N.Priceputu,citeam niste talcuiri din Sf. Scriptura facute de parintele Adrian Fageteanu,si cand a fost intrebat ce inseamna "uraciunea pustiirii" a raspuns: "ecumenismul!"

Cu asta am spus tot. Nu suntem noi mai presus de sfintii parinti.

Doamne-ajuta!

Din fericire vedem si cum poarta Dumnezeu de grija Bisericii Sale. Patriarhul era considerat ca avea o oarecare inclinatie spre ecumenism (fiind din mitropolia Banatului), dar tocmai in timpul pastoririi sale s-au luat masuri impotriva ecumenismului. In afara de BO a Georgiei unde Sinodul a adoptat o hotarare clara si ferma impotriva ecumenismului nu stiu in ce tara au mai luat masuri ca si la noi. Un ierarh a fost cercetat pentru impartasanie la greco-catolici (datorita conceptiilor ecumeniste). De asemenea, credinciosilor li s-a interzis sa se impartaseasca de alte Taine in afara BO, urmand excluderea de la impartasanie. S-au interzis slujbele comune cu alte culte, inclusiv catolici. Interesant, un preot cercetat din aceasta cauza a fost chiar in Mitropolia Banatului. Eterodocsii se plang ca de la un timp nu mai e o participare asa importanta la saptamana de rugaciune din partea ortodocsilor.

In schimb e adevarat ce spui, conceptiile ecumeniste au patruns cu putere si al noi. Eu am spus acum ceva timp chiar pe forum, cel mai mare pericol nu e cel al cultelor neoprotestante, ci filocatolicismul care afecteaza pe multi, inclusiv preoti si chiar ierarhi. De obicei intalnim foarte putini preoti care sa considere si cultele neoprotestante apropiate noua, multi ii numesc la predici sectari, in schimb unii au o parere buna despre catolicism, ajungand sa creada ca sunt aproape la fel ca ortodocsii.
Am citit pe net ca un sfant martir, martirizat in timpul prigoanei unioniste de dupa sinodul Lyon, sfantul Cozma Protosul, s-a aratat cuiva si a cerut sa il faca cunoscut in Romania, ca romanii sa lupte impotriva filocatolicismului si unionismului ecumenist: http://acvila30.wordpress.com/2011/1...-cu-catolicii/ Se pare ca la noi e mai multa nevoie.

Si eu am vorbit in multe mesaje despre ecumenism si abia dupa un timp (adica abia zilele astea) mi-am dat seama ca unele persoane de pe forum nu intelegeau ce inseamna aceste conceptii.
Fiecare eroare dogmatica de-a lungul veacurilor a atacat un articol din Crez. Conceptia ecumenista ataca in principal articolul "Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica", am facut si un topic despre declaratia impotriva ecumenismului a egumenilor Muntelui Athos si a unor ierarhi: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14259
Se poate citi si hotararea Sinodului BO a Georgiei, unde e dezabatut pe larg subiectul.
La baza se spune ca e o teorie protestanta, a ramificarii harului, care spune ca harul nu e doar intr-o biserica, ci se ramifica in toate cultele. Astfel nu mai e doar o Biserica lasata de Mantuitor, ci fiecare cult e o biserica sau ca toate cultele alcatuiesc de fapt Biserica. De asemenea, aseaza porunca a doua, sa iubesti pe aproapele, deasupra primei porunci, sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de tine, ajungand chiar sa o dilueze de tot. Adica dogmele nu mai sunt asa importante, mergand pana la renuntarea la invataturile de credinta. Dar dogmele tin de prima porunca si ascultarea de Dumnezeu.

In schimb invatatura ortodoxa si a Bisericii dintotdeauna spune ca exista o singura Biserica, iar harul lucrator este doar in Biserica ortodoxa. Nu exista Sfinte Taine in afara ortodoxiei, si nu exista alte biserici, alte culte sunt lipsite de har si taine, sunt doar organizatii lumesti. Drepta credinta este de baza in Biserica, orice erezie (eroare dogmatica) este un neadevar, un pacat impotriva Duhului Sfant.
Cam asta ar fi. Mai spui ca fiecare trebuie sa lasam de la noi si sa se regaseasca adevarul. Este tot ceva ce propaga aceasta noua credinta si ii atinge si pe unii ortodocsi. Cum spune si parintele Cleopa, adevarul intreg este in BO, nu avem nimic de adaugat sau de scos. In Crez spunem ca Biserica e Sfanta, deci e perfecta. Cei din afara Bisericii trebuie sa schimbe, sa lepede invataturile gresite si sa adopte in totalitate invatatura ortodoxa, care e invatatura dintotdeauna a Bisericii. Vezi acum de ce aceasta noua religie e atat de periculoasa? Vrea sa schimbe complet inavatatura Bisericii, practic nu mai e doar cate o erezie (cum era arianismul, monofizismul), propovaduieste acceptarea ca egale a tuturor ereziilor din toate cultele. Sau ca aceasta nu sunt erezii, sau ca nu au importanta, important e doar intelegerea intre oameni. Un fel de divinitatea sa fie pe locul doi.

Duh care vine noaptea!
 

Buna! ma numesc Ana. nu shtiu cum sa creez o tema noua de aia am pus replay la acest mesj pt a scrie durerea ce imi macina familia.
Am sa va povestesc o istorioara si as vrea sa ma ajutati daca veti putea.
Mama mea este plecata in Italia de vreo 7 ani. Cu 4 ani in urma si-a schimbat lucrul, ingrijind de o batrinika. Dupa citeva luni in camera unde traia ea, noaptea a inceput sa apara diferite duhuri care sa lasau peste ea, dar nu ai faceau nimik rau. Mama imi spunea ca se lasa peste ea si simte cum o atinge pe fata si "duhul" ia forma in care sta mama pe pat, blocindui miscarea, vazul, vorbirea, nici macar limba nu poate sa o miste ca sa faca semnul crucii sau sa zica rugaciuni in gand. Acest"duh" din spusele mamei venea uneori 2 sau 3 ori pe saptamina, alte ori deloc, adica cu pauze, citeva saptamini venea, citeva saptamini lipsea, toate acestea s-au intimplat pina la moartea batranei, dupa moartea ei toate astea au disparut....
Insa, acum citeva zile in urma, dupa ce mama s-a angajat de ceva luni la alta batrina, tot ce s-a intimplat in anii precedenti a inceput sa se intimple ci acum, doar ca acum mama ai simte greutatea si zice ea ca a simtit par si os lipinduse de fata ei....
Sincera sa fiu sunt dezorientata, de foarte multe ori sora sau eu mergem la biserica sau la manastiri, o scriem la pomenirea viilor, dam slujbe pt ea, dar nimik nu se schimba, nu shtim de ce se intimpla aceasta. Va rog spuneti-mi de la ce poate sa fie asta????Mama este credincioasa, citeste rugaciuni si tot ce trebuie, dar fara schimbare. Ajutati-ma!
Va multumesc mult.

Eu am spus că fiecare, inclusiv noi, trebuie să admitem că am făcut greşeli şi că, dacă ne uităm în trecut, constatăm că ne-am depărtat de adevăr (sau de viaţa adevărată întru Hristos). Nu la dogme mă refer, ci la modul de a vieţui în Biserică, la alunecarea, foarte gravă, de la comuniunea în Hristos şi întreolaltă la o religiozitate individualistă.
Marii teologi ai timpurilor noastre au fost mari tocmai pentru că au făcut efortul de a se întoarce la teologia Părinţilor Bisericii, încercând să scape Ortodoxia de spiritul scolastic. Ce găsise Părintele Stăniloae la facultatea de Teologie la începutul studenţiei sale nu corespundea deloc cu ceea ce gândea sfinţia sa că trebuie să fie dreapta credinţă. Şi atunci s-a apucat şi a scris o teologie excepţională (care, din păcate, nu se studiază azi în facultăţile noastre).

Când spunem „întru una sfântă[...] Biserică”, prin asta înţeleg că e de sorginte divină, întemeiată de Duhul Sfânt; totuşi, nu uit că este divino-umană şi, chiar dacă sunt întru totul de acord cu adevărurile exprimate în dogme, cred că există şi destul de multe aspecte care pot (şi trebuie) fi discutate, cum ar fi canoanele. Însă nu de către mine, ci de către duhovnici.
În plus, nu înţeleg dogmele ca pe nişte adevăruri fixe, ci dinamice, vii, lucrătoare, care izvorăsc mereu înţelesuri noi pentru teologi (altfel teologia ar rămâne fără obiect). Deci se poate discuta pe marginea lor, nu relativizând absolutul, dar nici absolutizând relativul (cum spunea Yannaras). Aici trebuie foarte clar făcută deosebirea, între ce e relativ şi ce e absolut. Crispările, închistările, idolatrizările aici îşi au sursa.

asa ceva nu o sa vedeti in viitorul apropiat doamna. Doamne ajuta!

E corect ce spui daca te referi la partea umana a Bisericii, desigur ca aici fiecare facem greseli. In schimb de partea divina, din care fac parte si dogmele nu ne putem atinge si nici chiar Biserica nu poate schimba niciodata nimic. Iar dogmele nu pot fi relative, laxe. Exista teologi rusi din trecut care au incercat sa inglobeze Filioque in invatatura ortodoxa, ajungand de la acceptarea Filioque pana la afirmatii de genul si Fiul se naste din Duhul. Dogmele sunt adevaruri, care chiar daca noua credinciosilor obisnuiti nu ne sunt clare, pentru ca necesita cunostinte teologice mai ample, ele sunt de fapt clar definite. Cine ajunge sa studieze de exemplu despre Filioque (nu in sensul de zeci de carti, ajunge si doar ce spune Sf. Fotie, dar cu explicatii) vede ca de fapt aceasta mica eroare schimba de fapt toata teologia, acceptarea lui va rezulta ori politeism, ori ca nu exista Sfanta Treime, ci o singura Persoana (cum cred martorii sau evreii, de exemplu). La fel orice dogma schimbata, schimba toata invatatura, nu are doar un efect mic.

In schimb daca te referi la faptul ca dogma nu explica toata taina este adevarat, mai pot fi cautate si descoperite intelesuri mai profunde, dar tot neaschimband dogma. De exemplu stim ca Sfanta Treime este formata din Trei Persoane, dar cate intelesuri nu ies de aici, dar neschimband dogma Sfintei Treimi.
Era un articol pe site, cred ca al Mitropolitului Antonie Plamadeala daca nu ma insel unde descria ce sunt dogmele. Sunt adevaruri care au fost si dezbatute si fixate de Biserica, impotriva invataturii opuse s-au dat anateme. Mai sunt si invataturi prezente in Sfanta Scriptura care nu au fost dezbatute la Sinoade, dar tot in categoria adevarurilor de credinta intra. Intre timp am gasit articolul, intitulat "Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice"
IPS Antonie spune: "Elementele dogmei: neschimbabilitatea si caracterul ei de obligativitate in vederea mantuirii. Ortodoxia crede prin urmare ca, o dogma odata definita, nu mai poate fi schimbata, anulata, ignorata sau inlocuita de asemenea ca ea este conditie sine qua non pentru dobandirea mantuirii. Daca cineva nu crede intr-o dogma, el cade din ortodoxia credintei; unul ca acela se exclude din comuniunea credintei celei adevarate, si fara aceasta nu este mantuire."

In acest inteles e corect: "Dar teologia mai noua nu exclude ceea ce se numeste "progrsul dogmetic", in intelesul de dezvaluire a tot mai bogate si mai cuprinzatoare sensuri ale adevarului cuprins in for*mulele date. Dintr-o dogma se pot dezvolta altele noi, care nu le anu*leaza pe cele vechi, cum a fost spre exemplu dogma hristologica a celor doua firi care, la Calcedon, a dezvoltat ceea ce se spusese deja in Sim*bolul Niceo-Constantinopolitan."
Desi aici se poate ajunge foarte usor la relativism, iar catolicii de exemplu spun ca nu au schimbat dogma purcederii, ci au imbunatatit-o (pentru cei naivi e explicatia data de ei).
Am mai vazut ca exista o adaptare a definitiei Bisericii, care pare tot un fel de invatatura ecumenista adaptata la ortodoxie. In sensul ca limitele Bisericii sunt mai largi, dar Biserica e formata din credinciosii care impartasesc aceeasi invatatura ortodoxa, sunt in comuniune cu ierarhia si in comuniune euharistica.
P.S. Am uitat sa scriu despre canoane. Acestea desi sunt legi facute de Biserica odata adoptate intra in categoria invataturilor revelate si obligatorii. Pot fi schimbate de Biserica, dar de obicei nu se schimba niciodata, pentru ca sunt perfecte si ele, nu au cu ce sa fie inlocuite mai bun. Si exisat si pericolul schismei, iata de la o simpla hotarare, care nu cred ca era canon, calendarul, s-a produs o schisma.

Draga Anna, nu stiu exact ce raspuns este, cred ca cel mai bine e sa intrebi un preot. De exemplu poate merge la dezlegari, dar nu stiu unde se fac acestea in Italia. Merge cumva si la biserica catolica?

ar fi bine sa consulte un psihiatru.

Poate fi si adevarat, nu o inventie a mintii. Exista multe astfel de intamplari, mai multe prin occident.