În prealabil postat de urzicuta

eu le dau dreptate fetelor pentru ca "mananc aceeasi paine"

În prealabil postat de C-tin

Dar majoritatea dintre noi din pacate il descoperim pe Dumnezeu abia cand ne dam cu capul de prag si atunci nu ramane de facut decat sa se suporte casnicia pe care singuri ne-am ales-o,... daca nu putem sa ne incrstinam consoarta. AMIN!

În prealabil postat de roxanica

nu am gasit nici o dezbatere pe tema avorturilor . consider ca este pacatul cel mai de actualitate in randul fetelor si femeilor.
vreau si eu sa ma confesez pentru ca vreau parerea voastra. am 37 de ani sunt casatorita a doua oara. am o fetita de 14 ani din prima casatorie. in prima casatorie din nestiinta si fara sa constientizez pacatul am facut doua avorturi. in 1996 m-am casatorit a doua oara cu un barbat cu 25 de ani mai in varsta. in primul an am mai facut un avort . incet incet mi-am revenit pe plan financiar si emotional cu ajutorul preotului , rugaciunilor si sfintei spovedanii si am reusit sa constientizez ce inseamna calea cea dreapta. rugaciune, spovedanie , impartasirea cu sfintele taine. si pe fata mea am indrumat-o in aceasta directie pentru a nu repeta pacatele mele. cert este ca am tot avut probleme genitale desi m-am tot ingrijit. am ajuns la o operatie de chist ovarian cu extirpare de ovar drept. ma rugam mereu la sfantul necatarie - doctor fara arginti-citind despre minunile lui pentru a ma ajuta sa nu fac chist si la ovarul stang. chisturile au inceput sa apara incet incet.in luna aprilie 2007 am facut o ecografie in care se confirma marimea chistului si imposibilitatea de a mai face copii deoarece atat ovarul cat si chistul erau acoperite de o membrana care nu dadea voie ovulelor sa mearga la fecundare. imi mai doream un copil din tot sufletul meu.dar m-am resemnat repede. in luna august anul acesta am constatat cu supoare ca sunt insarcinata. aveam o sarcina de 6 saptamani. eram fff fericita. dar fericirea nu a durat mult deoarece sotul meu nici nu a vrut sa auda de copil (avand doi copii din casatoria anterioara care i-au tot facut probleme). eu am incercat sa il conving . am mers la duhovnic si i-am cerut sfatul ce sa fac si cum sa fac sa il conving dar el pe zi ce trecea era tot mai inversunat. m-am dus pe furis si mi-am facut toate analizele . apoi la doua luni am facut analizele pentru depistarea virusilor bolilor infectioase. in tot aceste timp acasa era iadul. urla si devenise violent verbal recurgand la amenintari cu moartea. am tacut si am mers inainte . am facut trei luni si tot aveam dureri de burta din cauza plansului continuu , stresului si terorii de acasa. am facut ecografii . bebelul era marisor si statea cuminte acolo. eu plangeam mereu cu mana pe burta si ma uitam in ecografie. in ziua cand am implinit trei luni seara, am venit acasa de la serviciu si s-a dezlantuit sotul meu. a inceput sa ma ameninte ca ma calca cu masina ca ma injecteaza cu heroina sa vad si eu ce inseamna sa faca cineva ceva impotriva vointei tale si tot asa. ce nu v-am spus este faptul ca eu inaitasem varianta divortului urmand sa locuiesc la o cunostinta. cand a vazut ca pt copil sunt dispusa sa renunt la el a devenit si mai violent. joi noaptea mi-a fost rau si vineri dimineata am fost la duhovnicul meu care stie toata problema mea mi-a citit o rugaciune si mi-a spus sa merg la doctor ca ma durea rau burta. am ajuns la spital si am cazut probabil in deznadejde ca am acceptat sa fac avort. au trecut trei saptamani de atunci si nu ma pot impaca cu gandul ca am facut asa ceva . am citit pe toata perioada sarcinii paraclisul maicii domnului miercurea si vinerea si lunea si joia acatistul sf necatarie. ma impartasisem luam mereu binecuvantare si ce am facut? nimic. m-am lasat invinsa de vrajmas , am facut voia lui. nu stiu ce sa fac de acum inainte. astept sa treaca 40 de zile sa ma spovedesc si sa imi iau canon. am stat de vb cu un parinte calugar care imi spunea ca nimic nu ni se intampla fara ca dumnezeu sa ingaduie. cred ca dumnezeu m-a pedepsit pentru celelalte trei avorturi pe care le-am spovedit tarziu si nu am facut canon si acele suflete asteapta . pentru faptul ca imi doream un copil sanatos si faceam analize si daca se intampla sa aiba vreo problema nu eram dispusa sa il nasc. cum am putut sa ispitesc pe dumnezeu spunand doamne da-mi un copil sanatos ca sa nu fiu nevoita sa aleg. ce sa mai . sunt un suflet pustiit si gol. omul de langa mine imi este strain . nu ma mai pot apropia de el . nu stiu daca fac bine. oare a fost omul prin care dumnezeu mi-a aratat ca m-i se intampla ceea ce merit. mi-a dat asta sa imi aduc aminte de pacatele mai vechi tratate cu indiferenta. oare dumnezeu s-a folosit de sotul meu sa imi platesc pacatele. in mintea mea bolnava cred ca dumnezeu ne trimite atat bucuriile cat si necazurile tot prin oameni.