Sfantul Vasile cel Mare
 

Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre orbita planetei Pamant, pe care o numeste "putere de sustine" spuncand clar ca nu este nicidecum un "stalp material". Orbita Pamantului este explicata foarte clar abia in secolul XX de Teoria Relativitatii, confirmand invatatura Sfantului.

Sa luam aminte:

" ... dacă uneori auzi în psalmi spunându-se: „Eu am întărit stâlpii lui” , gândeşte-te că psalmistul a numit „stâlpi” puterea care susţine Pământul.

... Când pământul este atât de întins şi mare, cum ar fi putut soarele să-l lumineze în întregime, într-o clipită de vreme, dacă luminătorul acesta n-ar slobozi lumina din rotocolul său cel mare? Aici uită-mi-te la înţelepciunea Marelui Meşter, că la atâta distanţă de noi i-a dat soarelui căldura măsurată. Are atâta căldură, încât să nu ardă nici peste măsură pământul, dar nici din lipsa de căldură să-l îngheţe şi să-l lase fără rod.

... Să nu masori luna cu ochiul, ci cu mintea, care este cu mult mai precisă decât ochiul pentru descoperirea adevărului.

... Basme vrednice de râs au fost răspândite de babele cărora le place băutura şi care pălăvrăgesc pretutindenea că luna, prin puterea unor vrăji, îşi părăseşte locul şi se pogoară spre Pământ.

... Cel care ne-a dăruit minte să cunoaştem marea înţelepciune a Creatorului din cele mai mici creaţii ale zidirii Lui, să ne dea putere să dobândim idei mai înalte despre Ziditor din creaţiile Lui mari..." Sfantul Vasile cel Mare - Omilii la Hexaimeron

http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/SfVasile.html

Sfantul Vasile cel Mare
 

Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre relativitatea spatiului in cuvantara sa despre "marime". Relativitatea spatiului (pe care din nefericire putin o inteleg) a fost demonstrata de Isaac Newton abia in sec al XVII-lea. Teoria Relativitatii (sec XX) a artat ca timpul nu este independent de spatiu deci si timpul este relativ, doar viteza luminii este constanta in univers (din nefericire si mai putini oameni inteleg aceasta).

Sfantul Vasile cel Mare subliniaza ca soarele nu este decat o stea de marime medie, ca multe alte stele din univers, lucru confirmat de Modelul cosmogonic Big-Bang.

Sa luam aminte...

"Cuvântul „mare” are când o însemnare absolută - ca atunci când spunem: mare este cerul, mare este pământul, mare este marea -, când o însemnare relativă, şi aceasta în cele mai multe cazuri - ca atunci când spunem: calul este mare, boul este mare; mărimea lor nu stă în volumul mare al trupului lor, ci în raport cu animalele la fel cu aceste animale, de la care iau mărturie pentru mărimea lor. Cum să înţelegem, dar, această noţiune de „mare”? în care din cele două sensuri: cel absolut sau cel relativ?

...(Luminatorii soarele si luna) Nu sunt mari pentru că sunt mai mari decât stelele mai mici, ci pentru că lumina revărsată de ei se întinde pe o atât de mare suprafaţă, încât e îndestulătoare să lumineze şi cerul şi văzduhul, împreună cu tot pământul şi marea. În orice parte a cerului s-ar găsi aceşti luminători - şi când răsar şi când apun şi când sunt la mijlocul cerului -, se arată la fel oamenilor de pretutindeni: aceasta e dovada clară a covârşitoarei lor mărimi, pentru că din nici un loc de pe întinsul pământului nu par mai mari sau mai mici.

Obiectele care stau departe de noi le vedem mai mici; şi cu cât ne apropiem de ele cu atât descoperim mai bine mărimea lor. Faţă de soare, nimeni nu este nici mai aproape, nici mai departe, ci distanţa este la fel pentru cei care locuiesc pământul, în orice parte s-ar găsi. Dovadă este că şi indienii, şi britanicii văd soarele la fel; nici celor care locuiesc în părţile de răsărit nu li se arată că soarele îşi micşorează mărimea lui când apune şi nici celor ce locuiesc în părţile de apus nu li se arată mai mic atunci când răsare; şi nici când este la mijlocul cerului nu-şi schimbă înfăţişarea în mai mare sau mai mic." Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/SfVasile.html

Cine are urechi de auzit sa auda, cine are ochi de vazut sa vada si cu inima sa inteleaga Adevarul intru Duhul Sfant.

Doamne ajuta.

Dragă Eugen7,

Sf. Vasile Cel Mare nu vorbea despre teoria relativităţii sau despre modelele planetare şi cosmice şi nu vorbea despre mişcările pământului ca glob căci nu există nici un glob, pământul nu e rotund ci în psalmi se vorbea despre Cuvântul lui Dumnezeu pe care şade pământul ca pe nişte stâlpi, şi doar Domnul îi pune graniţe de ape pământului, stâlpii fiind credincioşii pentru care nu trimite potop după potop ca pe vremea Lui Noe...


Voi numai nu vreţi să pricepeţi că la început a fost doar o bilă de apă limpede, toată creaţia văzută, fără pic de lumină, căci de aceea spune că întunericul era deasupra genunii, a prăpastiei, a adâncului, a genului a uniunii, deci nu exista decât numai apă limpede şi cristalină plină de o beznă totală căci nu exista nici pic de Lumină în bilă şi Duhul lui Dumnezeu se plimba pe deasupra sferei, în partea de sus, deci nu era relativ ci exista un sus, se plimba Cuvântul pe deasupra apelor şi zicând Cuvântul în apa cristalină, aceasta a luminat de sus până în mijlocul ei, în mijlocul sferei, deci nici urmă de alt material, nu exista decât apă care nu se aduna nicăieri, nu curgea nicăieri, şi care luase foc pe traiectoria Cuvântului exprimat de Dumnezeu, traiectorie descrisă mai sus şi pe acolo apa lumina, deci apa lumina de sus până în centru.

Apoi a despărţit apele de ape, prin Cuvânt, din mijlocul lor şi ceea ce numim noi PĂMÂNT a fost născut de apele de sub cer care ascultând au dat naştere uscatului care a apărut după ce apele s-au scurs nu ca la potop după ce au acoperit în prealabil pământul ci acum s-au scurs după ce au dat naştere pământului care nu exsita deloc din moment ce din ape a ieşit, şi aşa a apărut uscatul, căci apele de sub Cer s-au adunat formând mările, iar cele de sus nu s-au adunat ci şi acum sunt în ape Cer. Pământul este practic copilul apei căci din ape a ieşit.

Deci jumătatea de jos, de sub Cer, e formată din mări şi pământ şi jumătatea de sus din stele şi apă care nu se adună, iar pe mijloc merg soarele şi luna, pe mijlocul Cerului.

Atât de mică este creaţia şi ea e finită. Iar într-o creaţie finită nu avem drepte infinite ci drepte de lungime finită în care originea şi capătul se suprapun. Deci mergi pe ea tot înainte şi cu toate astea nu poţi depăşi lungimea maximă a ei ci mereu treci prin locurile prin care ai mai fost. Văzutele, dar mai există şi nevăzutele, Raiul şi Cerurile, iadul şi chinurile.

Prostiile pe care vi le bagă ştiinţificii în cap provin din faptul că ei nu şi-au putut închipui finitul ci doar infinitul pornind de la geometria lui Euclid, care a născocit dreapta infinită şi punctul de dimensiune zero. Adică o minciună. Căci ei nu au priceput finitul decât raportându-se la închipuirea infinitului în loc să se raporteze la Dumnezeu cel care nu poate fi închipuit şi idolizat decât El este arătat prin Fiul, prin care toate s-au făcut în Duhul Sfânt.

Deci e simplu, o bilă de apă, luminată de sus până la mijloc şi apoi despărţindu-se din mijloc până acolo încât îl cuprinde pe cubul cel nevăzut, Tăria, şi apoi apele de sub cub, Cer, se strâng şi dau naştere uscatului care din pricina că ele se strâng se arată deasupra apelor, şi se usucă de la căldura soarelui după ce sunt puşi pe boltă Luminătorii şi uscatul este numit pământ. Deci nu există nici un glob de pământ şi nici o planetă şi nimic... ci Luna şi Soarele sunt din apă şi foc mergând pe mijlocul cubului lovindu-se de laturile nevăzute şi îşi schimbă direcţia luminând şi încălzind pământul care şi el conţine foc, lavă şi ape fierbinţi, ici colo, şi nu în centru că nu e glob, ci e ca un vas rotund de apă din care a ieşit pământul... dar dincolo de vas nu e nimic creat deci chiar dacă mergi tot în jos nu poţi ajunge unde nu e nimic creat ci dai de pâmânt şi apoi apă şi nu scapi de efectele creţiei finite, mergi la nesfârşit în jos şi tot sub cub ieşi, sub Cer.

Totul se înţelege clar şi exact din Cuvântul Scripturii, iar dacă ai fericirea să fii dăruit de sus cu un pic de Har... din mila Domnului şi nu pentru faptele omului... atunci simţi şi vezi cum e şi se leagă... de parcă le vezi aievea, parcă vezi cubul cel nevăzut ce cuprindea bila de apă limpede şi plină de beznă şi apa nu atingea marginile cubului şi nu curdgea nicăiri, Cerul şi Pământul apărut dintr'unceput din Dumnezeu, deci îţi poţi da seama că tu eşti ca o muscă într-un balon frumos tocmit. Dar dincolo de balon nu e nimic fiindcă nu e creat, deci nici nu-ţi poţi închipui nimic, nu ai ce vedea, decât dacă ajungi să vezi cu ochii credinţei duhovniceşti abea atunci îţi dă Domnul să vezi şi cele nevăzute, abea atunci ai să vezi Raiul cu Cerurile precum şi iadul cu chinurile.

Si citatul asta nu l-am mai comentat de vreo doua ori? Nu v-am spus ca Sfantul Ioan Damaschin se refera la perioada de dinainte de facerea lumii, cand bineinteles ca nu exista timp. Sfantul Ioan nu se refera la Facere aici. Iata si tot capitolul: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...eac-80040.html
Iata ce scrie Sfantul Ioan in capitolul VII: "Asadar Dumnezeu a facut lumina la inceput, adica in prima zi." "N-a fost numita intai noaptea, ci ziua, pentru aceea intai este ziua si pe urma noaptea si noaptea urmeaza zilei. Iar de la inceputul zilei pana la ziua cealalta este o zi si o noapte."
"Asadar in cele trei zile, la porunca dumnezeiasca, raspandindu-se si adunandu-se lumina, s-a facut ziua si noaptea, in a patra zi a facut Dumnezeu luminatorul cel mare, adica soarele ca sa conduca si sa stapaneasca ziua."
Ati vazut ca nu se contrazic deloc sfintii, toti au aceeasi parere?

In pasajul dat de dvs. scrie despre altceva. "Acela a facut veacurile care exista inainte de veacuri." Iar pasajul complet este: "Inainte de intemeierea lumii, cand nu era soare care sa desparta ziua de noapte, nu era un veac care sa se poata masura, ci un fel de miscare si interval de timp care mergea impreuna cu cele vesnice." "Si potrivit acestei conceptii este un singur veac. Pentru aceea Dumnezeu se nume ste si vesnic, dar si mai inainte de vesnicie, caci El a facut insusi veacul. Numai Dumnezeu, fiind fara inceput, este facatorul tuturora, al veacurilor si al tuturor existentelor."
Dvs. ati luat doar citatul din context, aici e clar ca vorbeste de timpul de dinainte de formarea lumii, nu de cele trei zile dinaintea crearii soarelui.
Eu link-ul vi l-am dat deja, acum doar am reluat (si cred ca e a treia oara).

Restul citatelor nu au nicio legatura cu ceea ce discutam, eu am dat clar unde vorbeste de facere.
Bineinteles, nu trebuie sa credem orbeste orice fantezie pe care o mai nascocesc unii spunand ca e stiinta. Cititi si polemicile legate de teoria relativitatii, disputa cu Lorentz, etc.
In concluzie aceasta e ceea ce sustine ortodoxia. daca dvs. aveti alte pareri sunt pareri proprii. Nu stiu cine poate spune ca e mai mare decat sfintii sa talcuiasca mai bine Sfanta Scriptura. Eu nu.

De mult ma gandeam si eu la energiile necreate in versetul doi.. Energia asta necreata a lui Dumnezeu a declansat actul creator al lumii vazute.. Asta dupa ce a creat materia primordiala.. Si din aceste energii necreate ale lui Dumnezeu, Dumnezeu a creat mai intai lumina si mai apoi Universul, pamantul si legile lui.. Posibil ca Universul sa fi fost creat primul, fiind intruchipat de intunericul din versetul 2.. Adica materia neagra din Univers.. Asta ca sa stau cat mai aproape de sensul literar al cuvintelor.. Apoi lumina si odata cu lumina au aparut si celelalte elemente (apa,aer).. Apoi a despartit apa de pe pamant de cea din Univers.. A facut sa se arate Uscatul Pamantului.. A creat Soarele, Luna, Stelele.. Si asa mai departe.. In Facere 2 se spune "aceasta este istoria cerurilor si a pamantului in ziua cand au fost facute".. Deci ceruri nu numai cer.. Si in ceruri intra si Universul din cate stiu eu.. Asa ca Universul a fost facut primul din cele vazute...

un articol interesant : http://www.godandscience.org/apologe...ebible-ro.html

Energiile necreate se refera la harului Duhului Sfant in teologia Sfantului Grigorie Palama. Duhul Sfant este vesnic.

creatia este facuta din nimic. O spune foarte clar Sfanta Scriptura. Inainte de creatie era doar Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Creatia este in Dumnezeu (nu spatio-temporal) ci cauzal "caci in EL traim si ne miscam si suntem" (Fapte 17,28)

Dumnezeu ”a zidit lumea din nimic”[Solomon 11,17] şi trebuie să “înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd”[Evrei 11,3]

Energiile necreate: harul.. am redus totul la un singur element.. energiile necreate ale lui Dumnezeu nu sunt doar har, e har , lumina , putere , frumusete, bunatate , dreptate , s.a.m.d.. Creatia este facuta din nimic, asa spune Scriptura.. Daca Cerul din versetul 1 e lumea nevazuta si pamantul lumea materiala, materia atunci in materia asta poate intra si Universul care e gol si care mai apoi e completat...

din nefericire nu intelegeti corect nici doctrina crestin-ortodoxa si nici stiintele de baza. Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti se studiaza cu atentie.

ca sa clarificam un pic situatia asta penibila, raspundeti va rog (argumentat evident) la cateva interbari foarte simple:

1. Pamantul se afla in centrul universului?
2. Pamantul determina soarele sa se invarte in jurul lui? sau soarele determina Pamantul sa se invarta in jurul sau? DE CE?
3. care este forma Pamantului?
4. cat de mare este Pamantul in comparatie cu Soarele, dar in comparatie cu Luna?
5. de pe Pamant putem vedea mai mult decat jumatate din suprafata Lunii? DE CE?
6. lumina care vine de la Soare ajunge la Pamant instantaneu? DE CE?
7. caldura vine de la Soare pe Pamant instantaneu? (explicati si modul in care ajunge caldura de la soare la Pamant).

Doamne ajuta.

Energiile necreate tin de dumnezeire dar sunt mijlocul prin care Dumnezeu
coboara la noi si lucreaza. Ele sunt diferite de energiile lumii sau lumina
naturala, iar acestea din urma nu provin DIN primele ci PRIN energiile necreate
Dumnezeu lucreaza cele create. Deci PRIN ele, nu DIN ele, pentru ca, asa
cum spune si Eugen7, lumea a fost creata din nimic. Intunericul, din ce am
citit eu, nu semnifica materia neagra din univers, ci faptul ca universul in acel
moment (versetul 2) nu era inca tocmit, adica exista doar, hai sa-i spunem asa,
o "matrice" a viitorului univers, simbolizata sau metaforizata prin acea apa.
Aceasta "matrice" fiind fara de forma era intr-un stadiu intermediar intre fiinta
si nefiinta. Ea trece de la nefiinta la fiinta sau de la intuneric la lumina, adica
"matricea" care se afla in intuneric, netocmita, devine lumina si primeste legi.
De aceea Dumnezeu specifica a fost seara si a fost dimineata. Dar daca lumina
inca nu exista cum a fost atunci seara si dimineata? Asta inseamna ca pentru
prima lucrare, cea a luminii sau energiei materiale, seara si dimineata au alt
sens si anume cel de nefiinta (seara) si cel de fiinta (dimineata). Trecerea
aceasta de la nefiinta la fiinta nu stim cate ore, milenii sau miliarde de ani
pamantesti a durat si nici nu conteaza, ceea ce e important pentru noi nu
este CUM si in CAT timp pamantean a facut Dumnezeu lucrarile Sale, ci e cu
mult mai important CINE, CE si DE CE a facut ceea ce a facut. Si tocmai asta
ne spune Biblia. CUM si in CAT timp sunt prezumtii facute de unii Sfinti Parinti,
dar nu exista o parere unanima cu privire la aceste aspecte si de aceea nici nu
apar in dogme. Asa cum si pentru Iad sunt unii Sf. Parinti care il recepteaza
intr-un fel, foarte real si infricosator, iar altii Sf. Parinti cum e Sf. Isaac Sirul,
care il vede ca pe un loc unde cei nemantuiti simt dragostea lui Dumnezeu ca
pe un foc ce-i arde vesnic, sau altii care spun ca suferinta e data de departarea
de Dumnezeu. Nici acestea nu sunt dogme.
Nu cred ca se apara Ortodoxia tinand cu dintii de interpretarea literara a facerii,
chiar daca sunt, intr-adevar, unii Parinti care au facut-o. Ortodoxia s-a cladit
pe consens nu pe impunerea unor interpretari ale unui anumit numar de Parinti.
Har, smerenie si jertfa de sine.