ma da moaie-te ce esti tu dijeimenum?ma tu amesteci totul de iti iasa ghiveci in cap,api dupa tine nu ma iau!ca ajung la sapa de lemn,adica de unde am plecat cu totii si bunicii,si nepotii,si de-o tinem tot asa,noi ne facem viata grea,hopa-sa.

Păi cine ţi-a zis ţie să te iei după mine? Nu vezi că am scris să te iei după Domnul? După Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu. Cine voieşte...

Dar tu eşti formalist sadea şi nu vezi pădurea din cauza copacilor căci dacă ai fi priceput unde ''bat'' nu ai fi făcut mofturi. Fondul se ascunde mereu printre forme ca să scape de securişti, căci mulţi bagă de vină, pârând că cică eşti mustrat pe nedrept. Pârăsc mituindu-te pentru pofte ca să te ajute să poţi. Tot felul de păcălismene.

Fără să amesteci gulaşul, nu se limpezesc straturile şi nu se separă găluştele şi te prinde pane rumburak.

De ce vrei tu sa fii diferit de ceilalti si nu scrii pe intelesul tuturor? Daca tot scrii, scrie romaneste sa te intelegem si noi. Eventual mai succint: scurt si la obiect.

Nu te supara esti simpatic cum scrii, dar greu de urmarit si banuiesc ca nu multa lume are rabdare sa le citeasca si si mai putina lume are rabdare sa le desluseasca (eu de exemplu). Deci daca nu scrii pentru noi toti, ca sa avem folos, pentru cine scrii?

Si frate, la ce ne foloseste mantuirii de-ar fi noul ierusalim in romania?

Mai bine să scrie aşa cum scrie. Că ceilalţi scriem la fel. Mie îmi place tare mult (sper să nu citească ce scriu aici), pentru că mânuieşte cu mult talent cuvintele şi spune, cam cifrat ce-i drept, însă cu mult miez, ceea ce n-ar putea spune altfel.

Păi cine poate scrie pe înțelesul ăla al tuturor? Dar așa scriu că nici eu nu pricep ceea ce scriu, dar este Cine să priceapă, așa că nu-ți fă probleme, că morții oricum nu pricep fiindcă sunt surzi, morții ăia care mișcă, pișcă și se ard.

Pentru mine scriu, mie, în speranța că o să-mi fie de folos, că dacă spui e una dar dacă și scrii, atunci poate poate o să te și ții. Am impresia însă că chiar și așa tot mă amăgesc fiindcă după ce am scris mi se pare că gata, am împlinit, și nu mai trebe să fac nimic ci totul merge parcă de la sine ca pe roate. E defectul profesional al celui ce dă lecții: spunând are impresia că a făcut și că nu mai trebuie să facă din moment ce a zis pe un astfel de ton... de profesor. Și dacă e profesor deja devine milițian, că aia e etapa următoare. Next generation.

Sigur e în România, și ne folosește ca să avem și noi cu ce ne lăuda, căci cu altceva cu ce sau cu cine?

Imi cer iertare frate, scrie cum vrei tu ca scrii frumos si-mi place mult si multe postari mi-au fost si de folos.

Noul Ierusalim este Ierusalimul cel Ceresc frate nu e pe pamantul ista care-si va schimba infatisarea la sfarsitul lumii "cer nou si pamant nou". Si Ierusalimul cel Ceresc nu e gata frate inca, pentru ca el se construieste inca pana la sfarsitul lumii cu toti cei care se ostenesc si se sarguiesc sa intre intru dinsul. Dumnezeu inca lucreaza la el frate, face case, curti, livezi, etc pentru toti care ne-om invrednici de el. Doamne-ajuta!

Duhul Sfant sa ne lumineze pe toti!

Asta am zis și eu măi frate (sau soră), este în Cer, și Tatăl nostru împlinește rugăciunile credincioșilor: „...facă-se voia Ta precum în Cer așa și pe Pământ...”. Deci Ierusalimul cel Nou este acolo unde a hotârât Tatăl Ceresc... adică este mai mult decât sigur în România Creștină... acolo unde nici n-ai să ghicești. Dacă nu poți să crezi, nu-i bai, dă-i pace și mergi mai departe... cît de departe vrei... dar până la urmă tot de Românica noastră îți va fi cel mai dor.

frumoase melodii :)

din cate stiu, neamurile vor fi in continuare si in Imparatia Cerurilor: romanii, tiganii, ungurii, chinezii si asa mai departe (cei mantuiti). Ca poate or fi mai multi romani decat din restul neamurilor Domnul stie, este foarte posibil, dar asta nu plaseaza cetatea pe teritoriul romaniei actuale neaparat. Si nu plec din Romania, ca numai gandul la plecat imi face dor de ea :D

ps "Dar așa scriu că nici eu nu pricep ceea ce scriu" :)) hai ca esti amuzant

"Nu exista nimic mai silnic decat o constiinta care te acuza si nimic mai indraznet decat o constiinta care te apara". Sfantul Maxim Marturisitorul


Și nu este nimic mai trist decât neputința în fața ei mai ales când ea vine dintr-o frică superstițioasă de idoli ca nu cumva să fii scocotit ridicool, și așa te viclenește pentru celebritate, furându-ți claritatea chinuindu-te în deșert cu lingușeli îngrijorate căci vrea să-ți ofere mereu câte ceva de neimaginat, pe regina baalului, pe frumosa și luxurianta îndrăzneață, care pare că ți se potrivește ție perfect. Și tu crezi și te păcălești ușor amăgindu-te că asta e conștiința, asta care te apără din superstiție pe tine, că îți apără xenofobia, și te mituie cu semnale de alarmă trase la fix. Aia-i sirena bă boule, ăla-i sfințișorul rătăcitor, e codița de iepure, e limbuța șarpelui, e zgârcenia și lăcomia care face apel le cruzimea ta măgulindu-te cu supremația și onoarea triumfului iluziei... ca să crezi că e drept să te socotești apoi victimă nedreptățită cerând răzbunare sau răzgândeală usturătoare... E cacealmaua banilor investiți în arta seductivității. E moda jegxy a celui ce-și caută prospături pe potriva organelor... altora înnebunindu-se de jelozie și semeție în răutăți și desfătări. Nu e iubirea ci curvia. E omul ce-și caută topor ca să ascută craca pe care și-o taie de sub picioare.

Adevărata conștiință nu uită niciodată deci nu are cum trage ea semnale de alarmă din glasuri de sirenă!

Adevărata conștiință te învață să fii capabil să mori de foame pentru a avea altul ce mânca pe săturate... ea nu se supără niciodată și nu așteaptă nimic în schimb. E glasul Domnului care tace cuminte în inima omului suspinând spre cer cu dor. Nu se poate auzi deslușit decât de femeia de serviciu, de gunoier și de hornar. Nici călugărele nu o aude deslușit decât mult prea târziu pentru el. În schimb o aud din belșug fiii pădurii.

Nu știu, poate mă înșel.

Ia priviți aici sau aici și ziceți și voi, dacă mă înșel? Nu știu... dar era vorba de conștiință și măritiș... și de Albă-ca- zăpada... la o cană cu vin... și la focul viu... făcut din amintiri și conștiință amară...