Mai dar parca era si un verset care spunea ca "in zilele din urma nu vor mai fi sfinti care sa faca semne si minuni ca sa infierbinte credinta oamenilor".
In rest nu te pot ajuta chiar daca stiu o profetie (nu retin autorul) care spunea ca "in zilele din urma nimeni nu va sti toate limbile pamintului in afara de Duhul Sfint."
Insa se pune intrebarea daca acum au venit zilele din urma (ale Judecatii).
Apoi legat de penticostali , cel putin aici la mine in oras (Constanta) din cite am vazut cu ochii mei nu se aproba vorbirea in limbi sau alte manifestari exterioare lipsite de stapinire de sine.
Au cazut de acord pe plan local ca orice posibila manifestare divina ar trebui sa aduca rod. Adica in acest caz sa comunice limpede cu altii din alta limba pe teme de credinta.

Legat de prima inviere si de a doua inviere , de miile de ani -se pare ca este vorba de mai multe "miile de ani"-findca in alte traduceri imparatia lui Hrostos tine 1000 incluisv in VT si nu ca ar tine 1000 dar ca sa se faca deosebirea-asadar lucrurile trebuie interpretate in lumina profetiilor din VT.
Dar si in lumina altor versete care spun concis care sint cerintele intrarii in rai si unde se obtin ele.
Apoi tinind cont ca biblia si Apocalipsa este citita de crestini era normal ca ea sa faca referire cu precadere la crestini asa cum Vt se refera de multe ori la evenimente ce tin de evrei insa nu intotdeauna doar ei au parte de unele promisiuni chiardaca vor trece prin ele.
Asa si aici -mai cu seama ca Dumnezeu spune in VT ca El judeca neamurile fara partinire iar in NT ca pe oricine lucreaza neprihanirea Dumnezeu il ia la El.
Multi teologi au recunoscut ca tema eschatologica si interpretarea apocalipsei este o tema forte grea si deasemena ca Apocalipsa nu respecta prin succesiunea versetelor inlantuirea temporala a evenimentelor ultime.
Aceasta succesiune trebuie dedusa punind lolalta toate datele clare insumate din cele doua testamente.
Trebuie facute coroborarile necesare -cele 3 zile de intuneric cu intinecarea soarelui si a lunii fiind urgia sau necazul cel mare cum nu a mai fost.
Trebuie stabilite care sint semnele venirii lui Iisus si a Imparatiei sfintilor de care vb si VT mai cu seama ca semnele nu pot veni dupa miile de ani ci doar inainte. -findca semnul intunecarii soarelui si a Lunii facuta rosie are loc la urgie iar inainte de urgie va fi razboiul pornit de Gog si imparatul din Asiria etc. iar concomitent va fi si pustiirea locasului sfint despre care vb Daniel in doua -trei capitole 7,8 si 10 incluisiv Isaia daca nu ma insel unde spune ca Gog si oamenii trimisi de el vor pustii locasul si vor intrerupe ofranda anuala.

Revenind la conditiile intrarii in viata vesnica ele sint :nasterea din nou, botezul sfint si desavirsirea plinatatii lui Hristos.
Desavirsirea nu se poate obtine in locuinta mortilor ci doar traind in viata pe pamint trecind toate incercarile necesare. "Fiti desavirsiti!"
Insa atingerea desavirsirii plinatati este un lucru care poate dura mai mult de o viata de om mai cu seama ca unii traiesc doar o ora.
Dar avind arvuna botezului sfint ne este promisa scaparea de la moartea spirituala insa nu implicit ci tot prin incercari si calauzire in asa fel incit sa ne ridicam mereu si sa mergem pe cale pina la atingerea desavirsirii caracterului nostru- de aceea sint impartiti in doua cei care scapa de iad unii care au atins o anume desavirsire-maturitatea spirituala lipsita de patimi si ceilalti care find nedesavirsiti si care (fiind vii) mor in Domnul (nazuitori) vor veni peste miile de ani- mii de ani care insa incep la Judecata.
In Apocalipsa se mai vb de mostenirea pamintului de catre cei blinzi si de mostenirea calauzirii si a binecuvintarilor.
Asa atind lucrurile cei care intra automat in imparatie sint doar cei care au devenit arhanti, restul care scapa cu bine se impart in aceste doua categorii:
-cei care au parte de prima inviere sau invierea dintii -care traiesc iar pe pamint inviati (reincarnati) intorsi dupa cum spunea Isaia- ca sa faca parte din treimea albita si lamurita ramasa pe pamint in urma legarii celui rau si a binecuvintarilor -traind in aceste mii de ani inviind pina ating desavirisrea necesara -vremurile frumoase promise =Imparatia sfintilor pe pamint din visul lui Nabucodonosor=imparatia lui Hristos caruia "regii si imparatiile pamintului i se vor supune". Adica o unica teocratie meritocrata pe intreg pamintul- la care visa mult prea grabnic Iuda Iscarioteanul.

In aceasta perioada care va urma nimic rau nu va mai fi incit lectiile -incercarile nu se vor mai face prin bine si rau a in generatia adamica ci doar prin bine, trairi-exemple poziive si deosebiri teoretice asa incit este intemeiat faptul ca doar unii pot lua parte la invatarea fara incercari si suferinte iar restul vor veni peste aceste mii de ani cind treptat pentru ei vor incepe incercari si ceva suferinte.
Asadar miile de ani dupa care cel rau este dezlegat in cel mai rau caz are doua intelesuri si se refera la doua etape: miile de ani care au trecut de la revelarea apocalipsei pina la judecata apoi iar miile de ani de dupa Judecata.
Referitor la semnul fiarei pe frunte si pe brat legate de pacatul progonirii -acest pacat s-a facut de bunavoie si nu obligat de imprejurari si anume in al doilea razboi mondial cu precadere in nordul Frantei cind civilii din teritoriul ocupat de fiara Reichului au pactizat cu ocupantul, a avut loc si interdictia vinzarii si cumpararii. Acest lucru este trecut cu vederea in mass media fiind o pagina rusinoasa in istorie insa a fost consemnat istoric chiar si prin marturii ale urmasilor acelora.

Revenind la Daniel capitolul 10 observam ca pustiirea locasului are loc si armat de catre soldatii imparatului din Asiria iar imparatul vine la putere nelegitim-prin uneltire, apoi se arata ca a trimis niste soldati si a fost victorios dupa care isi pierde credinta si porneste un razboi de cucerire in care travrseaza citeva tari pe directia est.
Amanuntele de pina la pierderea credintei in zilele noastre i se potrivesc perfect lui Ahmadinejad care si-a sigurat notorietatea in urma unei actiuni fulger a citorva insurgenti platiti dupa care a cistigat alegerile in ciuda faptului ca era laic si nu avea dreptul sa candideze.

In final intelegem ca Judecata nu se intinde pe mii de ani -chiar daca are efecte in timp- ca moartea si iadul sint aruncate in iazul de foc tot acum la Judecata -moartea adica nu se mai putea lua legatura cu mortii iar iadul pentru a nu va mai fi involutie spirituala din moment ce va fi numai bine, cel putin pe timpul acestor mii de ani.
-raiul si iadul fiind stari dupa cum arata un sfint ortodox.

Asa stiam si eu ca este un verset care vorbeste despre incetarea tuturor minunilor.
Dar nu mai stiu daca l-am citit in Mahābhārata sau in Bhagavad Gītā.
Imi puteti spune, va rog, cum se numeste (sau unde, in Constanta, este localizata ) biserica penticostala in care „nu se aproba vorbirea in limbi”?

Sint vreo 3 locuri unde se tine programul in oras dar eu am fost doar la Casa de Cultura, in sala mica program duminica intre orele 10 si 12.
Pe pastor in cheama Mihai daca tin bine minte.
Daca a-ti citit si dv, Bhagavad Gita mi-ar face placere sa discutam pe marginea ei.

Bolboroseala sau vorbire pe limba fiecaruia?
 

FAPTE 2:

4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
...

Scris este clar ca: "...fiecare ii auzea pe ei VORBIND IN LIMBA SA." adica daca era un turc pe acolo i se vorbea in turca si nu in chineza, caci tot la fel de clar este scris ca Sfintii Apostoli: "...au inceput sa vorbeasca IN ALTE LIMBI,..." si nu in alta LIMBA.
Caci Duh este Dumnezeu, iar Iisus Mantuitorul Neamurilor a trimis Duhul peste Apostolii care vorbeau o singura limba pentru a putea vorbi si in limba fiecarui neam in care trebuia ca ei sa propovaduiasca.
...
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut?
...
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

Iertare, insa eu incerc sa inteleg ceea este scris in limba materna sau in limba tarii in care traiesc si nu in vre-o limba pe care nimeni nu o intelege.

„Bolboroseala” SI vorbire pe limba fiecaruia!
 

„Bolboroseala” SI vorbire pe limba fiecaruia!

Amandoua sunt descrise in Biblie si experimentate in istoria bisericii.
Vorbirea pe limba fiecaruia ati descris-o dumneavoastra. Eu voi scrie doar despre „bolboroseala”:

„Bolboroseala” este denumita in Biblie:

1. „rugaciune in Duhul” (adica in alte limbi) Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.1 Corinteni 14:2

2. „cantare in Duhul” (adica in alte limbi). Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.1 Corinteni 14:14,15

„Bolboroseala” este denumita in Istoria Bisericii:

1. Jubilare (termen catolic) - „rugaciunea in Duhul” - Fericitul Augustin o descria in felul urmator: Jubilarea nu pronunţă cuvinte, ci emite sunete care indică bucuria, fără cuvinte. Jubilarea este vocea unei inimi inundate de bucurie, a unei inimi care, atât cât reuşeşte, vrea să-şi manifeste sentimentele, fără însă a-i înţelege semnificaţia.
Fericitul Ieronim a recunoscut jubilarea drept vorbire in limbi apostolica.

2. Terirem (termen ortodox) - „cantarea in Duhul” - este o compozitie muzicala in care nu intalnim cuvinte, ci numai silabe precum te-ri-rem, te-ne-na, to-ro-ro. Ccrestinul, in momentele de adanca partasie cu Dumnezeu, simte ca nu-i mai sunt de ajuns cuvintele si foloseste, prin Duhul Sfant cuvinte-necuvinte.

In rugaciunea sau cantarea in limbi, in jubilare sau terirem (puteti sa le numiti "bolboroseala" pe toate) crestinul canta sau se roaga prin cuvinte pe care el nu le intelege dar le intelege Dumnezeu. Este practica Bisericii Primare,a Bisericii Crestine de-a lungul secolelor si a Bisericii de astazi.

Ce scop are darul deosebirii duhurilor si al adevarului (de fals)?
si cum il putem recunoaste individial? cum se manifesta?
-Dar al duhului sfint care in tradtitia recenta penticostala este numit "vocea Domnului"

Poti sa spui ce cred si alti neoprotetanti despre penticostali si asa zisa lor vorbire in limbi. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1702
O parte din mesajul de atunci:
"De pe site-ul in engleza am aflat si un lucru surprinzator, fondatorul sectei penticostale (ca secta o numesc chiar si neoprotestantii) a devenit (sau era dinainte) homosexual si a fost renegat chiar de miscarile penticostale si exclus din cult. In niciun caz asta nu e o lucrare a Duhului Sfant.
Iata din al doilea link ce spuneau teologii sau pastorii neoprotestanti inca de la inceputurile penticostalilor:

H. A. Ironside a spus în 1912: "dezgustătoare. . .amăgitoare şi nebuneşti." ... "un pandemonium al unor etalări demne de balamuc ori o adunare de dervişi urlători," cauzând un "vacarm asurzitor de sminteală şi necredinţă."

Clarence Larkin: "Dar comportarea acelor posedaţi, căzuţi la pământ şi crispaţi în contorsionări, cauzând răvăşirea îmbrăcămintei şi scene dizgraţioase, este mai mult caracteristică unei posedări demonice, decât unei lucrări a Sfântului Duh. Din ce s-a spus, vedem că trăim în "Vremurile primejdioase," şi că înspre noi vin "Duhuri ale ispitei," şi că ele vor deveni tot mai active pe măsură ce Credinţa se apropie de sfârşit, iar noi trebuie să ne străduim să fim cu mare băgare de seamă, pentru a nu o lua razna."
W.B. Godbey spunea despre participanţii din Azusa Street, afirmând că mişcarea era rezultatul spiritismului.
Site-ul baptist spune ca "Penticostalismul este erezia antică a montanismului renăscută."

'vorbirea in limbi' nu face referinta la apostoli cand s-au raspandit pe suprafata pamantului sa vesteasca evanghelia? deci,ei nu cunosteau limbile altor neamuri,insa in momentul trimiterii acestora in diverse colturi ale pamantului,Duhul Sfanta a vorbit prin gura lor in limba tarii respective

sper sa nu ma insel

Nu veti gasi. Pentru simplul motiv ca darul vorbirii in limbi NU a incetat.
"Va inceta". Este folosit timpul viitor.

Va sugerez o alta abordare: vorbiti-i despre comorile ortodoxiei, despre viata cu Hrisos pe care o poate trai in ortodoxie, despre comuniunea cu Duhul Sfant pe care au trait-o sfintii ortodocsi.

Daca este o persoana inclinata spre cunoasterea mistica a supranaturalului lui Dumnezeu vorbiti-i despre jubilare si terirem, despre posibilitatea experimentarii lucrarii Duhului Sfant in biserica ortodoxa.

Vorbiti-i despre sfintii care au promovat darurile Duhului Sfant si vorbirea in limbi: Iustin Martirul, Ireneu, Tertulian, Origen, Ciprian, Atanasie, Augustin, Ieronim, Ambrozie, Grigore cel Mare...si tot asa.
Puteti sa-i vorbiti despre ortodocsii contemporani care cred in darurile Duhului Sfant, inclusiv vorbirea in limbi.

In acest fel ea va ramane si va experimenta puterea lui Dumnezeu in ortodoxie. Este posibil. Doamne ajuta.

Iarta-ma, as vrea sa te corectez, Origen nu este considerat sfant in Biserica Ortodoxa. E considerat un mare ganditor, dar in acelasi timp a avut portiuni cel putin foarte problematice, eretice in unele parti.

Traducerea din 1corinteni 14,14este gresita . Ea este asa :14 Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, pe când mintea mea este fără rod. 15 Aşadar, ce trebuie făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi şi cu mintea.
Traducerea este catolica si sa nu uitam ca ei au facut slujbe in latina! Este exagerat ca sa spui ca niste lalaituri inseamna vorbit in limbi! Dar penticostalii care scriu aici sunt dupa parerea mea niste pacalici...

Doamna draga, dumneavoastra nu stiti sa scrieti romaneste:
- scrieti Corinteni c mic,
- nu stiti sa lasati spatiu intre cifre si litere "14este"
- lasati spatiu intre ultimul cuvant si punct.

Dupa toate acestea vorbiti despre traduceri corecte si gresite?

Traducerea data de mine este ortodoxa: http://www.totisfintii.com/biblie/Biblia.htm
NU v-a cerut nimeni parerea.

Dar daca tot insistati sa va dati cu presupusul ar fi bine sa cititi in prealabil topicul:
Reguli de folosire a forumului. http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3

In mod special va recomand sa cititi punctul 7.
7. Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri.

Domnule nu am timp eu sa ma uit tot ce ai scris ca sa vad daca ai jignit pe cineva sau ai facut-o pe naivul . Important esti ca eviti raspunsul. Recunosc ca traducerea este ortodoxa dar nu am citit-o atent ca sa-i aflu sensul! Ambele traduceri arata la fel ! Si primele rugaciuni puteau fi citite si in limbi straine! De exemplu latina! Apoi tocmai asta arata textul ca ele nu sunt indestulatoare deoarece ignora mintea! Si am zis ca dupa mine dupa parerea mea sunteti niste pacalici nu am afirmat categoric!
In rest te iei de niste greseli minore. Ca nu am fost atent si am scris cu nume mic sau ca nu am lasat spatiu! Macar sa fie penticostalii tai cat de cat dezghetati ei care citesc o carte poate la un an in cel mai bun caz!
P.s Neatentia mea si pana la urma greseala mea legata de acel text arata ca eu pot recunoaste o greseala dar voi nu ati recunoaste in veci ca ati gresit! de aceea cine are ochi sa vada o sa-si aduca aminte de o anumita fraza :Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. (1Ioan.1:8) P
p.s. 2 Tu poti sa arati ca a doua fraza din p.s. 1 incepe cuvantul cu litera mica si e gresit acest lucru! Iti las tie aceste greseali ale mele care le-ai aratat mai sus si anume ca nu am lasat spatiu etc etc. Daca stau sa ma gandesc aceste greseli pot proveni de la faptul ca nu am batut mai tare tasta sau nu am tinut butonul bine apasat!

Nu evit. Doar ca dumneavoastra nu ati pus nicio intrebare.
Doar ati batut mai tare din taste si nu ati tinut butonul bine apasat!

Era vorba ca niste simple refrenuri gen la la la nu inseamna vorbit in limbii!

Intradevar ar trebui mai clar delimitat ce este si ce nu este vb in limbi de la duhul sfint.
Si apoi analizat fiecare caz in parte.
Caci daca esti intro stare in care nu prea te simti chiar ok (chiar mai lesini uneori) si vorbesti cuvinte pe care nu le intelegi inclin sa cred ca nu poate vorbi de acest dar care pina la urma trebuie sa aibe un rod, o folosinta ca orice alta minune, dar sau lucrare.

Apoi trebuie facuta corelarea si cu ce senzatii ai in restul corpului caci unele pot fi indicii, cind mergi la psiholog/psihiatru te intreba : Simti furnicaturi sau fierbinteala in palme sau gedete? iar tu daca esti ok fireste ca nu vei simti asa ci poate dimpotriva simti racoarea duhului sfint in palme sau/si in crestet. Si atunci medicul stie ca nu ai probleme.

............................

Deci daca este sa vedem ce rod poate aduce vorbirea in limbi nu avem decit o singura varianta -si anume cind ai nevoie sa vb in alta limba pentru a te intelege in munca ta de propovaduire cu altul sau altii din alte tari care nu iti cunosc limba -indiferent daca tu pronunti cuvintele straine sau daca doar ei le aud in timp ce tu le vorbesti in lmba ta.
Acest lucru se poate intimpla chiar si cind stii oarecum insuficinet acea limba dar esti ajutat prin ispiratie sa folosesti acele cuvinte pe care le stii insalate intro formulare in care sa exprime intelesuri ale altor cuvinte pe care nu le stii.

Asadar exista atestari ale acestui fel de vorbire in limbi in cazul evanghelizarii in straintate?

Depinde cine le canta.
Daca sunt fredonate de betivi, nu-s vorbire in limbi.

Daca sunt cantate de sfinti in extazul prezentei lui Dumnezeu e posibil sa fie vorbire in limbi.

Am citat intr-o postare anterioara ce este terirem-ul in practica Bisericii Ortodoxe.
Faceti un efort si cititi putin inainte de a va da cu parerea: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...te-118543.html

In orice caz vorbirea in limbi nu este pentru dumneavoastra. Nu trebuie inceput cu vorbirea in limbi.

Intr-adevar in Evanghelie “vorbirea in limbi” apare ca un semn biblic, insa oamenii au fost inzestrati de Duhul Sfant cu acest dar de a intelege si vorbi limbi necunoscute de ei pana atunci, pentru a putea transmite Evanghelia neamurilor, de a propaga Crestinismul. Dupa primele doua secole, nu mai exista nici o mentiune in nici un document istoric despre “vorbirea in limbi”, deci acest “dar” a fost in perioada de inceput a Crestinismului, ca sa ajute la expansiunea acestuia. Atunci nu existau mijloacele actuale de invatare a unei limbi straine, multe n-aveau forma scrisa, nici nu existau limbi nationale, ci o multime de dialecte. Ulterior, aceste mijloace de invatare s-au perfectionat, n-a mai fost nevoie de un ajutor suplimentar supranatural. (dovada ca nici nu mai apar mentiuni despre acest "dar")

De asemenea “ vorbirea in limbi” in intelesul Noului Testament n-are nimic de a face cu ce pretind unii in ziua de azi, care scot sunete neinteligibile, guturale sau amesteca vorbirea coerenta cu sunete dezarticulate, vorbire ce si-o provoaca , prin diverse tehnici de autosugestie, doar pentru a spune ca sunt dotati cu fluxul rugaciunii in limbi, deci inzestrati cu darul profetiei. Omul aflat intr-o stare de hipnoza regresiva, stare la care se poate ajunge prin repetarea unor slogane, poate sa se exprime intr-o limba straina pe care nu o cunoaste. Fenomenul acesta parapsihologic (xenoglosia), ce e intalnit extrem de rar, exista, insa evident n-are nici o legatura cu divinitatea sau cu diavolul.

In Noul Testament “vorbirea in limbi” e una spontana, naturala, (nu indusa prin tehnici psihofizice ce tin mai mult de spiritism si provenite pe fondul unor trairi emotionale cvasiisterice) si asa cum am spus, scopul acelui ‘dar” era de a facilita transmiterea mesajului Evangheliei popoarelor. (ce vorbeau limbi diferite)

Nu , evident ca nu e "vorbire in limbi" in acceptiunea nou-testamentara. In cel mai bun caz o putem considera un mijloc de concentrare a trairii interioare a actului vorbirii. Vorbirea interioara, ca forma non-verbala a limbajului uman, reveleaza activitatile imaginatiei. Tu poti sa fluieri, de exemplu, in timp ce te gandesti, meditezi la ceva. Unii oameni (neoprotestanti) spun ca sunt "profeti" sau ca au darul profetiei, doar pentru ca in plin delir mistic scot niste sunete,insa afirmatia e una goala de continut, viziunile sunt autoinduse. Noi spunem ca Trupul este templul sufletului si sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Atata timp cat trupul si sufletul nu sunt purificate (si nu ma refer la o stare de moment) ci la un stil de viata, Domnul cel vesnic al templului nu poate locui acolo inauntru, nu poate sa ocupe un loc care sa fie demn de El, deci omul nu poate fi in starea de comuniune cu Dumnezeu, nu poate avea revelatii, acea "vedere duhovniceasca".

In afara de momentul Cincizecimii noi nu mai avem nici un caz in Biblie in care apostolii sa fi vestit neamurilor Evanghelia prin darul vorbirii in limbi. In Istoria Bisericii gasim scris despre fiecare apostol ca a mers si a vestit neamurilor Evanghelia. NU gasim insa nici un document care sa ateste ca ei au vestit Evanghelia prin darul vorbirii in limbi. Eu nu cunosc nici un document. Daca dumneavoastra stiti dati-mi si mie un link.

In concluzie: scopul principal al vorbirii in limbi NU a fost vestirea Evangheliei macar ca, in mod izolat au fost intalnite cazuri.
Apostolul Pavel afirma ca darul vorbirii in limbi este dat pentru zidirea personala a credinciosului.

Complet gresit. Exista multe mentiuni dar sunt mai putin cunoscute.
Lista NU este exhaustiva:
Ambrozie (340-397 d.Hr.) în lucrarea „Despre Duhul Sfânt”, scrie:
Vedeţi că şi Tatăl şi Fiul au pus învăţători în biserici; şi aşa cum Tatăl dă daruri de vindecare, la fel dă şi Fiul; după cum Tatăl dă darul vorbirii în limbi, la fel îl acordă şi Fiul. În acelaşi fel am auzit dincolo de orice îndoială că şi Duhul Sfânt acordă acelaşi fel de daruri. Deci, Duhul dă aceleaşi daruri pe care le dă Tatăl şi Fiul.
Observati ca el vorbeste la timpul prezent, considrandu-le functionale in Biserica din timpul lui.

Augustin (354 – 430 d.Hr.) – scrie despre „ jubilare” care, atentie, este rugaciune si cantare in limbi. Nu e vestire a Evangheliei, ci e vorbire in limbi care i se adreseaza direct lui Dumnezeu. Am scris mai detaliat aici.

Francisc d’Assisi (1181-1226) . Jacob de Voragine, scriitor,marturiseste ca Dumnezeu printr-un miracol il capacitase să vorbească in franceză. „Ori de câte ori era plin de pasiunea Duhului Sfânt, izbucnea fierbinte în limba franceză.”

Dominic (1170-1221) impreuna cu cativa frati, in timpul unei calatorii, a intalnit un grup de germani si, dupa cateva zile de mers alaturi de ei le-a sugerat însoţitorilor săi „să îngenunchem şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe limba lor pentru că altfel nu putem să le spunem despre Domnul Isus.” S-au rugat, Dominic a primit darul vorbirii in limbi si timp de alte cateva zile le-a impartasit Evanghelia in limba germana.

Sfântul Ştefan (1340- 1396), în misiunile lui în Georgia le-ar fi vorbit băştinaşilor în limba lor, limbă pe care el nu a învăţat-o niciodată.

Vincent de Ferrier (1350-1419), „există martori de încredere care spun că, diferite grupuri etnice pe care le-a vizitat şi cărora le-a predicat l-au auzit vorbind în propria lor limbă.”

Despre Ioan al Crucii (1542-1591) se spune că a vorbit adesea în limbi, convingând odată doi musulmani să creadă în Hristos vorbind în limbi în arabă.
De asemenea despre Sfânta Colette (1380-1447) se spune că ar fi avut darul vorbirii în limbi şi că ar fi vorbit latină şi germană.

Francis Xavier (1506-1552) a vorbit prin Duhul limba japoneză „ca şi cum ar fi trăit în Japonia toată viaţa lui.” Când a venit vremea să fie canonizat de către Urban al VIII-lea, aceasta a fost făcută în mare parte în baza faptului că Xavier avea darul vorbirii în limbi şi că el „vorbea diferitelor triburi în limba lor cu mare uşurinţă.”

Despre Martin Luther este scris ca vorbea in limbi si profetea.

Sunt intalnite dupa Reforma cazuri de vorbire in limbi la:
- Hughenoti
- Metodisti
- Quakeri
- Fratii Moravieni


Am scris intr-o postare anterioara despre terirem. aceasta forma de cantec prin Duhul este intalnita aproape exclusiv in spatiul ortodox. Sfantul Ioan Cucuzel a scris numeroase terirem-uri. Nu este vorbire in limbi pentru vestirea Evangheliei. Este rugaciune si cantare in limbi catre Dumnezeu.

Marturie din partea parintelui Epifanie Teodoropoulos.
La acesta vine un ucenic spunandu-i:

- Parinte, eu nu pot sa concep Privegherea fara terirem!

- Da, desigur! Rugaciunea voastra cu terirem merge direct in cer, in chip expres si recomandat, in timp ce a noastra nu izbuteste sa ajunga la destinatie.

- Dar si unii teologi spun ca acestea sunt “cuvinte ce nu se pot spune”, despre care spune Sfantul Pavel (2 Cor., 12, 4).

- Intr-adevar, cuvinte ce nu se pot spune sunt, fiule!

Toti acestia sunt doar oameni despre care s-a scris. Doar Dumnezeu ii stie pe toti cei care au avut darul vorbirii in limbi dar despre care nu s-a scris nici un cuvintel. In mod similar in Biserica din Ierusalim au fost probabil multe mii de oameni care au vorbit in limbi dar noi cunoastem numele a doar cativa dintre ei.
Multi oameni cultivati cunosteau greaca, care pe vremea apostolilor era o limba „de circulatie internationala”. Acesta este si motivul pentru care evangheliile au fost scrise sau traduse in greaca.

Dupa cum citim in Biblie, dupa cum scria Apostolul si dupa cum se poate usor observa in Istoria Bisericii au existat doua folosinte:
- vorbire in limbi - o limba inteligibila, cunoscuta, precum: germana, franceza sau japoneza
- rugaciune si cantare in limbi - o limba neinteleasa de oameni dar inteleasa de Dumnezeu
Acestea sunt rautati gratuite (sau poate doar ignoranta) pe care nu le comentez.
In ce ma priveste sunt vrednice de o singura destinatie - recycle bin.

Vorbirea in limbi nu este naturala ci supranaturala iar scopul ei principal este zidirea personala a credinciosului in rugaciune prin Duhul. Au existat si cazuri (rare) in care darul a fost folosit pentru vestirea Evangheliei.

Penticostalul cunosti din proprie experienta ceea ce unii penticostali numesc "vocea Domnului"?

„Vocea Domnului” este o calauzire fina in deciziile importante pe care trebuie sa le luam in viata.

Dumnezeu ne vorbeste in primul rand prin Scripturi.
Principiile calauzitoare pentru viata crestina sunt gasite in Biblie.

In mod special, in unele situatii limita in viata noastra Dumnezeu ne calauzeste in mod exceptional: prin vise, vedenii, circumstante favorabile, sfatul unor crestini maturi, o voce interioara, prooroci, etc.
Niciodata aceasta directionare speciala nu vine in contradictie cu Scripturile.

De cateva ori in viata (am 43 de ani) Dumnezeu m-a calauzit in mod exceptional.
Cred insa ca aceasta nu este doar experienta penticostalilor ci si a multor crestini din alte confesiuni.

Yep,baietii lui Zinzendorf,dupa unul dintre cele mai fascinante momente:miracolul de la Herrnhut din 13 august 1727.Wesley a calatorit odata pe un vapor cu Fratii Moravieni si in timp ce vasul parea ca se scufunda si toti intrasera in panica,acestia s-au strans impreuna si calmi,fara nici o tresarire, cantau psalmi.Wesley a fost socat si ulterior a fost extrem de influentat de unul dintre ei care a venit in Anglia, pe nume Peter Boehler.Este o poveste cu multe lumini si umbre,multe elemente neelucidate.

Am citit cu multa vreme in urma o povestire impresionanta din istoria lor. Probabil o stii:

În anul 1731, contele Zinzendorf a fost invitat şi a luat parte la încoronarea regelui Christian al VI-lea al Danemarcei.
La Copenhaga a întâlnit pe un credincios negru Anthony Urlich din insula St. Thomas, India de vest, care i-a relatat starea tristă de sclavie a poporului său, că lucrează pe plantaţiile de zahăr, că sunt zdrobiţi în bătăi şi că nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Zinzendorf l-a invitat să vină la Herrnhut. În faţa fraţilor moravieni, el a descris starea groaznică din insula St. Thomas. Ca să nu li se pară că sunt poveşti, el şi-a dat jos cămaşa şi avea tot spatele brăzdat cu cicatricele lăsate de biciul proprietarilor de plantaţii.

Relatarea lui a aprins în doi fraţi dorinţa de a merge să le vestească Evanghelia. Unul a fost olarul Leonardt Dober, celălalt tâmplarul David Nitzschmann. Aceasta a fost în august 1732, la cinci ani după trezirea bisericii din Herrnhut. Cei doi au luat-o pe jos până la Marea Nordului şi de acolo s-au urcat pe o corabie, care i-a dus la destinaţie.

Când au vrut să debarce, nu au fost primiţi ca misionari. Atunci, au făcut un lucru nemaiîntâlnit în istoria misiunilor: s-au vândut ca sclavi, să lucreze pe plantaţii.

Nu sunt rautati, sunt studii psihologice si parapsihologice. Daca dumneavoastra considerati ca orice om penticostal are darul autentic de a "vorbi in limbi" si nu e nimic autoindus, e problema d-voastra, insa nu incercati sa infirmati stiintele medicale. Personal cunosc persoane care mi-au spus ca au imitat ceea ce au vazut la altii, deci nici pomeneala de traire autentica. Dumneavoastra "vorbiti in limbi" ? va intreb fara urma de malitiozitate. Inteleg "vocea launtrica" care poate sa te calauzeasca, comuniunea cu Dumnezeu fiind intima si personala, insa pastrez o doza de scepticism in fata exteriorizarii vizibile prin sunete onomatopeice.

Se exagereaza importanta psihologiei si parapsihologiei atunci cand se studiaza vorbirea in limbi.
Vorbirea in limbi este un dar al Duhului Sfant. Haideti sa il tratam in primul rand teologic si prin prisma traitorilor credintei.

Mai apoi si (nu in interpretare teologica ci) doar in domeniul lor: psihiatrii, parapsihologii, neorologii, sociologii & co.
NU consider ca orice penticostal care pretinde ca are darul vorbirii in limbi chiar are un dar veritabil. Vorbirea in limbi s-a manifestat si la necrestini: mormoni, samani, etc. Cred in existenta falsului.

Ce ma deranjeaza sunt generalizarile arogante de tipul: „vorbirea in limbi din zilele noastre este un fenomen parapsihlogic, autoindus, un delir mistic amestecat cu elemente samaniste si multi demoni”
Personal cunosc bancnote de 100 de Euro false.
Inca nu am tras concluzia ca nu exista bancnote de 100 de Euro adevarate.

Da, uneori.
Ma consider si sunt considerat un „sceptic” in biserica mea.
Nu dau crezare la tot ce aud.

Insa si Apostolul Pavel si Augustin si Jeronim si Gherasim din Creta si Eusebiu Stephanou si Cardinalul Suenens au crezut ca, in momentele de comuniune intima cu Dumnezeu se poate intampla sa spui prin Duhul cuvinte pe care nu le cunosti. Da ele pot semana uneori cu „sunetele onomatopeice”: te-ri-rem, to-ra-ra...si tot asa.

Deci adevarul este undeva la mijloc , unele cazuri sint veritabile altele nu (indiferent de cauza).
Am adus in discutie "vocea Domnului" pentru ca am observat ca este prezenta inclusiv la unii ortodocsi (cu catolici inca nu am vb pe tema asta) -iar persoanele cu care am vb explica modul cum esti ghidat de Domnul si anume prin intermediul unor manifestari harice ale duhului sfint percepute sub forma unei adieri de vint resimtite in crestet, in palme, in inima (aici insotita de deschiderea inimii). Insa nu ca orice adiere de vint perceputa la suprafata pielii ci sub primul strat de piele avind uneori intensitati, modulatii si temperaturi diferite -uneori intercombinate- fiecare purtind cite o semnificatie.
La fel au spus si ei ca urmind aceasta calauzire a duhului intotdeauna se dovedeste ulterior ca nu gresesti.

Daca in acest fel insotit de deschiderea mintii catre orice posibil raspuns se poate afla orice informatie (valoarea de adevar) sau raspunsul pozitiv sau negativ in urma rugaciuni sau intrebarii adresate cit mai ales starea de curatire a hainelor spirituale ma gindesc ca in acest mod se poate face f simplu distingtia dintre o vorbire in limbi de natura divina si una de natura nedivina.

Cineva spunea ca de fapt acesta este darul deosebirii duhurilor si al adevarului.

de la diavol si se numeste posedare :4:
multa iubire

Mintuirea
 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++++++++++++++++++++++



Sa ma iertati daca gresesc dar eu cred ca de la Adam si pIna la Inviera din morti a LUI HRISTOS toti au fost In iad si numai EL Hristos a pus puntea de trecere de la moarte la veata cea vesnica.
Sau gresesc????
Slavit sa fie Domnul amin amin amin
si as mai adauga ca daca printro femeie a venit pacatul si osInda morti prin stramoasa noastra Eva , Prntro alta femeie adica Prin PREASFINTA SI CURARA Maica a venit MIntuirea lumi si veata cea vesnica slavita sa fie Ea in veacul veacului amin amin amin

Cred ca neoprotestantii penticostali/charismatici ar fi fost cei mai potriviti pentru a lupta impotriva aiurelii pneumatomahice... De aceea e istoria dramatica, pentru ca nimic nu este la locul si timpul cuvnit, spre a face bine. Sa nu fiu inteles gresit: NU zic ca timpul lor ar fi fost doar atunci. Spun ca daca ar fi existat atunci, radeau teoria aiurita a semiarianului Macedonie. Ar fi fost, dat fiind accentul pe Duhul din invatatura lor, exact apa care stinge focul...

Interesantă parafraza la Romani 5, din păcate e doar ceea ce spuneţi: o adăugare. Şi cunoaşteţi ce presupune o adăugare la Cuvântul lui Dumnezeu... Apoc.22,18.

Apoc.22,18 se refera la cartea apocalipsaei nu la Nt! Apoi interpretarile voastre adventiste nu sunt exact acelasi lucruri adaugate pe care tu le condamni la acest catolic?

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Dragul meu eu am spus ceia ce Dumnezeu mea pus In gura In acele momente cInd am scris pentru ca nu voiesc sa fiu pricina de potignire pentru nimeni, eu sarman si pacatos mai mult ca toti oameni din aceasta lume la un loc nu adaug Sfintei Scripturi nici o virgula ca nu sunt Indreptatit nici sa caut spre slavile cerului pentru ca pacatele mele ma apasa si ma rusineaza ,nu stii tu oare ca nu putem sa facem nimic far de voia lui Dumnezeu ,pentru ca daca vom spune asta sau alta ,El Domnul Dumnezeu poate sa spuna eu am zis sa spui si atunci ce vei zice nui adevarat dar cum ve demonstra ??? nu avem cum cel putin eu asa cred si sunt convins ca tot ce facem , facem cu voia lui Dumnezeu ,Referitor la Maica SfInta oare daca nu sar fi nascut HRISTOS MINTUITORUL, PRIN EA SAR FI SPUS CA A VENIT MINTUIREA LUMI PRIN EA '''''?????? eu cerd ca nu si sustin ca acesta este un adevar ca prin PreasfInta fecioara a venit MINTUIREA la noi, iar prin cea lalta mama noastra Eva a venit pacatul o nu??

daca tu nu vrei ca sa respecti aceasta este treaba ta dar eu o respect pentru ca asa Imi dicteaza mie ceva din adincul sufletului meu, tu fa cum vrei si te rog In Numele Domnului sa nu te superi pe mine si sa te rogi si pt. mine sarmanul si nevrednicul rob al Lui HRISTOS ca asa spune Scriputra rugativa uni pt, alti si Hristos spune IUBITIVA uni pe alti precum siEu vam iubit pe voi, CInd pacea veti iubio pururi si va fi dragoste-ntre voi atuncea lumea va cunoaste ca sunteti ucenici MEI.

Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin aminamin

Ortodox 100%
 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++++++


Dragul meu dac ai facut referire la mine sa sti ca sunt O R T O D O X
OSTAS a Lui HRISTOS nu alte confesiuni si secte
Iartama dac nu teai referit la mine mie asa misa parut




S L A V I T sa fie D O M N U L In veacul veacului amin amin amin

Nu. Precum nici dl. ioan_strainul nu este catolic.:68:

Arhim.Gheroghios
 

"Experienţele penticostalilor nu sunt de la Dumnezeu. De aceea, ele nu numai că nu-i ajută să
intre în Biserică, ci, dimpotrivă, îi conduc în afara Bisericii. Un astfel de interes numai
diavolul poate să aibă - acela de a-i îndepărta pe oameni de Biserică.
Această separaţie a diferitelor erezii şi grupări este o dovadă a faptului că ele nu constituie
adevărata Biserică a lui Dumnezeu. Protestantismul se constituie din mii de grupări şi
grupuleţe, schisme şi facţiuni. Una dintre acestea este şi secta penticostalilor. Numai în Statele
Unite ale Americii există 39 de secte cu caracter penticostal. Multe dintre acestea nu au nici o
legătură între ele. Este suficient să pomenim câteva dintre denumirile unora dintre acestea
pentru a vedea cât de diferite sunt între ele: „Adunarea de pe munte a Bisericii lui
Dumnezeu", „Apostolia priveghindă", „Biserica mamei Horn", „Biserica mamei Robertson",
„Iisus şi apostolia neadormită", „Rămăşiţa Bisericii lui Dumnezeu", „Biserica cea sfântă a lui Dumnezeu botezată în foc", „Biserica celor patru Evanghelii", „Templul unirii duhovniceşti
naţionale şi davidice a Bisericii lui Dumnezeu" ş.a.
Dacă între aceste grupări ar fi existat Duhul lui Dumnezeu atunci ar fi existat şi unire. Ar fi
existat o singură biserică, şi nu atâtea grupări opuse una alteia.
De asemenea, în adunările penticostalilor se petrec lucruri pe care orice minte sănătoasă le
respinge şi care nu pot fi catalogate ca expresii ale prezenţei Duhului celui paşnic al lui
Dumnezeu. Astfel, se pot vedea penticostali tremurând, căzând ca morţi la pământ, scoţând
sunete nearticulate, spumegând, ţipând, trăgându-se de păr şi de haine, dându-şi palme şi
pumni, bolborosind (lucru pe care alţii îl consideră profeţie). Fenomene asemănătoare au
existat şi în vechile religii idolatre păgâne.
Penticostalii, ca de altfel toţi sectarii - cum sunt baptiştii, iehoviştii, mormonii -, cultivă şi
duhul mândriei, crezându-se posesori ai adevărului şi considerând că Biserica, în întregimea
ei, se află în rătăcire de două mii de ani, câtă vreme ci au găsit adevărul după o mie nouă sute
de ani. întemeietorul pcnticostalismului a fost un american. în Grecia, primul penticostal,
Mihai Gunas, proclama: „După atâtea veacuri, Grecia este din nou cercetată de Dumnezeu, ca
şi în ziua Cincizecimii". Cu alte cuvinte, cu el a început Hristos să cerceteze Grecia. Atâtea
veacuri, Hristos a lipsit de la noi şi doar acum a fost adus de către ei. Vedeţi cât egoism
diabolic şi câtă mândrie?
Dar despre harisma glosolaliei, atât de căutată de către ei, ce-am putea spune? Într-adevăr,
în Noul Testament se face referire la glosolalie. în ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli au
vorbit „în alte limbi" (F.A. 2, 4), adică în limbile popoarelor care veniseră să se închine la
Ierusalim, iar aceasta Apostolii o făceau pentru a le predica Evanghelia. Harisma glosolaliei
este o harisma care a fost dată de Dumnezeu Apostolilor pentru un motiv special: să
propovăduiască necreştinilor credinţa creştină. Sfinţii Apostoli, atunci când vorbeau, nu
scoteau sunete nearticulate ca şi îndrăcitii, ci vorbeau limbi străine; nu orice limbi, ci limbile
celor care veniseră la Ierusalim şi nu cunoşteau limba aramaică. Aşadar, zbieretele
nearticulate nu au nici o legătură cu harisma glosolaliei, atât de preţuită şi căutată de
penticostali."
Din cartea "Scrieri athonite pe teme contemporane"

Arhim. Gheorhios
 

"False experienţe ale harului

Astfel de experienţe au toţi cei care cred că prin ei înşişi, prin propriile lor puteri,
împărtăşind diferite eresuri, făcând parte din diferite grupări sau adunări religioase din afara
Bisericii, pot să ia harul Sfântului Duh. Întrunindu-se, unii ca aceştia au ca şi conducător un
nou „profet", şi cred că primesc harul Duhului Sfânt.
În 1966 s-a întâmplat să mă găsesc în America la o adunare a penticostalilor. „Biserica" lor
era ca o clasă de şcoală. Mai întâi a început o orgă electronică să cânte o muzică asemănătoare
celei ţigăneşti, care, pe măsură ce trecea timpul, devenea tot mai agitată, tot mai iritantă, astfel
încât să producă exaltare. După ce s-a terminat muzica a început predicatorul. Şi acesta a
început încet, şi pe măsură ce vorbea striga tot mai tare. La sfârşit a produs şi el o atmosferă
de iritare. Iar atunci toţi cei de faţă au fost cuprinşi de o isterie colectivă începând să strige, să
se scoale în picioare, să ridice mâinile şi să scoată strigăte nearticulate. Am simţit atunci că
acolo nu sufla Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, Care e Duh al păcii şi nu al tulburării şi al
exaltării. Duhul lui Dumnezeu nu vine prin mijloace psihologice, parapsihologice (meditaţie,
concentrare pe ceakre, meditaţie pe culori etc.) sau prin vreo tehnică respiratorie oarecare (gen
yoga). M-am întristat, desigur, pentru acei copii care erau acolo împreună cu părinţii lor, şi
pentru psihoza colectivă care-i cuprinsese pe toţi. Astfel de situaţii în care anumite stări
emotive sunt considerate ca „lucrări" ale harului şi ca o dovadă a prezenţei Duhului Sfânt pot
fi numite, fără nici o ezitare, înşelăciuni diavoleşti."
Din cartea "Scrieri athonite pe teme contemporane"

Arhim. Gheorghios
 

"Astfel de experienţe psihologice produse prin diferite maşinaţiuni şi tehnici sunt considerate
de către eretici ca roade ale Duhului Sfânt. Dar experienţele care apar în adunările ereticilor
nu sunt doar psihologice, ci uneori ele sunt chiar demonice. Diavolul exploatează strădaniile
şi căutarea unor astfel de experienţe de către diferiţi oameni şi le dă anumite semne care nu
sunt de la Dumnezeu, ci ale lui, diabolice. Aceşti oameni însă nu pricep că se află în ghearele
diavolului. Ei cred că semnele respective sunt cereşti şi de la Duhul Sfânt. Pe deasupra,
diavolul le mai dă şi anumite profeţii, aşa cum o face în cazul mediumurilor (astfel de
mediumuri sunt folosite în şedinţele de spiritism de către anumiţi fachiri-vraci, pentru a pune
diagnostic şi tratament etc., situaţii în care, de fapt, mediumul este un vehicul prin care
diavolul vorbeşte, înşelându-i pe creduli). Domnul însă ne-a avertizat dinainte că „se vor ridica hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni" (Mt. 24,
24). Nu numai că vor face minuni, ci chiar minuni mari şi semne înfricoşătoare.
Tot aşa şi antihristul, când va veni, nu va face lucruri rele. Va face binefaceri, vindecări
miraculoase de bolnavi şi alte lucruri minunate pentru a subjuga conştiinţa oamenilor şi pentru
a-i duce în rătăcire, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi, astfel încât să-l considere pe el
drept mântuitor şi să-l urmeze.
Din aceste motive trebuie să avem grijă. Nu oricine face semne sau profeţeşte este de la
Dumnezeu. După cum iarăşi ne-a spus Domnul: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne,
Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în
numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut
pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea" (Mt. 7,22-23). Am cunoscut tineri
care făcuseră parte din diferite grupări sectare de tip penticostal şi care, după întoarcerea lor la
Biserica Ortodoxă, au mărturisit că diferitele experienţe pe care le-au avut atunci când făceau
parte din aceste secte erau demonice. Un fost penticostal mărturisea, de exemplu, că la
adunările lor, când profeţea un aşa zis profet, el simţea o tulburare demonică şi când încerca
să zică rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul", începea să
lucreze harisma „glosolaliei" care-l împiedica să mai rostească rugăciunea. Ne putem da
seama - aşa cum a facut-o şi fostul penticostal - că aceste „harisme" sunt expresia încuibării
diavolului în fraţii penticostali. Dumnezeu să-i miluiască, ca să scape din rătăcirea aceasta."
Din cartea " Scrieri athonite pe teme contemporane"

In crestinism sunt teologi care cred ca harisma glosolaliei a incetat. Sunt numiti cesationisti. In cautarea unui motiv care sa justifice presupusa incetare a darurilor, ei au inventat un scop al vorbirii in limbi: evanghelizarea in limbi.

Insa acest scop al darurui vorbirii in limbi nu se regaseste nici in Scriptura nici in Istoria Bisericii.

Dupa cum am mai scris, nu avem nici un document care sa ateste ca vreunul din Apostoli, atunci cand au mers sa propovăduiască necreştinilor Evanghelia ar fi savarsit aceasta lucrare prin harisma glosolaliei.

Biblia insa ne precizeaza scopul darului vorbirii in limbi: zidirea personala a credinciosului.
Duhului Sfant este inca prezent pe pamant cu toate darurile si toate roadele Lui.
Harisma glosolaliei, ca si celelalte harisme ale Duhului Sfant, este foarte pretuita si cautata de penticostali.
Aici arhimandritul Gheorghios a zis adevarul.