Cand veti veni cu un exemplu in care toti crediciosii isi spala picioarele unii altora (dupa invatatura lasata de Mantuitorul), atunci puteti vorbi despre respectarea datoriei lasata de Mantuitorul. Altii asa fac.

P.S. Cunosteam, de mult, obiceiul practicat,o data pe an, pe alocuri si intr-un cadru restrans.

Spalatul picioarelor era o necesitate in timpul cand Iisus s-a intrupat, doar oamenii luau Cina asezati jos, cu picioarele incrucisate, aproape de bucate, deci tine de etica si bun simt sa ai picioarele spalate si de asemenea era un semn de smerenie si respect. Ziceti ca faceti ce spune Mantuitorul, spuneti-mi, d-voastra cand mergeti in vizita la un frate adventist va spalati picioarele? Retineti ca Iisus i-a reprosat lui Simeon acest aspect, ca nu i-a aratat respectul cuvenit sa fie aratat in fiecare casa:

Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. (Evanghelia după Luca 7:44)

Prin gestul Sau, Mantuitorul le-a servit o lectie ucenicilor Sai, i-a invatat care e atitudinea pe care trebuie sa o aiba, adica sa fie tot timpul gata sa slujeasca. Spalatul picioarelor nu face parte din semnul legamantului, ca painea si vinul, nu e o taina.

Grasule, daca ai gasit si articolul acela, inseamna ca ai aflat si ideea, si anume ca spalarea picioarelor nu e doar un gest ritualic, ocazional, restrans si facultativ, ci in ortodoxie inseamna ceva mult mai mult si mai profund: e exercitiul smereniei si slujirii celorlalti prin absolut toate actele, nu doar unul singur referitor la spalarea picioarelor.

Ortodocsii inteleg cuvintele lui Hristos "cel ce voieste sa fie mai mare, sa se faca slujitorul altora", ca modus vivendi, ca fel de a fi, nu doar ca o imitatie exterioara a unui ritual facut o singura data pe an. E adevarat, niciodata nu putem zice ca nu mai avem nimic de facut pentru slujirea aproapelui, ci slugi netrebnice ce suntem, recunoastem ca nici macar cele ce eram datori nu
le-am implinit.

Si acum mai zi-mi o data cine pe cine ia la rost? Mai bine zis, cine anume pune eticheta neagra cu atata siguranta de sine, inainte de a astepta raspunsul ortodox ? Cine afirma cu atata siguranta pe care i-o da doar ignoranta, cum e si cum nu e in randuiala ortodoxa?

O să vezi tu când cei care s-au împărtăşit se vor mântui şi vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, iar tu o să pieri pe veci de la slava puterii lui Dumnezeu în întunericul iadului pentru astfel de blasfemii împotriva lui Iisus Hristos şi împotriva Duhului Sfânt.

Cand veti veni cu un exemplu ca adventistii isi spala unul altuia picioarele, nu doar intr-un cadru festiv, la biserica, mai discutam de "smerenia" practicata de ochii lumii. Invatatura corecta, datoria lasata de Mantuitor e sa avem o atitudine slujitoare, caci de aceea le-a spalat picioarele ucenicilor, ca acestia sa invete din exemplul sau sa-si cultive aceasta atitudine. In Biserica Ortodoxa exista trairea prin anticipare. Nu este nevoie sa ne spalam efectiv unul altuia picioarele, doar va imaginati cata lume participa la slujbe, e suficient sa asistam si sa traim acel moment. Preotii reiau momentul revelat in Scriptura si-l actualizeaza intr-o forma umana edificatoare, pentru ca noi sa invatam, asa cum au invatat si ucenicii. Nu suntem formali, nu indeplinim un ritual de dragul de a-l face, ci pentru a invata o lectie, aceea pe care ne-a lasat-o Iisus, deci noi traim acel ritual si-l indeplinim mental, insusindu-ne invatatura Mantuitorului.

Interesanta optica. Spalarea picioarelor era necesara doar pentru cei care stateau turceste, cu picioarele jegoase la vedere (existand si pericolul sa si le bage in blid). Am inteles bine? Asta ati vrut sa spuneti?

Daca este vorba despre o vizita facuta pentru Sfanta Impartasanie (sunt persoane care nu se mai pot deplasa la biserica), se face ritualul umilintei si slujirii (spalarea picioarelor).

Reprosul de care vorbiti era in versetul urmator:" tu nu Mi-ai dat sarutare" (vers 45).

Impartasirea cu Hristos este in stransa legatura cu dorinta de a te umili si a sluji celorlalti (exprimata prin ritualul spalarii picioarelor). Asta este o mare buba a ortodocsilor: nu inteleg ce inseamna a te hrani cu Hristos si a trai Hristos in tine. Daca nu devii un om umil si slujitor al celorlalti (inclusiv a celor mai mici ca tine) inseamna ca Sfanta Impartasanie a fost doar un ritual de forma (cu toate declaratiile despre nu stiu ce transformare magica apainii si vinului in carne si sange).

Umilinta si slujirea celorlalti (exprimate simbolic prin ritualul spalarii picioarelor) face parte din vechiul si noul legamant. Fara aceasta dorinta de slujire nu vom fi mantuiti si nu avem ce cauta in Imparatia lui Dumnezeu.

1. Imitarea Domnului nostru Isus Cristos fara a intelege semnificatia produnda a faptelor Mintuitorului este maimutareala. Este forma fara fond. Spalarea picioarelor nu se face de forma, nici ca SIMBOL al umilintei. Este o forma de a ne umili la propriu in fata aproapelui si de a-i sluji aproapelui. Pentru ca daca ii putem sluji in lucruri mici (cum ar fi spalarea picioarelor) ii putem sluji si in lucruri mari, asa cum ne invata Mintuitorul nostru.
2. Cu ce va impartasiti dumneavoastra de fapt? Cu o simpla bucata de piine? Nu vi se pare ca e tot maimutareala si forma fara fond?

Scoatere tipic sectară din context care încearcă să ducă la amăgire.

"Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură." (Evrei 6:4-6)

Vezi, amăgitorule eretic şi sectar, scoaterea din context pe care ai făcut-o? În aceste versete este vorba despre cu totul altceva decât încerci, cu viclenia ta satanică, să insinuezi. Cei care păcătuiesc, care cad, după ce au fost luminaţi, după ce au fost făcuţi părtaşi Duhului Sfânt, deşi ar trebui să vedem totuşi care sunt aceste fapte cu o atât de mare gravitate, îl răstignesc pe seama lor, a doua oară pe Iisus. La Euharistie este vorba despre altceva. Deci Euharistia, slugă vicleană a Satanei ce eşti, nu are treabă cu aşa ceva. Nu este vorba despre nici o a doua răstignire.

Euharistia este o actualizare a acelei singure jertfe de pe cruce a lui Iisus Hristos. Doar că Hristos, deşi S-a jertfit o dată pe cruce, El, în altarul ceresc, este în continuare în stare de jertfă, deşi este în acelaşi timp în stare de înviere. La Sfânta Euharistie nu are loc nici o a doua răstignire, ci este exact aceeaşi jertfă de pe Golgota. Euharistia este tocmai sfânta taină prin care se împărtăşeşte starea de jertfă nesângeroasă şi de înviere (însă în care este cuprinsă jertfa sângeroasă de pe Golgota) a lui Hristos din ceruri. Hristos S-a jertfit, dar este încă în stare de jertfă înaintea lui Dumnezeu, deşi este în acelaşi timp în starea de înviere şi de spiritualizare, de pneumatizare şi îndumnezeire deplină a umanităţii Sale, şi implicit a Trupului şi a Sângelui Său. În Sfânta Euharistie, Hristos Se jertfeşte, El este Cel Care Se aduce jertfă pe Sine, aceeaşi jertfă de pe Golgota, dar acum nesângeroasă, pentru că timpul acela istoric concret a trecut, a avut loc o singură dată. Hristos este deci Cel care singur Se jertfeşte, Se aduce pe Sine jertfă sfântă înaintea Tatălui; El este Arhiereul, El este şi jertfa. El a rânduit pe apostoli şi le-a dat har, şi pe succesorii acestora în preoţie, pentru ca Sfânta Biserică săvârşind Euharistia să se împărtăşească de Jertfa şi de Învierea Lui, de Jertfa pe care El Însuşi o săvârşeşte fiind în starea de jertfă. Lucrurile pot părea paradoxale, dar nu sunt, iar acest lucru nu este o noutate, având în vedere că vorbim despre lucruri dumnezeieşti. Şi Sfânta Treime este paradoxală dar aşa sunt lucrurile la Dumnezeu.

Eu scriu în primul rând pentru ortodocşi pentru ca să aibă credinţa cea adevărată, şi să nu se lase amăgiţi şi înşelaţi de astfel de slugi ale satanei, ala diavolului. Tocmai asta este lucrătura Satanei care nu vrea ca membrii Bisericii lui Iisus să se împărtăşească de Hristos prin Sfintele Taine şi astfel să iasă de sub duhul lumii şi să fie în Duhul lui Dumnezeu iar pe viitor (deşi încă de aici) în împărăţia lui Dumnezeu. Şi scriu şi pentru sectarii care sunt ţinuţi în minciuna şi înşelarea sectelor, pentru ca să vină la credinţa cea adevărată şi mântuitoare. Cât despre aceste unelte ale satanei care amăgesc lumea, o să vadă ei când vor fi aruncaţi în focul cel veşnic pentru hulele şi blasfemiile înspăimântătoare la care se dedau; dacă nu se vor pocăi, cât încă mai au timp.

Vorbiti din imaginatie. Am subliniat, in postarea dvs., tocmai ceea ce nu prea se vede intre ortodocsi. Traiesc intr-o tara ortodoxa si pot spune, cu mana pe inima, ca nu gasesc decat foarte, foarte putini oameni dornici de a sluji aproapelui. Observ in jurul meu mult egoism si nepasare. Oare nu vad eu bine? Sa fie lucrurile asa cum le prezentati dvs.?

Cred ca nu strica sa mai schimbam rolurile, sa trec si eu la serviciu. Ca asa-i in tenis. Sa inteleg ca nu va place? Va priesc numai osanalele?

Total de acord cu dvs. Valabil pentru orice alt ritual (inclusiv pentru cel al impartasiri cu trupul si sangele Domnului).

Daca nu tanjesc ca Hristos sa traiasca in mine, totul este o "maimutareala fara fond" (se cheama ca am halit o bucatica de paine nedospita si am sorbit un paharut de must nefermentat). Sfanta Impartasanie ma umple de dorinta de a-L lasa pe Hristos sa traiasca in mine si sa-mi schimbe viata dupa voia Lui cea sfanta. Totul tine de credinta mea si de dorinta de a-L urma pe Mantuitorul, ascultand de invataturile Sale.

Pentru dvs. ce efect, in viata de zi cu zi, are Sfanta Impartasanie?