Nevrednicului: Nu am zis ca nu-mi fac semnul crucii, ci ca nu il fac cand intalnesc o biserica protestanta.

Corect Ory, dar cu mult mai de folos, ar fi să exemplifici, să spui care sunt păcatele închipuite , un exemplu , două, trei, pentru că altfel se crează o confuzie şi mai mare. Să nu mai vorbim la general , ci concret. Aştept nişte exemple clare din partea ta !

Preotul ne-a spus sa marturisim si acest pacat :"puteam sa fac bine si nu l-am facut"
De ce esti asa sigura ca nimeni nu a spus asta la spovedanie?
Mai sunt o serie de pacate care nu sunt scrise la cele 10 porunci si totusi ele tin de cele 10 porunci.
Cel mai important mi se pare sa spunem ce ne framinta ,in timp dobandim un discernamint pe care la inceput nu il aveam.
Valeriu Gafencu a scris un indreptar de spovedanie care cuprinde pacatele grupate pe nerespectarea celor 10 porunci.
Un pacat mi se pare si a nelua atitudine fata de blasfemii si blasfemiatori.

@ Sophia

De aceea ai acele liste care au fost postate si la inceputul topicului.
Dar cel mai important lucru este sa STII ca pacatuiesti, altfel degeaba ai listele si degeaba spui am facut aia si aia daca tu nu recunosti si nu te doare ca ai gresit!

Recunoasterea pacatelor este tot lucrarea duhului, parerea mea. De aceea trebuie sa te rogi pentru a-ti putea cerceta cugetul.

Spui ca nu ai incalcat cele 10 porunci. Nu ai ucis pe nimeni.
"Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El."
Nu faci adulter. "Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. "
(Stiu Sophia, nu e cazul tau, dar poti sa adaptezi..)

Altfel spus, nu trebuie sa ne justificam, nu trebuie sa ne acoperim pacatele spunand ca ele nu apar negru pe alb in Biblie!
Nu judecam pacatele cu masura lumeasca!

Toata lumea se leaga de sapunul parfumat. Nu mi se pare absurd (si eu am ajuns sa ma simt vinovata cand folosesc farduri sau parfum.. ma gandesc ca daca Sf. Fecioara Maria este modelul femeilor crestine, ceea ce fac eu este foarte departe de acest model).

Uite ce spune Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrurile lumesti care rapesc inima:
"Daca doresc un lucru frumos, inseamna ca dau toata inima mea frumusetii, iar pentru Dumnezeu nu ramane nici o bucatica."
si
"Putine sunt acelea care nu-si vand inima celor desarte. Vreau sa spun ca diavolul le fura bogatia inimii lor cu toate cele lumesti, colorate, stralucitoare.
....
Nu ai inima, ci numai carne, inlauntrul careia bate tic tacul mecanic, ca ceasul, numai sa poti merge. Pentru ca putin din inima merge la un lucru, putin la altul, iar pentru Hristos nu ramane nimic."
(exemplul dat de parinte era placerea de a cumpara farfurii cu flori, dar am scurtat textul.)

Asta este diferenta dintre listele noastre si felul in care vede lucrurile un om induhovnicit.
Ca sa vezi pacatul ai nevoie de Dumnezeu, nu de liste.

Cele care nici macar nu deriveaza din cele zece porunci, cele care contrazic insasi atitudinea Mantuitorului pe pamant...Explicatii ar fi foarte multe, dar nu am timp.
Voi reveni.
Poti sa le enumeri si tu, Cristi, dar stiu ca nu-ti sta in fire sa reactionezi ca mine...asa ca, ramai tu, ca este bine. Pana la urama, asta si conteaza .

Sunt multe pacate "inchipuite " pe care le-am tot etalat si le-am dezvoltat semnificatia , de-a lungul timpului de cand sunt pe forum...Cine ma cunoaste mai bine, le-a inmagazinat in imaginatie, chiar si involuntar, fie ca m-au combatut sau nu. Pacatele in sine, nu reprezinta doar o lista, ci pot fi reprezentate intr-o lista impreuna cu atatia factori care le determina, sau cu atatea explicatii de la sine intelese, ce le justifica sau nu, existenta sau veridicitatea.
Nu mai are rost sa comentez si iar sa cometez.

Să nu începem iar cu orgasmul că n-are rost , nu e păcat . Punct . Altul, fumatul , Sf. Scriptură nu face referire , dar Sf. Părinţi , da. Este păcat sau viciu ? Altul, un sărut nevinovat, este păcat sau nu ? Şi pot continua, dar nu mai terminăm nici până dimineaţă. Sincer vroiam să punctăm prin exemple clare, Ory dragă ! Întrebarea mea ce ţi-o adresez direct este : eşti întru totul deacord cu cele lăsate de Sfinţii Părinţi ? Sincer, pentru că ştiu că ai curajul să răspunzi sincer, indiferent de reacţile celor din jur.

Nu, nu sunt intru totul de-acord cu cele lasate de Sf. Parinti, dar le respect viata . Spunea pe undeva Fani ca, si canoanele acelea au fost adaptate si izvorate din insasi mediul de existenta de-atunci, sa nu uitam ca lumea s-a schimbat mult prea mult, gandirea, de asemenea.
Lucrurl cel mai important in ceea ce am afirmat mai sus este ca, nu combat ceea ce a last Mantuitorul pe pamant, si asta spune totul. Se pune prea mult pret pe scrieri si pe dogme, ignorandu-se aproape total IUBIREA, care le eclipseaza intru totul.Iar aceasta iubire se exprima de la sine in foarte multe forme si reactii dintre oameni.
Am mai spus, cine ma cunoaste de 3 ani pe forum, stie ce vreau sa spun, fiindca nu este vorba de o lista de pacate inchipuite, ci de o ideologie intreaga asupra acestora, ideologie formata de toti factorii care determina aceste pacate...relative.

Oricat as incerca, la aceasta intrebare raspunsul va parea subiectiv, pentru ca in realitate concluzia nu vine dintr-o teorie sau consideratie aparte, ci din intreaga viata pe care o concep incepand din interiorul spre exteriorul meu.
Ma rog la Sf. Parinti, dar imi adaptez credinta si scrierile acestora, propriei personalitati, vieti si actiuni asupra ceea ce ma inconjoara . Prefer sa fiu constienta de aceasta constatare, decat sa o adopt oricum si sa ma manifest in mod fatarnic, dar renegandu-mi sistematic calitatea. Multi crestini procedeaza astfel, ei cred foarte mult bverbal, chiar si in fapta, dar, la un moment data, inevitabil se impotmolesc, astfel devin mai pasivi si se complac cu toate la un loc, legea si faradelegea adaptate neputintei.

" ...se gaseste destula credinta pentru a ura, dar nu se gaseste destula credinta pentru a iubi !..."
Din asta deriva cel mai bine existenta pacatelor inchipute.
In categoria urii, pe langa cea dezastruoasa fata de semeni, care imbraca extrem de multe forme perfide, poate fi amintita si ura sau dispretul fata de propriul organism, propria constructie, care, daca nu-l respecti, nu-i dai nici o sansa ca sa-l intelegi si astfel sa-l porti asa cum trebuie pe pamant, fara sa-i periclitezi functiile, dar si fara sa-i ranesti pe cei din jur...si mai ales, sa-i judeci. Toate au un rost , nu este nevoie sa-l schingiuim noi in fel si chip.

Da.. cred ca ai dreptate..

Detest făţărnicia şi tocmai de aceea te admir, îţi admir sinceritatea, verticalitatea ta . Ne cunoaştem cam tot de trei ani , tu ai venit pe forum puţin înaintea mea , dar sincer ţi-o spun, am avut multe de învăţat de la tine şi la generaţia din acea perioadă . Nici eu nu sunt pentru însuşirea unor învăţături pe nemestecate , în mod fanatic , fără a gândi şi a înţelege fiecare "fenomen" în parte.

Din Pateric: "grecii spovedeau pacatele pe care le aveau, iar egiptenii pe cele pe care nu le aveau".

Foarte interesant . . .

sa va spun un caz real
 

Intr-o conferinta tinuta de Pr.Constantin Necula la Iasi ,parintele povestea ca:

Intr-un sat era o biserica ortodoxa si una protestanta.Parintele din sat isi facea Sf.Cruce cand trecea pe langa biserica ortaodoxa DAR si cand trecea pe langa biserica protestanta.Observad acest lucru ceilatii parinti -colegi,au spus episcopului locului si episcopul in cadrul unei sedinte l-a intrebat de ce isi face Sf. Cruce si cand trece pe langa biserica protestanta.Raspunsul parintelui a fost:Cand trec pe langa biserica protestanta imi fac semnul Sfintei Cruci si zic "Doamne, fa-o si pe asta ortodoxa!". Si ce credeti??........Acum biserica aceea care era protestanta este una ortodoxa:25:


De cand am auzit intamplarea asta cand trec pe langa o biserica protestanta ma mustra constiinta ca nu fac si eu ca parintele....daca toti am face asa,probabil Dumnezeu isi va apleca urechea si spre rugile noastre .....

Ei, da! Cu acest gand imi pot face si eu semnul crucii cand trec pe langa bisericile de aici.
Multumesc NiCcoleta!

cu mult drag Anca :1:

Nu in unele actiuni sta pacatul, ci in duhul cu care sunt facute.

Despre sarut, unirea trupeasca si cele legate de asta, a spus sf. Ioan Gura de Aur: Sfantul "nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugete şi în intenţia omului".

Se aplica la toate celelalte domenii.

De ce sa fie purtarea pantalonilor pacat? Este o moda oarecare. Nici barbatii nu purtau pantaloni in alte epoci si in alte regiuni ale globului, nu este imbracaminte neaparat barbateasca.

Sigur, daca o femeie poarta pantaloni foarte mulati si cu talia joasa in intentia de a atrage ochii barbatilor si de a -i provoca astfel, probabil ca este pacat.
Dar daca purtam pantaloni, sau orice alta imbracaminte, cu simpla intentie de a ne imbraca intr-un mod discret (ca asa poarta mai toate femeile) si placut la vedere? O femeie care arata bine va fi atragatoare in orice haine, ce este rau in a fi frumoasa si atragatoare, daca nu atati simturile intr-un mod vulgar? Unde este pacatul?

OK, dar nu ai făcut referire la fumat ! Pe ce bază este el păcat şi nu viciu ? Apropos de sărut, dacă eu , tu , oricine merge pe stradă, şi-i zboară gândul, că ar vrea să sărute pe X sau Y , este păcat . Da sau nu ? Explicaţia !

Cred ca tine intr-o oarecare masura de pacat tot ce ne face dependenti, tot ce este sclavie.
Dar daca e pe asa, nu este si bautul cafelei pacat, pentru cel caruia ii place? (mie, de exemplu) Adica sa-l judec eu pe ala care fumeaza ca sa se mai descarce de tensiuni, si sa-i zic ca pacatuieste, iar eu sa-mi beau cafeaua linistita, stiind ca daca nu o beau ma doare capul sau ma apuca somnolenta? Deci sunt dependenta, nu?

Cred ca exageram, si ca ne vedem mereu la alt nivel decat suntem. Mai intai sa ne curatim noi de dependentele mai grave, si daca chiar suntem atat de perfecti, putem sa fumam si sa bem cafea fara sa devenim sclavi. Sau sa ne lasam de ele, cine stie.

Alt gand: mai bine sa ai o mica dependenta care sa-ti arate ca nu esti un mare ascet, si sa te smereasca, si sa incerci sa te cureti de adevaratele pacate, decat sa nu mai ai nici una si sa ii judeci pe ceilalti ca fariserul din templu.
In categoria asta intra poate si 'sapunul parfumat'.

Eu zic ca mai bine este sa pastram aceste lucruri (cu masura) dar sa le traim altfel. Calea transfiguratoare de care ziceam, nu calea de renuntare pentru oricine.

A propos, exista o sfanta care fuma - sfanta Maria de la Paris, Skobtova (care a murit intr-un agar de concentrare pt ca salva evrei)

Despre sarut, alta data.

Asadar, sa vorbim despre fumat...
 

Nu sunt , categoric, de-acord cu el...
Fumatul nu trebuie sa fie privit doar ca viciu, de altfel unul costisitor si , absolut surpator din multe puncte de vedere, morale, trupesti, dar si spirituale. Dependenta in sine reprezinta inchinarea, aplecarea intr-un mod abuziv spre ceva intr-un mod constant si incontrolabil, lucru ce denota slabiciune .
Orice viciu reprezinta slabiciune, iar slabiciunea nu prezinta demnitate.
Este stiut faptul ca multi dintre fumatori se apuca de acest viciu la o varsta destul de frageda, din curiozitate, din prostie si mandria unor demonstratii nule, dar interesante la acea varsta . Apoi apare dependenta si odata cu ea si maturitatea, care nu are puterea sa inlature acest viciu, fiindca el este bine insaradcinat in sistemul nervos, in personalitate, pana la urma.
Un viciu poate fi privit ca un idol, pentru ca te apleci neaparat spre el , indiferent de ceea ce ai de facut, acela are loc oricand si obligatoriu in viata ta. Si nu este bine , este un gol natang al neputintei personalitatii, umplut cu atata nenorocire , in loc de virtuti.
Sa nu uitam ca fumatul nu face rau doar celui care-l realizeaza, ci si celor din jur, supunandu-i intr-un mod abuziv la un fumat pasiv, lucru nedrept, tare nedrept. Fumatul este costisitor din punct de vedere material, deci, obligi familia sistematic sa-ti rezerve acea parte financiara pentru a-ti satisface viciul si pofta absolut proprie, indferent de bugetul existent in familie. fUMATUL ARE INTAIETATE, NU CONTEAZA DACA ESTE PAINE PE MASA, TIGARI TREBUIE SA FIE NEAPARAT. Apoi, mai este boala determinata de fumat, ajungi, inevitabil sa-ti subrezesti sanatatea organismului prin fumat, apoi obligi sotia sau copii sa te ingrijeasca...si, pentru ce ? Pentru ca ti-a placut sa te simti relativ bine (oricum, aceasta simtire de bine este o iluzie ) . Mai este faptul ca miros tot a tigara, dupa un timp indelungat de fumat, tot trupul, toata carnea, toate hainele si propria casa capata mirosul fumului de tigara si, chiar nu este un miros placut.
Acestea sunt motivele pentru care, in perioada in care sotul meu (strambandu-se, de altfel) a inceput sa fumeze, i-am spus adio, cu toata iubirea pe care o simteam. Sufeream cumplit, dar nu puteam sa nu tin cont de repercursiunile unui astfel de gest, aveam o varsta in care nu-mi permiteam sa ma casatoresc, pur si simplu, si, pe deasupra, eram si independenta. Pentru aceasta am luptat pentru independenta, tocmai pentru ca , in jurul meu am avut numai barbati (tata, cumnati, etc) betivi, fumatori, curvari...etc. Nu am conceput o astfel de casnicie. Plus ca sotul meu cand se apucase de fumat, parca i se schimbase si personalitatea, transformand respectul si iubirea in bataie de joc...
Oricum am da-o, nu exista nici o scuza pentru viciu, mai mult decat slabiciunea . Poate ca un pahar de vin are si proprietati terapeutice, plus ca este si binecuvantat, consumat in mod rational, dar tigara nu aduce absolut nici un aport bun organismului si vietii.
Exista, insa, o singura latura oarecum benefica a acestui viciu, dar ea poate fi aplicata doar in unele cazuri. Se spune ca fumatorii, datorita dependenti de la nivelul creierului si a gesturilor repetitive de fumat, au un risc mai scazut de a capata dereglari psihice . Cu toate ca sunt destule persoane fumatoare care au si aceste probleme. Deci, este un studiu nesigur si nu este demonstrat cu exactitate, este doar o presupunere.
Asadar, nu fumati, nu beti peste masura, nu va inselati partenerul fiindca...nu Dumnezeu ne bate, ci noi insine, fiindca toate acestea au repercursiuni fizice si morale, regretabile .
Cat despre cafea, ea mai are si ceva proprietati terapeutice si, oricum, se poate scapa de ea, relativ usor, nu se compara cu tigara...de care scapa extrem de putine persoane.

I-ai intors spatele sotului pentru ca s-a apucat de fumat?
Dar s-a lasat de asta nu? Sper ca a fost eficient..
Eu nu am intalnit inca omul caruia sa-i spui "ai un viciu" si el sa inteleaga si sa vrea sa se indrepte, dimpotriva (te uraste pentru ca-l deranjezi in ale lui).

In plus eu am ideea asta: ca orice viciu este o poarta pe care mai intra si alte pacate gramada..

Da, i-am intors spatele, insa pe atunci nu-mi era sot, ci doar iubit, plus de aceasta, se apucase de fumat dupa doi ani de relatie, deci, nu-l cunoscusem fumator, drept pentru care mi-am permis sa-mi impun punctul de vedere, tocmai pentru ca stia prea bine ca nu agreez acest lucru.
Si, am specificat, odata cu apucarea de tigara, isi schimbase cumva si temperamentul, in rau, fapt ce m-a deranjat in plus.
Bine-nteles ca s-a lasat de fumat, oricum, nu cred ca devenise chiar asa dependenta profunda, de altfel fuma numai cand pleca de langa mine...s-a lasat categoric si acum detesta si el acest lucru .

Ciudata miscare.. dar, oau! Ai principii clare!! Bravo tie!

Asta cu schimbari in atitudine am observat-o si eu la sotul meu..
A promis ca se lasa de fumat cand avem copii.. si asa a facut.. vreun an! Apoi a inceput iar sa fumeze.. (de fapt s-a lasat de mai multe ori) si este asa cum spui: se schimba cu totul! Dar esti prima care-mi confirma asta.

Nu numai viciul m-a durut.. ci mai ales incalcare promisiunii.. :(

Deci de Ory care are un iubit de ani de zile esti extaziata dar pe altii DOAR din banuieli ii faci cu ou si cu otet ca traiesc in relatii de curvie ordinara si doar o ezitare a mea te face sa sari la bataie! :)).
Deci cum sa intelegem, ca in ochii tai femeile au tratament preferential? :)))) Anno, mare figura esti! tu si cu lecturile tale...
(sau aici nu conteaza pentru ca se dezbate problema fumatului?) :))

Nu stiu, eu am intalnit si am avut in familie si fumatori la care nu as vedea fumatul ca pe un viciu egoist care schimba personalitatea. Este pur si simplu o slabiciune, care mai alina stresul.
Am auzit ca unii duhovnici (sau toti?) in Romania dau canon de un an orprire de la impartasanie pentru cine fumeaza. Este adevarat? Mi se pare exagerat.
Ce mi se pare mai grav este fumatul de hasis. Aici este foarte raspandit printre tineri. Da stari de euforie sau de apatie si ei cred ca nu este drog. Insa este..

Andreiutz draga, nu cred ca ai citit bine, iubitul meu sot, imi era iubit in perioada in care a avut loc episodul cu fumatul, acum nu-mi mai este iubit de vre-o 5 ani de zile . Daca mai ai intrebari, spune ? Te lamuresc, cu toate ca s-ar putea sa fie dificil, fiindca, multe lucruri ce ma au invedere sunt dificile, insa nu ma dezic de cele exprimate . De unde stii tu ca traiam atunci in relatii de curvie ?,de unde ai dedus ?, iubit l-am numit, ca sa nu-l numesc amic, fiindca este altceva...
Aha, acum imi dau seama ca ai specificat de ani de zile, pentru ca am spus eu doi ani de relatie...chiar si asa, Andrei, nu ai certitudinea ca am trait in curvie, nu ? !

Binenteles ca nu. Ideea era ca eu nici macar ATIT nu am specificat si s-a tabarit pe mine ca pe ultimul pacatos

Toate astea sunt din simpatie Andrei, doar vezi ce frumos te-a alintat Ory !
:25:

Adica, mai bine un pic pacatos, decat deloc...
Noi discutam aici de pacate, ca sa le constientizam la noi, nu ca sa ii judecam pe altii...
Vad ca multora termenul de "in principiu" le e necunoscut...
Cum adica sa pastram pacatul, dar sa-l traim altfel? Poate exista o metoda prin care sa-L putem fenta pe Dumnezeu... Doamne apara-ma, si ma pazeste!

As vrea sa stiu cati din cei, carora le e foame, se duc sa ceara o bucatica de paine?
Si cati din cei, care fumeaza si nu au tigari sau foc, nu se duc sa ceara?
In vremea cand fumam, eram in stare sa dau ultimul ban pe tigari. Iata deci pacatul!
Slava Domnului ca m-am lasat si nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce.
Imi aduc amintre de o prietena, care mi-a spus: pana sa te apuci de fumat, toata lumea te imbie cu o tigara; cand devii fumator, nimeni nu-ti mai da. Oare nu se vede in acest sablon actiunea diavolului? Se vede f clar.

Am citit ca din fumul pe care il expiram se delecteaza diavolii. Aviz amatorilor!

Andrei, consoleaza-te ca nu esti ultimul pacatos, caci ultima sunt eu!

Ba pardon, prea tiziu locul este ocupat!
Stii tu ce cintai la 11, adica nu, la 12 ani(sau asta era Anna, ca am inceput sa va confund):): Cine pleaca la plimbare pierde locul de "onoare"!

Sper ca nu te dezamagesc cu faptul ca acum devi mai putin pacatoasa.

Din CUVINTE eu chiar nu-mi dau seama cine este pacatos aici , asa ca nu inteleg excesul de zel . Eu nu sunt asa ca voi, cel putin, nu in cuvinte, plus ca a trecut vremea cand niste carti imi dictau cum sa ma consider, iar niste oameni imi manipulau intreaga viata...pentru credinta.
Eu sunt asa cum sunt, iar daca nu inteleg cum sunt, daca nu-mi pasa cu propria constiinta, nu doar cu doctrina asimilata, cum sunt, atunci risc sa fiu si mai rau...

Nu, nu este adevărat Fani, preoţii sunt chiar prea indulgenţi în sensul ăsta !

Ei, Anca, am zis si eu, nu stiu, ca eu nu am fumat niciodata.
Nu am zis 'mai bine un pic pacat decat de loc' am zis mai bine un mic pacat decat un MARE pacat, mandria. Uneori.

Nu-mi pac absoluturile la unele pacate. Unele sunt clar pacate, scrie in Biblie, sunt in cele 10 porunci etc. Altele sunt pacate asa cum zice windorin mai sus, depinde cum te raportezi la ele (nu ce intra in gura ci ce iese etc).

Mie personal nu mi se pare fumatul asa un mare viciu. Dar depinde.. O fi, pentru multi! Si atunci chiar ca ar trebui sa se lase.

Pr. Papacioc ne-a atentionat ca nu este mic pacatul cel mai mic. La un moment dat incepem sa luptam cu pacatele camuflate in aparente virtuti. Deci trebuie sa luam in seama si aceste pacate mici, care sunt ca nisipul: mici dar multe.
daca ne-am gandi putin mai mult la pacatele mici facute cu simturile noastre, si la numarul repetarilor lor, cred ca ne-am ingrozi...
Nu mai am nici o toleranta pentru pacate, mari si mici, cat timp imi apartin.

Multumesc pentru gestul tau de gentleman, dar din pacate nu ajuta...

pacate - cu duiumul
 

In fiecare gest, gand, daruire cu buna credinta sta la panda cate un duh rau care incearca sa pateze fapta noastra. Nenumarate ca nisipul marii sunt aceste pacate de care nu avem constiinta. Numai Unul este desavarsit si fara de pacat, Domnul Iisus Hristos.
M-am cutremurat mereu in cugetul meu de navala pacatelor. Rugaciunea ne este data spre curatire...
Domnul Iisus Hristos ce facea? Se ruga cu ravna, neobosit, si este Fiul! Cu atat noi, nevrednicii, incarcati de atatea pacate stiute, dar mai cu seama nestiute trebuie sa ne rugam. Slava Domnului ca avem calugari, maicute, preoti care se ostenesc si pentru cei din lume cu rugaciunea!

Poţi să dai nişte exemple, să nu mai folosim cuvinte mari, citate, sau preluate din altă parte, să terminăm cu lozincăraia . Mult mai de folos să spunem lucruri concrete, mai ales cele care ne frământă, pentru ca şi alţii să aibă ce învăţa .

DAR ESTE STIUT CA DIAVOLUL NU DOARME! Tocmai de aceea trebuie sa ne indeletnicim cu rugaciunea continua: ii baram orice acces.
Am folosit TATAL NOSTRU ca rugaciune continua si ajuta extraordinar de mult.