Daca o faci rar,bineinteles ca poate sa iti vina usor sa postesti si sambata.Insa daca te impartasesti saptamanal se schimba datele problemei.
Si care e logica canonului in care se stabileste sa nu se posteasca sambata,daca stim ca Duminica trebuie sa ne pregatim pentru Impartasanie!
Eu nu am vazut un adaos la acel canon in care sa se spuna ca e valabil doar pentru cei care nu se impartasesc!

Duhovnicul meu recomanda spovedanie la 40 de zile ,doar daca nu ai ceva important de spus mai des,in rest cam odata pe luna ma spovedesc si impartasesc.
Pina la urma ,daca esti sub ascultare trebuie sa faci ce spune duhovnicul.
Doamne ajuta !

A te spovedi si a te impartasi la 40 de zile este bine,dar nu este o regula sau un canon.Asa ai stabilit tu impreuna cu duhovnicul.Realitatea este ca sunt crestini care se impartasesc mai des si altii care se impartasesc mai rar de 40 de zile.

Citat din Sf. Nicodim Aghioritul (pa care l-ai citat si tu in legatura cu deasa impartasire):
"Deci acum ai vazut foarte clar ca viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in aceste virtuti de care am vorbit sa stii ca ea nu consta in orice alte lucruri, ci in acestea : cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu, a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau ; in iubirea de Dumnezeu si ura de noi insine, in supunerea nu numai lui Dumnezeu, dar si tuturor creaturilor peutru dragostea de Dumnezeu, in respingerea oricarei vointi a noastra, in perfecta ascultare de vointa divina si in legatura cu acestea ca noi sa dorim si sa facem toate aceste lucruri numai pentru marirea lui Dumnezeu, pentru placerea Lui, fiindca si El voieste astfel si pentru ca-i bine ca noi sa-L iubim si sa-l slujim."

Cam in toate scrierile lui, sfantul insista asupra a ceea ce am iongrosat: taierea voii proprii. Nu doar in cele mari, ci si in cele mai mici detalii ale existentei!

Alt citat despre lupta impotriva poftelor:
"Deci, tu frate, daca doresti s-ajungi la inaltimea acestei perfectiuni, trebuie sa practici o continua supraveghere si violenta asupra-ti ca sa fii pretutindeni cuceritor si sa-ti poti infrana toate poftele mari si mici, fiindca este nevoie a fi pregatit cu toata ravna sufletului tau pentru aceasta lupta, ( fiindca coroana nu-i data cuiva daca nu se arata luptator ). Acest razboiu pe cat e mai greu decat oricare altul, ( pentru ca luptam impotriva noastra insine si totodata luptam impotriva celor ai nostri ), pe atat victoria ce-o castigam intr-insul va fi mai mareata decat oricare alta si mai placuta lui Dumnezeu. Daca esti atent si cu grija a distruge toate poftele dezordonate, toate placerile si dorintele tale, vei fi mai bineplacut lui Dumnezeu si-L vei sluji mai bine decat torturandu-ti corpul si postind mai mult decat vechii eremiti ; mai bine chiar decat a converti mii de suflete, ele insile fiind framantate de patimi. Pentruca desi Dumnezeu iubeste mai mult intoarcerea Sufletelor decat omorarea unei mici pofte, totusi, tu frate, aceasta nu insemneaza ca tu sa doresti ori sa faci ceva mult mai esential decat ceea ce Dumnezeu cere si doreste mai mult dela tine. Pentru El este mult mai bineplacut ca sa lupti si sa-ti
mortifici pasiunile, decat sa-I slujesti intr-un fel ori altul, chiar de-i mare si important neglijandu-ti patimile si poftele"

Cat despre cat mananci, de ex, sfantul spune ca nu trebuie sa mananci mai mult decat este necesar! (ceea ce ar anula cafeaua de dimineata, ciocolata si croissantul.. nu? eu asa vad lucrurile. Ca nu-ti omori poftele sau vointa personala rasfatandu-te cu mici lucruri care-ti plac).

Despre televizor.. ce sa zic? Normal ca nu este bun pt crestini? Cand vezi femei in bikini la ora de maxima audienta si iti plac.. nu este curvie pt te invoiest cu pacatul in gand in loc de a fugi de ispita?
Dar ca sa raman la citate din Razboiul nevazut, exista un capitol "ferirea mintii de curiozitate": "Informatiile, noutatile proaspete si toate prefacerile si schimbarile mici si mari ale lumii si ale tarii tale sa fie pentru tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic".
Curiozitate lumeasca este considerata o capcana... deci nu televizor.


Mai departe:
"Fii un culegator harnic al lucrurilor duhovnicesti si ceresti. Nu cauta sa cunosti altceva in lume decat pe Cel Rastignit; Viata si Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta. Astfel vei fi mult bineplacut lui Dumnezeu, Cel ce socoteste alesii si iubitii Lui pe cei ce-L iubesc si-nvata a face voia Lui.


Orice alta chestiune, orice alta informatie si intrebare este egoism si mandrie. Prin aceste unelte diavolul cauta sa castige vointa celor ce dau atentie vietii duhovnicesti. El lupta din toate puterile si se sileste a invinge mintea lor cu curiozitati de acest fel. El vrea sa cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea si vointa.

Prin urmare, cauta adesea a da oamenilor notiuni, fie ele chiar inalte, subtile si curioase, mai ales celor ce vor sa le pastreze in minte si celor ce repede se ataseaza lor.

Stapaniti de placeri, de discutii asupra acestor notiuni inalte, prin care ei gresit socotesc a placea lui Dumnezeu, uita a-si curati inimile, a se gandi la slaba lor cunoastere, la adevarata mortificare si la taierea vointei. Sunt cuprinsi de patima mandriei si devin ei insisi idolii cugetarii lor. "

Toti acesti duhovnici... care toti, ca ai citat doar din Parintele Cleopa? Pai da, a mai gresit si el ca omul, ca pana si Sfintii mai gresesc - e normal. Tu sa-mi arati unde au impus Sfintii Parinti cu autoritate limite si interdictii in abstinenta dinaintea impartasaniei la cel putin 3 zile inainte (ba chiar si 7). Pai mai draga, nici macar Sfantul Apostol Pavel nu hotaraste soroace de genul asta - citeste te rog la 1 Corinteni capitolul 7. Acolo zice ca sotii trebuie sa cada de comun acord cat sa posteasca de mancare si cat de la alte chestii. Oare a fost Parintele Cleopa insurat? Pai fratilor care sunteti casatoriti, nu aveti decat sa traiti in curatie si toata viata, sa faceti chiar si o casatorie alba - foarte bine pentru voi, veti avea rasplata pentru efortul vostru. Dar tare ma tem ca astea-s numai cazuri extrem de exceptionale (am citit si eu prin Paterice, stiu ca se poate), insa fiecare cu toarta lui si cu situatia lui. Biserica ortodoxa nu se baga in patul nimanui, asa este logic. Iata cum extremismul ii tine pe multi departe de mantuire! Vom da seama, domnilor si doamnelor, pentru orice sminteala va iesi din gura noastra, nu uitati asta.

Cum ziceam, Hristos trebuie sa vina in normalitatea vietii noastre, comuniunea cu El trebuie sa apartina firescului. Si ar trebui sa fie, conform invataturii sanatoase a Bisericii data prin Sfintii sai, de fiecare data - in cazul nostru saptamanal. Nu putem saptamanal? Bine, atunci cat de des posibil; dar asta nu inseamna o data la 40 de zile sau o data la trei luni de zile. Ar trebui sa ne propunem sa ne impartasim o data la 7 zile si, chiar daca la inceput nu vom reusi atat de des, macar si o data la 2-3 saptamani si ne va fi bine. Dupa care poate ca vom reusi saptamanal (eu inca nu am ajuns la performanta asta).

>>> Mai Cristi, cine a scris pe saitul asta si ce baza are autorul in Sfanta Traditie cand afirma cele de mai jos?

[COLOR=#ff0000] ---[/COLOR][COLOR=red]Femeile se pot impartasi in perioada ciclului lunar ?[/COLOR]
Femeile, in perioada ciclului lunar nu au voie sa se atinga de nimic sfintit, dar daca se afla cineva pe patul de moarte, nu se mai tine cont de asta si se poate spovedi si se poate impartasi.

>>> Asa si eu l-am intrebat pe duhovnic daca e pacat ca a doua zi dimineata imi sangereaza gingiile cand ma spal pe dinti. Sau daca imi curge sange dintr-un oarecare motiv. Evident ca a ras de mine... Pai cum ramane cu starea de normalitate? La baie ai voie sa mergi dupa ce te-ai impartasit?!

[COLOR=red]---Cand preotul te dezleaga pentru Sf. Imprtasanie, iar canoanele te opresc, cum procedam ?[/COLOR]
Cand preotul te dezleaga sa te impartasesti, iar canoanele si constiinta ta te opresc, sa nu te impartasesti, pentru ca Sf. Apostol Pavel zice: "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar". Aceasta este o problema spinoasa, caci se intampla de multe ori sa se marturiseasca crestini care fac pacate mari cum ar fi betia, curvia, mandria, ferirea de a face copii, fumatul etc., la preoti care fac si ei astfel de pacate, iar acestia sa le spuna ca nu-i pacat si sa le dea si dezlegare la Sfanta Impartasanie! Nicidecum sa nu ne impartasim, desi am putea sa o facem pentru ca avem dezlegare, ci sa cautam un duhovnic fara pacate mari, nu pentru ca ar avea mai mult har, cum zic unii, ci pentru ca sa ne sfatuiasca mai bine.

>>> Cand preotul dezleaga, atunci te impartasesti, pentru ca te afli sub ascultare. Afara de faptul cand esti tu mai destept ca el sau stii tu ce pacate mari face duhovnicul.

[COLOR=red]---Cum procedam cu resturile de mancare pe care le scoatem din gura dupa ce ne-am impartasit, si cate zile tinem aceasta regula ?[/COLOR]
Resturile scoase din gura dupa ce ne-am impartasit se ard in foc. Aceasta regula se pastreaza o zi. Putem insa evita in acea zi sa mancam de exemplu peste.

>>> Ridicol.

[COLOR=red]---Cate zile minimum trebuie sa tinem post sufletesc si trupesc, inainte de Sf. Impartasanie ?[/COLOR]
Minimum trei zile, afara de bolnavi, care nu pot decat o zi sau deloc. A se face insa diferenta intre impartasirea in timpul posturilor si cea in dulce. Daca ne impartasim in post, trebuie sa postim atat inainte, cat si dupa ce ne-am impartasit, adica sa tinem tot postul. Exceptie fac, bineinteles, bolnavii si batranii, recomandabil cu dezlegarea duhovnicului, nu de capul lor.

>>> Astept in continuare sa vad care dintre Sfintii Parinti a hotarat asta, cu trimiterea sau cu citatul respectiv. Promit sa-mi dau doua palme cand mi se va demonstra asta.

[COLOR=red]---Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea se poate sta in genunchi, se pot face metanii ?[/COLOR]
Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea nu se sta in genunchi, nu se fac metanii, ci se fac numai inchinaciuni cu plecaciuni.

>>> :)))) Umor negru babesc.

Da, de acord cu el. Am parcurs si eu primele trei volume ale Filocaliei, in care Sfintii ne invata despre posibilitatea de a trai o viata desavarsita. Nu e un manual pentru incepatori, la fel cum nici textul de mai sus nu este pentru incepatorii in ale credintei.

Mai inainte de a ne taia voia proprie si a ne-o uni cu cea divina, avem nevoie sa ne lepadam mai intai de pacate, adica sa cautam mantuirea de rele inca de pe acum. De aici si pana la asemanarea deplina cu Dumnezeu este drum lung si anevoios spre varf de munte. Ceea ce vreau sa subliniez este ca, pentru a reusi sa ne curatim de cei rai care ne stapanesc inca, avem nevoie de ajutorul Lui Hristos, care ne-a gustat umanitatea si biruit pacatul si moartea. Or, asta inseamna impartasanie cat mai deasa, daca se poate, la fiecare Liturghie - asa cum fac preotii. Fara Painea Vietii nu vom putea sa urcam spre desavarsirea despre care vorbesti - asta tot Sfantul Nicodim Aghioritul o sustine. Deci, sa nu ne inselam: Hristos nu vine pentru cei drepti sau sfinti, ci pentru cei pacatosi. Si noi trebuie sa ne altoim existenta pe El, primind Trupul si Sangele Lui spre curatire si abia mai apoi spre desavarsire. Amanarea intalnirii cu El este cauzata de catre cel numit despartitorul, cel viclean si tatal minciunii. Sa nu ne lasam amagiti, ca timpul este impotriva noastra si moartea nu vine neaparat la batranete.

Aminteste-ti de tanarul care cauta desavarsirea, desi era intr-o stare de bine atunci. Cand a auzit raspunsul Lui Hristos, care este drumul catre omul desavarsit, a ramas pe ganduri si a plecat intristat. Eu tintesc sa ajung macar sa ma mantuiesc, macar sa ajung la nivelul de viata curata pe care o ducea acel tanar, macar la pocainta talharului. Pentru ca perfectiunea vietii, respectiv Imparatia Cerurilor, nu poate fi atinsa de multi - decat de catre cei cu totul saraci in pacate, curati cu inima, nevinovati ca pruncii, DESAVARSITI... Nu spun asta ca sa va descurajez, ci ca sa constientizati o realitate dura prezentata in Scripturi intr-un mod foarte clar: mantuirea este accesibila oricui, indiferent de religie, stare sociala samd, pe cand Imparatia Cerurilor se castiga dupa multe nevointe, cu multa smerenie si traind o enorma iubire. Mantuirea (Raiul) este ca malul apei la care a ajuns cel ce era sa se inece, pe cand Imparatia Cerurilor este varful muntelui si chiar mai sus decat muntele.

Pentru Florin-Ionut si Daniel
A te impartasi saptaminal nu inseamna a trai o viata desavarsita.
La fel cum sfintii parinti nu au spus nicaieri sa tii post inainte de a te impartasi (desi daca intreb parintele duhovnic ,si o voi face ,voi afla unde si cine a spus)la fel sfintii parinti nu au spus toti la fel ,ca mirenii ,sa se impartaseasca saptaminal.
Eu cred ca macar curatia trupeasca e necesara inainte de sf. Impartasanie,ca cea sufleteasca putin o au desavarsit.
Sa facem ce ne sta in putinta.
Nu imi place sa judec ,dar voi ,care va impartasiti saptamanal ati observat vreo schimbare in bine ,in sensul ca aveti mai mare dragoste de aproapele ,in sensul ca nu il criticati ,nu il defaimati ,nu va maniati pe el ?
Sunteti mai blanzi ,mai intelegatori?
Cititi in revista Atitudini despre sfintii parinti de pe muntele Rarau care se impartaseau foarte rar dar au trait viata ingereasca.
Sa incercam in lume traind sa ne schimbam in bine ,sa dobandim smerenia si rugaciunea neinecetata si cred ca atunci nu vom mai cauta justificari la netinere de post inainte de sf.Impartasanie.

Sfantul Serafim de Sarov se impartasea in fiecare duminica si in fiecare sarbatoare cu Sfintele Taine.
Nu cred ca un Sfant Parinte poate sa se impartaseasca saptamanal si sa recomande fiilor sai duhovnicesti sa se impartaseasca mai rar.
Nu trebuie sa facem o intrecere ,cine anume se impartaseste mai des,eu insumi nu reusesc sa ma impartasesc in fiecare saptamana,dar asta datorita neglijentei de care dau dovada.
Daca tu ,Anita,vrei sa te impartasesti mai rar,nu este o problema,am spus ca e bine la 40 de zile,insa eu fac acest indemn,sa ne impartasim daca se poate si mai des...

Am sa postez din nou parerea unui alt sfant parinte,despre modul cum ar trebui sa ne impartasim.

Sfantul Filotei Zavakos
 

1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.

2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.

3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.

4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.

5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.

Corect.

Eu stiu ca au zis-o toti la unison. Te rog sa citezi dintr-un Sfant Parinte care a zis invers. Subliniez, din Sfintii Parinti, nu din calugarii care au vietuit pe la noi si care si-au dat cu parerea.

Facem dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel la 1 Corinteni capitolul 7: daca ne invoim cu sotul/soata, tinem. Daca acesta nu vrea, nu tinem. E atat de simplu - si absolut nimeni nu ne poate obliga sa facem in vreun fel anume.

Pai nu judeci, doar intrebi - si bine faci. Am observat ca ispitele se rabda mai usor imediat dupa impartasanie. Daca se face pauza de cateva saptamani (motive sunt destule sa amanam, de multe ori vrand-nevrand), uneori vin caderi atat de mari incat indeamna la descurajare. Atunci, fuga de urgenta la duhovnic si iarasi la impartasanie, daca iti da voie. Pe de alta parte, dragostea intr-adevar este mai mare prin prisma faptelor bune.

Am inteles ca pana si Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit in tinerete, imediat dupa ce s-a intors la credinta. Apoi a facut si pocainta adevarata, dar, mai intai, s-a apropiat de Sfintele Taine. Tot un preot i-a dat voie, nu?

Cat desprea parintii care au trait in padure sau in pustie, ei au urmat o cale necunoscuta si inaccesibila noua. Drumul lor nu ne este model, pentru ca noi traim in lume. Parintele Cleopa umbla cu Sfintele Taine la el prin munti. Si, cum zicea un Parinte in Pateric, cat timp vietuim printre oameni ne este greu sa nu gresim macar. De asta trebuie sa ne impartasim cat de des posibil, sa ne impacam cu Hristos la fiecare Liturghie daca reusim. Nu oricum, evident, ci avand dezlegare si o constiinta curata.

Un sfant parinte cunoaste sufletul fiecaruia si nu e obligatoriu sa il indemne sa se impartaseasca in fiecare saptamina chiar daca el face altfel.
Parintele Paisie Aghioratul ,aflat la muntele Sinai spunea ca staretul nu i-a dat binecuvantare sa se impartaseasca in fiecare saptamina.
Simtea o mai mare bucurie dupa aceea ,facand ascultare.
De altfel parintele Cleopa spunea ca ne putem impartasi in mai multe feluri ,chiar si la sf.Liturghie cand spune:
"Harul Domnului nostru Iisus Hristos ,dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasire sf.Duh sa fie cu voi cu toti"
Te rog sa imi spui ce s-a intamplat cu tine ,in ce fel ai sporit in credinta impartasindu-te saptaminal ?
Eu cred ca o ora in plus de rugaciune zilnic ,facuta cu multa atentie te va curati mai bine si te va apara mai mult de la infaptuirea pacatelor decat luarea sf.Impartasanii ,devenita o obisnuinta si nu un eveniment.

Rugaciunea foarte buna,e convorbirea noastra cu Dumnezeu,insa nimic nu egaleaza,nu se compara cu impartasirea cu insusi Iisus Hristos!

Eu stiu ca parintele Arsenie Boca a respins o femeie de la miruit intr-o duminica pentru ca avusese relatii trupesti noaptea precedenta. Cu atat mai mult la sf.Impartasanie trebuie curatie.
Sotul sau sotia se pot sfinti unul prin celalalt.
Nimic nu se dobandeste fara sacrificiu si daca nu reusesti ,atunci mai bine te impartasesti mai rar.
E adevarat ca ispitele se rabda mai usor dupa sf.Impartasanie ,dar unde ne mai este nevointa ?
Noi trebuie sa sporim prin rugaciune ,post ,spovedanie ,sf.Liturghie.
Eu spun toate astea din teorie ,o sa ma sfatuiesc cu parintele duhovnic despre sporirea in credinta ,desi el imi recomanda de fiecare data mai multa rugaciune.
Spunea ceva Nectarie ,studentul teolog care a plecat de pe forum despre un inginer proiectant care se ruga cu rugaciunea inimii .
Eu cred ca in timpurile astea nu vom putea rezista ispitelor fara aceasta rugaciune.
O s avina vremea cand nu vom mai avea sf.Impartasanie ,daca vom mai trai.
Doamne ajuta !

Nu uita ca sf.Impartasanie nu te curata de pacate ,patimi.Ti se iarta .
Noi trebuie sa intram curati in Imparatia lui Dumnezeu .
Eu nu sunt impotriva sf.Impartasanii ,dar saptaminal mi se pare cam des.

Ba chiar Impartasania te curata de pacate,este chiar in rugaciunile de inainte de Impartasanie!

Daca tie ti se pare "cam" des,nu inseamna ca nu exista si crestini care se impartasesc saptamanal.

Stim cu totii ca Parintele Arsenie Boca a fost mai exigent.

Daca m-as impartasi mai rar, dupa capul meu sau dupa sfaturile celor care isi dau cu parerea pe forumuri, atunci NU as face ascultare de duhovnic, nici de Sfintii Parinti care subliniaza importanta impartasirii cat mai dese.

Unde este nevointa? Nevointa ca ascetism este pe-ri-cu-loa-sa! Nu metaniile ne mantuiesc, nici nesomnul, nici nemancarea carnii, nici mortificarea trupului. Totul trebuie facut cu echilibru, avand ca baza Sfanta Traditie sanatoasa, nu sfaturile unor calugari de pe ici-colo. Dragostea manifestata mantuieste si ne indreapta spre Dumnezeu - si aceasta presupune lucrarea faptelor bune incontinuu, la modul concret. Stii bine ce zice Scriptura, ca nu tot cel ce zice "Doamne, Doamne" va intra in Imparatie, ci cel ce face voia Tatalui.

Evident ca trebuie rugaciune, post, spovedanie si Liturghie. Dar dupa putinta, ca nu traim in manastire. Ortodoxia pledeaza mereu pentru normalitate, pentru cumpatare, pentru o viata echilibrata, fireasca. De aia fug multi de credinta ortodoxa, pentru ca nu inteleg lucrul asta, ci isi imagineaza ca trebuie sa traiasca o viata numai si numai in extreme: sa se dea cu capul de parchet in fiecare seara, sa se roage cu orele seara si dimineata (dar in timpul zilei optional), sa arda candele neintrerupt, sa nu mai vorbeasca deloc cu nimeni - ca asta e barfa, sa nu se mai culce cu nevasta ca e desfranare, sa nu mai manance destul - ca automat e lacomie samd. Vai de noi, cei care ii indepartam pe altii de la mantuire neexplicandu-le ce inseamna cu adevarat credinta ortodoxa! Nici pe noi nu ne salvam, nici pe altii nu-i lasam.

Iar Liturghia fara impartasanie nu isi are sensul, este doar un ritual de rugaciune impreuna si de citire din Scripturi. Scopul mersului Duminica la biserica trebuie sa fie intalnirea cu Hristos in Painea Vietii, altfel rade inselatorul de noi si de "cuviosenia" noastra, caci refuzam cel mai mare dar care ni s-a oferit noua, ortodocsilor.

Ortodoxia nu este "normalitate" in sensul lumesc. Deloc.
De aceea ti-am dat acele citate din Sf. Nicodim Aghioritul.. ca tu il citezi in legatura cu deasa impartasire dar nu-i sti masura trairii.

Pana in istoria recenta omul nu a avut sex fara facere de copii in mod sistematic ca stil de viata (=oprire de la impartasanie, stii, nu?), nu a avut mancare variata si in exces, nu a avut multe lucruri ne-necesare (cumoarate nu din necesitate, ci din placerea de a avea), nu a avut ideea ca entertainmentul trebuie sa fie prezent zilnic in viata sa (televizor, filme, jocuri, muzica etc).
O viata "normala" dupa standard modern este hranire de patimi.
Parerea mea.

Abstinenta si postul sunt absolut necesare, nu optionale.

Revenind la sf. Nicodim Aghioritul... dupa ce criterii tu accepti doar jumatate din invatatura lui (impartasirea deasa), dar negi taierea voii/dorintelor personale? (nu voia personala.. ci cea a Tatalui.. cum ai scris si tu).

ps.. subscriu mesajelor Anitei)

La biserica unde merg eu, doar copiii se impartasesc saptamanal, oamenii mari in general in post sau la sarbatorile mai mari, bineinteles dupa ce au primit dezlegarea de la duhovnic.
Eu nu m-as simti vrednica de a ma impartasi asa des (saptamanal/ lunar), desi ma straduiesc in posturi sa fiu pregatita pentru asta.

Ortodoxia trebuie sa fie normalitate in sensul de: echilibru, cumpatare, firesc, accesibil samd. Nu de lumesc in sensul negativ al cuvantului din Biblie. Credinta noastra trebuie sa fie accesibila si sa atraga oameni din toate categoriile de orice fel. Nu este numai pentru cei care vor sa ajunga pe varful muntelui (cazul Sfintilor sus pomeniti), ci este si pentru cei care vor macar sa iasa la liman, sa scape de rau, sa se mantuiasca de iadul pamantesc si de cel vesnic.

Şi grăieşti tu? :) Oamenii nu aveau acces la anticonceptionale, de aia faceau cate 10 copii pana la batranete. N-am nici un dubiu. E ridicol sa crezi ca stramosii nostri s-au impreunat numai in scopul procreerii si niciodata din necesitate sau chiar din placere.

Si apoi, fiecare dintre cele enumerate sunt mai bune sau mai putin bune in functie de constiinta fiecaruia si de scopul folosirii lor. Unul mananca mai mult si ramane slab, altul mananca putin o data pe zi si e gras de numa'. Etc. Normalitatea ramane relativa, insa extremele trebuie evitate numaidecat.

Parerea ta pe care ai mostenit-o din aer, din asa-zisa traditie batraneasca. Eu nu am gasit atata hotarare nici la Sfintii Parinti, oricare ar fi ei. Inca astept sa vad unde e hotarat cat post sa tinem inainte (pentru ca zice clar ca nu e voie de fapt sa tinem). Similar, unde zice de abstinenta de nu stiu cate zile inainte [si dupa]? E bine sa se faca abstinenta, insa e numai dupa hotararea sotilor de comun acord, dupa spusele Scripturii (1 Corinteni 7). Daca unul nu vrea, nu se face. Targetul este armonia, intelegerea si pacea familiei, nu dezbinarea si cearta. Stie Sfantul Pavel ce zice, numai voi idealizati situatii pe care nimeni nu le atinge in viata reala.

Eu am dat un raspuns mai sus. Cu alte cuvinte, am explicat ca desavarsirea nu poate fi atinsa dintr-o data, in stil neoprotestant. Adica gata, dintr-o data ti-ai unit voia cu cea a Lui Hristos, ai vandut tot si ai daruit saracilor, ti-ai luat Crucea si ai plecat poate la vreo manastire. Nu exista asa ceva, o metanoia instantanee. Ori asta e o greseala pe care o subliniaza insusi Sfantul citat de noi, ca omul vrea sa se inalte fara ajutorul pretios al Sfintei Impartasanii. Omului i se pare ca mai intai trebuie sa se sfinteasca si abia apoi, mai incolo - nu stiu cand - sa indazneasca apropierea de Potir. Nu fratilor, nu va inselati. Daca aveti o viata cat de cat crestineasca, fara pacate strigatoare la cer sau de moarte, atunci nu aveti motive sa ignorati chemarea preotului, invitatia la Cina daruita noua cu atata dragoste.

Deci eu nu neg taierea voii rele, respectiv lupta impotriva patimilor. Este telul nostru sa ne curatim, sa ne sfintim pana inaintea mortii, ca sa avem indrazneaza inaintea Judecatorului. Insa sa nu ai impresia ca aceste lucruri marete se pot realiza fara contactul continuu cu Sfintele Taine, fara ajutorul nemijlocit al Lui Hristos prezent prin acestea in viata noastra.

Tu refuzi postul si abstinenta pt ca vorbesti prin prisma stilului tau de viata.

Daca ai avea copii, ai afla ca simpla prezenta a copiilor iti impune destula abstinenta. De ex. copiii mei adorm pe la 9.30 sau chiar ora 10 pm.
Dupa ce ei adorm, eu inca strang de prin casa si abia dupa ora 10 pm sau chiar mai tarziu (ieri am inceput rugaciunile la 12 pm) ajungi sa faci rugaciuni, sa citesti un acatist etc..
Cine mai are energie pt. relatii intime?

Cand ai copii, timpul liber pe care sa-l folosesti pt tine este un lux absolut!

Dar nu ai cum sa stii astea.
Nu degeaba se spune ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci.

Si sa ai relatii intime ferindu-te de copii.. asta stii ca e pacat clar cu oprire de la impartasanie.
Chiar daca in trecut faceau 10 copiii.. pai ii faceau, nu foloseau anticonceptionale. Si apoi isi indreptau toata puterea catre cresterea lor. Era o cruce. Omul modern ce cruce are?

Nu idealizez situatii pe care nu le ating in viata reala. Tin posturile, am tinut perioada e abstinenta din alaptare (8 luni) s.a.m.d.. Tu vorbesti prin prisma patimilor tale.

Nu exista viata "cat de cat crestineasca". Ma tem ca nu exista jumatati de masura.. Despre "caldicei" s-a spus ceva in apocalipsa.

Eu inteleg ca tu doar traiesti normal, dar te impartasesti.
(Nu mentionez spovada.. ca zilele trecute am citit ca daca nu te mustra in permanenta constiinta, inseamna ca esti adormit duhovniceste.)
Pai scopul crestinului este sa dobandeasca Sf. Duh..

Parintele Arsenie Boca a fost mai exigent pentru mantuirea noastra ,sa ne arate cum sa traim crestineste.
Si avea dreptate in privinta acelei femei.
Poate s-o fi indreptat si ea.
Daca ne facem voile si nu tinem post cum trebuie deja nu mai e traire ortodoxa.
Nu zice nimeni sa renuntam la placerile trupesti ,dar si posturile isi au rostul lor.
Am spus ,voi discuta cu par.duhovnic despre postul inainte de sf.Impartasanie ,eu stiu ca mereu am tinut ,de teama sa nu gresesc.
Daca ai dezlegare de la par.duhovnic ,mergi inainte ,el va raspunde in caz ca nu e bine ce te-a sfatuit.
Dar cum e posibil seara sa ai relatii trupesti si a doua zi sa te impartasescti.Iar duminica trebuie mers curat la sf.biserica.Sunt atatea zile in saptamina cand ai timp pentru asta.
Noi nu vrem sa facem nici un sacrificiu ,unii asteapta postul cu bucurie ,il simt pe Hristos vietuind in ei.Pentru acestia postul nici nu mai reprezinta un sacrificiu.
Deci vrei sa ti se ofere fara sa dai ,vrei sa il primesti pe Hristos ,dar tu ce faci pentru El?

Ana,

Noi tinem toate posturile. Ne place sa mancam sanatos oricand, nu numai in posturi. Mai sus am explicat clar ca nu trebuie tinute posturi speciale inainte de impartasanie. Daca nu vrei sa intelegi atata lucru, nu ai decat.

Cat despre abstinenta, facem si asta, sa stii. De comun acord, pentru ca nu hotarasc singur lucrul asta. Vrei sa te anunt si pe tine cand, sa public pe forum, ca sa afli si tu?

Felicitari pentru o familie numeroasa, dai un exemplu bun tuturor. Imi imaginez ca nu iti este usor si sunt sigur ca vei primi rasplata pentru jertfa ta.

Si tu esti casatorita cu un ateu si stii bine ca treaba nu e in alb si negru cand e vorba de viata impreuna. Daca ar fi dupa cum judeci tu din exterior, ar trebui sa nu ma mai impartasesc pana ce sotia va deveni crestina sau pana vom cadea de acord sa facem copii. Nu degeaba ne invata Hristos sa nu tragem concluzii pripite, pentru ca nu stii situatia celuilalt in detaliile cele mai intime. Tu stii una si buna si o tot repeti in vazul tuturor - ori asta ce inseamna, sora Ana?

Draga, eu nu ma apropii de impartasanie fara dezlegare de la duhovnic, care nu intamplator este preot-calugar si, din cate am auzit, va deveni in scurt timp episcop. El stie in detaliu problemele cu care ma confrunt si hotaraste ce e mai bine pentru sufletul meu. Eu fac ascultare de el, nu de tine sau de parelnicii de pe forumuri. Tu ar trebui sa-ti vezi de pacatele matale.

Traiesc normal, cum altfel? Niciodata nu voi imbratisa o religie daca nu pledeaza pentru normalitate.

Ana, tu nu te-ai plictisit de atatea acuze cate mi-ai scris aici? Lasa-ma sa dorm in pace atunci, nu-ti mai face griji pentru mine. Pana si nevasta-mea s-a mirat de ce postari mi-ai dedicat in repetate randuri. Daca nu te poti abtine, atunci o sa te evit eu pe tine in viitor.

Iarta-ma si sper sa-mi scrii doar pe privat daca te mai incearca vreo intrebare in privinta mea, nu in vazul natiunii.

Doamne ajuta.

Anna, de ce il judeci pe Florin Ionut? El nu a zis ca nu face abstinenta, si ca abstinenta ar fi rea. El a citat chiar din Sf. Pavel pentru a arata ca abstinenta se face in anumite limite. Din cate am inteles Florin Ionut are un duhovnic care ii stie atat pacatele cat si eforturile pe care le face ca sa se indrepte, asa ca nu e cazul sa o luam aici pe nota asta personala, nu?
Am impresia ca tu crezi ca sfintenia se dobandeste dintr-o data: sigur ca nu trebuoie sa fim caldicei, dar tu ai vrea ca noii sa nu ne impartasim pana nu ajungem la sfintenie.
Despre celelalte lucrui pe care le scrii, am tot raspuns si raspuns, nu o fac acum iarasi in extenso (ca nu am timp)

PS Nu ti-ai educat bine copiii, ai mei sunt amandoi culcati la 19.30 :25: :-)
Dar da, sigur, cand ai copii ai mult mai putin timp pentru a fi impreuna cu sotul sau sotia, si asta este deja o asceza; fiecare moment petrecut impreuna (nu numai pentru relatii intime) este pretios si putem sa ii multumim lui Dumnezeu pt el. De altfel este periculos pentru un cuplu sa se ocupe exclusiv de copii.

Deci: Da, este o asceza; Nu este un motiv pentru a mai adauga alte cateva zeci si a crede ca asa se ajunge la sfintenie. Sfintenia este altceva decat o asceza exagerata: este trairea cu Dumnezeu a fiecarui act, a fiecatui gest. In masura in care ne dam seama cat de departe suntem de ea, suntem pe calea cea buna.

Nu este vorba de a nega sensul postului, al abstinentei, al ascezei in general: este vorba de a nu pune in carca omului atatea reguli imposibil de tinut, astfel incat nimeni sa nu se mai poata impartasi in fiecare dumninica, asa cum cere traditia ortodoxa veritabila.
Iar daca tu zici ca p. Arsenie Boca este norma, atunci nu prea vad cum de mai raman atatea zile pe saptamana pentru relatiile intime.. dupa el, martea si joia, daca nu e post, daca nu e sarbatoare, daca nu este femeia insarcinata sau alapteaza, daca nu este searbada, sau la menopauza, daca nu este razboi si cate si mai cate...
Sa nu fiu inteleasa gresit: da, abstinenta inainte de impartasanie isi are rostul ei, ca si ajunarea.

Reiau o intrebare a Annei: 'omul modern ce cruce are?'
Omul din vechime, dinainte de epoca industriala sa zicem, avea alte cruci: munca fizica grea, mai putine posibilitati de distractie (insa sa nu uitam ca avea hore, claci, sarbatori diverse si el), boli care nu se vindecau usor si care duceau la moarte mai des ca acum, saracie, etc.
Insa si noi avem crucile noastre: viata moderna este stresanta, ni se cere mereu sa ne ocupam de tot felul de lucruri, sa muncim departe de casa, adesea, avem si noi boli si necazuri (au aparut boli noi, de altfel)
Nu mai avem familia aproape ca altadata, putem suferi de singuratate.
Suntem bombardati cu informatii, trebuie mereu sa alegem, sa luam hotariri, sa discernem. De unde altadata omul obisnuit avea prea putine lucruri in casa, astazi este innecat de lucruri - uitati-va numai cata maculatura intra zilnic in cutia de scrisori, cate formulare se aduna in dosare, cate obiecte ne umplu camarile. Suntem, da, prea bogati. Dar asta devine o povara: daca vrei sa iti simplifici viata (aici mi-a placut ce spune p. Arsenie Boca, cand ne sfatuieste sa ne simplificam viata ca sa putem sa ne ocupam de copii cum trebuie), trebuie sa faci un efort ascetic zilnic. Poate este mai usor sa fii crestin in zilele noastre. Dumnezeu nu ne judeca dupa un standard absolut, ci dupa ce am facut cu talantii pe care ii avem.
Un duhovnic bun isi da seama de aceste lucruri si il ia pe om acolo unde se afla.

@ Florin Ionut
Nu-ti aduc acuze. Sunt lucruri care ma preocupa in momentul acesta: care este traiul firesc al crestinului. Eu cred ca azi oamenii traiesc anormal, cufundati in iubirea de sine.
(si daca spun "tu nu stii".. ia-o ca atare,nu ca ofensa.Este o realitate: nu ai de unde sa stii daca nu traiesti acest lucru. Nici eu nu stiu cum e sa ai multi copii, de aceea ma "agat" de cei care au peste 4 copii incercand sa aflu cum isi duc ei viata, cat /ce sacrifica si daca percep sacrificiul ca frustrare sau ca o binecuvantare. In general cei cu multi copii sunt mult mai fericiti decat ceilalti, in pofida greutatilor - cel putin familiile pe care le-am intalnit eu)

Tu spui ca azi crestinii nu au mai multe ispite ca in trecut, ca pot trai bine-merci asa cum traieste omul modern.. dar bineinteles fara pacate (care sunt si ele relative astazi, ca nu mai stim sa le definim - par. Rafail Noica spunea ca este tare neplacut pt un duhovnic sa auda la spovedanie: nu am furat, nu am dat foc, nu am curvit etc... ca mult iubeste duhovnicul pe cel care chiar poate sa-si vada pacatele..alta discutie).

Eu zic ca nu. Habar nu avem ce este firescul.
Ca urmare: ori traim dupa masura celor din trecut si ne impartasim si zilnic, daca vrem (si sf. Nicodim Aghioritul a scris foarte mult despre viata duhovniceasca a crestinului - poate ai citit), ori traim dupa masura vremurilor actuale si ascultam de parintele Cleopa si par. Arsenie Boca.

Daca tu ai duhovnic, faci cum iti spune.
Daca tie iti da dezlegare duhovnicul.. el va raspunde inaintea lui Hristos.

Mi se pare cel putin ciudat sa insisti aici ca toti trebuie sa faca la fel.
De ce crezi ca nu se impartasesc crestinii des? Ii opresc pacatele, bineinteles. Poate ca isi vad pacatele, poate ca se lupta cu ele, poate ca nu indraznesc sa se apropie de Potir stiind ca inca isi iubesc patimile si nu pot renunta la ele.. Perioada de post este esentiala in pocainta/spovedanie.
De ce iti imaginezi tu ca altii fac gresit?


Expresia "viata cat de cat crestineasca" promoveaza relativismul moral.
Eu am prietena care traieste in concubinaj de ani intregi. A gasit duhovnic (primul la care a mers, nu l-a cautat) care i-a dat dezlegare la impartasit. Fata stie ca e pacat. Dar si-a adus prietene in aceeasi situatie sa se spovedeasca la el ca sa se poata impartasi. Etc.
Si ca ea sunt multi, care isi ingaduie pacatele si cauta sa transfere responsabilitatea duhovnicului.
Nu trebuie sa promovam asa ceva.


Cuvinte ca "habotnicie", "extrema" etc... acopera tolerarea pacatelor, in fapt.

Nu cred ca astfel de argumente pot fi folosite impotriva impartasaniei dese.
Nu a spus nimeni ca trebuie sa luam impartasania fara luare aminte,sau traind in pacat.Exemplul tau ,si dupa parerea mea,este de neingaduit,nu trebuia ca fata sa se impartaseasca.

Am repetat,de atatea ori ca necuratia trupeasca este motiv de oprire de la impartasanie.

off topic
 

Si eu ii pun devreme in pat, dar asta nu inseamna ca dorm. Se harjonesc, se bat cu pernele in intuneric, cad, tzipa, vor apa, vor lapte, vor urs plush, vor biscuiti, vor alta poveste, vor sa povesteasca, fac planuri pt maine, fac planuri pt tot anul, fac planuri de viata in general, filosofeaza, canta.. vor iar la toaleta.. etc.. cam vreo 2 ore tine.

(mai vorbim peste vreun an-doi)

De la prima impartasanie mie mi s-a cerut sa folosesc indreptar, sa postesc,sa fac lista etc...
Dar cand am venit in Romania, eu am fost uimita de fiecare data.. nu ca vreau neaparat sa critic pe cineva, dar am vazut ca spovedania tine in general 10 minute (sau mai putin), curg oamenii pe banda rulanta, li se pun 2-3 intrebari etc.. Eram singura cu lista de fiecare data.
(Si nu dau vina nici pe preoti, care intotdeauna au fost atenti, mi-au dat sfaturi folositoare etc... ci cred ca oamenii sunt nestiutori)

NU cred ca trebuie sa insistam ca oamenii sa se impartaseasca des.
Ci sa citeasca indreptare de spovedanie, macar si sa se spovedeasca real.

EXACT aceleasi idei vroiam sa scriu si eu cu referire la crucea omului modern. :) Ma bucur ca suntem in acelasi gand.
As adauga si chimicalele pe care vrand-nevrand le mancam (E-urile din produsele alimentare), poluarea din aer, stresul terminarii resurselor naturale ale plantei (care nu e putin lucru)...

Anna21, sa stii ca si parintele meu, macar ca e preot de mir si inca tanar, tine sa spovedeasca omul cat trebuie, sa isi scrie pacatele pe lista, dupa indreptar, sa tina toate posturile, femeia sa poarte batic in biserica si fusta... Adica nu trebuie sa ii bagi in aceeasi oala pe toti, fiecare om are nevointele lui si o cruce personala de dus, care de cele mai multe ori nu este vizibila pentru cei din jur. Pe de alta parte, din ce am citit, tu si Florin aveti alte criterii pentru a defini normalitatea si de aici neintelegerea.

On topic, fiecare trebuie sa facem ascultare de duhovnic. E foarte bine daca unii asculta, impartasindu-se sapatamanal (desi si mie personal mi se pare ciudat) si daca altii asculta, impartasindu-se in posturi si cu o pregatire stricta. Nu ne certam cu duhovnicii nimanui. Fireste, si mie mi se pare foarte ciudat sa pledam aici pe forum pentru impartasania saptamanala, in defavoarea spovedaniei si a postului.Mai bine am pleda pentru ca fiecare sa isi vada de pacatele lui si sa faca cum i se spune.

Ti se pare ciudat pentru ca nu te-ai interesat inca prea mult de invataturile Sfintilor Parinti referitoare a acest subiect.

Si la cei care se impartasesc saptamanal (acest cuvant ramane deocamdata la stadiul teoretic, pentru ca nu am intalnit inca vreun mirean sa faca asta) se cere pregatire stricta. Asta presupune de multe ori spovedanie inainte, care nu este insa obligatorie - daca nu sunt pacate de moarte sau mai mari. Totul cu dezlegare de la duhovnic, evident. Postul randuit de biserica este batut in cuie; noi nu suntem obligati de nimeni sa postim in plus, o facem doar daca vrem.

Ah, de cate ori m-am gandit sa plec definitiv de pe forumul asta, ca multi altii care au facut-o... Motivul principal e ca imi pasa de voi si incerc sa lupt (impreuna cu voi) impotriva nestiintei si ignorantei - care sunt pacate cauzatoare de multe rele, conform Filocaliei.

Oamenii trebuie sa se impartaseasca atunci cand trebuie. Nu suntem noi in masura sa punem o regula si asta pentru ca suntem diferiti. Deci, ceea ce-mi este mie potrivit, poate fi daunator altora. Ori de cate ori dorim sa ne impartasim sa alergam la duhovnic si vom primi cele potrivite.

Ei, sa stii ca mai mult te-am tachinat.
Cel mare care are 2 ani si 4 luni si si el a inceput sa incerce prin toate metodele sa amane ora culcarii. Mai vrea iar sa-i dea de mancare ursuletului, sa citeasca toata biblioteca, sa se uite la poze, sa manance, sa bea apa, sa mai cante mama inca odata Doamne miluioeste ('eteee' zice), samd. Are insa un ritual aproximlativ de mers la culcare. Daca vad ca ora deja este inaintata scurtez si revin la schema 'ritualului' si desi se mai smiorcaie, accepta. Iar cel mic doarme deja la 6 cel tarziu, fara sa fac eu vreun efort.
Da, cine stie cum o sa fie peste un an doi? :106:
Ideea, ca sa revenim, era ca este important sa ne facem timp unul pentru altul, intr-un cuplu, nu sa fim tot timpul cu copiii. A insista pentru ca ei sa respecte orele de culcare mi se pare foarte important nu numai pentru sanatatea lor psihica si fizica, dar si pentru armonia familiei.

era un banc cu 2 mame ... prima spune:

"- baiatul meu e foarte cuminte, nu fumeaza, nu cere bani de buzunar si la ora 8 e in pat
- ce baiat cuminte, cati ani are?
- 6 luni "

stai sa mai cresca si mai vorbim despre ora de culcare :4:

Hi hi.. Da. Cum spuneam, o tachinam doar.
Baiatul meu cel mai mare, cand era bebelus, adormea foarte greu si se scula din doua in doua ore, asta pana la un an. De asta sunt atat de mandra de el acum ca doarme asa bine.

"firescul" omului de azi
 

Dintr-o conferinta a par Rafail Noica:
"Inaintand istoria, dinamica caderii adamice continua si omul se indeparteaza din ce in ce mai mult de Dumnezeu pana la ceea ce apostolii numesc marea apostazie - pe care o traim astazi - unde "firescul" omului este orisice, numai Dumnezeu nu."

Parintele Rafail Noica era pentru impartasania luata des.

parca am stabilit ca "desimea" este relativa. :1:

(eu sunt gresit inteleasa.. nu sunt "impotriva" din principiu. Daca cineva se leapada de el, daca cineva zi si noaptre traieste doar in pocainta si cu gandul la Dumnezeu (nu cu gandul la tv, literatura, iubire lumeasca etc..) , cred ca fara teama se poate impartasi zilnic. Eu nu vad modelele vii.. modelele sunt doar in carti, din pacate.)

A te impartasi des tine de fiecare,insa am spus ca parintele Rafail Noica sustinea impartasania luata des pentru credinciosi.