Cel mai bine e la rude sau cunoscuti de incredere. Daca e vorba de minori care nu pot primi ajutor acasa (iar mama sa beneficieze de o perioada de internare, musai si cu terapie cognitiva, apoi tratament depot cateva luni) dar daca nu se poate, bine si asa cum povestiti. Deh!
Sper ca mamei i-a trecut, totusi, depresia, intr-un sfarsit...

Doamne fereşte frate! Da' demenţi sunt mulţi în jurul nostru, Doamne iartă-mă!

Cel mai bine e la rude sau cunoscuti de incredere. Daca e vorba de minori care nu pot primi ajutor acasa (iar mama sa beneficieze de o peroioada de internare si psihoterapie plus tratament depot) dar daca nu se poate, bine si asa cum povestiti. Deh!
Sper ca mamei i-a trecut, totusi, depresia, intr-un sfarsit...

P.S. dar comunitatile alea crestine despre care am citit si auzit ca se ocupa cu ajutorarea aproapelui, unde sunt? Cumva la nenumaratele slujbe dupa model athonit? or fi pe la Prislop? Pe la Sfantul Mormant?

Poate v-a scapat postarea asta...



Detalii despre familia Barbu sunt pe net, cum ziceati si dvs. celor care va intrebau de cazul Nan.

Cateva detalii in plus:

Florin Barbu a pus la dispozitie un fragment dintr-un document, (https://www.facebook.com/photo.php?f...type=3&theater ) nu stiu insa ce autoritate l-a emis, dar in care se precizeaza ca el a fost preocupat doar de relatia cu mama acestora, doamna Racolta, cu care nu e casatorit, si ca nu a fost in stare sa puna pe plan principal relatia cu copiii ( "you were preoccupied with the realtionship with Ms. Racolta and you were unable to prioritise your relationship with the children").

In ce o priveste pe mama copiilor, doamna Racolta, s-a stabilit ca are " €žhistrionic personality disorder" , si ca nu are capacitate suficienta pentru a se descurca independent, nefiind in stare sa se concentreze nici pe problemele practice, nici pe cele emotionale ale copiilor.

Se precizeaza ca tatal, desi nu are probleme psihice (mental illness), ar avea probleme legate de dependenta si care pot fi tratate in cadrul serviciilor de specialitate (nu reiese ce fel de dependenta din fragmentul pe care l-a pus la dispozitie).

Din acelasi fragment, reiese ca autoritatile considera ca Barbu Florin ar putea deveni violent daca s-ar intampla sa nu se impace cu mama copiilor, cu care are probleme. Autoritatile afirma ca exista risc de violenta in viitor datorate unor episoade din trecut.

Apropo, se mai precizeaza in document ca nu exista tratament pentru tulburarile de personalitate histrionica ale doamnei Racolta.

***
Asa deci si prin urmare, dura lex sed lex, mai bine ii luam copiii si ii dam unei familii de homosexuali ca aia n-au nevoie de vreun tratament.[/quote]




Intr-un cuvant el este ori betiv ori drogat iar ea are probleme la mansarda care o impiedica sa aiba grija de copii.

?????
Las ca iese tata Freud din mormant si le-o rezolva si p'asta.
Tocilari neispraviti!

P.S. Am trait s-o citesc si pe asta: "nu exista tratament pentru tulburarile de personalitate ... etc."
Ptiu! Bou ce sunt.

Mie mi-ar plăcea să văd întregul document. Cert este că soluţia nu este adopţia de către o "familie" care are la rândul ei probleme.

Pai sa ajunga si copii tai in alta familie. Tot de romani, desigur.
Pe urma ai sa pricepi.

Ce declara cel ce cunoaste situatia de la fata locului, fiind si director de scoli si gradinite: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Ac...oritatile+norv
Citez: "Alternativa ar fi fost să interneze copiii într-o instituție specială. Dar, cunoscând situația, crede-mă, si aceste instituții de preluare a copiilor sunt supraaglomerate în Norvegia. Tocmai datorită neprofesionalismului angajaților de la Barnevernet, care creează de multe ori probleme singuri si, în plus, aleg cele mai ciudate soluții.”
„În lipsa lor de profesionalism si de omenie, angajații de la Barnevernet, care proclamă sus si tare că se preocupă de Interesul Suprem al copiilor, au uitat tocmai de acest lucru! Totul a fost făcut la repezeală, de mântuială, totul a fost o improvizație... Nu cred că vreun angajat de la Barnevernet si-a făcut vreodată probleme de constiință. Birocrații nu au sentimente sau logică, ei au doar reguli”.

Legat de ceea ce declara cateodata copiii, nu cred ca s-a citit link-ul dat de mine, era si o intamplare descrisa acolo:
Citez: "Un membru al familie din cealaltă parte a țării care are un băiat de 8 ani a venit într-o zi de la școală și a spus că profesorul l-a strâns de gât în fața clasei. Mama s-a îndoit de acest lucru dar băiatul a tot repetat povestea. În cele din urmă mama a contactat profesorul care s-a și supărat foarte tare. Și s-a clarificat apoi că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. La fel ca acesta, au fost cazuri când copiii au venit acasă sau de prin alte locuri și au povestit lucruri care nu erau conforme cu realitatea. Toți cei care au copii știu că aceștia pot exagera și scoate lucrurile din context. Copiii pot fi influențați de jocuri și filme și pot spune lucruri care să se potrivească cu întrebările pe care le primesc."

V-ati mai declarat agnostic apropo de limitele astea ceea ce e rusinos pentru cineva care pretinde ca lucreza cu legea.

Cel putin intre doi care au o altercatie fizica pe strada, legea stabileste niste limite destul de clare, nu-i asa domnul avocat?

Si probabil si in cazul agresiunii din cadrul familiei exista niste norme de aplicare ale legii, sunteti bun sa le enuntati in loc sa faceti pe nestiutorul?