Si s-a descoperit acest cimp? De ce trebuie sa se foreze in pamant dupa aceasta particula? Nu poate fi gasita, de exemplu si intr-un mar?

Si inca ceva: toate aceste forari in interiorul pamantului in cautarea particulei, nu afecteaza echilibrul natural al pamantului, avand in vedere ca este ceva fortat si nenatural?

Am citit un roman, se numeste 'Toti oamenii sunt muritori', de Simone de Beauvoire. Este foarte interesanta. Personajul principal gaseste elixirul si reuseste sa devina nemuritor. Insa abia dupa ce face acest lucru isi da seama ca a fi nemuritor este cea mai crunta durere pe care un om o poate avea pe acest pamant. Un om poate fi fericit numai daca viata este limitata, daca are un sfarsit. Doar asa ii poate da sens.
Asa ca viata nesfarsita nu are rost, insa cea limitata are. Daca tu spui ca viata limitata nu are rost, atunci de ce nu te sinucizi?

P.S.: scuze daca mesajul este offtopic

Vorbeam de sensul vietii in general. Viata mea are sens pentru mine, daca sint in stare sa ii dau un sens.
Te-as ruga sa le mai explici colegilor tai de forum cum e cu (ne)sensul si nefericirea unei vieti nemuritoare, eu demult sustin acest lucru.

Nu se poate evidentia decit in coliziuni de foarte mare energie (ea exista peste tot dar nu o vedem singura, decit ca rezultat al interactiunii cu particulele normale, prin masa lor).
Energii mari avem in doua tipuri de locuri: in cosmos (radiatii de mare energie) si in laboratoare (acceleratoare cum sint CERN, Tevatron etc).
Pentru a capta rezultatul experimentelor cosmice trebuie sa se inlature cit mai multe erori date de activitatea de la suprafata Pamintului, deci de aceea se sapa foarte adinc sau se folosesc vechi puturi de mina pentru a plasa detectorii. Sint simplii detectori, nu afecteaza absolut deloc.

O sa incerc sa explic printr-o alegorie, ca sa zic asa. Imi imaginez un drum. Un drum cu diferite lucruri ce pot fi vazute, incercate, traite pe parcursul calatoriei. Lucruri interesante, lucruri mai putin interesante, care imi dau fericire, sau, din contra, suferinta. Daca viata este limitata, acel drum se va opri la un moment dat, undeva. Va avea un final. Asadar este spre interesul meu sa fac in asa maniera incat sa-l parcurg pe tot, sa vad si sa traiesc ce are sa-mi ofere. Pentru ca aceste lucruri au un numar limitat, nu e lipsit de sens sa incerc sa strabat tot drumul. E ca intr-un muzeu: cand ma duc incerc sa vad toate operele de arta.
Insa, daca drumul ar fi infinit, daca el nu se va sfarsi niciodata, inseamna ca-mi va oferi o infinitate de lucruri de vazut. Insa oricat de mult m-as stradui sa le vad pe toate, nu voi reusi niciodata deoarece atat drumul, cat si ce e de vazut sunt infinite. Iar pe masura ce imi parcurg calatoria, sensul de a merge in continuare se pierde. De ce sa mai merg daca stiu ca oricat as merge nu voi ajunge niciodata nicaieri unde sa ma opresc si sa spun: da dom'le, a fost o calatorie, a fost frumoasa, am vazut asta si ailalta. Si atunci as incepe sa sufar, deoarece drumul nu se va opri, oricat as incerca, sensul de a-l strabate se pierde si viata devine o suferinta. In momentul respectiv mi-as dori sa mor, sa dispar, insa nu s-ar putea deoarece eu sunt nemuritor. Si astfel, pe masura ce realizez asta, suferinta este si mai mare.

Nu stiu cat de bine am explicat, insa nici nu am stat f mult sa ma chinui sa scriu, am lucruri mai importante de facut astazi, cum ar fi examenele :|

Despre bioterapie
 

Daca crezi cu adevarat si din tot sufletul ,in minunile lasate de Dumnezeu pe pamint

! Oare nu exista si minuni ? Eu cred ca da !

Da, ar fi just ce spui dacă viața de dincolo ar fi tot un drum prăfuit. Dar după cum aici ne bucurăm când ajungem acasă și povestim cum a fost călătoria tot așa și cu mult mai mult este când ajungem la adevărata noastră casă adică cea de sus și ne bucurăm de roadele culese din ostenelile de aici. O viață nesfârșită echivalentă cu cea de aici nu își are sensul și ar fi oarecum sinistră dar o viață veșnică, ce se poate pregusta de aici prin trăirea duhovnicească, și pe care ochiul aici nu a văzut-o, urechea nu a auzit-o și la inima omului nu s-a suit este singurul sens al unei vieți personale, raționale și de dragoste.
Dar ca să ducem vorba ta până la capăt după cum un astfel de drum fără finalitate nu are sens cu atât mai mult un astfel de drum nefericit fără finalitate decât un mormânt cu viermi, fără un sfârșit de odihnă veșnică nu are nici un pic de mai mult sens.
Succes la examene dar mai ales la Examenul Final.

Dacă particula ar fi Dumnezeu cum hulești tu n-ar avea nevoie de întâlniri ca să câștige sau să dea masă și nici de un loc unde s-ar putea studia fiindcă Dumnezeu nu este un obiect sau o parte de ceva pentru a fi pus sub lupă. De aceea, dacă există, lucru încă nedovedit experimental, este tot a lui Dumnezeu iar nu Dumnezeu, decât poate un idol făcut de atei dumnezeu. Nu prea înțelegi postările, iar cartea lui Born se vede că n-ai citit-o. Nici măcar materialismul nu înțelegi ce este, cum ai putea înțelege mai sus de el? Materialismul este o ideologie care susține că nu există altceva decât materia. Studiul materiei nu implică așa dar să ai această credință superstițioasă numită materialism.
De exemplu Max Planck declara: “Materia nu există. Tot ce considerăm materie se produce şi există prin intermediul unei anumite forţe; această forţă provoacă oscilaţiile particulelor atomice şi menţine structura atomului, asemenea unui minuscul sistem solar”, desemnând ca posibilă sursă de energie un “spirit inteligent”.
N-ai înțeles nici relativismul lui Einstein nici ce am spus că lui Dumnezeu nu i se pare nimic deoarece El este cel ce este.

Un exemplu chiar de la Einstein:
„Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“.

Einstein”

Dacă se numără răspunsurile din scrisorile de dragoste și de ură se poate face o statistică câți % iubesc și câți % urăsc din oamenii de știință pe Dumnezeu lucru care s-a și făcut. Și aceasta este o statistică.

Pentru atei este o taină așa de bine ascunsă taina morții încât nici nu văd că e taină. Iar dacă a morții nu o pot vedea cum ar putea să o vadă pe cea a vieții?

Da când o să ajung la capitolul acupunctură. Mai ai răbdare.