Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 652730)
Ce parere ai despre asta? Daca tot vorbesti de logica, cum argumentezi ca viata celor 10.000 e mai importanta decat a celor 2.500.000 ?
|
Niciodată n-aș putea scoate enormitatea asta, că viața unui om e mai importantă decât a altuia. Tot pe același considerent, a spune că cele două milioane și jumătate de vieți trec sub tăcere restul tragediilor (care au avut urmări directe și în viața copiilor) e la fel de inuman. Dezvolt mai jos.
Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 652730)
Concret, din statistici care poti sa le gasesti si pe Internet, decretul lui Ceausescu a salvat viata la 2.500.000 copii dar au murit cca. 10.000 de femei care dintr-un motiv sau altul au refuzat sa fie mame.
|
În primul rând, 10.000 nu e cu circa, ci sunt datele înregistrate. Cel mai probabil în realitate au fost mult mai multe, pentru că fenomenul a scăpat de sub control.
Apoi, eu nu m-aș bucura extatic pentru copiii respectivi, unii dintre ei or fi chiar copiii femeilor ce ulterior au murit renunțând la o sarcină. Prin urmare, au crescut fără mamă. Apoi, nu toți acești copii au scăpat datorită decretului, nașteri oricum s-ar fi petrecut, nr. de peste două milioane înglobează toate nașterile de la decret încolo. Or, e absurd să spui că în absența decretului nimeni n-ar mai fi născut.
Revenind la copiii născuți, câți decreței cunoști? Unii au murit prin orfelinate, de foame, pe alții i-au salvat străinii (prin adopții), ce să mai vorbim de cei care se nășteau cu un handicap; aceștia din urmă erau lăsați să moară, fiind considerați inutil societății. Și nu-mi spune că-n condițiile alea toți cei două milioane și jumătate erau sănătoși.
Nici pentru cei născuți și crescuți în familii, datorită fricii părinșilor de a face pușcărie, nu m-aș bucura așa repede. Te întrebam la începutul paragrafului câți decreței cunoști tocmai de asta; când un copil e nedorit, crește fără afecțiunea de care are nevoie și ajunge un adult cu probleme. Nu trebuie să fii adeptul psihanalizei ca să înțelegi rolul copilăriei în viața unui om matur sănătos, e suficient să asculți niște mărturii din partea decrețeilor. Te asigur că nu e deloc comod să te știi povară pe capul părinților, să știi că nu ești dorit și nimeni nu te vrea, că ai ajuns pe lume în virtutea hazardului, pentru că nu se găseau prezervative și anticoncepționale. De speranța într-un Dumnezeu atotștiutor și comprehensiv, Care ne trimite pe toți cu un scop pe lume, nici nu poate fi vorba, sau ai uitat de caracterul ateist al comunismului?