ma bucur foarte mult
 

Ma bucur foarte mult, foarte bine te sfatuieste, du-te cat mai des, imediat ce simti ca ai nevoie, si Cel Rau se va retrage, va pleca, va fugi si in curand il vei putea iubi din nou.

20Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s'a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s'au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. (FA 14.22)

Cum sa nu existe iubire la 33 de ani? Din contra,ea poate fi mai profunda si mai matura ca la 20.Eu cred ca alesul il recunosti dintr-o mie,il simti pur si simplu din privire,din glas.Dar tu il cunosti cat de cat? n-ai gasit nicio calitate care sa te faca sa-l pastrezi? nu mai analiza si nu-ti pune intrebari,eventual discuta orice gand sau framantare cu duhovnicul tau. Iti doresc numai bine,minte luminata si sanatate!

Casiana, am citit si eu situatia ta si imi permit sa iti spun si eu parerea mea. Imi pare foarte rau pentru tine, si tare as vrea sa te vindeci, mai ales ca ceea ce treci tu e zic eu destul de intalnit. Doar ca oamenii sunt foarte ignoranti in probleme sufletesti si cred ca ce li se intampla lor nu s-a mai intamplat nimanui. In loc sa se limpezeasca si sa se vindece, se afunda si mai tare. In loc sa se spele, se manjesc si mai tare cu noroi si nu zic asta pt a invinovati, ci doar pentru a arata cat de trista este o asemenea situatie. E asa trist sa vezi ca exista vindecare si oamenii nu se vindeca incat iti vine sa plangi. Eu cred ca te-ar ajuta fffff mult sa mergi la un psiholog cu experienta, pentru ca gandeste-te, oamenii astia au intalnit multe cazuri si au o imagine mai de ansamblu asupra oamenilor. Sunt ABSOLUT sigura ca situatia ta nu este unica :) si sunt foarte sigura ca te-ar ajuta mult un psiholog, daca ai grija sa asculti ce spune. Imi place mult sa citesc articole de psihologie si orice fel de texte pentru suflet, si intr-adevar unele sunt "balarii", dar mereu m-am ghidat dupa un fel de "bun simt". Lumea aceasta e complicata si incurcata, dar ceea ce o limpezeste este INTELEPCIUNEA. De aceea, in primul rand cand te rogi, roaga-te pentru intelepciune, mai inainte de toate, si apoi roaga-te pentru puterea de a urma ceea ce spune intelepciunea.
Desi o sa para socant, eu cred ca e chiar firesc ceea ce simti. Nu e nimic anormal, imatur sau tot felul de etichete. E pur si simplu ceea ce tu simti, nu te mai invinovati, simte pana la capat, fii tu pana la capat. "Cusca" in care te simti e cusca pe care tu insati ti-ai format-o din cauza vinovatiei. Nu te mai ingradi, iesi afara cu curaj si spune tot ce ai pe suflet, fa ceea ce nu ti-ai permis sa faci. Radacina depresiei tale e mai ales faptul ca incerci sa negi ceea ce simti, pentru ca tu crezi ca ai putea sa iti pierzi mantuirea din cauza asta. Uite eu iti spun ca nu, nu-ti pierzi mantuirea din cauza asta si nici n-o castigi prin a tine in tine tot felul de sentimente negative. Mantuirea nu inseamna o serie de fapte exterioare de fatzada. Fii sincera cu tine, pana la capat, da timpul inapoi si fii sincera, analizeaza tot ce ai simtit, toata ura, dezgustul, nervii etc ce ti-a provocat greseala sotului tau. Traieste tot ce nu ti-ai permis sa traiesti atunci, simte totul pana la capat, nu-ti nega nici un sentiment. Doar asa poate iesi "puroiul" afara. Sotul tau ti-a gresit candva si pentru ca nu ai consumat sentimentele pe care ti le-a provocat, le-ai inghitit in tine, le-ai bagat in afund, acum ele isi spun cuvantul. Adevarul e ca ai o manie foarte mare fata de el, nu l-ai iertat niciodata (desi nu constientizezi asta). Sufletul tau stie asta, de aici depresia si faptul ca nu suporti sa fi cu el. Si iti spun eu ca in mod sigur din cauza asta nu suporti sa se apropie intim de tine. Mie asta imi spune cel mai mult. Daca nu suporti sa se apropie intim de tine, nu e pentru ca ti-ar fi ca un frate, ci pentru ca ai ceva foarte puternic impotriva lui. Toti psihologii stiu asta...cand exista o frustrare ascunsa, nu mai vrei sa "faci dragoste" cu sotul tau. Doar e logic, nu ti se pare? E f simplu si logic. Ce dragoste sa mai faci cand nu-l suporti pe omul ala? Tu nu-l suporti, dar cum nu e tare crestineste sa nu suporti pe cineva, cum si-a gasit sufletul tau sa te pacaleasca? "Stai linistita, nu simti nimic negativ, doar ca sunteti ca niste frati, asta nu poate fi pacat, relax" Da de unde! Nu suporti sa se apropie de tine pt ca ai o "chestie" impotriva lui. Tu ai ceva impotriva lui. Acolo in adancul tau cineva urla de manie si ura. Nu stiu care e motivul, poate nu e faptul ca a gresit, poate e ca il invinovatesti de ceva, cine stie, tu singura trebuie sa localizezi ce ai impotriva lui. Poate nici nu e de vina omul, dar inainte sa iti dai seama de asta, trebuie sa stii absolut clar ce ai tu impotriva lui. Gandeste-te bine si nu te mai ingradi, TOTUL este permis cand e vorba de sentimente. Dumnezeu ne-a facut sufletul liber, si in mod absolut socant si de neacceptat pt unii, ne-a dat chiar libertatea de a gresi sau a pacatui. Asta este, trist, tragic sau cum e, ne-a dat libertatea sa pacatuim. Omul care se ingradeste cred eu ca e omul "caldicel", nu face nici bine nici rau de frica si uite asa isi bate joc de libertatea data de Dumnezeu. Gandeste-te bine la ceea ce simti si spune-i totul Domnului. Poti sa-i zici ORICE. De exemplu, un exemplu ce nu are legatura cu tine, poti linistita sa-i zici "Doamne, ma enerveaza omu' asta de mor, poate ca e pacat, da' adevaru e ca ma enerveaza, uite ce a facut in ziua cutare bla bla, ajuta-ma Tu sa fiu rabdatoare" Si asa tot vorbind SINCER cu Dumnezeu si cerand limpezire, va fi totul bine. Se prea poate ca dupa asta, sa-ti dea Dumnezeu o asa limpezire asupra omului pe care te-ai enervat, sa iti arate ceva ce tu poate nu stiai, incat sa iti para sincer f rau ca te-ai enervat si sa te pocaiesti cu adevarat, si asa sa ai o lectie invatata . Si pas cu pas, uite asa, aratand nervii tai Domnului si apoi spovedindu-i sincer, poate ajungi de nu te mai enervezi veci. Dar daca tot ascunzi si inghiti, se aduna si se tot aduna si mai rau e. Trebuie sa lasi totul afara.

Tot asa, pentru ca nu ti-ai permis libertate in ceea ce priveste sotul tau la momentul potrivit si nu ai aratat totul Domnului, acum trebuie sa "scormonesti" si sa vezi ce s-a intamplat. Dupa ce se limpezeste totul, vei putea macar alege daca sa il ierti pe sotul tau sau nu. Chiar daca nu il vei ierta niciodata, trebuie sa lasi afara si sa constientizezi ceea ce simti. Sau poate o sa iti dai seama ca il invinuiai pe nedrept si in tot timpul asta sufletul tau credea o minciuna. Dar daca nici macar nu stii ce, cum sa-ti dai seama daca e minciuna sau nu? Cine stie...important e sa constientizezi ce s-a intamplat, ce ai simtit in acele momente, cum au evoluat sentimentele, ce ai vrea sa faci acum in acest moment etc.
Eu cred ca daca nu faci lucrul asta cat te repede, ti se va agrava problema. Asta e libertatea pe care ti-o doresti. Libertatea pe care ti-o doresti tu e pacea inimii, care nu se poate dobandi daca tu ai o mare ura in strafundul tau pe care o blochezi constant. E obositor de-a dreptul. De exemplu daca te vei desparti de sotul tau si vei merge in alta parte, nu-l vei mai vedea si de asta nu vei mai fi nevoita sa iti inghiti zi de zi valul de manie ce da sa iasa, dar pe care tu il blochezi. Daca nu vei mai fi nevoita sa faci asta, iti va da un sentiment de pace, insa doar unul aparent, pentru ca ceea ce e in afund tot acolo este, calm si netulburat, dar acolo este si poate vine cineva cu un batz vreodata si-l tulbura un pic, si iar te apuca depresia. Mai intai incearca sa darami zidurile pe care tu ti le-ai construit. Din cate stiu, asta doare enorm si nimeni nu prea e in stare sa o faca, dar Dumnezeu te va ajuta.
Ei, tot textul asta lung pe care l-am scris, nu e bun in sine, e doar pentru a te convinge putin sa incepi un drum, si ar fi mai usor daca apelezi la cineva. Aici a propus cineva seminarul iertarii, e bine si de mergi la psiholog. Nu toti preotii au harul de a indruma un suflet adanc ranit, asta e parerea mea. Unii da, unii nu, e mare lumea asta. Roaga-te sa dai de omul potrivit.
Nu dispera, orice boala sufleteasca e "vindecabila" la Dumnezeu:) Fii sigura de asta.
Sa te ajute Dumnezeu, sa iti faca sufletul sa zambeasca, plin de bucurie, asa ca un bebe :) Lasa ca va trece si norul asta si vei vedea soarele, ai incredere.
Te imbratisez.

iubirea
 

Daca spui ca ai iubit e imposibil sa nu mai poti iubi.Cei care iubesc o data vor iubi toata viata.Nu varsta e un impediment.Singurul inamic al nostru suntem noi insine.Iubirea nu inseamna sa tii doar la cel de langa tine.Iubirea o simti pur si simplu in fiecare zi pentru ca traiesti ,o simti cand esti cu familia,cu prietenii,cand ii vezi pe cei de langa tine ca se iubesc,cand vezi bunatatea oamenilor,cand vezi doi batranei tinandu-se de mana...Este atata dragoste in jurul nostru dar trecem pe langa ea nepasatori si nu invatam nimic.
E foarte greu sa descrii iubirea, dar cel mai simplu e sa o simti si sa nu-ti fie frica sa o arati celor dragi si sa o primesti de la cei dragi.
In 28 de ani m-am convins ca singurul lucru care uneste oamenii este dragostea.Celelalte mituri despre bani,masini,frumusete sunt valabile pentru cei ce cred in ele.
Eu ma rog mereu sa pot iubi ,restul sunt sigura si am credinta ca vor veni la tipul lor

Iar dragostea se concretizeaza prin gesturi frumoase de atentie, gingasie, ajutor,daruire totala , neconditionata.
Alegerea depinde de aparitia acelui ceva inefabil... scanteia...o potrivire in ganduri , sentimente, completare reciproca...puterea de sacrificiu. Sa fii pregatit sa duci crucea impreuna, pe un drum drept, fara minciuna, perfidie, egoism, sa gusti impreuna bucuriile dar si infrangerile, sa-l ajuti pe tovarasul tau daca a cazut, sa-i fii sfetnic sa-i oferi permanent ceva care sa nu semene cu ieri -din frumusetea caracterului tau.

multumesc !-cori_marib
alexa 290881
rodica 50
nu mai sunt cu tipul acela de ceva vreme dupa ce am deschis topicul ,nu simteam ca ne leaga ceva.
acum sunt singura si ma gandesc cu groaza ca iar voi petrece o vara singura,m-am saturat de mine,nu credeam ca va fi asa de greu sa-mi gasesc pe cineva potrivit......cred ca ma pedepseste Domnul ca m-am casatorit la 23 fara sa stiu ce fac.
am ajuns sa-mi fie rusine sa mai ies afara din casa,simt ca parca toata lumea rade de mine,acasa,la serviciu toti colegii fac glume pe seama mea ca de ce nu ma marit...de aceea am ajuns sa urasc tot ce e legat de casatorie si sa accept ca nu e pt mine si gata.

Draga mea,
 

Nu deznadajdui, Dumnezeu nu vrea raul nostru si iti va linisti sufletul intr-un fel sau altul!
Lumea vorbeste pentru ca asa e lumea;) dar Dumnezeu stie durerea ta si sigur te va lumina sa alegi ce va fi mai bine pentru tine.
Doamne ajuta!:1:

Poate ca ar fi bine daca nu te-ai mai concentra atat de mult asupra propriei persoane si ai incerca sa te deschizi spre ceilalti. In felul acesta, vei intalni cu siguranta persoana potrivita... De multe ori suntem egoisti, ne gandim numai la noi (ca suntem singuri, nefericiti etc) si uitam de cei din jur, care poate ca au nevoie de grija noastra. Ca sa te iubeasca cineva, trebuie tu insuti sa fii capabil sa oferi dragoste... Tu esti capabila sa oferi dragoste si sa te sacrifici pentru altcineva...?! Sau doar astepti asa, sa vina un print fermecat, care sa-ti faca TIE viata roz (ca vorba aia, el e Alesul, fat-frumos) si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti? Mie mi se pare ca te-ai agatat de teama de a nu suferi cu toata puterea, si de asta nu mai poti iubi. In felul asta, vei avea numai de pierdut... Deschide-te si lasa temerile!

Ce nu face vrajmasul ca sa abata mintea de la cugetarea spre Dumnezeu...
Grea intrebare in titlul thread-ului, dar cred ca ne priveste mai putin, desi ma intreb si eu foarte des asta. Cred insa ca trebuie sa ne rugam mai mult sa nu se faca voia noastra ci mila Domnului si spus constant paraclisul Maicii Domnului.

micael
poate ai dreptate,cred ca astept un fel de print pe cal alb sa vina sa ma faca fericita,ce e rau in asta?

pelerinul

s-ar putea ca toata nefercirea sa fie si de la o credinta mai slaba,daca nu pot mai mult...

altceva
nu ma simt mereu foarte jos am si zile bune,nu ma gandesc numai la asta :)))

Pai vezi, tocmai asta este problema... Fat-frumos e doar un personaj din basme... Barbatii reali sunt oameni cu probleme, cu griji, cu defecte, care au nevoie poate de cineva care sa-i iubeasca si sa-i accepte asa cum sunt. S-ar putea sa ajungi sa-l salvezi tu pe print, in loc sa te salveze el pe tine :) Trebuie sa ai in vedere si acest lucru... Cu putina imaginatie, eu cred ca broscoiul poate fi prefacut in print fermecat :)) Si nu te mai gandi atat de mult la tine! Tot spui: eu sa fiu fericita, sa ma faca pe mine fericita, ca si cum te-ai pune pe tine pe primul plan. Ca sa-ti gasesti fat-frumosul trebuie sa spui: el sa fie fericit, cum sa fac sa fie el fericit. Nu e mult mai bine asa? Gandeste astfel, si-l vei gasi...iti spun eu, pe cuvant de inger. :))

pai intrebi la secretariat....:21:

dati-mi si mie niste sfaturi.Daca ma rog sa il intalnesc pe cel potrivit mie tb sa merg pe drumul obisnuit al meu,adica:serviciu,casa,iesiri cu prieteni sau tb sa caut eu pe net,reviste,cluburi,locuri publice?

Mi s-a mai intamplat mai demult sa intalnesc pe cineva prin colegi de scoala pt ca nu eram pregatita si imi pare rau acum.Dar asta este.Eu cred ca persoanele care merita le gasesti prin locurile pe care le frecventam de obicei sau prin apropiati.Pe net,cluburi de obicei intalnim persoane care vor sa se distreze.

sincer cred ca tu ai o problema

si mai este ceva.acum ceva vreme m-am rugat sa imi intalnesc alesul asta insemnand:sa ii placa cum gandesc,temperamentul meu,fizic si mie sa imi plca la el aceleasi lucruri si sa ne potrivim din toate punctele de vedere.si am gasit pe cineva.sau asa cred,dar i-am dat cu piciorul fiindca nu eram pregatita.ma gandesc ca daca o sa intalnesc pe altcineva si nu o sa mearga,o sa zic mereu ce ar fi fost daca eram cu el?ce ar tb sa fac?
sa ma rog pt el?

sau sa imi vad mai departe de drum.adica cu cine intalnesc acum

Sincer nu vad ce treaba are maicuta cu faptul ca cineva isi doreste sa se casatoreasca si nu stie ce sa faca?
De unde sa stie o maicuta ce trebuie sa faca un om din lume care doreste casatoria? Nu amestecati traseele...manastirea e cu treba ei, casatoria e cu treaba ei.
Daca vrei un sfat intreaba-ti duhovnicul care ar fi indicat sa fie preot de mir.

Iar daca vrei si parerea mea Florinna: atunci cand lipsurile lui vor fi completate cu dragostea si calitatile tale, iar lipsurile tale vor fi completate cu dragostea si calitatile lui, si cand absolut tot ce faceti este impreuna si reciproc acela iti va fi alesul. Dar pentru asta, atunci cand intalnesti pe cineva va trebui sa ai un timp in care sa va si cunoasteti cat de cat.

Exact ! Viata merge inainte , si foarte important este in a invata din erorile sau greselile facute in trecut , pentru ca nimic nu este intamplator , iar fiece clipa ce trece ne aduce cate o lectie , cate un strop de intelepciune , ne maturizeaza , ne caleste si ne intareste in cele ce-or veni . Doamne ajuta !

Aceste argumente le-ai gasit tu, mai exact le-ai preluat dintr-o morala care se intalneste adesea in zilele noastre mai ales la persoanele bartane. Bunicii si bunicele noastre (cei crescuti la oras) au fost invatati ca barbatii sunt inclinati spre desfranare si le este foarte greu sa se abtina, iar daca ar face-o aceasta i-ar imbolnavi sau i-ar indemna spre masturbare. Ca urmare, era mai bine sa desfraneze inainte de casatorie (chiar erau dusi de tata/unchi la femei) si era ok chiar sa preacurveasca in timpul casatoriei. Se considera ca barbatii care nu au relatii inainte de casatorie, nici nu-s buni in pat cu nevasta lor... In schimb, fetele trebuiau vrand-nevrand sa fie cuminti din simplul motiv ca ar fi venit acasa cu burta la gura si n-o mai lua nimeni. Asa ca era bine pazita de familie si era invatata ca ei ii este mult mia usor decat unui barbat sa se abtina. Intre oamenii credinciosi si printre tarani, acest tip de gandire nu prea incapea.

Iti spun eu un motiv mai potrivit pentru situatia din Israel de acum 4 milenii:
O femeie care preacurvea avea destule sanse sa ramana gravida si sa strice neamul cu un copil care nu se stie al cui era. Daca ai citit Biblia sti cat era de importanta pentru evrei semintia careia apartinea un om.
Rolul de baza al femeii era sa faca copii, pentru evrei fiind o datorie sa continue neamul pana la venirea lui Mesia. Era o mare rusine pentru o femeie sa fie stearpa, pentru ca nu asigura supravietuirea semintiei. E de inteles ce se intampla daca se amesteca samanta. Desfranarea nevestei anula scopul familiei.

Si tot daca ai citit Bibia ai cunoaste faptul ca evreii nu erau deloc ingaduitori cu barbatii care curveau. Daca erau prinsi in flagrant, si el si femeia erau ucisi cu pietre (deci egalitate).

De la Hristos incoace si o femeie si un barbat pot cere divortul in caz de adulter, dar mai bine este sa ierte. Practica arata ca barbatii sunt mai pacatosi si femeile mai iertatoare.

io zic sa inchizi ochii larg

E mai bine sa traiesti singura decat sa fi casatorita si sa stai la comanda unui barbat care sa iti cerseasca iubirea.Eu una nu vreau sa ma casatoresc si sa fiu comandata de cineva.

corect. barbatii e porci.

Mai, mai, se te vaz cand te'o "lovi" iubeala de un "barbat care-ti cerseste dragostea", si sa te vaz cand ai sa "cersesti dragostea" tu...ce ai sa mai stai "la comanda"...:4:

1. "a aparut un el dar nu corespunde deloc"
2. "ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?"
3. "Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el"
4. "am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,"
5. "bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?"

Ați oferit cinci premise. Eu văd o singură concluzie: nu-l iubiți. Nu-i dați speranțe.
Și încă "una": 33 de ani nu e o vârstă. E o vârstă "faină". Orice vârstă cu ale ei.
Singura permanență de-a lungul vieții: dragostea. Și în dragoste ești copil, chiar și la 33 ori 3 de ani. Dacă nu simțiți asta, cu "ceva sentimente" nu faceți "casă de piatră", o faceți să fie, oricum ar fi ea.
Să vă ajute Domnul!

multumesc tuturor pt raspunsuri,
calm down-dupa cum am mai spus am terminat relatia cu acel baiat am considerat ca e mai bine sa nu-i dau sperante desarte
asta nu inseamna ca am rezolvat problema,nu,insa nu ma mai gandesc incerc sa traiesc ce-mi ofera domnul chiar daca nu imi place neaparat insa ce pot sa fac eu,nimic

Si tu? Tu ce oferi? Ceri extrem de mult, desi poate ti se pare ca doresti ceva normal si nu spui ce esti pregatita sa oferi in schimb. In ortodoxie nu exista suflete pereche, jumatati sau sferturi, casnicia e cruce si jertfa, e mantuire in doi.
Uite, eu am 22 de ani si iti spun ca in cazul in care vei gasi ceea ce scrii aici (sau ti se va parea ca vei gasi asta), acea relatie va dura foarte, foarte putin, pentru ca orice raport intre oameni, daca se doreste a fi durabil, fireste, trebuie sa se sprijine pe dragoste crestineasca. Toate relatiile care se intemeiază numai si numai pe o consonanta de pareri, idei si comportamente (consonanta care, iti spun, oricum se realizează foarte, foarte rar), mai devreme sau mai tarziu se vor destrama, pentru ca acestea nu sunt criterii stabile in viata, ci relative si trecatoare. Altfel vei simti, crede si actiona la 20, altfel la 30, al 40 si asa mai departe, mai vin, inevitabil, si necazuri multe si tot felul de lucruri, iar daca legatura dintre voi sta numai in afinitate si nu in dragostea de Dumnezeu, relatia e periclitata de la inceput.
Eu sunt convinsa ca vei gasi un barbat bun atunci cand vei fi pregatita.

Doar un gând bun: gândiți-vă întotdeauna la ceea ce puteți oferi înainte să vi se ofere ceva! Atunci bucuriile și împlinirile vor fi pe măsura așteptărilor. E probat.
Dacă ați ști câte mi-am dorit eu și câte "zvârcoliri" am avut până am acceptat odată ceva: "mândru, gras și frumos" (o vorbă din Ardeal), de "deștept" ce să-ți mai spun, studii înalte, că de' nu's eu orișicine (adică, un nimeni cu patalama), nu merit eu Făt Frumos mai mult? NU, am simțit răspunsul în Biserica lui Dumnezeu. Am avut ceea ce am meritat: să-mi adaptez propria voință (propriile mofturi) la dorința celorlalți și să-mi pară rău când creez câte o neînțelegere din nesimțire și neatenție, așa ca un ticălos patologic ce sunt.

Dumnezeu să vă îndrume pașii!

Doamne ajută!

P.S. Întru Hristos puteți face orice. Rugăciune, rugăciune, rugăciune...

Multumesc pt sfaturi!

Nu am inteles la ce te referi cand spui "am acceptat odată ceva: "mândru, gras și frumos" ,adica ce sa intelegem ca te-ai resemnat si ai acceptat ceva care nu corespundea dar te-ai smerit si ai renuntat la" mofturi"?
In ceea ce ma priveste pe mine eu am asteptari care nu tin de aspectul fizic sau material,(n-am cum sa cer ceva ce nu am nici eu,frumusete si bani) insa am asteptari legate de o oarecare pregatire,afinitati,caracter,credinta,etc
Sunt multe de spus......
Doamne Ajuta!

Îmi cer scuze dacă am fost înțeles greșit. Mă refeream la mai multe situații trăite de mine în care a trebuit să mă adaptez la ceilalți. În nici un caz, nu era vorba despre vreo poveste de-a mea de "dragoste", ci doar de mândria mea nemăsurată care nu mai cunoștea limite. Nu mă pot felicita, din păcate, nici astăzi, că aș fi scăpat de ea. Și am îndrăznit să "judec" că dvs. ați fi fost în aceeași situație, adică în situația de-a cere (poate îndreptățită) ceva de la cei din jur. Însă, în credința întru Hristos, nu ești îndreptățit să ceri nimic dacă nu ai dat tu însuți ceva (și nici măcar atunci). Asta am încercat să vă spun. Cu alte cuvinte, m-am lăudat cât de "bun" am fost eu și cum "am știut" să mă adaptez, smeresc.
Cât despre smerenie, pot să o spun doar că e o mare încercare, "o piatră de hotar", pe care, cel puțin eu, o duc cu greu.

Doamne ajută!

Buna Casiana! M-am uitat la aceasta poveste palpitanta ;)), gen telenovela...oricum n-am venit la taifasuri, ci sa-mi spui daca ai copii? ca nu vazusem sa vorbesti de ei, din cate stiu rodul dragostei este viata in familie, aparitia unui copil a lui Dumnezeu, important e ce ati adus lui Dumnezeu, tu si sotul vostru.

Daca a fost in centrul si mai este in centrul vietii , Hristos ; daca nu, trebuie sa va spovediti amandoi ca ati gresit si ati cautat ale voastre. Iar in fond, calea casatoriei sau a monahicismului o alegem , caci stiim ca Hristos e mai prezent mai mult ca oricand in viata noastra...Dumnezeu sa ne lumineze pe toti. Amin.

P.S. Spun de copii, ca ei de obicei leaga iubirea dintre sot si sotie, si cu cat sunt mai multi copii cu atat Dumnezeu va binecuvinta casa respectiva, cu multa pace si fericire.

Alesul
 

Am cunoscut şi eu cândva pe cineva care se potriveşte întocmai acestei descrieri. Simţeam în adâncul inimii că el este "alesul". Şi, ce este mai important, mi-l puteam închipui în postura de tată al copiiilor mei - lucru care nu mi s-a întâmplat niciodată cu altcineva, indiferent cât de drăguţ sau atrăgător ar fi fost. Din păcate, eram prea tânără, nu mă simţeam pregătită pentru a face marele pas, eram cumplit de stresată cu examenele, cu familia, etc, încât am cedat nervos şi am început să mă tem şi să mă îndoiesc de sentimentele mele. Nu eram obişnuită să am sentimente puternice, vulcanice, ci profunde şi aşezate. Sunt o fire mai cerebrală şi mă temeam să nu fie doar un foc de artificii şi să mă trezesc prea târziu apoi. Aşa că am făcut prostia să-i promit că DA, dar apoi, prin fapte să-i spun BA, adică să mă autoizolez şi să-l evit tocmai pentru a-mi testa sentimentele. Urmarea a fost că, experimentul meu, deşi bine intenţionat, a scăpat de sub control. Deşi am aflat răspunsul - anume că sentimentele mele sunt adevărate, amândoi am suferit degeaba. Dumnezeu mi-a arătat de câteva ori că e cazul să vorbesc, să-mi mărturisesc sentimentele adevărate şi să îndrept lucrurile, dar nu am avut curaj la momentul potrivit, iar când am găsit curaj, nu am avut prilejul potrivit. Şi am tăcut. Şi am rămas cu el în suflet. Niciunul nu a mai găsit pe altcineva, dar niciunul nu are putere să se mai deschidă. Acum, încerc să-mi spăl păcatele, dar e lung, foarte lung drumul până la inima celui drag, atunci când el se teme de tine.

Ce vreau să pun cu toate astea? Că da, există suflet pereche. Şi da, există şi liber arbitru. Adică îl cauţi, îl întâlneşti, Dumnezeu ţi-l arată, dar depinde de tine să fii pe fază.

Şi mai e ceva, ceva ce a trebuit să învăţ acum : L-am iubit ca pe Dumnezeu, (nu vă scandalizaţi, nu e blasfemie), adică îl vedeam cu acea vedere pe care numai iubirea ţi-o poate da. Îl vedeam strălucitor şi copleşitor de frumos, deşi ca fizic e departe de avea alura unui Apolo. Dar îi vedeam sufletul lui minunat de frumos şi mintea lui sclipitoare iar asta mă înduioşa la culme şi mă fascina ca o vrajă. Sentimentele mele aveau ceva mistic, pentru că dincolo de el, şi prin el, îl vedeam pe Dumnezeu - vedeam, prin fiinţa lui, Modelul.

Astăzi însă, am descoperit că, deşi acest mod de a iubi este destul de rar şi greu de dobândit, mai există unul, încă şi mai greu, dar şi mai frumos - acela de a iubi nu aşa cum iubeşte un om pe Dumnezeu, ci aşa cum iubeşte Dumnezeu pe om. Adică să iubeşti pe cineva cu toate micile lui scăderi, să-l iubeşti în ciuda îndepărtării de orice fel. Să-i vezi strălucitoarea frumuseţe a sufletului chiar dacă timpul a aşternut tăcerea şi a întins distanţa. Cred că acesta e tipul de iubire la care trebuie să ajungem fiecare dintre noi în timp - iubirea iertătoare, şi care îşi cere iertare. Eu asta încerc să fac, şi îmi dau seama că e mult mai greu decât să cazi pur şi simplu, în extaz.

Multumesc ca ne-ai impartasit din experienta ta @eeaotly,sa inteleg ca inca mai speri sa te impaci cu El?Foarte bine ca ai curajul si forta sa lupti pt cineva sau mai bine zis ce bine ca ai pt cine:)))

Cunoști cele două „eșecuri” ale Părintelui Arsenie Boca?

Nu,spune-mi tu despre ce e vorba?

Nu stiu care a fost logica, eu personal nu vad nici una, adica sentimentele se testeaza in raport cu realitatea, mai exact in cazuri de genul asta interactionand cand mai mult cu persoana respectiva pentru a afla cat de mare este diferenta intre realitate si imaginatia erotica.

Altfel, fantasmele pot fi destul de persistente, mai ales cand exista o ruptura de la realitate.

Acum, tu fiind cea care a facut prostia, n-ar fi rau sa incerci sa-ti prezinti si scuzele de rigoare si sa incerci sa reinnozi relatia daca totusi crezi ca se merita.

Mai ales ca s-ar putea ca pana la urma sa-si gaseasca pe cineva, si chiar daca nu o sa fie cu scantei ca atunci cand imaginatia haladuieste departe de realitate, ci dimpotriva, cea in care imaginatia are sensul pe care l-ai observat si tu, de sus in jos, poate fi (cu atat mai mult) o relatie binecuvantata de Dumnezeu.

Sugestiv pentru eșecurile în căsnicie
 

Multe cupluri in suferinta cautau sprijin la parintele Arsenie Boca. Si el reusea sa le salveze, prin influenta si sfatuire eficienta. Scurt, percutant. In probleme de vindecarea vietii de familie, parintele Arsenie era de-o eficienta mare. Veneau la el mame cu copii in deriva, femei cu soti in deriva, barbati cu vieti in deriva, si parintele Arsenie avea puterea sa-i repuna pe drumul vietii sanatoase. Multe cupluri bolnave a insanatosit el.
Dar acum voi vorbi despre doua "esecuri" ale parintelui Arsenie Boca in orientarea relatiei de cuplu. Le-a semnalat parintele Teofil Paraian de la Sambata, intr-o carte de dialoguri. L >

e preiau acum, din alt unghi, caci sunt pline de invataminte.
1. Un tanar absolvent de Teologie, ca sa fie hirotonit, trebuia sa se insoare. Isi gasise o partenera, dar nu era convins ca era chiar cea potrivita. Fata avea probleme de sanatate, se deplasa greu. Tanarul s-a dus cu fata respectiva sa ceara sfat de la parintele Arsenie. Stia ca acesta "vede" viitorul; deci banuia ca stie daca va urma un menaj fericit. Asadar, a venit sa intrebe:
- E buna fata asta pentru mine, sfintia ta?
De cum i-a vazut, parintele Arsenie i-a zis tanarului:
- Ia-o!
Tanarul s-a insurat si a avut o viata de familie chinuita. Intai, pentru ca femeia aceea avea dificultati psiho-motorii. Dincolo de aceasta, ei nu au gasit rezonanta unul in altul. A fost o casatorie cu poticniri. Nu stiu ce le-a mai lipsit, dar n-au putut sa fie fericiti. In schimb, au avut cinci copii sanatosi. Unul din ei a ajuns calugar si este un calugar bun.
Indrumarea parintelui Arsenie Boca a parut un esec.
2. Alt caz. Un tanar viitor preot vine la parintele Arsenie Boca si-l intreaba cum si unde sa-si gaseasca o consoarta. Nu gasise el pana atunci.

Jocul steagului - ritual de nunta din Dragus (Fagaras)

Si era acolo, in multime, in curtea Manastirii Brancoveanu, o tanara curatica, purtand o basma albastra. Si parintele Arsenie Boca a zis:
- Ia-o pe aceasta!
Parintele Arsenie Boca n-o cunostea nici el. O vedea pentru prima data! Dar i-a spus tanarului teolog:
- Uite, asta este femeia ta. Ia-o!
S-au insurat. A urmat o casnicie chinuita, fara intelegere si fara bucurii. Dar au dus-o pana la urma. Stiti, sunt multe familii care se chinuie si o duc asa... taras-grapis.

Viitorul se trudeste

De unde vine "esecul" acelor cazuri? Te duci la avva sa te indrume, il asculti, si dupa aceea, suita de poticniri! Esecul era al parintelui Boca? Numai in aparenta.
Parintele Arsenie Boca stia, sau voia sa ne faca sa stim ca viitorul, chiar si cel sentimental, nu se ghiceste si nu se negociaza. Viitorul se trudeste. Cand tu singur, "beneficiarul", nu esti in stare sa-ti gasesti un partener, cand ceri un ajutor in alegere... se intelege ca pretinzi un plocon, nu o indrumare!



Fericirea, intre plocon si iluminare

Cei doi "solicitanti" la usa parintelui Boca, ce voiau ei in esenta? Ei voiau o casatorie fericita! Ei gandeau asa: "Merg la parintele Arsenie sa-mi fac rost de o casatorie fericita!". Ei nu stiau ca o casatorie trebuie rabdata, construita. Inainte de a fi fericita, ea trebuie suportata! O casatorie bine rabdata poate sa devina fericita. Indrumarea nu inseamna plocon. Indrumarea inseamna iluminare.

Alai de nunta - Dragus


Asa se intampla. Dintre cei care cer sfaturi si indrumari: multi nu stiu ca o indrumare este o luminare. Este o aruncare in propriul tau destin. De aceea, parintele Boca dadea spontan raspunsuri de genul: "Ia-o pe aceasta!", fara s-o cunoasca pe fata... "El nu calcula indelung un raspuns", zice parintele Teofil Paraian. Eu cred altfel, ca pentru cei sovaitori si amorfi, viitorul se porunceste, nu se ghiceste! Se sileste. Secretul silintei este chiar acesta: sa va tolerati diferentele si sa va iubiti imperfectiunile. Sa intelegeti ca ceea ce considerati defectul partenerului este doar diferenta. Evident, "defectul" este altceva decat viciul!
(Paranteza in imediat)
Un tanar din grupul de practica isihasta m-a intrebat intr-o zi: "Sa ma insor sau sa ma calugaresc?".
I-am zis: "Amandoua!... Insoara-te! Si traieste in monahismul familiei".
A ramas uimit! Si el cerea plocon, nu iluminare. Voia ajutor sa gaseasca fata ideala sau, daca nu, macar manastirea ideala. Cand intreba: "sa ma calugaresc?", el cerea si indicatii pentru o manastire ideala, un monahism ideal, cu mantuirea la purtator...

Papa si Frossard

Andre Frossard a publicat cartea: "Dumnezeu exista, eu L-am intalnit".
Papa Ioan Paul al II-lea l-a luat la intrebari pe Frossard. Papa era un om foarte curios din fire! Viu, arzator, curios, asa ca un copil. Si-l intreaba pe autor:
- Ma, tu chiar L-ai intalnit pe Dumnezeu?
- Da! raspunde Frossard.
- Nu cumva te iluzionezi, asa cum fac atatia oameni fantasti? Cum te-ai intalnit cu Dumnezeu? Doar scrie in Biblie, ca nu poti sa vezi pe Dumnezeu si sa mai traiesti dupa aceea!

Nunta in Gorj

E drept, cand il intalnesti pe Dumnezeu, moare in tine omul vechi. Daca l-ai intalnit pe Dumnezeu, omul dobitocesc inceteaza si doar omul duhovnicesc mai viiaza.
Si Papa il intreaba pe Andre Frossard:
- Daca L-ai intalnit pe Dumnezeu, spune cum arata!
Frossard raspunde:
- La mine s-a aratat ca o lumina care te informeaza. "Nu era o lumina fizica... ci o lumina de adevar, o lumina care te invata, te informeaza si te clarifica".
Este un raspuns foarte expresiv. Deci nu era orice lumina, ci o Lumina care te informeaza asupra unor adevaruri extraordinare. Aceasta Lumina care te informeaza, care te vindeca este aproape Dumnezeu.
Frossard zice ca este chiar Dumnezeu.
Noi am zice ca este mai degraba Ingerul, adica vestitorul lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu ne "informeaza" prin Inger. Anghelos inseamna vestitor.
Parintele Arsenie producea acea percutie mentala care sa te lumineze spontan. Dar mai depindea de vrednicia si ravna ta, ca sa mentii flacara pana sa dea roade in cariera, in misiune, in slujire, in vindecare, in casnicie.

Etapele relatiei de cuplu

Specialistii afirma ca orice relatie de cuplu trece prin cinci etape:
1. Etapa de vis, care tine doua luni si care va poate amagi si va poate spune ca nu exista fericirea, din moment ce este asa de scurta.
2. Etapa de deceptie, care tine 2 ani.
3. Etapa de nefericire, care tine 20 de ani, dupa ce te-ai casatorit.
Aceste trei etape se potrivesc doar oamenilor amorfi, intre acestia i-as include pe multi care se chinuie in cupluri chinuite.

Miri - Gorj


Mai numim doua etape, extraordinare, ale relatiei de cuplu:
4. Etapa iluminarii. Dupa care urmeaza Etapa respectului si a descoperirii aproapelui, a valorizarii partenerului tau.
Etapa iluminarii poate surveni chiar inainte de "etapa deceptiei"; te poate scuti de "nefericirea" celor 20 de ani de posibile deceptii. Iluminarea salvatoare poti sa o ai imediat ce te paste etapa deziluziei, si astfel vei fi scutit de deziluzie si esec. Etapa iluminarii, iata salvarea.
Un caz extrem, dar exemplar: pelerinul basarabean Ioan Zlotea (1862-1928) s-a vazut casatorit (din voia parintilor) cu o femeie handicapata; el a avut o "iluminare", ca exact asta era o sansa a vietii sale, ca i s-a dat prilej sa faca binele, ingrijind o sotie infirma.
Un terapeut al relatiei de cuplu nu trebuie sa spuna nimanui concluziile sale. Ci el doar trebuie sa trateze, sobru si vizionar, nascand in pacient scanteia salvatoare.
Parintele Arsenie stia, in termeni ideali, ca orice femeie libera din curtea manastirii Sambata putea sa fie partenera ideala a junelui teolog. Ca nu-i nevoie de selectare minutioasa, nici de un concurs de "miss presbitera", decat daca vrei sa fugi de "silirea" Imparatiei si esti prea lenes la iluminare.
De aceea, parintele Boca i-a aratat-o junelui teolog pe fata cu batic albastru si ochii sclipitori de binecuvantarea puternicului Arsenie... si i-a spus: "Ia-o pe aceasta!".

Viata este insuportabila fara iluminare

Restul relatiei va fi lucrarea ta. Parcurgerea celor 5 etape ale relatiei sanatoase. Terapeutul doar iti sugereaza, iti percuteaza mentalul - dupa puterea lui - cum sa faci sa nu ratezi etapa iluminarii.
Viata este insuportabila fara iluminare.
Nu exista alta cale de a suporta existenta, de la nastere la casatorie si pana la slujirile multiple ale vietii; nu exista alta cale de a dainui frumos pe lume, decat prin iluminare.

stii, dac intrebi la secretariat....mai glumesc si eu....:21:

stiu ca o sa zgarie urechile "prea-cucernice", dar
 

Parerea mea este ca le-a dat sfaturi "la plezneala". Iar cei care s-au dus la el ca la un oracol au gasit ce-au cautat. Pacat insa ca au dat cu capul de pragul de sus. Banuiesc ca ai dat exemplele astea ca sa le fie invatatura de minte celor care uita ca au cap pe umeri, si preferinte personale, la o adica.

Nu putea sa le spuna simplu ca nu stie?

El știa că nu e acela care poate face o căsnicie fericită, ci soții. Chiar dacă se potrivesc, degeaba, dacă nu-și dau silința și nu le pasă unul de celălalt.