frumoasa de sa pici, daca partenerul/partenera, sotul/sotia langa care stai nu te apreciaza la adevarata ta valoare.
Pentru ca daca esti frumoasa, nu inseamna ca esti si unica! Aceasta am vazut-o pe propria mea piele! Sotul meu merge la Biserica, pretinde ca este un crestin adevarat si totusi chiar daca are o sotie frumoasa este mereu interesat de altceva. Vizioneaza pornografie, poze cu nuduri, se uita insistent dupa alte femei pe strada, ma compara pe mine cu alte femei facand comentarii in detrimentul meu etc. Normal ca mie nu-mi plac aceste lucruri si cred ca nu i-ar placea nici unei femei! Daca te-ai casatorit cu cineva si il iubesti astepti de la acea persoana sa fie la fel de implicata in relatie, dar de multe ori nu se intampla asta! Ma duc pe strada sau in alte locuri si ma abordeaza si complimenteaza barbati straini si ma simt in adancul sufletului meu foarte prost! As vrea sa primesc acele complimente de la sotul meu, nu de la niste necunoscuti! In plus eu sunt foarte draguta si tandra cu el, dar el este destul de rece. Cand i-am atras atentia ca nu este tandru, ca nu ma imbratiseaza a spus ca daca vreau tandrete de la el, sa cer. Va dati seama??? Pai daca un om te iubeste cred ca face acele gesturi instinctual, nu asteapta sa i le ceri tu! Dupa cum se comporta nu cred ma iubeste! Sunt o persoana credincioasa care frecventeaza Biserica, caci daca era alta in locul meu, cred ca il parasea demult! In concluzie, faptul ca esti frumoasa nu iti da garantia ca vei avea si o casnicie fericita! Sunt barbati si barbati...important este sa gasesti unul care sa te iubeasca si te aprecieze pentru ceea ce esti, indiferent cum arati: frumoasa sau mai putin frumoasa!

Este un pacat foarte mare si pasul decisiv catre adulter.