catalin2 |
31.12.2011 15:10:36 |
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
(Post 419145)
Adevărat. Minuni există. Sunt semne de la Dumnezeu, însă tot pentru cei dispuși să creadă. Ele nu constituie dovezi.
Credința nu trebuie să se întemeieze pe minuni, ci pe Hristos cel înviat. Nu cumva să ne situăm și noi între cei certați de Domnul: „Neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul lui Iona profetul.” (Matei 12, 39)
Dacă Dumnezeu ar vrea să ne aducă dovezi, ele ar fi incontestabile, dincolo de orice tăgadă. Însă ar anula credința și libertatea de a alege singuri între bine și rău, între întuneric și lumină; între viață și moarte.
Iar libertatea e atribut dumnezeiesc, care ține de chipul pe care L-a sădit în noi. Fără ea n-am mai fi oameni.
|
E adevarat ce spui, in minuni or sa creada cei ce sunt pregatiti sa creada. La fel a fost si pe timpul lui Iisus, unii au crezut, unii nu. Insa sunt date ca sa arate adevarul, la fel cum a fost pe timul sf. Ilie. Adevarul nu depinde de ce crede fiecare, e obiectiv. Unii cred, unii nu cred orice s-ar intampla. dara sta nu inseamna ca minunile nu adeveresc adevarul si intaresc credinta. Sunt de toate in crestinism, inclusiv minuni, fara minuni ar fi doar o filozofie omeneasca. Intotdeauna au fost si minuni, atat cat au fost necesare pentru adeverirea adevarului si intarirea credintei. Minuni mai mici sunt si viata, lucrurile ce ni se par firesti, dar si cele supranaturale. De toate trebuie sa fie.
|