Voi nici nu știți ce e aia sectă și eretic și porcooc mincinos... nu știți dar „dați cu bâta după
viespi”.
Păi ereticul e ăla care îmbracă haina credinței dar tăgăduiește puterea ei; sectantul e ăla care se jertfește pentru secolul vitezei de a face bani pe pielea ursului din pădure care și-a pierdut coada la pescuit căci a fost păcălit de vulpea argintie de la gâtul lui tanti grijania, ucisă ca răzbunare prin împușcare de către nenia cel cu o mie de copoi și cu eretele cu clonț de fier de pe umărul lui cel drept, umărul de la mâna cu mănușa din piele de căprioară, iar proorgogul mincinos e ăla care se face că uită mereu că este scris în cărțile sfinte că toate căile păcătoșilor vor pieri și ca atare, uituc fiind, el se îmbracă în sfințișor ca să dea lecții de cunoaștere de sine însuși, însușiri alese, adică un fel de lecție fricurioasă învățată de la ispisisi
kaa cu nod la codiță, nodul gogrdian, diafan, aia de pe gardul vecinului.
Deci fiii ăștia gLume-ți ai satanei, nu-i deosebești ușor de cine râd ei, mai ales dacă te-ai învățat ca să-i acuzi mereu, pe alții, doar ca să te dezvinovățești pe sine dându-te tu drept dumnezeu, așa doar de ochiululhul gLumii... dar dumnezeii ăștia, faraonii cupidtonii, cu toții sunt niște rătăciți înfumurați, căci ei cred sărmanii de ei, că Harul se poate agonisi cu bani, turtele dulci și banii ăia căzuți prin pădure, de unde îi caută apoi cu farul prin beznă exact la locul pe unde i-a scăpat cu viclenie mai devreme, în ascuns, târându-se astfel unii pe alții direct în foc, în păcură prin această metodă amară... și dacă ei cred așa, ce să le pot face eu altfel? Nu văd ei oare ce fumuri pline de funingine ies din dragostea lor cea mare ce se aprinde atât de des? Deci n-au decât să-și facă ce vor în continuare, chiar și bancă sau
d-moll, și să se așeze apoi pe ea și să privească de acolo tot Cerul senin, în fiecare sarră și dimineață, crezându-se că stau ei pe cel mai tare din parc-are... Dar să nu se mire atunci când începe să le cadă lor din pom toate frunzele și apoi o să le plouă în cap... de la faptul că
nu le mai ține țigla pe casă nici apa și nici lumina, chiar dacă e din aia de import-
ant-export-
ant.
Inimă cu ochi ca mura
și ca trandafirul gura...
... nu fii de
piatră siacă.
