Vedeţi dv, pentru un ortodox, ca şi pentru un catolic, ar fi foarte neobişnuit să vorbească despre asemenea lucruri. În cercuri restrânse, da, dar nu în public. Nu "pe la colţuri". Poate că la calvini este practică comună, dar nu la noi. În plus, ar fi off-topic. Poate singura legătură cu topicul ar fi ceva de genul "un aspect al felului cum se manifestă dragostea pentru Dumnezeu în viaţa mea este studiindu-i învăţătura şi transmiţând mai departe ceea ce am primit".

Primo:Ar fi ceva neobisnuit sa tii lumina sub obroc.Nu am cerut confesiuni publice si nu am facut referiri la o anumita denominatie,nici cu privire la ea si nici din perspectiva ei.Am dorit doar sa inteleg ce inteleg oamenii prin acesta notiune,cum o aplica,la modul general nu prea au sfiala sa discute despre ea dar inteleg ca la momentul aplicarii personale,unde detalii poate nu mai sunt asa de comod de afirmat,este de dorit un fel de discretie.Multumesc oricum,nu-i o problema,o sa o tinem in continuare cu teoria pt ca este mai usor si practica ramine sa o judece Dumnezeu la fiecare.Stiti ce mi-a placut cel mai mult la dvs in postare?O alaturare pe care ortodocsii o resping si o indicare a persoanei pe sistem ,,fac cu ochiul sa se inteleaga si din avion". Secundo:Broscuta,meditez la cele scrise de tine.Multumesc pentru sfat,ai fi surprinsa profund ce fel de incercari am facut si cam cu ce imagine,proprie,m-am trezit fata-n fata.Asta este o alta discutie dar sfatul ramine ca unul cel putin interesant.

Mai aveam o intrebare,nu-i cazul sa se simta cineva obligat sa raspunda:care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?Chiar am citit o opinie extrem de interesanta pe acesta tema cu care am fost de acord si promit sa o postez daca cumva gasiti intrebarea interesanta.Are legatura cu prima intrebare.Va rog sa nu va inghesuiti,nu cumva sa se altereze imaginea publica la care tinem atat de mult,eu zic sa ne pastram raspunsurile pentru clipe cand ne trage-m una-n pifometru(vorba lu' Badea)confesional din fireasca perspectiva a unor implinitori discreti ai voii lui Dumnezeu.Glumesc,trageti pe rand ca sa nu se loveasca gloantele intre ele si nu cumva sa intre doua in aceiasi rana :)

Poate o intrebare interesanta ar fi: este posibil ca umanismul sa fi aparut datorita existentei crestinismului si mai ales a Jertfei Domnului facuta intregii omeniri?...

Aprob pozitiv, stimabile.

Motivul urii?
Care sa fie, daca nu dragostea de sine si atasamentele alea infantile (ale lor si ale noastre) toate, amenintate cu dezlipirea si durerile inerente?
Dar hai mai bine sa facem un excurs, pentru cateva clipe, in pustia egipteana, sa vedem ce mai zic moshii pe-acolo...:)

O întrebare foarte bună şi extrem de actuală pentru mulţi dintre noi. Fariseul este tipul de credincios care zace confortabil pe o tradiţie conscrată de prestigiul revelaţiei, a personalităţilor harismatice, a unui statu-quo religios care şi-a pierdut în timp vivacitatea şi trăieşte din amintiri sau în inerţia faptelor minunate ale altora, imaginându-şi că vrednicia acelora îi conferă o poziţie privilegiată în raport cu restul lumii.
Or Iisus n-a încetat o clipă să-i trezească din reveria lor autoflatantă.
În această situaţie, omul religios de tipul fariseului reacţionează violent, în virtutea instinctului de conservare, la o ameninţare care surpă din temelii sistemul securizant ilozoriu în care se simţea protejat de orice rău fizic sau metafizic şi nu numai atât, îl credea singurul în măsură să explice cum stă treaba cu adevărul şi mântuirea.

Din Vietile Sfintilor pe August, 27. Despre atasamente si altele...
 

Cuviosul Pimen (Cel Mare) era de neam egiptean. El, luind pe sapte frati al lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii.
Iar dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din dragoste fireasca catre fiii sai, s-a dus la dansii voind sa-i vada, dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor.
Si ducindu-se ea la biserica, astepta venirea lor.
Dar cand au venit ei la biserica si li s-a aratat ea lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrind in chilie, au incuiat usa. Iar ea apropiindu-se de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangind cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns.

Deci femeia plangind mult la usa chiliei lor, a auzit-o avva Anuvie, fratele lor cel mai mare, si intrind la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: "Ce sa facem cu batrana aceasta care plange si nu se duce de aici?"
Deci Pimen, sculindu-se si apropiindu-se de usa, a zis: "Batrano, pentru ce plangi?"
Iar ea, auzindu-i glasul si nevazindu-l, fiind usa inchisa, a zis: "Voiesc sa va vad pe voi, fiii mei. Au nu sunt eu maica voastra? Nu v-am alaptat pe voi la pieptul meu si nu v-am hranit? Iata acum, fiind la batranetile cele de pe urma, m-am tulburat mai mult auzind glasul tau si neputind sa te vad, deci as voi sa va vad mai nainte de a ma sfarsi."

Pimen i-a zis: "Aici voiesti sa ne vezi sau in veacul ce va sa fie?"

Ea a zis: "O, fiilor, daca aici nu va voi vedea, oare acolo va voi vedea?"

Pimen a zis: "Daca vei rabda cu marime de suflet sa nu ne vezi aici, acolo cu adevarat ne vei vedea, ca asa nadajduim noi spre iubirea de oameni a lui Dumnezeu."
Iar ea, auzind cele graite, a zis: "Daca, cu adevarat, va voi vedea acolo, atunci nu voiesc sa va mai vad aici!"

Apoi a plecat cu buna nadejde, bucurindu-se si voind ca mai bine sa-i vada in viata ce va sa fie, decat in aceasta viata vremelnica.

Stiti ce mi s-a intimplat azi dimineata?Dumnezeu a decis ca o zi sa spun doar ce gandesc.Un fel de ,,I can't lie" :) Prin urmare va urasc profund pt raspunsul dat intrucat pana la el ma credeam miezul desteptaciunii.Fac pariu ca nu sunt singuru cu acesta problema pe aici da sa vorbim in soapta si sa mergem pe varfuri sa nu se trezeasca...:) Acum este clar ca sunt un bou dar :) o sa va completez si eu,mai tarziu,pe trei studii de caz, ca sa zica lumea ca am zis si eu ceva notabil.PS:vroiam sa va spun ceva despre tipu cu ,,Dumnezeu a murit".Pe final a inebunit complet si isi semna corespondenta cu numele ,,Cel rastignit".Ioane te rog sa te abtii cu pilde din Pateric sau ceva similar.Pe cine ridica nivelul il extermin intrucat ne pune pe restu intr-o lumina proasta..zise fariseul din mine. Ne vedem mai tarziu dragi oameni fara solzi de piatra pe inima.

Da, asta este viziunea celor care trăiesc cu iluzia că toţi trebuie să fie la fel de simpli la minte, că toţi trebuie să trăim într-un kibbuţ mental, ideatic în care toţi să fim la acelaşi nivel şi nu carecumva unul să iasă din front că imediat intervin autorităţile inchizitoriale tartarugice. Dezvoltarea pe care a avut-o Patristica şi în general toată teologia creştină de după biserica primară este absolut naturală şi mai mult este absolut necesară pentru că şi minţile mai strălucite şi filozofii mai iscusiţi au nevoie şi au avut de prezentarea teologiei creştine într-un limbaj mult mai elaborat decât limbajul scrierilor biblie; ba mai mult chiar teologii creştini au simţit necesitatea dezvoltării discursului teologic pe baza dezvoltărilor din domeniul filozofic în general. Toată problema este că unii îşi închpuie că dacă ei nu sunt la nivelul unui Plotin, sau Kant, sau al altora, toţi trebuie să rămânem la nivelul lor şi nu carecumva creştinii să exploreze şi să se iniţieze în limbajul dezvoltat de unii filozofi. Iar acele învăţături care fi, chipurile, în plus sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată să concureze discursurile elaborate ale diferitelor sisteme filozofice, sisteme care, atâta timp cât nu li se oferă replică pe limba lor, au tendinţa de a acuza creştinismul de simplitate, prostie, ignoranţă şi aşa mai departe.

Ba mai mult divizările din interiorul creştinătăţii erau oarecum inevitabile, chiar apostolii ne anunţă cu privire la aceste lucruri. Divizările însă s-au făcut în sânul creştinătăţii nu atât de la folosirea unor noi termeni, neaflaţi în Bblie, ci de la duhul interpreţilor şi al interpretărilor lor în folosirea acelui limbaj care nu este neapărat de sorginte biblică. Altfel spus Arie nu era arian pentru că se folosea de un anumit limbaj filozofic, ci pentru că el era arian folosea limbajul filozofic / teologic într-o manieră eretică. Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată.

Iertati-mi indrazneala... consider relevante 3 studii de caz fariseu (iudeu): Nicodim, Iosif din Arimateea, Gamaliel.

Indraznesc sa (mai) supun atentiei si cazul "fariseiului desavarsit": Saul (care prin hristificare ESTE: Sfantul Pavel).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.