Ana-Maria N |
02.03.2011 16:37:34 |
Calea catre Hristos -Ellen G. White
Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumarate dovezi ale iubirii Sale din ceruri si de pe pamant. El a cautat sa ni Se descopere prin lucrurile din natura si prin cele mai profunde si gingase legaturi omenesti pe care inimile noastre le pot cunoaste. Vrajmasul a tot binele a orbit mintea oamenilor, asa incat ei privesc spre Dumnezeu cu teama, inchipuindu-si-L ca fiind sever și neiertator. Satana a determinat pe oameni sa considere pe Dumnezeu ca fiind o fiinta al carei atribut principal este judecata severa, unul care este un judecator aspru, un creditor brutal si neinduplecat. El a infatisat pe Creator ca pe unul care pandeste cu multa atentie ca sa poata observa greselile si pacatele oamenilor si sa poata aduce asupra lor judecatile cerului. Insa pentru a indeparta aceasta umbra intunecata si pentru a descoperi lumii iubirea nemarginita a lui Dumnezeu, Hristos a venit sa traiasca printre oameni.
Descriind scopul misiunii Sale aici, pe pamant, Domnul Hristos spunea: " M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea si orbilor capatarea vederii sa dau drumul celor apasati'’ (Luca 4,18). Aceasta a fost lucrarea Sa. El umbla din loc in loc, facand bine si vindecand pe toti cei ce erau apasati de diavolul. Erau sate intregi unde in nici o casa nu se mai auzea vreun geamat datorat bolii, pentru ca Domnul Hristos trecuse prin ele si vindecase toate suferintele. Lucrarea Sa dadea marturie despre misiunea Sa divina. Dragostea, mila si compasiunea erau manifestate in fiecare act al vietii Sale, inima Sa se deschidea cu multa simpatie fiilor oamenilor.
El a luat asupra Sa natura omeneasca, pentru ca in acest fel sa poata satisface mai bine nevoile omului. Oamenii cei mai saraci si cei mai umili nu se temeau sa se apropie de El. Chiar si copilasii erau atrasi de El. Acestia simteau o placere deosebita sa stea pe genunchii Sai si sa priveasca fata Sa expresiva, blanda si iubitoare.
Domnul Hristos nu ascundea adevarul, dar totdeauna il rostea cu iubire. In legaturile Sale cu oamenii, El dadea pe fata cel mai atent tact si o atentie profunda si plina de bunatate. El n-a fost niciodata nepoliticos si n-a rostit nici un cuvant aspru, nefolositor. N-a pricinuit niciodata unui suflet sensibil o durere inutila. Domnul Hristos nu critica slabiciunea omeneasca. El a rostit adevarul, dar totdeauna l-a rostit cu iubire. A denuntat fatarnicia, necredinta si nedreptatea, dar lacrimile se simteau in vocea Lui atunci cand rostea mustrarile Sale taioase.
Domnul Hristos a trait, a suferit si a murit pentru rascumpararea noastra. El a devenit "om al durerii", pentru ca noi sa putem fi partasi de bucuria vesnica. Domnul Dumnezeu a ingaduit ca Fiul Sau iubit, plin de har si adevar sa vina dintr-o lume de nedescrisa slava intr-o lume manjita si poluata de pacat si intunecata de umbra mortii si blestemului. El I-a ingaduit sa paraseasca sanul iubirii Sale si adorarea ingerilor spre a suferi rusinea, insulta, umilinta, ura si moartea. "Pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti" (Isaia 53,5). Priviti-L in pustie, in Ghetsemani, pe cruce! Fiul fara prihana al lui Dumnezeu a luat asupra Sa povara pacatului. El, care era una cu Dumnezeu Tatal, a ajuns sa simta in sufletul Sau teribila despartire pe care pacatul o aduce intre Dumnezeu si om. Acest fapt a smuls de pe buzele Sale strigatul plin de durere: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27,46). Povara zdrobitoare a pacatului, constienta teribilei lui grozavii, a despartirii pacatosului de Dumnezeu : acestea au fost cele ce au zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu.
Dar acest mare sacrificiu n-a fost facut pentru a trezi in inima Tatalui iubire fata de pacatos si nici pentru a-L determina sa fie binevoitor a-l mantui. O, nu! "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu" (Ioan 3,16). Tatal nu ne iubeste ca urmare a marii Sale jertfe aduse pentru noi, ci El a adus aceasta jertfa pentru ca ne iubeste.
Viata Sa a fost o viata de renuntare de sine si de o atenta purtare de grija pentru altii. Orice suflet era pretios inaintea Sa. Vedea in toti oamenii suflete cazute in pacat, pentru mantuirea carora El venise. Acesta este caracterul Domnului Hristos, asa cum este descoperit in viata Sa.
|