Parintele N. Steinhardt spune ca Hristos a ingaduit diavolilor sa intre in turma de porci si aceasta sa se arunce in mare, tocmai pentru a sublinia cat de valoros este omul chiar daca este decazut din punct de vedere moral. "Prefera sa piarda o parte din creatie, dar nu vrea sa piarda doua suflete decazute".

domnule voi nu vedetzi cum shi-au batut joc deavolii de Hristos? shi de oameni in sensul ca ei se distrau...

-ce? ai venit sa ne chinuieshti inainte de vreme?
-cel preainalt
-nu ne trimite in adanc...
-lasa-ne/trimite-ne in turma de porci,
-shi dupa ce i-a trimis s-au dus ei in fatza Lui direct in fundul iadului ca a sinucis toata turma de porci... shi oamenii punand vina pe Hristos ca El a lucrat rautatea asta a pierderii porcilor, dar El nu a zis sa se arunce in mare ci s-a milostivit sa nu-i trimita in iad, dar s-au dus ei de buna voie pe fundul marii... ca sa-i faca in ciuda shi sa-shi bata joc de El... gandind probabil ca e mult mai mare in fatza lui Dumnezeu o viatza de om caci e chipul Lui Dumnezeu in el decat o turma de porci shi mai bine intra dracii in porci decat in oameni...
-iar oamenii s-au infricoshat vazand ca cei doi demonizatzi sunt in toate mintzile shi stateau la picioarele lui Hristos, deci l-au rugat sa plece de frica fiindca probabil erau plini de pacate shi credeau ca vor da socoteala pentru ele... ca se pare ca nu respectau dreptatea shi faceau comertz ilegal shi vindeau carnuri oprite de Lege ispitindu-i pe evrei la a manca shi a sacrifica animale necurate...

deci iata cum tzi-am interpretat pe ghicite shi cum se potriveshte cat mai bine creshtineshte cu realitatea shi cu ce scrie, a pardon, ca dumneata vroiai sa shtii cum zice Traditzia... poi nu shtiu cum zice Traditzia... poi Traditzia zice asha cum a interpretat sfintzii Parintzi... dar cum n-am citit prea multe, poate ne explica cineva sau ne da citate cum se talcuieshte... ca talcuirea este din ce scrie dar nu doar ca poveste ci duhovniceshte ca Duhovniceshte a facut shi a scris Dumnezeu...:)

Dom-le diavolii in frunte cu mai-marele lor Satana (ex-Lucifer) sunt deraiati mental.
In aceasta si consta damnarea vesnica intr-o boala a sufletului.

Si parintele Cleopa spune ca Domnul nostru Iisus Hristos ii lasa pe demoni sa se duca in porci ascultandu-le rugaciunea (iata ca si demonii se roaga la Dumnezeu).
Adica se milostiveste de ei.

Ca demonii il rugau sa nu ii trimita in gheena. Dar demonii se duc de voia lor in gheena aruncadu-se cu porcii in mare. Aceasta o face Domnul ca sa ne arate ca dansul nu doreste ca demonii sa se duca in gheena dar ei doresc aceasta.

Nu cred ca diavolii au facut aceasta ca sa-si bata joc de Hristos sau de oameni.
Au facut aceasta ca aceasta este ceea ce doresc diavolii dupa cadere - despartirea de Dumnezeu adica gheena (se stie ca prezenta lui Dumnezeu ii deranjeaza).

Cred ca Domnul nostru Iisus Hristos ne arata ca dansul chiar si pe demoni doreste sa ii mantuiasca ca si ei sunt fapturi spirituale care poarta chipul lui Dumnezeu.
Si de aceea lasa sa intre in porci.

Evanghelia zilei: Pilda Semanatorului.

"Si ucenicii, apropiindu-se de El (Iisus), I-au zis: «De ce le vorbesti lor in pilde?». Iar El, raspunzand, le-a zis: «Pentru ca voua vi s-a dat sa cunoasteti tainele imparatiei cerurilor, pe cand acestora nu li s-a dat. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. De aceea le vorbesc in pilde, ca, vazand, nu vad si, auzind, nu aud, nici nu inteleg. si se implineste cu ei proorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea». Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu sa-i tamaduiesc pe ei. Dar fericiti sunt ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud. Caci adevarat graiesc voua ca multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si sa auda cele ce auziti voi, si n-au auzit. Voi, deci, ascultati pilda semanatorului: De la oricine aude cuvantul imparatiei si nu-l intelege, vine cel viclean si rapeste ce s-a semanat in inima lui; aceasta este samanta semanata langa drum. Cea semanata pe loc pietros este cel care aude cuvantul si indata il primeste cu bucurie, dar nu are radacina in sine, ci tine pana la o vreme si, intamplandu-se stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se sminteste. Cea semanata in spini este cel care aude cuvantul, dar grija acestei lumi si inselaciunea avutiei inabusa cuvantul si il face neroditor. Iar samanta semanata in pamant bun este cel care aude cuvantul si-l intelege, deci care aduce rod si face: unul o suta, altul saizeci, altul treizeci». (Matei 13, 10-23)

demonii se rugau DE El , nu LA El

Nu stiu cum de a vazut par Cleopa ca ei SE roaga la Dumnezeu cind in pasajul citat de mine zice clar ca ei se milogeu/scalimbaiau de el, cum o fac de obicei cu viclenie, ca sa-i trimita in alte fiinte, adica o bataie de joc

De ce nu i-a trimis in pustie unde le este locul...sa bintuie asa cum a facut-o si cu altii pe care i-a scos din copii femei, nu a stat sa negocieze si sa le ofere alte "apartamente"

Eu acum ma gindesc ca aici ar fi vorba de o punctare a faptului ca evreii oricum considera porcul animal necurat si astfel isi justifica/explica de ce nu-l consuma...ceva de genul asta

iar porcii murind nu rezolva nimic deoarece demonii ies bine mersi si bintuie in continuare pina la sfirsitul lumii ei neavind in plan sa fie iertati

"Iar demonii il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci. "
Parintele Cleopa iata de unde a zis asa.
Ca Dumnezeu doreste si mantuirea diavolului o arata viata Sfantului Antonie cel Mare cand un diavol vine la acesta si ii zice ca vrea sa se pocaiasca.
Sfantul Antonie cel Mare se roaga la Dumnezeu toata noaptea si Dumnezeu ii descopera canonul pe care diavolul trebuia sa il indeplineasca pentru a fi iertat:
sa stea 3 ani cu fata la rasarit si sa zica "Dumnezeule milueste-ma pe mine rautatea cea veche".
(nu stiu daca e vorba chiar de Satana de care diavol o fi vorba.)
Diavolul nu accepta si puteti sa cititi viata Sfantului Antonie cel Mare sa vedeti de ce .

Nu puteau sa haladuiasca pe unde vroiau ei.
De aceea cand le da voie Dumnezeu sa intre in porci ei intra.

bun, sa zicem ca IL RUGAU, adica rugaciune....atunci ne gindim ce fel de rugaciune este asta care are ca scop CLAR vazut de Mintuitor(care citeste inima rugatorului) de a nimici alte fiinte si de ce astfel de rugaciune vicleana, cu gind de moarte a fost ascultata, nefiind aceeasi situatie ca in cazul Sf Antonie C M
in fine...nu-i bai...

cum sa nu , ei sunt sefi aici pe pamint in frunte cu imparatul lor

Nu mai Cozia.
Daca sunt stapani aicea pe Pamant cum de Satana are nevoie sa ii ceara voie lui Dumnezeu ca sa ii piarda averea lui Iov?

NU sunt deloc stapani pe Pamant.
Cat despre animale dupa invatatura lui Parintele Cleopa (luata de la Sfantul Grigorie Palama) nu sunt fapturi rationale ca ingerii si oamenii (oamenii prin suflet fiind rationali adica purtand chipul lui Dumnezeu intr-ansii).
O sa caut prin "Ne vorbeste parintele Cleopa" toata predica referitoare la aceasta evanghelie si am sa incerc sa o postez.

Frate Misule, credeam ca intelegi ca nu sunt stapini si peste legaturile, miinile intinse de Dumnezeu catre bineccredinciosii sai, acele raze de lumina sunt ocolite , evitate de demoni deoarece de ele nu se pot atinge. Chinuirea lui Iov a fost ingaduita de Dumnezeu, care l-a lasat cu un anumit scop pe mina sefilor de pe pamint DAR cu conditia sa nu-l omoare.

Mai Cozia stii cum zice parintele Cleopa?
Ca daca Dumnezeu nu ar pazi oamenii la cata ura de oamenii are Satana nu ar ramane om pe Pamant in juma de ora.
Cum s-o fi ars Sodoma si Gomora?
Oare nu si-o fi ridicat Dumnezeu pazirea sa de deasupra lor si a venit diavolul si i-a ars?

Ia vezi mata iar acea istorioara cu diavolii care se prezentau la Satana sa ii dea raport fiecare cu ce ispravi mai facuse.
Unu se lauda ca scufundase o corabie , altu ca intaratase niste oameni la o nunta si se facuse mare omor acolo etc.
Si este laudat cel care daramase un pustnic in curvie si se lupta cu acel pustnic de nu stiu cati ani.

@Mihail: Ca daca Dumnezeu nu ar pazi oamenii la cata ura de oamenii are Satana nu ar ramane om pe Pamant in juma de ora.

Ceea ce ii tine pe oameni este Dumnezeu insa nu DIRECT(ca L-am vedea si am muri, deci nu se poate) ci prin legile sale date noua, prin Fiul Sau, prin Iubirea sa. Oamenii rezista mai mult de "juma" de ora prin rugaciunile milioanelor de sfinti care se roaga pentru noi

...si de faptul ca INCA MAI AVEM O UMBRA DE RECUNOASTERE A APCATOSENIEI NOASTRE data de CRESTINISM

daca nu era crestinismul muream demult!

Sodoma si Gomora a ars deoarece constiinta lor A ADORMIT COMPLET(si s-a pus in miscare ACEL CEVA)!...este poate ceea ce se intimpla cu noi in prezent , incet incet ne indrptam spre adormire completa, iar cind SE VA COMPLERTA atunci LEGILE stabilite de Dumnezeu se vor pune in miscare, deci nu DUMNEZEU ci Legile Sale de care nu scapi oricit ne-am da noi cu fundul de pamint

Uite am gasit predica parintelui Ilie Cleopa referitoare la aceasta Evanghelie:

"Iubiti credinciosi,
Cu cat patrundem in Sfintele Scripturi mai adanc, prin teologie si prin talcuire, cu atat ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfant si intelegem mai mult cuprinsul lor.
Mantuitorul spune: „Cercetati Scripturile, caci ele marturisesc pentru Mine”. Deci stim din gura lui Hristos ca Sfintele Scripturi sunt marturii ale lui Dumnezeu. Proorocul
David zice: „In calea marturiilor Tale, Doamne, ne-am desfatat ca de toata bogatia” (Psalmi 118, 14). Mare adevar este in aceste cuvinte! Cine alearga pe calea marturiilor, sau pe calea dumnezeiestilor Scripturi si pe calea intelesurilor duhovnicesti, din ele pururea se veseleste de inaltimea tainelor care se afla in
ele. Duhul Sfant fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaza, zicand: „Fericiti cei ce cearca marturiile Lui, ca din toata inima Il vor cauta pe Dansul” (Psalmi 118, 2). Duhul Sfant Insusi fericeste pe omul care cearca marturiile Lui, adica cearca cu deamanuntul intelesul duhovnicesc al Sfintelor Scripturi. Pentru care pricina cauta omul cu toata inima pe Dumnezeu in calea Scripturilor? Pentru intelegerea celor ce citeste. Caci rugandu-se la Dumnezeu sa-i descopere ochii mintii, intelege taine mari si
negraite, atata cat este cu putinta omului a intelege. Si atunci alearga cu toata puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.
Dumnezeiasca Evanghelie de azi incepe asa: „In vremea aceea, a venit Iisus Hristos in latura Gherghesenilor”, sau a Gadarenilor. Gadara si Gherghesa erau doua cetati aproape una de alta, cale de doua ceasuri. Si pentru ca erau atat de apropiate, se chemau uneori latura Gadarenilor, cum zice Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, iar alteori latura Gherghesenilor, cum zice Sfantul Evanghelist Luca. Pe acolo ajunsese Mantuitorul nostru odata, propovaduind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu, si vindecand bolnavii, si facand minuni. Si cand a ajuns in aceasta latura a Gherghesenilor sau a Gadarenilor, i-au iesit inainte doi indraciti foarte cumpliti, care locuiau in mormanturi. Dar de ce
locuiau indracitii in mormanturi?
Mormintele erau prin acele parti un fel de crapaturi de stanci, sau un fel de cripte. Indracitii nu puteau sta in case, ci se ascundeau in acele cripte. Deci doi din acesti indraciti au iesit inaintea Mantuitorului si dumnezeiasca Scriptura spune ca erau
foarte cumpliti, si din cauza lor nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea, caci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor. Dar de ce Luca spune numai de un indracit, povestind aceastaintamplare, in timp ce Matei si Marcu vorbesc de doi? Sa nu
credeti ca se contrazic dumnezeiestii apostoli si evanghelisti.
Doamne fereste! Nu se contrazic. Luca descrie pe larg pe indracitul pe care l-a vindecat Mantuitorul mai intai. El era cel mai rau si era din Gadara, iar Mantuitorul nu s-a intalnit cu cei doi indraciti in acelasi loc si deodata. Pentru ca era cel mai
cumplit, Sfantul Luca spune despre el ca-l legau in lanturi si lanturile nu se puteau tine de el. Celalalt era din cetatea Gherghesa, dar pentru ca amandoi erau din latura acelor doua cetati, evanghelistii Matei si Marcu, vrand sa scurteze, cum e
obiceiul uneori in Evanghelie, nu mai spun ca unul era dintr-o cetate si celalalt din alta, ci vorbesc in general de doi indraciti.
Asa se intelege de ce Matei si Marcu vorbesc de doi indraciti, iar
Luca numai de unul.
Si ce-au facut indracitii acestia, mai bine zis dracii din ei, cand au vazut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mantuitorul lumii? Au inceput a striga foarte tare catre Dansul:„Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Inalt?”. Adica, ce ai cu noi? Noi nu Ti-am facut Tie nimic, noi ii chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati noua tot de puterea Ta, si pe care-i avem in stapanire, si in care noi locuim.
Dar apoi, temandu-se de puterea Mantuitorului, au zis: „Ai venit sa ne muncesti pe noi mai inainte de vreme?”. Auzi ce spun dracii? Din aceasta pericopa evanghelica invatam trei lucruri mari. Intai, ca si dracii au credinta si cunostinta. Al doilea, ca se
tem foarte tare de puterea dumnezeiasca, sa nu-i alunge in gheena, la munci desavarsite, mai inainte de Judecata viitoare. Si al treilea, ca muncile iadului sunt foarte grele, daca se tem si dracii de ele.
Deci nu toti dracii se afla la munca desavarsita pentru caderea lor, asa cum nici pacatosii nu se afla acolo, cum spun dumnezeiestii Parinti. De aceea ziceau dracii acestia: „De ce ai venit sa ne muncesti inainte de vreme?”. Adica, nu-Ti ajunge ca ai sa ne muncesti desavarsit incepand din ziua Judecatii? Ai venit sa ne muncesti pe noi inainte de Judecata, acolo [unde ne este dat] sa ne muncim? Ca multi din ei au ramas in vazduh, cum zice marele apostol Pavel catre Efeseni: „domnii puterii vazduhului”, „duhurile rautatii raspandite in aer”; sau cum zice marele prooroc David: „Multi sunt cei ce se lupta cu Mine de la inaltime”. Asa si dracii salasluiti in cei doi oameni, inca nu erau in gheena, ci erau din cei din vazduh. Ei intrasera in acesti doi indraciti si se temeau ca nu cumva Hristos sa-i scoata din oameni si sa-i trimita in gheena unde se munceau alti conducatori de-ai lor, care intrasera de la inceput acolo.
Dar dumnezeiescul evanghelist Luca mai spune ceva in Evanghelia sa. Zice ca Hristos a intrebat pe draci: “Cum va este numele?”. Caci si dracii au nume. Si au zis dracii din cei indraciti: “Legheon ne este numele”. Adica eu nu sunt numai unul, ci suntem sase mii de draci, Legheon insemnand sase mii, pentru ca legiunea romana avea sase mii de ostasi. Deci erau in doi oameni sase mii de draci; dar cu toate ca erau asa de multi,
se rugau lui Hristos sa nu-i trimita in gheena. Dar oare dracul n-are putere, de au trebuit sa fie atat de multi intr-un om? Are foarte multa putere, caci spune Iov: „Adancul fierbe ca o caldare de el si cine va descoperi pieptul armurii lui?”. Si proorocul Isaia, vorbind ca despre imparatul Tirului si al Sidonului, zice de
caderea satanei: „Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai in mijlocul cetelor celor scanteietoare din cer, si toate flautele si muzicile cerului te laudau pe tine. Si frumusetile tale te-au inselat pe tine, te-au uns pe tine, adica te-ai vopsit cu carbineul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu
celelalte pietre scumpe”. Auzi cum era satana inainte de cadere? Era un heruvim ocrotitor, infrumusetat cu mare podoaba, sau cum mai zice Isaia, era luceafarul care rasare dimineata din ceruri (Isaia 14, 12-20). Caci zice: „Cum ai cazut din fala ta,
stea de dimineata!”. Vezi cine era si cata putere avea?
A venit la Sfantul Serafim de Sarov un boier care avea rugaciunea inimii si, increzandu-se in darul rugaciunii, zice catre Sfantul Serafim: “Eu nu ma tem de draci, ca nu mai au nici o putere asupra robilor lui Hristos”. Si a zis Sfantul Serafim: “Ce
zici? Nu te temi de draci? N-au nici o putere? Iti spun, fiule, ca un drac are putere sa intoarca numai cu o unghie pamantul pe cealalta parte”. Dar de ce? Pentru ca au fost ingeri. Dar aceasta putere o au numai cand si cat le ingaduie Dumnezeu. Stiti de ce?
Pentru ca „puterea draceasca – cum spune Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu – este circumscrisa, este ingradita de puterea Dumnezeirii”. Si de aceea n-are el putere, cand nu-l lasa Cel Atotputernic. Franele puterii satanei sunt in mana lui Dumnezeu; el e cainele lui Dumnezeu, sabia lui Dumnezeu, biciul lui Dumnezeu, si nu poate sa plece nicaieri fara porunca.
Iata ce scrie la Iov (cf. cap. 2): Intr-una din zile au venit toti ingerii Domnului inaintea Lui si a venit si satana. Si Dumnezeu l-a intrebat pe el: De unde vii tu? Si a zis: Doamne, am cutreierat tot pamantul si toate de sub cer si iata am venit de
fata. Si l-a intrebat: Ti-ai pus in minte – in gand adica – ceva despre robul meu Iov? Ca nu este nimeni pe pamant temator de Dumnezeu asemenea lui. Atunci satana a cerut voie sa-l ispiteasca si cand i-a dat voie sa-l ispiteasca pe Iov, ce a facut diavolul?Intr-un ceas cele sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine, le-a facut praf si cenusa; a pogorat foc din cer si le-a ars pe toate. I-a daramat si casele intr-un cutremur. Ai vazut ce poate el? Dar numai cand ii
da Dumnezeu voie. Deci, cum v-am spus, toata puterea draceasca e ingradita de puterea Dumnezeirii si el nu poate face nimic pana nu ii da voie Dumnezeu.
Dar sa citim Evanghelia mai departe. Ce au zis mai departe acesti draci? Au inceput a-L ruga pe Hristos, banuind cine-i de fata. Ce si-au zis ei? Acesta Care e de fata este Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt. Credeau aceasta dracii si marturiseau:
“Te stim pe Tine Cine esti, esti Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt”. Auzi marturisire draceasca? Vezi credinta draceasca? Dar oare credinta aceasta a dracilor e mantuitoare? Nu, nicidecum.
Sfantul Apostol Iacov ne invata ca „si dracii cred in Dumnezeu si se cutremura” (Iacov 2, 19).
De ce se cutremura dracii? Erau sase mii in fata lui Iisus si tremurau ca varga, si se rugau sa nu-i trimita in gheena mai inainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, daca n-au zis: „Iarta-ne, Doamne, ne pocaim, ne vom face slugile Tale!”. N-au zis; ei se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucratoare si mantuitoare.
Cand credinta e numai cunoscatoare, nu mantuieste pe nimeni. Adica, daca cred eu ca exista Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu atat nu ma mantuiesc. Caci zice Sfantul
Apostol Iacov: „Tu crezi ca este Dumnezeu? Bine faci, dar si dracii cred si se cutremura”. Ce folos au de credinta lor? Este o credinta cunoscatoare si iscoditoare care nu foloseste nimanui.
Ea nu mantuieste nici pe draci, nici pe oameni. Dar este o alta credinta, despre care spune dumnezeiescul apostol Pavel. Care? Credinta cea lucratoare, care se lucreaza. Prin ce? Prin dragoste. Cel ce are credinta aceasta lucratoare, care se lucreaza prin dragoste, paseste de la credinta la fapte. Se smereste, asculta, miluieste, iarta, posteste, privegheaza, duce viata curata, cu sfintenie, iarta pe toti cei ce lau
suparat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, cum si Tatal nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucratoare, sau credinta care se lucreaza prin dragoste (Galateni 5, 6; I Tesaloniceni 1, 3).
Deci, tineti minte ca si dracii au credinta, dar numai credinta cunoscatoare, si vai de noi, pacatosii, daca ne vom asemana cu ei, daca numai vom crede ca este Dumnezeu, dar nu
vom lucra poruncile Lui! Se va implini cu noi cuvantul care zice: „Multi vor zice Mie in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu numele Tau am vindecat, nu cu numele Tau am
propovaduit? Si voi zice catre ei: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, nu va cunosc pe voi!”. Dar de ce? M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati facut chiar minuni in numele Meu, dar daca n-ati lucrat poruncile Mele, nu va cunosc
pe voi!
Asa, fratilor, sa nu ne asemanam dracilor, care nu implinesc poruncile lui Dumnezeu! Dar sa vedem ce spune Evanghelia mai departe.
Zice ca acolo, langa lac, pastea o turma mare de porci. Evanghelistul Matei spune ca era o turma mare, iar celalalt evanghelist ne spune si cati porci erau: doua mii de porci. Ia ganditi-va ce mare turma era: doua mii de porci care pasteau! Si s-au rugat dracii: „Doamne, daca ne scoti pe noi din acesti doi oameni, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci”. Si a ascultat Hristos rugaciunea dracilor si a zis: “Mergeti!”. Si indata ce le-a dat voie, au intrat diavolii in turma de porci, si s-a aruncat turma in mare si s-a inecat. Oare de ce a ascultat Mantuitorul rugaciunea dracilor? A ascultat-o, fiindca randuia prin draci o pedeapsa celor ce aveau porcii. “Doamne – au zis dracii –, daca ne scoti din zidirea facuta dupa chipul si asemanarea Ta, din oamenii acestia care pot sa fie Biserica Ta, dupa ce plecam noi, nu-ti cerem sa ne ducem in alt om, in alta zidire dupa chipul si asemanarea Ta, ci trimite-ne in porcii
aceia”. Dracii se odihnesc de aceea pururea in oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari, care se tavalesc in mocirla curviei ca porcii. De aceea au zis: “Da-ne voie sa ne ducem din oameni in aceste dobitoace care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti la care noi ii invatam pe oameni”.
Si a zis Hristos: “Mergeti!”. De ce le-a dat voie? Pentru ca porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum e un om pacatos care se tavaleste in lacomie, si in betie, si in mocirla faradelegilor curviei. Le-a dat voie, pentru a arata
simbolul omului in care locuiesc dracii.
Dracii, temandu-se de munca din gheena, si-au zis: “O fi mai rau in porci si in mare si oriunde ne-am duce decat in om, dar numai in gheena sa nu ne trimita”. Oare de ce se tem dracii de gheena? Am spus-o putin mai sus, dar aci vom deslusi mai pe larg acest lucru. Iata de ce. Ati citit in dumnezeiasca Psaltire cuvantul: „Paharul Domnului este neamestecat si plin de amestecatura” (Psalmi 74, 7). Oare ce sa fie asta? Paharul
maniei si al iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestecatura. Iata ce vrea sa insemne aceasta, dupa marturia dumnezeiescului talcuitor al Apocalipsului, Sfantul Andrei al Cezareei, care a dat cea mai inalta talcuire la Apocalips. El pune
in legatura cuvantul acesta cu muncile cele de dupa Judecata.
Paharul Domnului, zice el, este amestecat cu vin, dar este totodata neamestecat si plin de amestecatura. Ce vrea sa spuna aceasta? Focul iutimii maniei Domnului in veacul de acum, cand vine asupra noastra, a tuturor popoarelor pamantului, vine amestecat cu mila. De aceea spune ca paharul este amestecat.
Pana la sfarsitul lumii, pana in ziua Judecatii, vor veni multe rani peste popoarele lumii: robie, razboaie, foamete, seceta, boale, holera, ciuma, turburari. Dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu. Pana in ziua Judecatii, focul
maniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mila. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste. Ne-a imbolnavit, poate sa ne ridice din boala, daca ne rugam. Vine peste noi seceta, daca ne rugam, o departeaza. Deci, cum zice Sfantul Maxim Marturisitorul, “precum noptile urmeaza zilelor si zilele urmeaza noptilor, asa si in veacul de acum, bucuriile urmeaza scarbelor si scarbele vin iarasi dupa bucurii”.
Dupa bucurii vin necazurile si dupa necazuri iarasi bucurii. Nu se judeca Dumnezeu acuma deplin cu noi. Dar cand va veni paharul iutimii maniei Domnului neamestecat? In ziua Judecatii. Dar si atunci, auziti ce spune: “Ca paharul Domnului este cu vin neamestecat si totusi plin de amestecatura”. Ce vrea sa zica? Atunci nu va mai fi amestecat paharul maniei Domnului cu mila. Si, totusi, zice ca va fi plin de amestecatura. Cum se talcuieste? Iata ce spune dumnezeiescul Andrei: in ziua
Judecatii, iutimea maniei Domnului va veni si peste draci, si peste cei ce au facut voia lor, peste toti oamenii fara de mila, fara de crutare. Dar amestecatura de care vorbeste inseamna multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru
toti. Nu se va munci talharul si curvarul la fel cu cel ce a jurat stramb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriva pentru toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dupa cum fericirile raiului sunt iarasi felurite. Caci zice Hristos: „Sa nu se tulbure inima voastra, in casa Tatalui Meu
sunt multe locasuri. Eu Ma duc sa va pregatesc voua loc”. Dupa cum in rai sunt multe locasuri, asa in iad sunt multe feluri de munci si neasemanate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie. In Apocalips, dumnezeiescul Ioan a vazut o
carte cu sapte peceti. Si au plans si ingerii, si oamenii, pentru ca nimeni din oameni, nici din cer, nici de pe pamant, nu s-a putut afla sa deschida cartea cu sapte peceti. Si atunci a auzit un glas: Nu va temeti, cartea cu sapte peceti o va deschide Mielul, Leul cel din semintia lui Iuda, adica Iisus Hristos, care este Insasi Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu. Stiti ce inseamna cartea cu sapte peceti? Acelasi Sfant Andrei spune: prin cartea cu sapte peceti se intelege mintea lui Dumnezeu. Caci se spune: „Si
am vazut o carte mare cu sapte peceti, pe care nimeni dintre oameni nu putea sa o citeasca, nici s-o inteleaga, si in cartea aceasta erau scrise toate lucrurile, toate faptele, toate cuvintele si toate gandurile oamenilor” (Apocalipsa 5, 1).
Daca ne-am cerceta pe noi si am vrea sa scriem viata noastra, cate am vorbit, si cate am gandit, si cate am lucrat, si cate am auzit, si cate am inteles, ar trebui sa facem numai pentru un om o carte mai mare decat zece vagoane. Atata de felurit si
de repede gandeste mintea omului! Deci, cum sa cuprinda o carte cu sapte peceti toate gandurile si toate cuvintele oamenilor? Aceasta este deci o carte nemarginita, este intelepciunea sau mintea lui Dumnezeu. In mintea Lui sunt cuprinse toate lucrurile, toate cuvintele, toate gandurile, tot ce am facut inaintea Lui este scris acolo, ca El este necuprins dupa duh, dupa intelegere si dupa minte. Fratii mei, de aceea ziceau dracii: “Nu ne trimite, nu ne munci in gheena mai inainte de vreme, suntem noi munciti
destul, am cazut din darul Tau, am fost ingeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihanite, ne indulceam de slava Ta in ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, cat era cu putinta noua, intelegeam teologia adanca despre Tine. Si apoi ne-ai dat
jos din cer, stam prin vazduh, ne-am bagat prin dobitoace, prin oameni, stam in locuri spurcate, stam in paduri, in pustie, in lacuri. Ne rugam, lasa-ne aici, ca-i destula munca, fata de dregatoria, de cinstea noastra cea dintai, nu ne trimite mai
inainte de vreme in gheena!”.
Iata cat se tem dracii de gheena! Cu atat mai tare ar trebui sa ne temem noi si sa nu mai facem voia lor. De gheena se tem dracii foarte tare, caci ea este iadul pe care-l vor mosteni de la Judecata pentru vesnicie, si ei, si toti care vor face voia lor.
Acolo paharul iutimii maniei Domnului va veni neamestecat cu mila. Dar sa trecem mai departe, la celelalte invataturi din Sfanta Evanghelie.
Si s-au aruncat dracii cu turma de porci in mare, iar pastorii ei, vazand aceasta, au fugit cu spaima in cetatea Gadara. Ati vazut? S-au dus cu spaima si cu strigat mare: “Oameni buni, iesiti sa vedeti, a venit un prooroc, a vindecat doi indraciti de
care nu se putea apropia nimeni! A scos dracii din ei si i-a trimis in porci, dar iata ce au patit porcii nostri, s-au inecat toti in Marea Galileii!”.
S-au inecat in lacul Ghenizaret doua mii de porci. Spaima mare, caci era averea acelei cetati. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ingaduit paguba pe care au suferit-o stapanii
porcilor si fiindca in cetatea gherghesenilor locuiau alaturi de pagani si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credinta cu paganii cu care traiau impreuna, nu numai ca hraneau porci pentru negotul lor, dar si mancau din carnurile lor, calcand prin aceasta
Legea lui Moise. Si ce spune dumnezeiasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cetatii, cu mic cu mare, de la batran si pana la copil, caci ii cuprinsese spaima. Toti se intrebau: “Cum a venit un vant, a luat porcii si i-a dus in mare, si am ramas fara ei?! Ce putere are acest prooroc, care a scos draci cu cuvantul si i-a bagat pe porci in mare?!”. Dar frica lor a fost o frica binecuvantata? Fratilor, frica Domnului cea curata – zice psalmistul – ramane in veacul veacului. Dar este si o frica rea, o frica
patimasa. Caci zice proorocul: „Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica”. Aceasta este o frica rea, care intuneca mintea, si pe aceasta o aveau gadarenii. Daca era cealalta frica, cea curata, a Domnului, ei, cand ar fi vazut minunea aceasta, ar fi cazut cu totii la Hristos si ar fi spus: “Iarta-ne, Doamne, mantuieste-ne, Doamne, credem in Tine!”. Dar ce-au facut gadarenii? I-au spus lui Hristos: “Du-Te din locurile noastre, du-Te de pe aici!”, caci i-a cuprins frica. Aceasta este rasplata, multumirea gadarenilor, ca le-a vindecat indracitii si le-a aratat puterea Sa in minunea
savarsita acolo. Aceasta este o frica rea, adusa de draci.
Heruvimii si Serafimii se cutremura in fata Domnului, dar cu care frica? Cu cea curata. „Frica – zice Isaia proorocul – au Serafimii dimprejurul Domnului, din care fiecare are sase aripi, si cu doua isi acopera fetele, cu doua picioarele si cu doua
zboara si umplu vazduhul, strigand cu glas mare: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Lui!”.
Aceasta este buna, frica cea sfanta care ramane in veacul veacului, si peste ingeri, si peste oameni, si pe care sa ne-o dea Dumnezeu si noua. E frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, Il si iubeste. La gadareni n-a fost aceasta frica, ci o frica patimasa, caci au zis: “Acest Hristos, Care a avut putere sa trimita porcii in mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si randuieli, si ne va pedepsi pentru pacatele noastre. Mai bine sa-i spunem sa plece
de aici. Sa nu mai pricinuiasca cine stie ce pagube, cu minunile chiar, asa cum ne-a pricinuit pana acum”. Era frica rea, frica patimasa. Numai o frica este binecuvantata: frica de Dumnezeu, cea care ne aduce la picioarele Lui, ca sa ne rugam Lui.
Frica prin care ne temem sa nu pagubim in avere, sa nu patimim ceva rau in lumea aceasta, este frica de diavol. Aceasta frica au avut-o gadarenii, de aceea L-au rugat pe Hristos sa-i paraseasca. Si Mantuitorul, bland si prea bun, vazand impietrirea, necredinta lor, nemultumirea lor, rautatea lor, S-a suit in corabie si S-a dus in cetatea Sa. Care-i cetatea lui Hristos? Mantuitorul s-a nascut in Betleem. Dar stiti ca a crescut in Nazaret pana la 30 de ani, iar de la 30 de ani, cand S-a botezat, nu mai statea nici in Betleem, nici in Nazaret, ci in Capernaum, langa Marea Galileii. Deci, S-a dus in cetatea Sa de langa mare.
Iubiti credinciosi, sa mai tragem inca o invatatura din Evanghelia de astazi si apoi vom incheia.
Din aceasta Evanghelie noi am putea trage mii de invataturi, din fiecare cuvant, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem sa ne lungim prea mult, ci trebuie sa
scurtam cuvantul. Sa tineti minte: Evanghelia de astazi e de cel mai mare folos pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, cand Dumnezeu ii face un bine, il uita!
Se afla un om in razboi pe front; cad proiectilele in stanga si in dreapta, cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaza, nu se vede de foc si de flacari. Si omul nostru zice: “Doamne, daca ma scoti de aici, calugar ma fac. Doamne, daca ma scoti de aici, toata averea mea o dau saracilor. Doamne, daca oi scapa, nu mai fumez, nu mai traiesc cu femeia altuia”.
Face mii de fagaduinte lui Dumnezeu cand este in primejdie si necaz. Dar cand a venit acasa uita tot si, in loc sa-I multumeasca lui Dumnezeu ca l-a izbavit, se face ca o aspida surda, care-si astupa urechile de la orice indemn bun. Altul vrea sa faca o casa si, cand porneste, spune: “Doamne, ajuta-mi sa capat lemn, sa pot scoate autorizatie de la conducere, sa pot capata piatra, sa castig un ban, sa gasesc de lucru. Ajuta-mi, Doamne, sa fac casa”. Si cand a terminat-o, in loc sa aduca multumire lui Dumnezeu, uita, se pune pe baut, intra intr-insa beat si injurand. Aceasta este multumirea lui fata de Dumnezeu, Care l-a ajutat sa inalte casa. Uita ca i-a dat mijloace si putere sa o ridice. Altul vrea sa-si marite, sa-si insoare copiii, altul sa scape de o judecata – si face fagaduinte mari: “Am sa fac, Doamne, asa, daca ma vei scoate la liman”;
dar, dupa ce l-a scos, a uitat tot.
Bine a zis Sfantul Isihie Sinaitul: „Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea buna din minte”.
Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitam. El ne-a dat minte, viata, sanatate, trup, lumina, caldura, apa, ploi, hrana, dulceturi, poame de tot felul, vin, untdelemn, grasime. Tot ce avem e de la El, cum zice apostolul: „Toate de la El si prin El si intru El sunt”. Si iarasi: „Ce ai, omule, ce n-ai luat?”. Ce ai, omule? Ai trup, minte, sanatate, ochi, livezi, vite, pasari, libertate. Si din ce ai, ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si daca le-ai luat, de ce te mandresti, ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si intru El. Caci zice apostolul: „Intru El si prin El ne
miscam.” Deci, daca toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si intru El, ce mai este al nostru? „Si voi – zice – sunteti ai Lui si rascumparati cu sangele Lui”.
Si cat ar trebui sa-L iubim pe Dumnezeu? Cata nemarginire si netarmurire de dragoste are Sfanta Treime! Iar ea ne cere in porunca intai: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau
din toata inima ta, din tot cugetul si din toata puterea”; adica din inima noastra, din suflet, din cugetare, minte si virtute, si cu trupul, adica cu toata fiinta. Dar de ce? Pentru ca El ne-a dat-o si fiinta noastra nu se poate desparti de El, nici nu poate creste, nici nu poate sa se miste fara El. Si daca atatea daruri avem de la
Dumnezeu si atatea bunatati, pururea trebuie sa-i multumim, pururea sa umplem gura noastra de multumire. Azi dimineata o femeie a platit doua pomelnice pentru vii si zice: “Multumim Prea Sfantului Dumnezeu pentru binefacerile Lui, ca ne-a ajutat
noua”. Sunt si suflete recunoscatoare. Stiti ce a facut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca sa-i faca si mai mult bine. Caci asa spune Sfantul Isaac Sirul: „Daca-I multumesti lui Dumnezeu pentru putin, Il misti sa-ti faca si mai mare bine”. El
zice asa: “Daca tu, omule, Imi multumesti pentru putin, pe urma Eu am sa-ti fac si mai mare bine, si in veacul de acum, si in cel viitor". Deci, fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu in toata vremea pentru binefacerile
Lui.
Asa, Abel, la inceputul zidirii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfa de multumire lui Dumnezeu (Facerea 4, 4). Asa Noe, dupa potop, a adus jertfa de multumire ca a scapat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptura ca a cautat Dumnezeu
spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui, si le-a mirosit intru miros de buna mireasma (Facerea 8, 20). De ce? Pentru ca si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus ca i-a dat Dumnezeu oi, cestalalt ca l-a scapat Dumnezeu de potop.
Avraam a adus si el de trei ori jertfa de multumire si a facut trei jertfelnice: unul la stejarul cel inalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea in pamantul Hebronului, pentru ca l-a blagoslovit Dumnezeu si i-a spus: „Avraame, Avraame, voi
inmulti samanta ta ca stelele cerului”. Si I-a adus jertfa de multumire, ba l-ar fi adus la urma si pe Isaac jertfa, cea mai inalta jertfa pe care ar fi putut sa o aduca, multumind lui Dumnezeu; el n-ar fi crutat nici pe unicul nascut fiu al sau, pe
care l-a castigat de la Dumnezeu la batranete. Isaac a adus si el jertfa de multumire. Si Dumnezeu i-a innoit fagaduinta pe care io facuse tatalui sau si a zis: “Pentru Avraam, robul Meu, voi inmulti samanta ta” (Facerea 18, 18). Iacov, de asemenea, a adus
jertfa lui Dumnezeu in Sichem si a inaltat stalp si jertfelnic, pentru ca l-a scapat Dumnezeu din mana lui Esau, fratele sau, si s-a intors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: “Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si acum ma intorc cu doua
tabere” (Facerea 32, 10).
A adus jertfa de multumire si Moise, cand se batea cu Amalic si l-a biruit in pustie (Iesirea 33, 7). A adus jertfa de multumire Isus al lui Navi, cand a cucerit cetatea Ierihonului, unde erau grupati cei sapte imparati (Isus Navi 8, 30). A adus
jertfa de multumire Samuil, cand i-a ajutat Dumnezeu sa faca pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului in Armatem (I Regi 7, 12-17). Si nu ne ajunge vremea sa spunem cati au adus jertfe de multumire lui Dumnezeu.
Auziti pe apostolul Pavel, care spune: „Neincetat va rugati, intru toate multumiti” (Efeseni 5, 20; Coloseni 3, 15-17).
Deci, fratii mei, sa va ramana in inimi scris din Evanghelia de astazi:
Totdeauna cand iti ajuta Dumnezeu sa faci un gard, o fantana, un grajd, o casa, o punte, sa mariti o fata, sa insori un baiat, sa-ti iei un loc de casa, sa-I aduci lui Dumnezeu jertfa de multumire si sa-I multumesti din toata inima, caci prin aceasta Il
pleci pe Dumnezeu sa-ti faca mai mare bine in viitor.
Iar daca nu-I veti aduce multumire, si daca veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astazi, care au gonit pe Mantuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: “N-avem nevoie de Tine, nu vrem sa-Ti multumim Tie pentru minunile
Tale si pentru puterile Tale, nu vrem sa primim binefacerile Tale!”. Sa nu fie!
Dumnezeu si Prea Curata Lui Maica si toti Sfintii sa ne ajute tuturor sa-I multumim pururea lui Dumnezeu din toata inima pentru binefacerile Lui. AMIN!
"

Mai Cozia Dumnezeu i-a pazit de diavoli pe oameni si inainte de a se intrupa din Preasfanta Nascatoare Dumnezeu.
Vezi cand ii zice Sfantul Serafim de Sarov ucenicului sau ca diavolul poate sa intoarca Pamantul cu o unghie.
E vorba ca Dumnezeu ne pazeste pe toata lumea (uimitor nu?) ca sa nu ne faca rau.
Si pazeste si pe cei crestini si pe cei necrestini ca pe toti ii iubeste.

asa e, a spus si asta numai ca nu am mentionat eu. ce ne-am face noi daca nu am fi cautati, precum oile pierdute?

Doamne ajuta!

Evanghelia zilei: Crestinii, lucratori pe ogorul Domnului.

"Iisus le-a spus lor alta pilda, zicand: «Asemenea este imparatia cerurilor omului care a semanat samanta buna in tarina sa. Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina printre grau si s-a dus. Iar daca a crescut paiul si a facut rod, atunci s-a aratat si neghina. Venind slugile stapanului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semanat tu, oare, samanta buna in tarina ta? De unde dar are neghina? Iar el le-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta. Slugile i-au zis: Voiesti deci sa ne ducem si s-o plivim?. El insa a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul. Lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris, si la vremea secerisului voi zice seceratorilor: Pliviti intai neghina si legati-o in snopi ca s-o ardem, iar graul adunati-l in jitnita mea»." (Matei 13, 24-30)

Evanghelia zilei: Hristos ne graieste in pilde.

"O alta pilda le-a pus Iisus inainte, zicand: «imparatia cerurilor este asemenea grauntelui de mustar, pe care, luandu-l, omul l-a semanat in tarina sa, si care este mai mic decat toate semintele, dar cand a crescut este mai mare decat toate legumele si se face pom, incat vin pasarile cerului si se salasluiesc in ramurile lui». Alta pilda le-a spus lor: «Asemenea este imparatia cerurilor aluatului pe care, luandu-l, o femeie l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit toata». Toate acestea le-a vorbit Iisus multimilor in pilde, si fara pilda nu le graia nimic, ca sa se implineasca ce s-a spus prin proorocul care zice: «Deschide-voi in pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la intemeierea lumii»." (Matei 13, 31-35)

Evanghelia zilei: Crestinii sunt fiii imparatiei.

"Iisus raspunzand, le-a zis: «Cel ce seamana samanta cea buna este Fiul Omului. tarina este lumea; samanta cea buna sunt fiii imparatiei; iar neghina sunt fiii celui rau. Dusmanul care a semanat-o este diavolul; secerisul este sfarsitul lumii, iar seceratorii sunt ingerii. si, dupa cum se alege neghina si se arde in foc, asa va fi la sfarsitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, vor culege din imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea, si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Atunci, cei drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor. Cel ce are urechi de auzit sa auda»." (Matei 13, 37-43)

Evanghelia zilei: Imparatia cerurilor-tinta existentei noastre.

Iisus a spus: "«Asemenea este imparatia cerurilor cu o comoara ascunsa in tarina, pe care, gasind-o un om, a ascuns-o, si de bucuria ei se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea. Iarasi asemenea este imparatia cerurilor cu un negutator care cauta margaritare bune. si afland un margaritar de mult pret, s-a dus, a vandut toate cate avea si l-a cumparat. Asemenea este iarasi imparatia cerurilor cu un navod aruncat in mare si care aduna tot felul de pesti. Iar cand s-a umplut, l-au tras pescarii la mal si, sezand, au ales in vase pe cei buni, iar pe cei rai i-au aruncat afara. Asa va fi la sfarsitul veacului: vor iesi ingerii si vor desparti pe cei rai din mijlocul celor drepti. si ii vor arunca in cuptorul cel de foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. inteles-ati toate acestea?». Zis-au Lui: «Da, Doamne». Iar El le-a zis: «De aceea, orice carturar cu invatatura despre imparatia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi si vechi». Iar, dupa ce Iisus a sfarsit aceste pilde, a trecut de acolo. si venind in patria Sa, ii invata pe ei in sinagoga lor, incat ei erau uimiti si ziceau: «De unde are El intelepciunea aceasta si puterile?»" (Matei 13, 44-54)

si un mic supliment ptr azi, spre zidirea celor ce citesc acest topic...

Legea si credinta

"Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri. Stiind insa ca omul nu se indreapta din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indreptam din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii nimeni nu se va indrepta.
Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum! Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca). Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar." (Galateni 2, 15-21)

Stii ca in jurul acestui text s-au iscat aprigi controverse,pentru ca unii vedeau in acest text un indemn la pasivitate,adica sa nu mai faca nimic.Interesant este ca acest text este din epistola catre romani,se pare ca insa catre romanii iudaizanti,pentru ca cei dintre pagani nu stiau nimic de Lege.Oricum,poate fii folosit foarte bine impotriva ereziei pelagianiste,care spune ca omul se mantuieste singur,prin faptele sale bune,fara ajutorul Harului.

Evanghelia zilei- Hristos ne cere credinta.


"Pe cand Iisus le spunea acestea, iata un dregator venind, I s-a inchinat, zicand: «Fiica mea a murit de curand dar, venind, pune mana Ta peste ea si va fi vie». Atunci Iisus, sculandu-Se, a mers dupa el impreuna cu ucenicii. si iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El, pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Caci zicea in gandul ei: «Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa»; iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: «indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit». si s-a tamaduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregatorului si vazand pe cantaretii din flaut si multimea tulburata, a zis: «Departati-va, caci copila n-a murit, ci doarme». Dar ei radeau de El. Iar dupa ce multimea a fost scoasa afara, intrand, a luat-o de mana, si copila s-a sculat. si a iesit vestea aceasta in tot tinutul acela." (Matei 9, 18-26)

Nu este din Epistola catre Romani, este din Epistola catre Galateni.

si este precedat de aceste versete, despre Adunarea apostolilor in Ierusalim si Disputa lui Pavel cu Petru in Antiohia. asta ca sa intelegem mai bine contextul celor spuse mai sus.

1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim, cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alegat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6.Iar de cei ce sunt mai de seama - oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, - cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?

Scuze,am gresit epistola.Am sa incerc sa fiu mai atent.

Una dintre dogmele de baza ale Crestinismului o reprezinta credinta in pacatul original. Conform acesteia, fiecare om este nascut plin de pacate deoarece el mosteneste pacatul de la marele sau stramos Adam (a.s.), cel care a pacatuit cand a consumat din copacul interzis, impotriva poruncii divine. Asadar, omul este nascut plin de pacate si total incapabil sa fie virtuos. Iar dincolo de aceasta, nu se poate salva pe sine insusi. Credinta in pacatul originar sau mostenit nu are nicio baza, fiind falsa din urmatoarele considerente :

• In mod logic, rational, pacatul sau puritatea nu se pot transmite de la tata la fiu. Un copil poate sa mosteneasca inaltimea, culoarea ochilor, chipul, dar nu pacatul. Presupunand ca tatal tau a comis un pacat, l-ai mosteni si tu ?!

• Credinta in pacatul mostenit contrazice principiul "pedeapsa-recompensa". Cum poate o persoana sa fie pedepsita pentru un pacat pe care nu l-a facut ?!

• Aceasta doctrina este contrara justitiei divine. Dumnezeu poate sa pedepseasca o persoana pentru ce a facut acea persoana, nu pentru actiunile tatalui sau strabunicului sau. Vechiul Testament afirma ca fiecare moare pentru pacatul sau :

"Parintii nu trebuie sa fie ucisi pentru feciori, nici feciorii nu trebuie sa fie ucisi pentru parinti, ci fiecare sa fie ucis pentru pacatul lui." (II Paralipomena 25 : 4)

• Vechiul Testament, tinut drept sfant de catre crestini, ne spune ca fiul nu poarta pacatul tatalui, cum nici tatal - pe cel al fiului :

"Fiul nu va purta nedreptatea tatalui, si tatal nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rau, rautatea sa." (Iezechiel 18 : 20)

Acest text demonstreaza responsabilitatea individuala a propriilor actiuni, contrazicand teza pacatului originar.

• Vechiul Testament mai relateaza si ca fiecare om moare pentru propriile sale pacate :

"In zilele acelea nu vor mai zice : Parintii mei au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii,

Ci fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii." (Ieremia 31 : 29-30)

tu de ce cult apartii? ca sa stim cu cine stam de vorba.

Evanghelia duminicii a 6-a dupa Rusalii (Vindecarea slabanogului din Capernaum)

Matei 9, 1-8

1. Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa.

2. Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!

3. Dar unii dintre carturari ziceau in sine: Acesta huleste.

4. Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele in inimile voastre?

5. Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?

6. Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta.

7. Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa.

8. Iar multumile, vazand acestea, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, Cel ce da oamenilor asemenea putere.

Cat de frumos! Hristos vazand credinta celor patru prieteni a tamaduit pe slabanog, iertandu-i pacatele. Iata ca Dumnezeu nu ne priveste izolati sau intr-un mod individual, ci in comuniune cu semenii, astfel incat mantuirea are un aspect comunitar.

"Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu." ... aici imi amintesc de chivotul Legii care inseamna sicriu...

"Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar."

Hristos era shi este insushi Legea!

iar noi suntem prin parintzii noshtrii shi botez sub legamant... nu al legii ci al Harului... :) ... eu asha ceva pricep...:dozingoff:

Evanghelia zilei: Iisus Hristos Profetul Profetilor.

"Si venind in patria Sa, Iisus ii invata pe ei in sinagoga lor, incat ei erau uimiti si ziceau: «De unde are El intelepciunea aceasta si puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui: Iacov si Iosif si Simon si Iuda? si surorile (verisoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?». si se sminteau intru El. Iar Iisus le-a zis: «Nu este prooroc dispretuit decat in patria lui si in casa lui». si n-a facut acolo multe minuni, din pricina necredintei lor." (Matei 13, 54-58)

nu sunt eu experta in talcuirea evangheliilor, dar Legea de aici inseamna cred Legea Veche Mozaica, de aceea se spune ca dreptatea nu vine prin ea, ca atunci Hristos ar fi murit in zadar.

Prin analogie insa vizavi de fapte, putem spune ca nici in Legea Noua, cea intemeiata de Iisus Hristos, faptele nu sunt de ajuns, ci harul este cel care desavarseste.

Iar cu ultima ta fraza sunt 100% de acord! :)

printr-o oarecare analogie, observam ca si in ziua de azi sunt valori in diverse domenii care nu sunt apreciate la justa valoare in tara de bastina, ci ajung mari peste hotare.

si chiar in familie, celula de baza a societatii cum se spune, exista cazuri cand calitatile sunt observate si apreciate mai mult de cei din afara, decat de cei din interiorul familiei. blazarea sa fie oare de vina?

Parca si ortodoxia este pusa mai bine in lumina, in afara tarilor majoritar ortodoxe.

Evanghelia zilei: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta“


"Si, cunoscandu-L pe Iisus, oamenii locului aceluia au trimis in tot acel tinut si au adus la El pe toti bolnavii. si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii si carturarii, zicand: «Pentru ce ucenicii Tai calca datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca paine». Iar El, raspunzand, le-a zis: «De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra? Caci Dumnezeu a zis: «Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iar cine va blestema pe tata sau pe mama, cu moarte sa se sfarseasca». Voi insa spuneti: «Cel care va zice tatalui sau sau mamei sale: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatal sau sau pe mama sa»; si ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra. Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis: «Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor». si chemand la Sine multimile, le-a zis: «Ascultati si intelegeti: Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om»." (Matei 14, 35-36; 15, 1-11)

Evanghelia zilei: "Sa va iubiti unul pe altul"

Iisus a spus: "Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu. Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis." (Ioan 15, 12-21)

de aici trag concluzia ca noi, fariseii spunem:

"-stii mama draga, sau tata, nu pot sa te ajut ca m-am spalat pe maini" (gandind shi vre-un blestem de ex: "mai du-te naibii, cu problemele vostre batraneshti shi imputzite"

poi un astfel de gand ce respecta o datina omeneasca nu are cum sa nu fie mult mai spurcat decat ceea ce bagi pe guritza, bineintzeles daca nu e vorba de cafea ori betzie... ca tutuanrii ei zic ca ei nu baga nimic in guritza ca de curvari nu mai amintesc.... probabil shi ei sustzin ca nu se spurca cu ce intra ci cu ce iese...

vai de noi ca nu pricepem ce a zis Hristos...

poi nu invatzatura de la Dumnezeu spurca pe om ci datina aia omeneasca ce iese din om shi e contrara lui Dumnezeu... poate la aia se referea Hristos... :dozingoff:

ca deshi ii vindeca pe totzi cei ce se atingeau de El, fariseii insinuau ca e spurcat shi defapt un impostor... :(