Eu nu mai cred toate povestile. Da cumanii aveau un Imperiu care se extindea de la stepele aride si pana in bogata vale a dunarii.

Cum puteau sa stapanesca acest teritoriu? Ca si alte popoare nomade erau si ei cateva sate. Probabil ca 10.000 de calareti.

Cand plecau sa prade, aveau multi morti. Nu datorita luptei, ci de boli, accidente, foamete. sa presupunem pana la nipru aveau 5% pierderi. De la nipru la bug alte 5%. De la bug la nistru si de la nistru la prut 5%. Pana la dunare alte 5%. In total ca 20%, la intoarcere din nou pierderi de 15-25%. Se intorceau in satele lor doar ca 55% pana la 60% (5500-6000 de calareti). Pe urma mai aveau de infruntat si alte triburi din stepa. Pentru a pornii din nu la vanatoare in tinuturile romane/basarabene aveau nevoie de 5 pana la 10 ani sa se refaca.

Cand atacau ei luau un drum si se intorceau probabil pe un alt drum. Nu puteau sa pieptene toata tara. de asemenea ei evitau armatele organisate de cnejii/voievozii locali. Nu ii interesa confruntarea deschisa ci numai prada.

Tactica lor de lupta era sa evite confruntarea si sa atace locuitorii/taranii/targovetii neinarmati. Dupa care dispareau repede.

Voievozii in intelepciunea lor i-au platit pentru a nu mai prada, dar si ca sa tina frontiera de vest. A fost foarte probabil o relatie de cooperare si nu de dominatie cumana in tarile romane.

Istoricii traseaza pur si simplu granite, coloreaza tarii care nu au existat. Sursele sunt unele documente scrise de anumite persoane care nu au parasit orasele/manastirile lor si au scris din auzite, povestite de alte persoane, care stiau de la anmiti negustori, si asa mai departe.

Tactica de lupta, atacul rapid si retragerea rapida pentru al disloca adversarul din pozitia lui, spre al nimicii era folosita si de basarabeni.

Tactica de lupta mentionata de dvs este in general specifica popoarelor nomade care,beneficiind de cavalerie usoara,era normal sa aplice tactica de a lovi si a se retrage in fata unor adversari superiori dpdv al dotarii armurii sau infanteriei.Cred ca exceptand pe huni,care aveau un fel de cavalerie ce folosea si sulita si sabia,marea majoritate a cumanilor,avand un arc composit,capabil sa strapunga zale,loveau si abia apoi atacau direct.Tactica este foarte veche,nu a fost inventata de ei,si romanii s-au lovit de asa ceva si nu au inteles din prima lectia.Va las spre analiza o comparatie in acest sens spre exemplificarea tacticii(desi mi-ar face o deosebita placere sa facem analize militare cred ca nu este locul potrivit)

,,Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului

.Arcul hun este asimetric, composit si reflex.A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni.Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv.

Arcul dacic era relizat din coarne ale animalelor, legat prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri.agetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0.8 - 0.9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 16-24 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta.La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i.e.n., cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice."

Va salut cu respect

Va multumesc pentru detaliile technice. Sunt impresionante. Dar cu arcul nu puteau navalitorii sa radieze/elimine un intreg popor.

Cea ce istoricii moderni vor sa ne invete, sa ne faca sa credem, navalitorii lasau in urma lor o tara de 230.000 km2 lipsita complet de oameni. In care dupa 200-500 de ani au venit alti, acestia s-au minunat ce tara mare , manoasa si lipsita complet de oameni. Hai sa ne asezam aici? sau poate mai la dreapta, sau poate mai la stanga?

Nici eu nu cred ca puteau elimina(chiar daca,conform unei legende,cei mai buni arcasi cumani puteau trage cu doua sageti simultan) un popor intreg doar cu arcul,ar fi fost o realizare istorica de care probabil am mai fi auzit pana acum :)

Cum anume credeti ca se poate determina religia unui individ prin analiza ADN? Sa inteleg ca unui ortodox care se converteste la religia islamica i se modifica ADN-ul?

Mă bucur nespus că ați pus această întrebare deosebit de ”inteligentă”!
Asta dovedește că astfel de ”studii academice” chiar au o ”piață” extrem de generoasă pe care o pot manipula cum vor EI, pentru că studiile lor(în funcție de interes) pot demonstra ORICE.
Care ”EI”?
EI, care ne consideră pe noi ceilalți... vite.

P.S. Un ofițer superior nazist spunea: ”Dacă repeți o minciună de mai multe ori, mulți vor ajunge să o creadă”.

Si totusi, lasand la o parte teoria conspiratiei, ce legatura este intre religie si ADN?

Reîntoarcerea barbarilor [răspuns la ideea prelevării de mostre ADN ale voievozilor români]

Acum 3 zile, pe 29 iunie 2012, de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, agenţiile de ştiri din România anunţau cu litere de-o şchioapă „momentul adevărului”: o echipă de cercetători prelevau mostre de ADN de la o serie de voievozi români aparţinând atât dinastiei medievale a Basarabilor, cât şi urmaşilor acesteia.

Scopul demersului, trâmbiţat de clica celor din mass-media, este cât se poate de onorabil: "Domne, să aflăm dacă erau români!"

Trebuie să recunoaştem că este o premieră mondială ca un neam, prin propriile instituţii de cultură, să treacă la interogaţii, întemeiate pe metode de măsurare rasiste, asupra propriilor conducători care le-au scris paginile unei istorii fabuloase la care cei de azi, atât de bicisnici, nu pot nici măcar visa.

La originea acţiunii stă activitatea de după 1989 a unor grupuri bine finanţate şi mediatizate care l-au folosit pe fostul „Legione Etrangere Francaise”, omul bun la toate, mercenarul ce îndruma prin Ciad, în anii 70, guverne marionete care serveau interese franceze, să re-scrie istoria României.

De ani de zile suntem hărţuiţi de Neagu Djuvara sau Daniel Barbu cu mereu aceleaşi teze. Nici un amănunt discutabil din istoria formării Ţării Româneşti nu le-a scăpat manipulatorilor de profesie. Orice cărămidă ce nu se potrivea întocmai, putea fi folosită pentru a şubrezi temelia. Aşa cum se exprima Gobbels, „o minciună spusă de 1000 de ori este tot o minciună, dar atunci când o spui de un milion de ori devine adevăr”, aşa şi bravii noştri „boieri ai minţii” şi profesori de ştiinţe politice, ajutaţi de mass-media, au tot insistat. Asupra a ce?

Despre întemeierea Ţării Româneşti, pe scurt

Spre deosebire de Moldova, despre întemeierea căreia atât sursele interne cât şi cele externe, în special maghiare sunt neechivoce când descriu o primă întemeiere statală sub Dragoş, controlat de coroana maghiară, pentru ca apoi Bogdan din Cuhea (Maramureş) să se elibereze de sub tutela Ungariei, iar urmaşii săi să creeze un stat independent, cu atribuţiile de rigoare (titulatură, monedă proprie, armată, cancelarie, graniţe stabile), despre momentul şi persoana aflată la originea întemeierii Ţării Româneşti izvoarele sunt neclare.

Astfel, se cunoaşte că Basarab I a învins la Posada Regatul Ungariei şi a obţinut independenţa statului. Rezonanţa turanică a numelui l-a făcut pe Iorga să se întrebe asupra originii etnice a întemeietorului, fără a putea tranşa o problemă oricum secundară. Fiindcă, indiferent de originea lui Basarab (pe tatăl său l-ar fi chemat Tihomir, nume de origine slavă, sau Thocomerius (origini cumane, turcice) acesta era bine integrat în societatea românească.

Precizăm că Basarab I, potrivit pomelnicelor de la Câmpulung și Râmnicu Vâlcea, a fost căsătorit cu Marghita, cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și Teodora, căsătorită cu țarul Bulgariei, Ivan Alexandru al Bulgariei.

În actele emise de Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, se face referire la Basarab I ca fiind „schismaticul şi necredinciosul nostru voievod”, termenul schismatic având înţelesul de „ortodox”.

Necropola de la biserica domnească de la Curtea de Argeş (amănunte aici) nu lasă urme de îndoială asupra dreptei credinţe a voievozilor depuşi întru adormire în acest lăcaş ortodox, un Saint-Denis românesc.

Cumani şi maghiari

Cumanii erau nomazi păgâni ce îşi aveau centrul la nordul Mării Negre şi Mării Caspice şi care controlau militar şi cnezatele şi voievodatele de la est şi sud de Carpaţi. Este plină istoria timpurie a ruşilor kieveni de referiri la poloveţii din nordul Mării Negre. Înfrânţi de tătari la Kalka, cumanii din vest se retrag în Ungaria, unde trec la catolicism (40.000 de corturi).
O parte mică dintre cumani, conduşi de Jonas, ajung în Bulgaria, iar urmaşii acestuia vor întemeia dinastia Terter (sau Tertereș), având o pronunţată identitate vreme de veacuri şi aparţinând clanului Terteroba.

Se observă uşor că problema cumană este una care îi priveşte îndeosebi pe maghiari. Regele Ungariei și-a luat din 1233 și titlu de rege al Cumaniei. Există o relaţie plină de solidarizări şi conflicte între maghiari şi cumani, a cărei istorie s-ar întinde pe sute de pagini. Pentru publicul din România este însă puţin cunoscut acest aspect, încât „misterioşii” cumani sunt repede conectaţi cu fapte cunoscute nouă (e firesc, aşa funcţionează logica umană, legi de ceea ce îţi este cunoscut). Ne întrebăm dacă denumiri precum Comana sau Vadul Cumanilor sau numele nu ştiu cărui boier nu sunt argumente pentru o etnogeneză cumano-română.

Dar istoria Ungariei este plină de cumani, fără a crea astfel de „probleme”. După primirea celor 40.000 de corturi (cca. 200.000 de cumani, un număr foarte mare atunci), Ungaria se vede confruntată cu următoarele probleme:

• Cumanii voiau să locuiască doar împreună şi nu risipiţi prin toată ţara
• Obişnuiţi cu traiul nomad, nu respectau proprietăţile şi culturile sedentarilor maghiari de la 1230.

Aşa se ajunge ca regele lor, Kuthan, să fie asasinat de nobili maghiari, iar cumanii să prade Ungaria drept răzbunare. Pentru repede doritorii de sinteze, este de observat că o simbioză dintre un popor nomad şi unul sedentar este foarte greu de realizat, inclusiv dacă au aceeaşi religie.
Ulterior, regele Béla al IV-lea, i-a colonizat pe cumani lângă Tisa, iar Ştefan, fiul lui Bela, se va căsători cu Elisabeta, fiica lui Kuthan, pentru a pecetlui împăcarea.

Fiul lui Ştefan şi al Elisabetei este cunoscut în istoria Ungariei ca fiind Ladislau al IV-lea Cumanul (Kun Laszlo în maghiară) pentru pronunţata sa identitate cumană. Se îmbrăca precum un cuman, se purta în consecinţă şi nu avea încredere decât în garda cumană şi în ostaşii cumani recrutaţi. Slab integrat, a fost excomunicat (era catolic de formă) şi ucis. Şi istoria cumanilor în Ungaria se poate urmări veacuri după aşezarea din secolul XIII.

Atenţie, încă îi regăseam pe cumani, având autonomie, în timpul împărătesei habsburgice Maria Tereza, la 1760!

continuare
 

Istorie şi manipulare
Şi totuşi. Plecând de la un amănunt minor, originea etnică a primului voievod al Ţării Româneşti, s-a reuşit crearea unei întregi teorii, cu vădite intenţii propagandistice. Care ar fi acestea:

1. Plecând de la posibila origine cumană a lui Basarab, Neagu Djuvara extinde şi concluzionează de aici că statul însuşi ar fi fost întemeiat de cumani, care cumani însă sunt extrem de discreţi la noi, nici o sursă nepomenindu-i. Urmele lăsate în limbă sunt nesemnificative, aşa încât N. Djuvara se vede nevoit să apeleze la tot felul de presupuneri şi asocieri forţate pentru a le găsi urma. Astfel, românii ar fi învăţat meşteşugul războiului de la cumani, uitând că „arcus – arc”, „sagitta – săgeată”, „scutum – scut”, „spatha – spadă” sunt pur latine! Chiar să presupunem că unele grupuri cumane ar fi rămas la noi, deşi nu obişnuiau, este extraordinară puterea de asimilare a românilor: Toate numele urmaşilor lui Basarab sunt pur româneşti, sunt înmormântaţi în biserici ortodoxe şi se îmbracă după moda creştină a timpului! În niciun document emis de cancelaria domnească nu se întrevăd urme ale unei influenţe cumane în limbă! Să nu uităm că Laszlo Kun al Ungariei a murit la 1290, adică e contemporan cu Tihomir şi posibil Basarab. Nici un document maghiar nu face referire la Basarab „Cumanul”, căruia i se spune schismaticul valah!

Chiar dacă tatăl lui Basarab ar fi fost cuman (nu este o ipoteză imposibilă), este de remarcat, repet, extraordinara putere de asimilare a românilor.

1. Deşi vorbeşte despre întemeierea statului, deseori Neagu Djuvara, în mod voit, extinde teoria şi asupra formării poporului, ceea ce este cu totul altceva. Mai exact, noi, românii, abia odată cu fuziunea avută cu poporul cuman suntem cei de azi, până atunci fiind „în curs de formare”. Cui foloseşte asta: maghiarilor, care ar fi găsit în Transilvania nu români, ci daco-români, încă neformaţi ca popor! Este plin internetul despre consideraţii asupra originii noastre cumane. O eventuală „dovedire” prin probe ADN a origii turcice a lui Vlaicu Vodă ar declanşa o isterie anti-identitară. Cuplată cu daco-mania în curs de desfăşurare, ar conduce la o puternică deterioarare identitară (pentru românii pentru care mai contează lucrurile astea).
2. Cumanii vestici au primit botezul catolic şi o vreme a funcţionat în zona Focşanilor o episcopie catolică a cumanilor, înainte ca aceştia să se refugieze în Ungaria, de teama tătarilor, care îi urmăreau după episodul Kalka. De aici se desprinde o altă teză, susţinută de ani de zile de profesorul de ştiinţe politice Daniel Barbu, cu argumente rizibile, precum inelul unui voievod din necropola de la Curtea de Argeş, care ar fi cu însemne catolice (probabil era cumpărat de la Buda) sau o ipotetică schimbare a numelui de către Nicolae Alexandru, şi anume că primii voievozi români din Ţara Românească erau catolici, potrivit analogiei erau cumani, deci erau catolici.

În final, poate că nu vor fi puţini cei care se vor întreba: şi de ce să se ascundă ceva, vă este cumva teamă de adevăr?


Pentru cei care se joacă de-a rasismul, nu am de spus decât atât: Domnilor, ce ar fi rău ca toată „pătura superpusă” din mass-media, inclusiv „intelectualii” lui Neagu Djuvara de la „22”, „Grupul pentru Dialog Social” şi „Dilema”, de la H.R. Patapievici, soţii Perjovschi, Andrei Pleşu, Rodica Culcer la Andrei Gheorghe, William Totok, Mircea Cărtărescu şi Mircea Toma, cei care decid pe cine traduc şi pe cine publică în ţara asta, sau ce ştire intră pe prompter şi care ştire nu intră, să le prelevăm mostre de ADN. Ca să ştim „dacă sunt români”. Atât. Doar să ştim.
Vă este cumva teamă de adevăr, domnilor?


(Teodor N.)

Teodor N. »
Deşi mă feresc de expresii tari, în cazul de faţă chiar avem de-a face cu propagandă ieftină.

În Ungaria, cuman însemna locuitor din sud-estul Ungariei. Kunság (Cumania) era spaţiu în care s-au stabilit triburile cumane prin îngãduinþã regalã în secolul al XIII-lea.
Apreciatul poet Ady Endre scria:

Poetul Pustei
(A Hortobágy poétája)

De neam cuman,fecior cu ochii mari,
De mii şi mii de doruri chinuit,
Pãzea cirezi de vite şi cutreiera
Maghiarul Hortobágy vestit.

I*-au înrobit duiosul suflet,
De sute de ori, amurguri şi miraje,
Dar neamuri de cirezi o frângeau
De*-i creştea în inimã vreo floare.

Avea mii de gânduri minunate,
Se gândea la vin, la femei, la moarte,
Menestrel ceresc s*-ar fi fãcut
Pe alt meleag, în orice altã parte.

Dar când îi vedea pe ciracii-n cioareci,
Murdari şi blegi, când ciurda o privea,
Îngropa îndatã melodiosul cânt
Şi murmura sudãlmi sau fluiera.

Ce înseamnă în română coman, expresia cea mai des întâlnită?
Mulţi consideră că ar fi de origine latină de la coma - creastă sau coamă. De aici şi comanac, comanace (comănace), acoperământul capului la călugării ortodocşi.

Cumanii se numeau pe ei inșiși kipceac dar e probabil ca românii să le fi spus cumani sau comani.
Anumite denumiri de locuri pot însemna "creastă", altele pot să evoce trecerea pe acolo a poporului cuman, care trebuie să fi făcut o impresie foarte puternică în rândul românilor, cu alaiul lor de corturi, căruţe, războinici cu familii, armăsari şi cirezi de vite care treceau spre Ungaria.

Dacă “Basarab infidelis Olacus noster”, cum îi spunea Carol Robert de Anjou,regele Ungariei, a fost urmaşul vreunei căpetenii cumane stabilite în Ţara Făgăraşului
asta nu schimbă cu nimic caracterul românesc al statului şi poporului.
NU se cunosc autonomii cumane la noi, nu se cunosc sate de cumani. Avem prin unele zone huţuli, sunt în Basarabia găgăuzi, urmaşii uzilor migratori, avem în deltă lipoveni dar nu cumani.

În legătură cu ce este lansată problema cumană?
O temă maghiară este transferată asupra istoriei noastre, în scopurile explicate în articol.

Mihai Ungheanu explica, în "De la Vlad Ţepeş la Dracula", dacă nu mă înşel, mecanismele prin care o temă bine cunoscută a imaginarului maghiar de secol XVI-XVII, "vampirismul", sadismul şi uciderea tinerelor fecioare de către Elisabeta de Bathory, o scelerată, este proiectată asupra românilor sub forma vampirismului lui "Dracula de Transilvania", prin care povestitile despre cruzimea domnitorului român de la 1462 se combină în mentalul occidental cu vampirismul şi practicile Elisabetei Bathory. Urmarea se cunoaşte: România înseamnă azi Dracula!

Aşa şi în cazul de faţă: cumanii sunt legaţi indisolubil de istoria românilor, deşi ei aparţin istoriei maghiare.

Mai grav este faptul că românii sunt extrem de uşor dispuşi a asculta şi crede poveşti ieftine.
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ist...arbarilor.html

Teoretic nici una (lasand deoparte speculatiile vibrationale). Practic poate avea legatura functie de interesele unora ori altora.
Acum, referitor la 'teoria lu' conspiratia', in cazul strict al Romanicii lu' noi, pai, nu'i bre o teorie, ii o stare de fapt. Videti Romanica lu '89 si Romanica lu' 2012...macar dinspre unghiu' lu' fabrica si uzina, auru' si hidroilectrica, avionu' si ilictronica, agricultura si vacili bre, si itcetira.:22: