Si totusi si aceasta observatie pe care o faceti este o judecata asupra aproapelui.Este posibil sa fiti si dumneavoastra incoltita de mandrie cand va impartasiti.

Cel mai bine in Biserica,dupa cum spun unii Parinti ,este sa stam cu ochii inchisi si sa ne rugam.

Cel mai greu este sa sesizam cum ne inseala pe noi diavolul,caci pentru ceilalti avem ochi de "expert".

Iertare daca v-am suparat. Nu asta a fost intentia mea. Dar , va spun sincer ca sunteti aproape de ortodoxie cel putin din aceste postari ale dvs. Citeam nu de mult, un jurnalist fost catolic care a trecut la ortodoxie, pentru ca a simtit ca desi era nascut in familie traditional catolica a simtit si gandit ortodox.

Eu cred ca pentru unii si acum aceste cuvinte ar fi spre rodire intru faptuire buna, dar pe altii iar sminti. Nu-i poti da celui cu "dinti de lapte" o asa invatatura, ii faci mai mult rau decat bine. De aceea sunt de parere ca nu toti s-ar scandaliza. Si mai e ceva, cei care rostesc aceste cuvinte, trebuie sa fie asemeni lui Hristos, straini pacatului.

Granita dintre judecarea aproapelui si constatarea unei stari in care se afla aproapele este tare sensibila. Si fina. Este o problema importanta. ca de asta depinde pacatul judecarii aproapelui. Acu una este sa vezi pe cineva cazut intr-un pacat si alta e sa il certi si sa il judeci. Ca pacatele oamenilor le vedem, destule in jurul nostru. dupa cum vedem si pacate la noi insine. Vedeti dvs. eu nu l-am certat de domnul, ci m-am uitat repede la mine cum sunt, nici macar nu l-am intrebat ceva. Ci mi-am vazut de mine.
Am mai spus-o si o repet. Vedem un om cazut in patima betie de exemplu. Il vedem , e evident, acum daca vedem asta nu inseamna ca l-am judecat. dar omul care gandeste asa tot din mandrie gandeste asa: ce te uiti la mine, nu te vezi pe tine?
Mandria asta bat-o vina are radacini adanci.

Spre surprinderea mea am constatat, cel puţiin în cazul unui preot, că oamenii nu se depărtează deloc de el pentru că e aspru. Aş zice că din contră, simt că e un păstor bun, iar biserica lui e arhiplină şi la spovedanie nu face faţă.

Adevarata smerenie inseamna ,daca vezi un om beat,sa crezi ca esti mai jos decat acela.

Cand ati vazut ca acel om se impartaseste cu mandrie,reactia corecta ar fi fost,eu sunt mai mandra decat acel om,el se impartaseste iar eu nu etc.
Aceasta este logica buna.

Cel dintai dintre pacatosi sunt eu.

Fiecare cu pacatele sale.
Acu un om pune in balanta pacatul betiei, altul pune pacatul maniei de exemplu.
Dar cum toti suntem pacatosi si purtam cate un pacat, care este totusi atitudinea corecta fata de aproapele care greseste tinand cont ca sfintii parinti ne invata ca daca vedem ca cineva greseste sa ii spunem si sa il ajutam ca sa nu ne facem partasi greselii lui.
Mai ales ca toti suntem oglinda celuilalt. Nu e nimeni fara de pacat asadar nimeni nu ar avea voie sa spuna nimic de nimeni si deci nu ar mai exista nici corectarea prin aproapele nostru si invatarea unul de la celalalt.
Ca daca cineva spune cuiva : nu mai bea, el iti raspunde: tu vorbesti care te-ai certat cu vecinul ? si asa mai departe si vom ramane cu totii pacatosi si mandri.
mare iscoditor si smecher aghiuta asta.

Acu stiu, sa spunem cu blandete, sa fim noi exemplu. In cazul dat de mine, stiindu-ma si eu cu pacate, chiar daca am vazut pe acela impartasindu-se cu mandrie eu mi-am vazut de pacatele mele spunand: Doamne tu stii, fiecare are pacatele sale.

Eu cred ca nu e cazul sa ne smintim la vederea pacatelor celuilalt.

Am citit cum Parintele Paisie Aghioratul invata oamenii si le spunea: nu faceti asta, sau am vazut ca mai nou oamenii fac asta; deci dupa parerea multora parintele judeca oamenii? Ei trebuie sa fie exemplul nostru in calea spre mantuire.

Daca aproapele greseste ,nu trebuie sa te simti obligat sa il "indrepti" .Trebuie sa te osandesti pe tine mai mult,ca sa eviti judecata.

Cei care pot indrepta pe altii ,se numesc sfinti,si cred ca majoritatea dintre noi nu am ajuns in acest stadiu.

Sfantul Pavel spune sa ii indreptam pe cei care gresesc cu duhul blandetii "avand grija sa nu cazi si tu in ispita"
Bineinteles ,daca cineva este mandru nu cred ca avem noi caderea sa ii dezvaluim asta ,dar in anumite privinte putem indrepta pe cei din jur ,nu neaparat pe cei duhovnicesti ,dar cu duhul blandetii.
Din pacate anumite defecte ,neajunsuri de care suferim ne sunt descoperite de altii .Si noi , la randul nostru putem sa spunem unei persoane apropiate daca a gresit cu ceva.

Nu cred ca asa e bine.Cand spunem cuiva ca a gresit,ne transformam in judecatori o data,si apoi ne inaltam pe noi insine ca suntem mai buni ca cel pe care il indreptam.

Noi putem indrepta pe altii intr-un singur fel: Daca cineva se va folosi de faptele noastre,nu de gura noastra.

Acest lucru face si acest forum oarecum inutil,lucru sesizat de multi dintre noi.Insa altii au avut puterea sa se retraga.