Si pe tine te invit , ory, la o vorba mai politicoasa si mai ambila, caci noi discutam aici, nu te trimit la manastire...
Tot ce ai enumerat tine de culpabilitatea proprie, caci ascultarea in manastire se face in lumina lui Hristos, nu altfel.

contradictie in termeni!

Atac la persoana!

Doamna draga, cred ca dumneata ti-ai dedicat imaginatia atat de mult cartilor, incat te-ai ratacit pe drum si nici nu mai intelegi daca aceasta credinta iti apartine, o simti, sau le apartine personajelor din lectura ?
Mai femeie, lasa oamenii sa mai si gandeasca , sa mai si traiasca, sa se mai si defineasca cumva, altfel cum ar mai sti Domnul pe lumea cealalta care este Ion si care Vasile ( ca si caractere, ca indivizi unici si responsabili de sine ) ?
Nu iau in deradere credinta, ci habotnicismul ....

Ory ,ce scrii tu aici imi aminteste de interviul luat maicii Agapia in revista Atitudini nr.7.
Maica Agapia este sora parintelui Proclu.
Pai maica Agapia a plecat la 15 ani la manastire si pentru ca nu avea zestre(mama nu a vrut sa ii dea nimic) a muncit asa cum spui tu si a mancat fasole fiarta chiar si de sfintele Paste ,pentru ca maicutele care le tineau erau doua ardelence neomenoase.
Citeste interviul si vei vedea ca si ea impreuna cu alte tinere asa au trait .
Ea a dorit sa plece la manastire ,desi mama o voia la gospodarie ,acasa.
Cine ii slujeste lui Hristos cu dragoste nu mai simte greutatea vietii in manastire.
Noi nu condamnam si nu judecam pe aceia care au plecat ,mai devreme cineva (par.George) a explicat care sunt treptele tunderii in monahism.

Doamne Anca, daca toti candidatii la calugarie gindesc la fel de academic ca tine nu-i de mirare ca dupa cel mult o luna fug de acolo ca din pusca fara sa se mai uite inapoi si cu credinta zdrobita!.
Lumina lui Hristos este prezenta intradevar dar pe linga ea exista asa cum zice si Florentina si o multitudine de palme, batai, sicanari de tot felul, ca ...chipurile, nu te conformezi, invidie, nereguli, exemple de imoralitate si gindire si actiune pur lumeasca...acolo sa te tii! Eu , la fel ca si ea, nu vorbesc din auzite sau din MANUALUL CALUGARULUI PERFECT!!..poate nu am stat cit a stat ea dar am petrecut multe veri pe acolo...

" Tot ce ai enumerat tine de culpabilitatea proprie, caci ascultarea in manastire se face in Lumina Lui Hristos "
Woow !, Anca, dar frumos mai stii sa le narezi tu ! Si, cincer, chiar mi-ar placea ca acestea sa fie pur adevarata, dar sunt partial adevarate.
Nu ai intelege decat daca ai sta tu acolo, dar nu la 60 de ani bre, ca atunci esti expusa mai putin presiunilor psihice, fizice si imorale. Sau ai intelege daca propriul copil ar trai acolo si, " din culpabilitate proprie " poate ca ar fi molestat sexual de catre staret, sau de catre un " bun duhovnic " pentru a face " ascultare " in " lumina "....obscura.
Bine-nteles ca aceste cazuri pot fi particulare, dar nu nesemnificative, caci Domnul a lasat turma si s-a intors pentru oaia cea pierduta .
Nu judec pe nimeni, dar sunt perfect constienta ca singurii ingeri pamanteni sunt copii, iar oamenii si situatiile sunt doar sociale, sunt mature, sunt pretudindeni la fel, cu bune si cu rele, indiferent daca este cadrul lumesc sau monahal.
Pentru mine cadrul pur omenesc inseamna ceva, si atat, iar Dumnezeu doar din el sustrage acel ceva,... ce ar putea sa insemne o valoare.

L-am intrebat si eu pe duhovnicul meu despre calugarie. Este preot calugar inca din tinerete (acum are 45 de ani). L-am intrebat ce raspuns sa-i dau unei doamne care vrea sa se calugareasca pentru ca suporta tot mai greu micile mizerii ale colegilor de la birou (barfa, multul zgomot pentru nimic, invidia nemotivata etc.) si vrea sa se retraga la liniste.
Mi-a zambit vizibil amuzat si mi-a spus: acolo, la servici, ea are de-a face cu o ploaie de pietricele. Insa la manastire nu cad pietricele ci STANCI!
Apoi mi-a dat exemple de oameni care erau f buni credinciosi ca mireni, dar care au luat hotararea sa se calugareasca pentru a fi mai aproape de Hristos. Si n-au facut fata vietii de manastire. S-au smintit de ce au vazut, trait, simtit acolo. Unii chiar au renuntat si la credinta!
Au cazut sub forta stancilor.
Asa ca trebuie multa luare aminte cand iei o astfel de decizie: daca esti pregatit sa induri orice, dar absolut ORICE de dragul lui Hristos, atunci du-te. Dar trebuie sa ai o vointa de fier si o rabdare de otel plus armele calugarului: rugaciune neincetata, credinta nestramutata, dragoste revarsata.

...
 

discutii aride...
ory si miha-anca. va certati ca proastele si ca tzatzele. imi pare rau si ma doare sa va spun asta. dar daca voi nu vedeti vad altii... incepeti cu amabilitati si cand ajungeti sa va contraziceti ii dati drumul la gura fara opreliste. ce aveti?
amandoua aveti si nu aveti dreptate. fiecare vede extremele.

ory, nu stiu daca ai trait ceea ce povestesti sau doar ti s-a dezvaluit de catre cineva. insa sunt convins ca e doar un caz izolat. si nu ma indoiesc ca mai exista si astfel de cazuri. dar, repet, izolate.
traind in patria manastirilor, tin sa-ti spun ca le-am vizitat des. iar in ultimii 5 ani am fost foarte aproape de sihastria putnei. am vazut perindandu-se pe acolo multi frati. unii mai tineri, altii mai copti. insa ceea ce spui tu e mult deplasat. nu spun ca cineva nu a trait poate ceea ce descrii tu dar greseala pe care o faci este ca generalizezi. si, in cei aproape 3 ani de cand te cunosc, nu pierzi nicio ocazie de a bate moneda doar pe o singura experienta. si daca nu una, foarte putine. care nu pot fi luate in seama pentru ceea ce inseamna viata monahala. si noi doi ne-am contrat pe tema asta. si nu cred ca nu a existat persoana cu care tu sa nu te fii contrat pe marginea acestui subiect daca aveati pareri diferite. ar trebui sa-ti dea de gandit pentru ca este o ispita pentru tine si sa incerci sa eviti subiectul. te transforma in altceva. stau inafara si vad asta la tine. nu e ok.
revenind, am vazut, spre deosebire de tine, tineri care au crescut frumos in manastire. si de la coada vacii unde erau, acum sunt protosingheli...
te rog ory! termina cu povestea asta. oricum nimeni nu se duce sa se calugareasca pentru ca il sfatuieste vreun forumist. lucrurile astea se fac altfel si sunt sigur ca tu stii.

miha-anca. de ce te risipesti in zadar? de ce va certati ca la usa cortului? daca tu stii ale tale de ce insisti sa-i bagi pe gat si altuia care pur si simplu refuza?
relaxati-va amandoua. si propun sa se inchida topicul daca se continua pe tonul asta.

sunteti femei in toata firea dar parca isi baga "cornel" coada intre voi. si asa mai fac hora veseliei dracii cand va vad in situatia asta...

incercati sa zambiti. sunt sigur ca aratati mult mai dragute decat dupa un dialog intre voi...

iertati-ma!
Doamne ajuta!

Asta e învatatura Bisericii. Scriptura si Traditia sunt lucruri revelate, nu creatia umana:

Credinta crestina - ca marturisire a Revelatiei lui Dumnezeu in Iisus Hristos - se intemeiaza pe unitatea organica dintre Sfanta Scriptura, Traditie si Biserica.
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...ra-si-traditia

Biserica e un organism teandric, divino-uman. Înainte de a face pe teologii pe forum ar fi bine sa deschideti un manual de teologie.

Tu si altii asemenea tie sunteti comici cu pretentia de a discuta temeiurile Bisericii, fara a avea o viata ascetica, fara a cunoaste nimic din istoria, doctrina si practicile ei. Biserica este întemeiata pe lucrarile Duhului Sfânt, atât în ceea ce tine de învatatura cât si în Sfintele Taine.

Va stau la dispozitie atâtea situri web ortodoxe, daca de o carte nu aveti timp, pentru a învata ce este Ortodoxia si a va decide daca vreti sa fiti membrii acestei Biserici sau sa întemeiati una noua.



Alta greseala. Noi trebuie sa ne sfintim viata, sa tindem la o curatie cât mai înalta. Iubirea de semeni nu anuleaza aceasta necesitate. Din nou, va lipsesc cunostintele de baza despre credinta si Biserica.




Despre evadarea de responsabilitati vorbesc pozitiv unii Parinti si de fapt si Mântuitorul, care spune sa nu ne facem griji, ca ajunge zilei necazul ei. Sf. Ioan Scararul spune ca cel ce se supune ascultarii în manastire a scapat de multe responsabilitati, cititi capitolul despre ascultare.



Pentru mine aceste experiente au fost foarte placute, nu vad ceva umilitor în ele. Însa depinde si de locul manastirii, trebuie sa fie una aproape de locul unde ai trait, sa fie acelasi tip de oameni. Daca tu esti din Oltenia si te duci în Moldova te vei simti un înstrainat, totul îti va parea greu.

...pur si simplu, nu inteleg de ce, majoritatea persoanelor care ma criticati pe forum, care-mi dati sfaturi sa ma tot duc si mai stiu eu ce, de ce dintr-un exces de zel vreti cu orice pret sa-mi amititi acestea si pe privat ?
Ok, am inteles, este bine ca va spuneti parerea in public, asadar, va sfatuiesc la randu-mi sa nu-mi mai invadati si cadrul privat cu aceiasi parere . Fapt pentru care nu dau curs acestor mesaje.

Multumesc Axios. Am asteptat in zadar un raspuns la mesajele mele postate la obiect si avand la baza scrierile Sfintilor Parinti, in special pe Sf. Ignatie Briancianinov, pe marginea cartii caruia facand eu unele remarci.
Unde vezi tu la mine ca am discutat "ca la usa cortului"? Tu ai vazut discutandu-se la "usa cortului" despre calugari si ispitele pe care le intampina ei? Am scris de Pr. Iustin Parvu si Arsenie Papacioc si multe altele. Dar din pacate raspunsurile au venit doar de la ory si Andreicozia, din punctul meu de vedere aflandu-se in off-topic.

Raspunsul tau, Axios, m-ar smeri mai mult daca ar fi si obiectiv in privinta mea, nu numai a lui ory. Dar de Andreicozia ce spui? Sau corb la corb nu scoate ochii?!?

Poate ar trebui sa citesti mai cu atentie ce scriu si sa observi ca eu nu jignesc, ci aduc argumete la obiect pentru cei, care vor sa stie. Se pare insa ca si tie iti place sa te certi. Mie nu! sunt doar dezamagita de neobiectivitate in aprecierea efortului depus de mine.
Te iert si ma iarta si tu pe mine, frate!

Felicitari si multumiri, Traditie, pentru luarea de pozitie: frumos si la obiect!

ticluita situatie !
 

,,Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor.
Iar fata Domnului spre cei ce fac rele,ca sa piara de pe pamint pomenirea lor"(Ps33/14;15)

A inceput sa-mi placa acest forum, taman cand trebuie sa-l cam las, " usa cortului " este putin spus, mai ales cand preamarita smerenie nu poate sa se smereasca, pur si simplu.
Tabara celor cititi si tabara celor patiti, iar cei mai neutri cad intotdeauna la mijloc si oalele peste ei...cum este cu bietul axios care, parca pe nedrept a picat in " imaginatia " Ancai.
Iarta Admin, nu am gresit, chiar am vrut sa spun acestea...sper sa le stergi ulterior. Multumesc !

<< Acum lumea este un spital general de nebuni ! >> ( "Părintele Paisie mi-a spus" pag.66 ) .

Adrian are un suflet bun şi o minte înţeleaptă !
<<Cei care au mirosul bun îl sezizează imediat pe cel pe care îl ascunde mireasma. La fel şi un suflet curat, simte celălalt suflet>> ( Sfântul Ioan Sinaitul ) .

ticluita situatie !!
 

,,Nici un lucru omenesc nu ramine tainuit pe vecie" (Sf. Vasile cel mare- Hexaimeron)

Sa stii Andrei ca cu parasirea responsabilitatilor lumesti pentru a intra in calugarie sunt de acord atita timp cit nu lasi nenorociri si rani in urma ta, tristete si oameni necajiti. Stiu cazuri de cunoscuti de-ai mei care si-au mintit ani de-a rindul familia si-au lasat femeia si copilul pentru a intra la minastire, copilul fiind la o virsta cind ar fi avut cel mai mult nevoie de el doar pentru ca in capul lui rasuna o chemare catre minastire, o evadare de greutati. Nu cred ca sfintii parinti si-ar fi lasat familiile si copiii dati de la Dumnezeu pentru a orbecai pe nu stiu ce cai inchipuite de ei. Datoria ta de baza este sa-ti cresti copilul. Prin asta te mintuiesti nu prin fuga, minciuna de dragul unei himere imaginate de ei.
Stiu si despre sfinti care au avut familii, insa s-au calugarit dupa ce si-au prins sotia cu altul in pat dupa care ia dat liber, si-au luat copilul si s-au calugarit, sau le-a murit familia, samdSi pentru mine, dar asa ca pentru o vacanta de vara, la cules de fragi, plante medicinale si participare la slujbe, nu sa ramin acolo. Eu personal pun mare pret pe educatia fiintei mele din toate punctele de vedere nu numai a cunoasterii vietii la tara si a practicarii rugaciunii si a participarii la slujbe.

<<Când vorbeşti cu ceilalţi , ia seama ca nu cumva din pricina tristeţii pe care o ţii încă ascunsă înlăuntrul tău, să te prefaci în laudele tale pentru fratele, amestecând fără să-ţi dai seama osânda în cuvintele tale. Să foloseşti în vorbirile tale lauda curată pentru fratele, şi să te rogi sincer pentru acesta, ca şi cum te-ai ruga pentru tine. Astfel, FOARTE CURAND TE VEI ELIBERA DE URA CEA JOSNICA . >> ( Sfântul Nectarie al Pentapoliei ) .

Biserica interzice ca cineva sa-si paraseasca familia pentru a intra în manastire, în lipsa acordului sotului/sotiei. Nu ma exprimasem clar, vorbeam de asa-zisele responsabilitati de a-ti croi un rost în lume.

De acord si cu educatia, de altfel si mie îmi place studiul, dar sa fim atenti sa nu ne legam afectiv de aceasta activitate, ca sa nu plângem când ne vom desparti de ea.

...
 

am retinut! iarta-ma! n-o sa se mai intample...

propun inchiderea topicului. deja nimic nu mai e constructiv aici... cei care vor sa afle mai multe sa se duca la duhovnic...

Foarte interesant.... ai cumva vre-un canon scris in acest sens? m-ar interesa sa vad acest document pentru a ajuta pe cineva care sufera din cauza unui las care si-a lasat copilul de izbeliste chipurile "sa-l slujeasca pe Domnul!"

Iata regulamentul vietii monahale unde, la articolul 16 punctul e se precizeaza ca cel care vrea sa intre în viata mohala trebuie sa nu aiba obligatii familiale prevazute în Codul familiei:


http://www.nistea.com/regula.htm

În pravila (canoane) nu se specifica ca trebuie sa existe învoire între soti, exista canonul

1396. -"Femeia care vrea sa se calugareasca si-i este voia sa-si lase barbatul, aceea sa se ispiteasca cu dinadinsul trei luni, ca nu cumva s-o fi batut barbatul, sau altul s-o fi scarbit, de aceea pentru frica sau mania ei vrea sa-l lase si sa se faca calugarita".-lLT, 118.

care sugereaza ca nu ar fi necesar sa existe aceasta învoire.

http://www.crestinortodox.ro/carte-9...monahismul-140

Da, stiu ca exista canoane care sa opreasca categoric astfel de " inchipuiri " in toiul casniciei, mai ales cand exista si copii minori la mijloc , si mai stiu ca manastirile trebuie sa refuze categoric astfel de persoane, cu situatia sociala sau familiala incerta.
Dar, precum se intampla in multe domenii, greselile se mai strecoara, canoanele se mai incalca, si se incalca cu duiumul in multe prevederi, astfel devine foarte dureros, precum trambizam mai sus, astfel oamenii au de suferit datorita lipsei de educatie, datorita habotniciei, datorita iresponsabilitatii clericilor care nu cantaresc pe deplin o situatie premergatoare vietii de manastire, mai ales ca se presupune a fi ireversibila, din punct de vedere canonic.
Oricum, ma lasa rece ! Si eu tin foarte mult la educatia indivizilor, la formarea acestora , la intelegerea caracterului lor...abia apoi la o adaptare intr-o viata sau alta, caci ravna de inceput pentru manastire poate sa fie foarte inselatoare.
Pentru un calugar care a plecat din manastire si s-a casatorit...i se v-a spune, poate sub presiune, sa dea copilul spre adoptie, sa mearga inapoi la manastire si sa se pocaiasca, sa mearga si sotia la manastire sa se pocaiasca....ASTA NU ESTE CREDINTA CI IRESPONSABILITATE FATA DE O CASNICIE CARE MERGE CURAT SI FATA DE UN COPIL PE CARE NU-L VA IUBI SI NU-L VA INGRIJI NIMENI MAI BINE DECAT PROPRII PARINTI. Plus ca, un astfel de cuplu este prea putin probabil sa se pocaiasca, atata timp cat ei au fost rationali cand si-au ales calea de casatorie, maturi si convinsi ca asta-si doresc pentru viitor. Dar, in realitate nimanui nu-i pasa daca chiar te pocaiesti, trebuie doar sa fii acolo, in manastire, indiferent ce faci, sa dezbini o casnicie pe iluzia ca vei apela la izbavire, insa, mai devreme sau mai tarziu vei reveni in lume...si, doar durerea lasata in urma v-a fi inabusita in timp, dar nu si dreptatea Lui Dumnezeu, caci El nu judeca asa ca oamenii, nici iluzoriu si nici pretextual si ipocrit.
Cunosc caz concret in care mama a ramas cu copilul acasa, saraci vai de ei...iar el, calugarul, adica tatal a fost chemat inapoi la manastire spre pocainta. S-a intors, dar nu ca sa se pocaiasca, ci ca sa scape de griji, si nu prea a renuntat la fetite prostute...
Of !, mai bine tac ...daca vreti sa credeti in ceea ce faceti, credeti in voi insiva si asumati-va totul, nu va dati pe mana unor iluzii, a unor teorii subrede, pe mana unor oameni carora nu le pasa catusi de putin de voi, credeti in voi, fiti cinstiti, morali si responsabili si aveti nadejde in Dumnezeu, astfel va veti putea gasi echilibrul .