271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXX)
 

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXX)

Liderii pucioşi pretind că “strigarea de la Pucioasa” este “cuvânt de slavă” şi este totuna cu “ziua venirii Domnului”, iar Domnul Se preaslăveşte cu însăşi strigarea Lui. Dacă este aşa, dacă acest lucru este adevărat, atunci preaslăvirea Lui este nepermis de ştearsă şi de nebăgată în seamă de către oameni, faţă de felul înălţător şi universal şi în care este ea proorocită de Sfânta Scriptură că va fi, deoarece prea puţini sunt cei care preţuiesc “strigarea de la Pucioasa” ca pe “o lucrare excepţională a lui Dumnezeu”:

“Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig. Cuvânt de slavă Mă fac peste pământ […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Acelaşi mesaj revine însă şi declară că nu “strigarea şi cuvântul ei de la Pucioasa” este totuna cu “ziua venirii Domnului”, ci liderii pucioşi înşişi, denumiţi aici “fiii care ascultă cuvântul de la Pucioasa” şi “fiii venirii Domnului”, ei sunt cei care neapărat trebuie să devină şi să fie “ziua venirii Domnului” şi“cunună pentru venirea Lui”:

“Iată, fiilor care îmi ascultaţi cuvântul, Lazăr era mort în mormânt şi M-a auzit şi a înviat şi a stat înaintea Mea, dar toţi cei vii care Mă vedeau şi Mă auzeau n-au voit să Mă audă, n-au voit să ştie cine sunt Eu şi de unde sunt şi că sunt Mântuitorul Care vine. Dar voi, fiţi fiii venirii Mele şi aşezaţi-vă la trudit pentru ziua Mea. Aşezaţi-vă ziua Mea şi fiţi ziua venirii Mele, fiţi lumină din lumina Mea peste pământ şi daţi ziua Mea oamenilor de pretutindeni, ca apoi să Mă arăt drept şi biruitor. [...] Daţi-vă Mie ramuri şi flori şi fiţi Mie cunună pentru venirea Mea, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Nu poporul creştin rătăceşte prin pustiul necredinţei, ci “Dumnezeul” Pucios rătăceşte pentru “poporul” Său prin pustiul neamului omenesc. Rătăcirea Lui, atunci când a ajuns la cifra rotundă de patruzeci de ani, a fost proclamată “o biruinţă peste încuietorile în care omul cel mincinos L-a ţinut pe El sub tăcere”, deşi tocmai El a fost Acela care a impus poporului Său să lucreze în mare taină şi să ascundă “lucrarea” de la Pucioasa, ţinând-o ca un mincinos sub tăcere, nevăzută de ochii lumii. După 40 de ani în care S-a tot planificat cu venirea Lui şi S-a anunţat pe Sine că va veni Judecător în curând, iată că acum El anunţă că a venit biruitor (în luna mai, anul 2000; au trecut însă 10 ani de atunci şi nimeni nu poate să confirme încă această falsă “venire” nici ca biruitor, dar nici măcar ca biruit):

“Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit biruind încuietorile în care omul cel mincinos Mă ţine sub tăcere, Mă ţine nevăzut de oameni. Dar am ieşit cu poporul Meu din zilele acestea şi l-am pus să cânte peste pământ cântarea celor răscumpăraţi, cântarea Mea, cuvântul Meu, care cheamă la viaţă pe tot omul, trâmbiţa de înviere, cel de al şaptelea înger, Domnul, Eu şi cartea judecăţii făpturii. Patruzeci de ani am strigat cu cuvântul să iasă omul de sub judecată, să iasă singur, că Eu îi stau în ajutor cu îndemn ceresc. Să iasă i-am spus, că vin Judecător curând, curând. I-am spus, şi apoi am venit ieşind biruitor deasupra cu cuvântul de înviere, căci cuvântul nu se poate lega, şi el umblă adunând sub viţa sa pe cei ce se aleg de partea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Încă de pe vremea Verginicăi, ascunderea nu venea de la om, ci venea de la “Dumnezeul Pucioasei”, care-i cerea omului să facă din cuvânt un sul ascuns până în ziua ce mai de pe urmă:

“Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-4-1965)

Însăşi Verginica era un “vas ascuns” de vederea şi înţelegerea oamenilor şi a preoţilor, ca ei să nu vadă şi să nu înţeleagă mesajul înnoitor pe care ea îl aducea peste pământ:

“Acest vas este pus în faţa creştinilor, în faţa preoţilor, dar în chip ascuns, şi se descoperă numai în pilde.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-1966)

Creştinii pucioşi sunt îndemnaţi la ascundere şi chiar să iasă din biserica tradiţională şi să-şi facă lăcaşuri de cult separate, în case de rugăciune ascunse de ochii lumii şi ai autorităţilor ecleziastice:

“... Faceţi locuinţe ascunse, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu şi a vă ruga lui Dumnezeu. De ce vă spune Dumnezeu aşa, nu întreabă nimeni? Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a păstra cărţile sfinte. Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a intra în ele duminica.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-1976)

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXXI)
 

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXXI)


A doua (sau a treia – e greu de precizat acum, după ce pucioşii au promovat ambele variante ca perfect autentice) venire a “Domnului Pucios” este de acum (adică, din anul 2000) un fapt deja consumat, care se anunţă cu mare fast: “Iată-Mă, am venit!” . Această “venire” rămâne însă tainică, este ca şi când n-ar fi, deoarece este învăluită în întunericul hainei de protecţie care este “cuvântul pucios”. Această platoşă de “cuvânt” îmbracă şi acoperă şi ascunde atât adevărul cât şi minciuna venirii “Domnului” de la Pucioasa. Adevărul este acela că într-adevăr Scripturile venirii Domnului vorbesc despre numele Celui care va veni, şi care nume se cheamă “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar minciuna este aceea că pucioşii în mod intenţionat confundă şi substituie numele cu Persoana care poartă numele, zicând că dacă a apărut numele (este vorba de sintagma “Cuvântul lui Dumnezeu”, nume atribuit în mod arbitrar şi abuziv unei colecţii de predici eterogene lansate de aşa-zisele “proorociţe” dâmboviţene în arealul pucios), implicit a apărut şi Persoana (Hristos cel adevărat şi întrupat şi viu) care este desemnată prin proorocie ca să poarte acest nume. Or, Scriptura vorbeşte despre un Hristos – Cuvântul întrupat (“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” – Ioan, 1, 14), Care S-a înălţat pe Sine cu trupul la cer, în timp ce Pucioşii vorbesc despre un “Hristos” destrupat (... Pace vouă! […] Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ […] “ – Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955), care ar fi coborât fără trup din cer:

“Iată-Mă, am venit! Sunt îmbrăcat pe deasupra cu haină tainică. Haina cea tainică este cuvântul Meu. El Mă acoperă şi se face haină de judecător, ca atunci când Mă voi dezbrăca de ea, să fiu Mântuitor. [...]Iată numele Meu cel tainic, cu care am venit să răscumpăr făptura. Mă acopăr cu cuvântul Meu, făcând din el haina Mea de Judecător, ca atunci când voi fi fără ea, să fiu Mântuitor, să fiu văzut Mântuitor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea lui “Hristos – cuvânt fără trup” la Pucioasa rămâne pe veci o “taină” a pucioşilor chiar dacă ei pretind că “taina” lor este adevărată şi mărturiseşte despre adevăr; căci adevărul este incompatibil cu tăinuirea, ci este întotdeauna o taină ce a fost despecetluită:

“O, copii ai Tatălui Meu, o, poporul Meu, frumoasă este taina venirii Mele, frumoasă este taina Mea cu tine! Se uită cerul la taina venirii Mele la tine. Înalţă cerul în sus pragurile porţilor veşniciei ca să intre în cer cuvântul Meu cel de peste tine, taina venirii Mele la tine, poporul Meu cu care Eu, Domnul învierii, petrec venirea Mea. Petrecerea Mea cu tine este taină adevărată. Eu pentru aceasta am venit la tine, ca să mărturisesc despre adevăr, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Pucioşii revin cu o corecţie importantă la propriile lor “adevăruri” şi “proorocii”. Venirea de la Pucioasa a lui “Hristos în cuvânt, fără trup” este anunţată acum a fi a doua, nu a treia, cum se anunţase cu câţiva ani buni mai înainte ( la 22 iunie 1957). “Poporul” pucios este numit “poartă a cerului” şi “veşmântul venirii Domnului” ( veşmânt de camuflaj, ca să-L acopere şi ca să-L tăinuiască, nu veşmânt de slavă ca să-L înnobileze în strălucire), iar “învierea lui” ( o hiperbolă verbală, îndată ce la Pucioasa n-a înviat nimeni!) este considerată cheia care a deschis “cartea venirii Domnului”, cartea “învierii şi judecăţii făpturii”:

“Învaţă, Ierusalime, pătrunde, fiule de azi, taina Mea cu tine, taina venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Tu eşti veşmântul cu care Mă acopăr acum, la venirea Mea cu cele veşnice pe pământ. Te-am aşezat în faţa Mea, iar Eu grăiesc în spatele tău şi te-am făcut poartă cerului, poporul Meu, şi te-am făcut veşmântul venirii Domnului, o, grădiniţa Mea de fii! Ungerea ta este din grădina raiului, de la începutul cel dintâi. Învierea ta a deschis cartea judecăţii făpturii, cartea venirii Mele, cartea învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea tainică a lui “Hristos” destrupat la Pucioasa este sărbătorită la Pucioasa prin praznice periodice. Fiecare “coborâre a cuvântului” din cer peste pucioşi este pentru ei un prilej de sărbătoare, iar pentru cerul tot, un prilej de uimire, căci cete-cete de zeci de mii din cer privesc cu stupoare la venirea cea nevăzută cu sfinţii a Celui Care Nu Se Vede, dar Se Aude de la Pucioasa:

“Din sărbătoare în sărbătoare şi din praznic în praznic Mă vreau cu voi, şi îmi aplec fruntea Mea cerească şi aşa intru în grădina Mea cu voi, fiilor veghetori în calea Mea spre pământ. Mă aplec până la voi, ca să vă aplecaţi şi voi pentru Mine şi să vă ridicaţi deschizându-Mi, şi să petrecem pe pământ sărbătoarea venirii Mele. Cuvântul Meu cel de peste voi este sărbătoare pentru toţi cei din cer. Tot cerul e cu privirea după Mine când Eu Mă aplec spre voi cu cuvântul venirii Mele. Voi sunteţi puţini care ascultaţi cuvântul Meu, dar cei din cer sunt cete-cete de zeci de mii, precum scrie de venirea Mea cu sfinţii, aşa cum i-am arătat Eu lui Enoh să scrie despre venirea Mea, aşa cum i-am arătat lui Daniel. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXII)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXII)

Slava venirii “Domnului “ de la Pucioasa îi înconjoară pe adepţii pucioşi şi îi cuprinde şi mai ales îi surprinde, căci ei nu pot să se suie cu mintea la această slavă, căci slava aceasta este tainică şi nu se vede şi nu se simte şi nici nu se aude (exceptându-i pe liderii lor, care stau ceva mai bine cu timpanul, nicovala şi scăriţa), iar măreţia slavei este cuvântul pucios. La rândul lor, sfinţii pucioşi sunt răsplătiţi cu venirea “Domnului” cu ei, în timp ce adepţii pucioşi de pe pământ sunt chemaţi să se facă şi ei vrednici de aceeaşi răsplată, prin propovăduirea cuvântului pucios care trebuie neapărat lăsat să meargă în lături şi, desigur, dacă lăturile nu sunt de ajuns, să meargă peste tot pământul, căci "e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă" – putere (şi slavă) care de pucioşi se crede, dar nu prea se vede:

“Această slavă vă înconjoară pe voi, dar voi sunteţi micuţi cu mintea, că nu se suie la mintea nimănui toată slava Mea cea tainică, dar ea este, fiilor, este şi vă înconjoară pe voi şi sunteţi cuprinşi în slava venirii Mele, şi voiesc să fiţi pe deplin vrednici de ea. De aceea vin mereu şi Mă slăvesc cu cuvântul Meu peste voi, căci măreţia slavei Mele este cuvântul Meu. Amin. Mă slăvesc cu sfinţii peste grădina de la voi, căci ei au întărit pe pământ credinţa în Dumnezeu şi au zădărnicit deşertăciunea idolilor şi a oamenilor. Plata celor sfinţi este venirea Mea cu ei, slăvindu-Mă între ei. Fiţi şi voi plini de venirea Mea, precum sunt sfinţii din cer, fiilor. Daţi curs cuvântului Meu peste voi şi lăsaţi-l să meargă în lături, că e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Adepţii pucioşi sunt însă cam greoi la împlinire, căci ei au fost îndelung aşteptaţi să fie şi să lucreze “venirea Domnului” cu ei, şi încă mai sunt aşteptaţi şi astăzi, iar “venirea Domnului” mai întârzie până ce ei vor fi bine pregătiţi. Pentru aceasta, ei sunt stimulaţi şi îmbrăcaţi cu binecuvântări pucioşeşti şi purtaţi pe umeri nevăzuţi, necunoscuţi, de duhurile vorbitoare de la Pucioasa, ca să pregătească ei sărbătoarea zilelor venirii Domnului şi tot ei să vegheze la această venire, ca să nu treacă ea neobservată atunci când, tainic, va veni:

“[...]Eu şi cu sfinţii v-am aşteptat să fiţi şi să lucraţi venirea Mea cu ei. Aceasta este ce lucraţi voi prin tot lucrul vostru care-Mi face Mie cale spre oamenii care cred şi care nu cred că Eu Mă întorc de la Tatăl. Gătiţi cărarea oamenilor spre Mine. [...] Vă îmbrac în binecuvântarea Mea şi vă port pe umerii Mei cu tot ce aveţi voi de lucrat spre zi de sărbătoare a venirii Mele, zi din zilele venirii Fiului lui Dumnezeu după două mii de ani de aşteptare. Pregătiţi-vă veghea pentru venirea Mea cuvânt la voi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Căci “venirea Domnului Pucios” la credincioşii Lui este o taină înfricoşătoare pentru cei din cer, care se cutremură de greul şi de strâmtoarea venirii Lui, căci “fiara cea care se ridică din adânc îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească şi să-i slăbească” pe liderii pucioşi cei pecetluiţi de duhul vorbitor de la Pucioasa. Aceştia au nevoie de ajutor din cer şi cerul îi ajută pe ei (deşi ei mereu se plâng că sunt slabi şi neajutoraţi):

“O, taina Mea cu voi este taină înfricoşătoare pentru cei din cer care Mă văd cu voi şi care stau mereu aproape pentru Mine şi pentru voi şi îmi slujesc Mie şi vouă, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pe pământ ca în zilele acestea ale venirii Mele la voi. […] aveţi nevoie de ajutor, fiilor, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pentru omul credincios, ca şi în zilele acestea ale venirii Mele când fiara cea din adânc, care se ridică să meargă spre pieire, îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească pe cei pecetluiţi ai Mei, ca să-i slăbească pe ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Deşi “venirea Domnului în cuvânt” de la Pucioasa se întindea în anul 2000 pe mai bine de 45 de ani, timp în care s-au adunat zeci de kilograme de maculatură pucioşească pseudo-ortodoxă, liderii pucioşi pretind că tot nu este de ajuns, căci “cuvântul de peste ei” n-ar fi aşa de mult. Motiv pentru care ei au continuat să fabrice pe bandă rulantă predici pucioşeşti prolixe şi lăbărţate care aduc "reţeta vieţii veşnice", actualizând mereu “venirea Lui la ei” şi repetându-se în idei până la refuz şi chiar ajungând să se contrazică pe sine uneori:

“O, nu e mult cuvântul Meu cel de peste voi, nu e prea mult, măi fiilor mici. El este cel ce vă ţine de mână cu Mine; el este cel ce vă scoate la lucru în fiecare zi, la lucrul vieţii veşnice în voi şi cu voi şi între voi. O, de ar lua omul de pe pământ venirea Mea la voi ca s-o pună peste el şi să înceapă şi el viaţa cea veşnică în trupul şi în sufletul şi în duhul lui!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

"Venirea Domnului" de la Pucioasa mai are un scop nobil: acela de a dezrobi tot pământul se sub piciorul omului necredincios care s-a stricat şi miroase urât pe pământ, căci pământul aşteaptă cu plâns şi cu suspine venirea Domnului din cer pe pământ:

“Sunt cu raiul pe braţele Mele, ca să-l aşez pe pământ. Aceasta este plata pământului care plânge cu gemete lungi sub aşteptarea venirii Mele, ca să-l scot de sub piciorul omului străin de Dumnezeu, căci pământul este al Meu, fiindcă Eu l-am făcut. […] Am venit după om, şi găsesc pământul suspinând pentru stricăciunea omului de pe el. Omul s-a stricat şi miroase urât pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Preoţii din B.O.R. sunt “tari la cerbice” şi sunt cei mai vinovaţi de nepăsarea oamenilor faţă de “venirea Domnului de la Pucioasa”, pentru că ei fac pe “popa prostu’”, prefăcându-se că nu pricep ceea ce ei, în realitate, înţeleg foarte bine: aceea că "la Pucioasa a venit Judecătorul lumii după om", iar pe liderii pucioşi i-a aşezat El acolo ca să fie ei ajutorul venirii Lui pe pământ, căci El ba este, ba nu este Atotputernicul, căci este Cel Neajutorat care nu poate singur, fără ajutorul neprecupeţit al lor:

“Şi tot aşa şi azi, nu se sfâşie inimile celor tari la cerbice şi se joacă toţi „de-a popa prostu” şi o fac pe nepricepuţii faţă de venirea Mea cu cuvântul peste pământ, faţă de chemarea neamurilor la înviere. Aceştia sunt hoţii care au luat sub stăpânirea lor pământul şi omul, ca să nu mai am Eu parte pe pământ, dar iată, am venit ca moştenitor al pământului şi am venit după om. Am venit să Mă judec cu omul pentru pământ şi pentru om. Am venit după două mii de ani ca să-l întreb pe om ce a făcut el după ce Eu am murit pe cruce pentru el şi am înviat apoi pentru el, pentru ca să ia el din taina învierii, din taina vieţii veşnice să ia, şi să trăiască prin ea apoi. Am venit, şi aşez pe om înaintea Mea, ca să-Mi dea acest răspuns. Amin. Şi v-am pus pe voi să Mă ajutaţi să vin după om, fiilor aşezaţi de Mine la gura râului de foc care se varsă din gura Mea peste pământ, ca să-l curăţ pe om cu iubirea lui, cu dreptatea lui. V-am pus martori ai cuvântului Meu înaintea oamenilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” –Pucioasa (XXXIII)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIII)

După ce liderii pucioşi au insistat în repetate rânduri să-şi convingă adepţii şi cititorii că între “Hristosul Pucios” şi “Cuvântul Pucios” este o identitate perfectă, motivând că însăşi Scriptura identifică numele cu Persoana care poartă numele – adică, Îl identifică pe Hristos Judecătorul cu numele pe care El poartă la Judecată, respectiv cu Cuvântul lui Dumnezeu, (şi reciproc, colecţia de predici de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” este identificată cu Persoana “în duh” a lui Hristos) iată că deodată ei se răzgândesc şi afirmă că de fapt nu este nici o identitate între Persoana care aduce Cuvântul şi Cuvântul pe care îl rosteşte Persoana, căci ele când vin, vin separat, chiar dacă vin încuibate şi aproape împreună. Cu alte cuvinte, dacă până acum ei identificau lucrarea cu Lucrătorul ( adică, identificau venirea Cuvântului în auzul omului cu venirea Domnului în duh şi cuvânt – dar nu şi în trup!!!) iată că acum pretind că la ei vin separat cele două entităţi sfinte: nu numai Cuvântul Pucios (lucrarea) este cel care vine, ci şi Persoana (Lucrătorul)care rosteşte Cuvântul Pucios vine imediat, dar separat, îndată după Cuvântul rostit, fiind învelită şi ascunsă tainic în Cuvântul în care stă încuibată ca într-o haină, şi de aceea Ea este inaccesibilă acum ochilor omului, când vine în Cuvânt la Pucioasa. În felul acesta, “venirea Domnului Pucios” este “demonstrată” în contumacie: Cuvântul merge înainte ascunzând în el pe Cel care Îl rosteşte, adică vine aducându-L pe Acela tăinuit, deci venirea Cuvântului este semn imuabil că urmează neapărat şi imediat să vină şi Acela care rosteşte Cuvântul , adică “Domnul”, şi întrucât venirea Domnului este proorocită limpede de Scriptură, ea este necondiţionată şi indiscutabilă şi de aceea nimeni nu trebuie să o conteste, ci să o primească prin credinţă vie şi lucrătoare în Cuvântul de la Pucioasa care “prooroceşte” şi aşa reconfirmă el proorocia Scripturii:

“Cuvântul Meu care vine la voi, Eu sunt. El este haina care Mă acoperă pe Mine când vin. Nu numai cuvântul Meu este cel ce vine. Şi Eu sunt, şi Eu vin, iar înaintea Mea merge cuvântul Meu, şi voi, ca semn al venirii Mele; voi, cu viaţa Mea în voi; voi, cu iubirea voastră pentru Cel ce vine iar după două mii de ani de aşteptare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

Ce mai poantă, auzi acolo: „Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi...”

Păi n-ai tras ispisisikaa de coadă ca pe sirena lui roaită nescoțându-i nici o clipă din : sectanți, răscolnici în mișcare centrifugă, dezbinatori, s-au rupt, cu interese prozelitiste, de lăcomie, de furt, de putere, și mai ales că ascultă de un om, și că omul acela e nebun și schizofrenic și halucinat și că curvește cu diavolii... având voi la baza acuzelor astea fără sfârșit mincinoasa mărturie a unor martori mincinoși, nu repet, se știu ei, vezi istoria Susanei, și o mincinoasă și nedreaptă judecată prin care au fost ei scoși ca făcând interesele sectelor milenariste din America ei care abea de au umblat pe jos în jurul satelor lor, adică ei care de pe vremea lagărului comunist și de mai înainte au primit mesaje de sus de la Domnul și au scris în Cartea Sfântă mesajele neavând tangență cu America sau cu vre-o sectă neoprotestantă... sau cu vre-un om interesat de prozelitism sau de vre-o mișcare sau de afaceri dubioase.

Și nu ați poftit ca să le răpiți cele dăruite de Domnul și pentru aia i-ați osândit mereu de furt, de eretism și de deviaționism de la „linia partidului”?.. cu tot felul de dovezi absurde și înțelegeri pripite, susținând apoi că ei sunt cei ce susțin abateri grave de la Crez sau de la canoane și că ei pretind lepădarea de sfintele Taine sau de Biserica strămoșească a sfinților când defapt erau propriile voastre absurde înțelegeri și răuvoitoare interpretări spre a voastră pierzare... căci toate „știrile” date de voi și interpretările voastre au fost făcută din cea mai penibilă și ridicolă reacredință, căci credeați și credeți că aveți spatele asigurat, credeați voi, la nenia și la tanti grijania care au ghicit în zaț de cafia că Poporul și Trâmbițele nu pot fi decât niște mincinoși și derbedei... și deci niște haimanale... ce trebuiesc compromise și lapidate exact ca prin beciurile securității folosindu-ne de massmedia sau de miliție sau de orice mijloc posibil...

Oare chiar crezi că am memoria chiar atât de scurtă?

Se pare că dumneata chiar nu ști ce faci și nici ce crezi din moment ce afirmi cu atâta nonșalanță că chiar iată ai făcut bine, i-ai criticăcat ca un critic literar sau gramaticăcal sau unul de artă, căci voi vă dați mari artiste, dar v-am zis ce artă ați făcut, ceartă, artă marțială, adică credibilizarea miciunii prin șantaj, teroare, insinuări, diversiuni, învârtoșări, groază, grozăvie, impuneri, ispite, repetarea la nesfârșit a îndoielilor și minciunilor științei voastre de a nimeri, deci decredibilizare și hulă, asta le-ați făcut... și acum iată aveți tupeul ca să credeți că ați făcut chiar bine... cică iată nu i-ați lins și nu i-ați măgulit ci le-ați fost de folos... că ați distrus și dărâmat și acuzat ca pe hoții de cai... dar caii vin și vin peste voi și o să vă calce în copite.

Chiar nu vă e rușine deloc? Ispisisicuțucuțelor cu cioc ce latră la lună ca lupii și aruncă p-apă din gurițele negre în cerul gurii, și papă lapte... apoi ca un papălapte.

Deci uite eu nu vă acuz, și vă iert a mieunaoară, căci chiar nu voi sunteți de vină ci cel ce v-a învățat să nu credeți în Cuvântul lui Dumnezeu, ăia sunt vinovați și mă rog împreună cu voi așa ca să nu mai aveți râvna nebună a defăimării și dezbinării:

„Doamne milește-mă și nu-mi da mie să fiu ca veșnicul nemulțumit care iute se răzbună din plăcerea sadică îndesând cu silitnicie răutatea pentru pofta curioasă a înfulecării spurcăciunilor desfrânărilor de parcă ar fi delicatesuri ce vin din învârtoșările și răstălmăcirile Adevărului spre mândrie și vin pentru sulimenizările cerbicei roții olarului ca să plac oamenilor răi și necredincioși ca să mă recunoască ei ca find vrednic ci Doamne mă iartă pentru ce am făcut în țara asta și în toată pretenitatea și frățietatea și mamitatea creștină și umană, tot ce am măsluit prin jocul ăsta de scenă căci iată m-am jucat cu proorociile și am ajuns jucăria satanei, neștiind ce fac cu niciunchip neascultând cu oricechip, căci iată nu știu ce fac și nu mai vreau să-mi amintesc cât rău ți-am făcut și ți-am adus Doamne Iisuse Hristoase și Cuvinte a Lui Dumnezeu, care pentru păcătoți și necredincioși ca mine ai venit a doua oară trimis de Tatăl ca să nu mă lași să pier în deznădejde și în soluțiile mâniei și răutății față de frații mai mici și mai curați și mult mai nevinovați și săraci și nedreptățiți, mai cinstiți și mai silitori decât sunt eu păcătosul și vicleanul desfrânat și prefăcut și fățarnic și fariseu care mă țiu mare că eu știu și care se crede mare profesor clătind pe oricine și pe orice cititor cu amăgitoare îndreptări deșarte de la starea sa.”

Deci Rugați-vă și poate poate o să fiți miluite și iertate căci păcătosul care se întoarce din păcat va fi viu tot așa cum dreptul care minte va fi mort.

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (I)
 

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (I)


Ani de-a rândul, adepţii pucioşi au fost intoxicaţi de către liderii lor cu proorocii mincinoase despre iminenţa sfârşitului lumii, menite să-i înfricoşeze şi să-i facă supuşi întru totul ambiţiilor şi hachiţelor stăpânilor lor. În acest context, adepţii pucioşi erau periodic ameninţaţi că timpul astronomic s-a scurs de tot şi nu mai este, deci nici un ideal, nici o speranţă legată de ziua de mâine, nici o pretenţie omenească trecătoare nu se mai justifică. Consecinţa acestei ideologii a fost aceea că adepţii pucioşi au devenit treptat dezabuzaţi ca nişte legume, incapabili să mai gândească folosindu-şi propriile creiere, executanţi orbi ai ordinelor care veneau de la liderii lor, ordine adesea discordante şi debusolante.

“Gogoaşa” pucioşească privitoare la “timpul care nu mai este” le-a fost servită fierbinte adepţilor pucioşi de mai multe ori, până ce s-a sleit de cerul gurii lor. Prima dată când “timpul dispărea complet” a fost anunţată printr-o “profeţie” de-a Verginicăi de prin anul 1974:

“Adam a avut timp să se cureţe, dar acum nu mai este timp. Am sfârşit. Un moment a fost să fie această profeţie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-03-1974)

Peste un an şi jumătate, prin “proorociile” pucioşeşti se anunţă că dispare complet şi vremea, nu numai timpul:

“Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopţii, cu Domnul, că va veni şi te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-11-1975)

După alţi doi ani pucioşii Îi confiscă vremea până şi lui Dumnezeu. Acum, nici măcar Atotputernicul nu mai are vreme să-Şi mai ducă la bun sfârşit anumite obiective importante pe care Şi le propusese din timp:

“Nu mai este vreme să-l scoată Domnul pe duhul rău. A fost o dată pentru tot veacul ce a lucrat Domnul pentru toţi. Roagă-te mereu să nu se şteargă numele tău din cartea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-1977)

În 1991, la 11 ani după moartea Verginicăi, nici măcar duhul ei nu mai are timp să se învârtă cu “poporul ei cel nou” aşa cum ar fi dorit, căci timpul învârtelilor de altădată nu mai este şi a rămas doar un moment care este pentru sfârşit şi pentru arătarea lui:

“M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-10-1991)

În 1993 se proclamă solemn că nu mai este vreme nici ca pucioşii să mai stea ascunşi înăuntrul lor, ca şi până acum, ci trebuie să iasă din ei, trecând din trup în duh:

“Acum nu mai este vreme să staţi voi în voi, că uitaţi-vă şi voi ca să vedeţi ce bine se cunoaşte la voi atunci când sunteţi voi înăuntrul vostru, şi să nu vă pară rău apoi când lucraţi voi din voi. O, să nu vă ascundeţi în voi!”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-6-1993)

Chiar dacă nu mai este vreme de lucrat, pucioşii sunt îndemnaţi să se ridice totuşi la treabă, pentru că încă s-ar mai putea face câte ceva, deşi acum este târziu, târziu de tot:

“Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat, curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Tot în 1993, adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să renunţe la dragostea manifestă faţă de propriii lor copii, mai ales dacă aceştia au apucat pe căi greşite, căci nu mai este vreme de contaminare şi de întinare între rudele după trup, unul de la altul:

“Nu-ţi mai lua în braţe copilul greşit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău şi pe tine, tată, şi îţi găseşte casa întinată, şi nu mai este vremea să te întinezi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Deşi nu mai este vreme, tot ar mai fi ceva, îndată ce “Dumnezeul” Pucios încă îl mai aşteaptă pe “poporul” Său pe care l-a tot binecuvântat, ca vină la El şi să meargă împreună pe cale (iar din 1993 până astăzi s-au încherbat vreo 17 ani de aşteptare):

“Nu mai este vreme, dar te aşteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuţ mai avem de călătorit,[…] .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-1993)

În 1996, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Verginicăi” mărturiseşte şi el din cer taina că “timp nu mai este”, pe motiv că deja ar fi grăit “cel de-al şaptelea înger” despre care vorbeşte Apocalipsa:

“Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost şi pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, şi lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că "Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită va fi taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit prin prooroci".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Păi de unde să mai fie timp? Și ce știți voi despre timp? Voi în cap aveți doar noțiuni mecaniciste învățate de la științificii baubaborniței cotor-oanțe ce trăncăne peste tot și poate ceva noțiuni tictacticluite, noțiuni ceasornicăricești să minți și să furi... deci doar niște limbi v-au arătat vouă cum trece timpul, și nu v-am zis eu, nu v-am întrebat:

Cât e ceasușefusuperstiț?
Și v-am și răspuns:

Cât o nucă! Dar nu mai e timp și nuca se usucă!

Așa că maya tu ceva în guriță, de exemplu un ceas-lov, stimabilăabilă bubulina trandafila și nu mai hrăni drosofila melanogangster!

Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof close a mira, Bu-Bu-Bu-Bulina s-ive s-ave trandafila!

Deci pune mâna pe carte și ia uitați-vă cât arată limba mică și cât arată limba mare despre limba de lemn pe care o folosiți, dar nu pe ceasș-că ci pe CER!

Deci draga mea nu e liber la curviae și nu cred că voi fi fericit... curvind. Și dacă cred și sper totuși că s-a dat liber veșnicei nemulțumiri văzând râvna entuziasmantă a defăimării atunci cu siguranță am ajuns în afară de oricetimp și pe oricevreme, vreme de scandal,.. sufăr de poft, soft, moft-uri pătimașe pentru ispitidolii tăi... Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof clos a e mira, Bu-Bu-Bu-Bulina sive s-ave trandafila!


Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (II)
 

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (II)


În încercarea lor disperată de a se legitima şi de a-şi construi o istorie credibilă, liderii pucioşi confiscă o serie de personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române (preoţi, călugări şi credincioşi) pe care-i pune în panoplia “sfinţilor” lor şi-i denumeşte “trâmbiţe apocaliptice”. Pe rând sunt elogiaţi: preotul Iosif Trifa (prima “trâmbiţă” apocaliptică, în optica liderilor pucioşi), apoi Petrache Lupu, cioban la oi ( a doua “trâmbiţă”), apoi preotul Arsenie Boca ( a treia “trâmbiţă”), apoi preotul Ioan Iovan ( a patra “trâmbiţă”), apoi maica Veronica Gurău-Barbu ( a cincea “trâmbiţă”), apoi Verginica Tudorache-Stoica (a şasea “trâmbiţă”). Liderii pucioşi se prefac că au uitat de a şaptea “trâmbiţă” care a fost lelica Maria, pentru că dacă ar mai aminti-o şi pe ea nu le-ar mai ieşi socoteala (Scriptura vorbeşte doar de şapte trâmbiţe, iar ei au ajuns, cu Mihaela cu tot, la cifra opt). De aceea ei pretind că a opta “trâmbiţă” (Mihaela Tărcuţă) este de fapt a şaptea, şi că de fapt nu ea este trâmbiţa, ci este “Însuşi Domnul” care vorbeşte către ea şi prin ea. Aceasta este o manevră bine gândită, care ascunde prin aparenta modestie a Mihaelei pretenţia ei de a fi cea mai mare proorociţă din toate timpurile (şi cele care au fost, şi cele care nu mai sunt), căci ea este vectorul, ţeava prin care se scurge pe pământ sunetul celei de-a şaptea trâmbiţe, căci numai ei îi trâmbiţează “Domnul-trâmbiţa a şaptea” în ureche. Odată cu trâmbiţarea Mihaelei peste tot pământul şi prin internet, nici timpul nu mai este:

“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: "Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-6-1997)

Timpul s-a făcut sul odată cu venirea lui Antihrist, anunţată chiar la Pucioasa, unde i se face cea mai mare publicitate, fiind prezentat de pucioşi drept cel mai harnic înger, secerător al lui Dumnezeu, Căruia el Îi coseşte toată recolta, iar neghina o ia şi o aruncă în foc:

“Deschideţi Scripturile şi citiţi în ele venirea Mea, care se împlineşte curând, curând. Antichrist şi îngerii lui sunt pregătiţi să înşele toate neamurile cu venirea lui Hristos, venire făcută din minciuna lui antichrist. Timpul s-a făcut sul şi nu mai este timp pentru necredinţă, că vine coasa lui antichrist ca să strângă pentru foc pe toţi cei care n-au iubit pe Dumnezeu cu trăirea lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1998)

În 1999 se anunţă din nou că vremea s-a scurtat şi că, aşa scurtă cum este, nu mai este pentru că s-a sfârşit de tot. Cu toate acestea, mai sunt unii care mai au ceva vreme pentru veghere. Unii veghează pentru Cel care vine, şi alţii pentru Cel care nu vine:

“Eu însă nu mai grăiesc pentru nimeni pământeşte, căci vremea s-a scurtat şi s-a sfârşit de tot, şi nu mai este vreme să se folosească omul de lumea aceasta, căci este vremea venirii Mele, şi pentru cei ce veghează ca să vin, şi pentru cei ce veghează ca să nu vin. Dar Eu vin, că este scris să vin, şi va fi venirea Mea ca în zilele lui Noe […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-1999)

În anul 2000 se anunţă inevitabilul: timpul s-a scurs la vale şi nu mai este. În schimb, a venit imediat după el un alt timp, care este, numit “vremea nunţii veşnice”. E de presupus că nunta este în toi, deşi au trecut zece ani de atunci şi nimeni n-a fost invitat (încă) la masa de nuntă:

“Hai să ne fim casă unul altuia şi ogor de lucru unul altuia. Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Nu mai este timp… ba mai este! Iar cel care mai este va fi folosit exclusiv pentru “lucrul la omul întreg” , nu ca până acum (când e de presupus că s-a lucrat la el doar pe bucăţi). Tocmai pentru că timp nu mai este, adepţii pucioşi sunt convocaţi să lucreze din zori până în celelalte zori, fără odihnă, ca să folosească la maximum timpul care mai este:

“Omul însă M-a încurcat mereu ca să nu pot să lucrez, şi ca să lucrez după statura lui. Dar iată, timp nu mai este, şi trebuie să lucrăm numai om întreg, fiilor trudiţi. […] Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-7-2000)

În anul 2002 se proclamă solemn că “venirea celui de-al şaptelea înger” (care se cheamă “Însuşi Domnul”) pe pământurile sfinte ale Pucioasei trebuie interpretată prin cugetarea că “nu mai este timpul”, ci este “Domnul”. El este prezentat ca învăluit în nor, şi de aceea nu-L vede nimeni. Şi deşi nimeni nu-L vede, El are totuşi un curcubeu pe cap şi faţa strălucitoare ca soarele care-ţi ia ochii (care ochi nu-L văd totuşi, din cauza norului care acoperă Soarele), şi cu picioarele ca stâlpii de foc înfipţi în pământ:

“Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al şaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: "Când va trâmbiţa al şaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, şi pe cap cu curcubeu, şi cu faţa strălucind ca soarele, şi cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer şi jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârşită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-2002)

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (III)
 

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (III)



Tot în 2002, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” anunţă că au trecut deja 2000 de ani de la venirea lui Hristos cu trupul pe pământ şi de aceea timp nu mai este. El se întreabă retoric ce ar trebui să i se facă acum, când nu mai este timp de făcut ceva, omului care ştie totul despre Domnul şi nu se scoală ca să fie viu:

“Tâlharul a avut timp pentru mântuire, că Tu erai în floare cu lucrarea cea mântuitoare a omului, dar acum, după două mii de ani de lucru al Tău, când timp nu mai este, că s-a sfârşit şi el, ce să-i faci omului care ştie totul de Tine, fie el tâlhar sau drept? Iar cel ce ştie totul de Tine şi nu se scoală ca să stea viu, ce să-i mai facem la acela acum când timp nu mai este? ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

Venirea “Domnului” Pucioasei, care stă acum (este vorba tot de anul 2002) cu un picior în mare şi cu altul pe pământ, este concomitentă cu venirea mesajului ultimativ pe care El îl aduce fiilor oamenilor, cum că “timp nu mai este”:

“O, fii ai oamenilor, iată de ce am venit Eu de la Tatăl iarăşi, după două mii de ani, pe pământ cuvânt. […] Apropiaţi-vă de Domnul, că El stă cu un picior pe mare şi cu unul pe pământ, şi grăieşte şi spune că timp nu mai este, fiindcă s-a coborât împărăţia cerurilor pe pământ cu oamenii şi va împărăţi cu ei în vecii vecilor, după cum este scris să fie aşa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

În anul 2003, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” revine şi îl întreabă pe “Domnul duhurilor” de la Pucioasa dacă “mai este timp” şi dacă “mai este mult”. I se răspunde prompt că “nu mai este timpul”, căci al şaptelea înger pucios (care este de fapt al optulea) trâmbiţează cu putere ca toate cele omeneşti (inclusiv timpul) să se prăbuşească. Iar dacă El, “Domnul” Pucioasei a venit şi a trâmbiţit, timpul s-a prăbuşit, peste om s-a prăvălit şi de tot l-a zdrobit. Rezultatul? Timpul nu mai este, omul nu mai este (dar asta era o scamatorie pucioşească valabilă doar atunci, în 2003, căci acum în 2010, din nou omul este şi timpul este şi va fi):

“ O, fericiţi suntem noi, sfinţii Tăi, […] Mai e mult, Doamne al sfinţilor? Mai e mult? – O, nu mai este! Eu, Domnul, grăiesc cu voi în cele ce nu se văd dar se aud de către cei pregătiţi pentru această coborâre a glasului cuvântului Meu la sfârşit de timp. Nu mai este timpul, căci Eu, Domnul, Cel de al şaptelea înger, trâmbiţez, şi toate cele omeneşti tac înaintea Mea şi se prăbuşesc şi se vor prăbuşi, după cum este scris să fie. Trâmbiţez Eu, Domnul, din norii slavei Mele de deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Eu, Domnul, şi cu voi, sfinţii Mei, grăim peste pământ cuvânt, căci Eu vin cu voi în zeci de mii şi vă dau vouă bucuria venirii Mele cu sfinţii, iar cei fără de lege vor rămâne în faptele lor, precum cei ce se sfinţesc, iară şi iară se sfinţesc. Amin. Dacă Eu, Domnul, am venit, timpul s-a prăbuşit peste om şi l-a zdrobit de tot, căci timpul nu mai este, precum nici omul nu mai este.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2003)

Ca de obicei însă, liderii pucioşi nu pierd ocazia să se contrazică pe sine şi pe acest delicat subiect. În anul 2004 liderii pucioşi proclamau o paradigmă cu totul nouă, paradoxal diferită, în contratimp absolut cu celelalte afirmaţii făcute tot de ei cu privire la dispariţia timpului!! Ei proclamă acum că vremea (timpul) nu trece niciodată, ci rămâne în veac! De aceea, niciodată nu se va putea spune “vremea nu mai este”, pentru că ea mereu vine din veşnicie, vine şi nu trece ea pe lângă om, ca să nu mai fie, ci omul este cel care trece prin şi pe lângă vreme, ca să nu mai fie omul apoi:

“Vremea nu trece, vremea vine şi este, dar omul trece şi nu mai vine şi nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să ştie de venirea sa. El aşteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o aşteaptă, şi că niciodată nu a aşteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece şi nu mai vine, şi trece pe lângă Mine şi nu se mai opreşte ca să Mă vrea şi ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă şi ca să se înveţe cu Mine, căci cine se învaţă cu Mine nu Mă mai vrea, şi se vrea pe el apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-2-2004)

În anul 2005 se revine însă cu nonşalanţă la teoria anterioară: timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu:

“Iar voi, copii care Mă purtaţi cuvânt din cer pe pământ, ascultaţi numai de Mine, căci timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu. Ascultaţi bine şi mereu de Mine, şi lucraţi aşa cum vă dau să lucraţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-2005)

În anul 2006 liderii pucioşi constată că ar mai fi totuşi ceva timp, dar el trebuie chivernisit cu scrupulozitate, căci nu mai e timp de pierdut (ca până acum). Deşi nu mai au mult timp la dispoziţie, adepţii pucioşi sunt energic îndemnaţi de liderii lor să “o ia de la început cu toate” ca să-şi lucreze temeinic propria împlinire:

“O, nu mai este timp pentru pierdut. O, fiilor, nu mai vorbiţi oricum, nu mai tăceţi oricum, nu mai lucraţi oricum, nu mai staţi în nelucrare, căci duhul mărturisirii între fraţi înaintea cerului, acest duh aşteaptă după voi, iar dacă nu aveţi măreţie de duh, duhul descoperirilor, nu staţi între oameni, că nu ştiţi să ieşiţi din curse singuri. Faceţi-vă micuţi şi staţi întru Dumnezeu, ca să nu sugă oamenii viaţa Mea din voi şi viaţa voastră cu Mine. Luaţi-o de la început cu toate, voi, cei neîmpliniţi, ca să fiţi apoi creştini întru toate, înăuntru şi în afara voastră faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii, căci altfel nimeni nu-L poate vedea pe Domnul în voi şi Scriptura fiilor lui Dumnezeu peste voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-7-2006)

În anul 2009 adepţii pucioşi sunt ameninţaţi cu scurtarea timpului despre care s-a tot spus, începând cu anul 1974 că “nu mai este” , dar a tot fost, şi despre care şi acum se repetă acelaşi lucru: timp nu mai este! şi ce dacă mai este pe ici, pe colea, căci zilele lui ceţoase vor fi scurtate (nu vor mai avea 24 de ore, ci mai puţin) ca să se poată vedea în fine faţa Satanei, adică să i se pună în valoare faţa mai bine, căci acum stă prea marginalizată, prea la întuneric. Se repetă acest lucru cu “timpul care nu mai este, deşi este”, atât pentru cei ce înţeleg, cât şi pentru cei ce nu înţeleg:

“Eu însă voi scurta aceste zile ceţoase, din pricina cărora nu se vede faţa satanei, şi Îmi voi ocroti calea Mea spre om şi calea omului spre Mine, numai să fie omul curat la inimă şi la faptă, pentru el şi nu pentru Mine să fie omul aşa, căci dacă el foloseşte viclenia odată cu mersul lui pe cale cu Mine, cade în întuneric cu mintea şi cu vederea lui şi i se suceşte duhul şi voirea şi îşi strâmbă credinţa, iar Eu nu mai binevoiesc pentru el apoi, şi îl las aşa cum trage el, căci timp nu mai este, şi Eu am spus aceasta pentru cei ce înţeleg şi pentru cei ce nu înţeleg, fiindcă timpul este scump, iar dacă nu este răscumpărat îşi pierde omul lucrarea şi agonisita lui cea în timp.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-4-2009)

Aşadar la pucioşi timpul nu mai este, dar este scump atunci când este, pentru că aşa este. Cum este? Este greu de agonisit şi de răscumpărat, în special atunci când nu mai este.

Adică nu mai este timp pentru smerita necugetare a câștigului trufiei căci Domnul este și nu omul, iar trufia este iar o mândrie mai vicleană și o curvie mai ușoară,darmite ea este defapt știința scorpiei ce se dă acum scoropișniriță și zice ea în sinea sa: sunt frumoasă, jegxy, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea... doar că mai vine una și apoi încă una darmite ce va fi pregătit pentru ea după aceea... deci se zice din timp așa căci timp nu mai este: „ieșiți din mijlocul ei poporul meu ca să nu aveți parte de urgiile și nenorocirile ce i-au fost pregătite ei, din timp.”

Iar antichristul se va arăta blând la început, un fricos dintr-o desfrânată jidovlească, un fel de caleașcă dăruită prin bagheta magică a lui mamona omidee... un bosstan care a crescut mare și este tras de 6 șoricei care s-au dat peste cap, halei hap, și au devenit niște frumoși ponei, dar în caleașcă nu era Cenușăreasa ci era antichristul foart rânjitor căci furase goglinda goglinjoara de la mama vitregă a albei ca zăpada și aflase de la ea că nimeni nu era mai tare în parcare ca el, căci se oprise cu caleașca în parcare la ceva izvoare minerale, pe care firește că le-a confiscat de la popoare.

„Deci draga mea nu e liber la curviae și nu cred că voi fi fericit... curvind. Și dacă cred și sper totuși că s-a dat liber veșnicei nemulțumiri văzând râvna entuziasmantă a defăimării atunci cu siguranță am ajuns în afară de oricetimp și pe oricevreme, vreme de scandal,.. sufăr de poft, soft, moft-uri pătimașe pentru ispitidolii tăi... Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof clos a e mira, Bu-Bu-Bu-Bulina sive s-ave trandafila!


Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Cu siguranță că nu mai e timp!

Adică e vorba de Bulă și Bulina, și uite eu recunoscă că nu recunosc că sunt Bulă, deci e clar că o să ziceți siguri de voi că eu sunt, Bulă, darmite atunci ce o să zică de voi dacă tot mereu ziceți? Că sunteți Bulina? Sau Bu-Bu-Bu-Bulina?

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa(XXXIV)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIV)


Liderii pucioşi pretind că suferă un proces de sfinţire prin transformări structurale majore ale întregii lor fiinţe, proces care vine din exterior şi care semănă cu o ridicare automată la gradul de fruntaş a soldaţilor dintr-o garnizoană, deoarece nu este condiţionat de oareşice fapte bune sau merite personale deosebite ale celor “aleşi”. Ei pretind că “sunt făcuţi sfinţi” doar din voia exclusivă a “Domnului” lor, care îi ţine în continuare forţat “copilaşi şi sfinţi pentru venirea Lui” şi “îi pune în lucru” pentru lucrări cereşti pe pământ. Acesta este de fapt şi motivul pentru care ei sunt “făcuţi şi ţinuţi sfinţi” pe pământ: ca să fie un corp de elită, o masă de manevră şi de protocol care să-L întâmpine cu surle şi trâmbiţe pe “Domnul” lor atunci când va veni, conferindu-i credibilitate şi fastul necesar unei asemenea veniri. Cine cunoaşte însă “sfinţenia” lor de zi cu zi (în primul rând minciună, apoi fariseism, duplicitate, egoism, clevetire, lene, asprime sufletească şi neiubire adesea împinsă până la ură, mândrie, mânie, grandomanie, inconsecvenţă doctrinară şi diletantism, ambiţii politice anacronice şi deşarte) îl identifică imediat şi pe “Domnul” lor, Domnul minciunii, Cel care i-a ales până i-a cules şi care îi păstrează cu tenacitate să fie ai Lui cu toate aceste “calităţi”. Acesta nu poate fi în nici un caz Hristosul biblic, care este Adevărul şi Iubirea, ci este un Hristos mincinos, un duh locvace, diavolul-arhicon-teolog al ereziilor, care urmăreşte, cu mijloace ultraperfecţionate, sfâşierea deplină a unităţii Bisericii (pentru că, într-o mică măsură, a şi reuşit!), un Antihrist bine deghizat în mantie de păstor făcută din piele de oaie, sub care vrea El să adune cât mai mulţi “însetaţi” după un aggiornamento valah:

“O, de aceea vă pun la lucru, copilaşi ai lucrărilor cereşti pe pământ. Vă pun la lucrul cărării cuvântului Meu peste pământ. Vă pun să pregătiţi zilele Domnului, zilele Mele cu voi înaintea oamenilor, iar cei ce sunt aproape de cele ale împărăţiei Mele, să vină să ia din slava Mea cu voi, să ia din râul de foc care curge din Mine peste voi ca să vă fac sfinţi şi să vă ţin sfinţi pentru venirea Mea. Să ia cei însetaţi, să ia din venirea Mea la voi şi să vină după Mine, ca să le dau din gura Mea şi să-i bag sub mantia Mea, să-Mi întind peste ei veşmântul venirii Mele cu sfinţii, trăirea cu sfinţii şi cu Domnul pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Liderii pucioşi din nou revin şi se corectează: Cel ce vine din cer pe pământ nu este Însăşi Persoana lui Hristos, ci vocea Lui care se aude (selectiv, deoarece doar o singură “proorociţă”, autopromovată dintre pucioşi, o “aude”, şi o prelucrează, şi o intitulează “Cuvântul”, şi o dă apoi adepţilor pucioşi să o asculte şi să o rumege îndelung). Adepţii pucioşi sunt invitaţi să pătrundă venirea şi să se lase pătrunşi de ea, ca prin străpungerea ei să se facă frumoşi pentru El:

“Vin din cer pe pământ, şi venirea Mea este cuvântul. Pătrunde-Mi venirea, omule, şi lasă-te pătruns de ea şi învaţă de la Mine faţa Mea în tine. Fă-te frumos pentru Mine, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Odată cu “venirea anului fatidic 2000”, timpul omului de pe pământ s-a scurs de tot şi vremea lui nu mai este, căci a venit vremea nunţii veşnice pe care o anunţă “îngerul venirii Domnului”, ultima trâmbiţă pucioşească:

“ Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Ar fi de observat aici că, deşi Scriptura prooroceşte doar despre şapte trâmbiţe apocaliptice, aceasta ar fi a noua trâmbiţă, dacă socotim că Verginica a fost a şasea, lelica Maria a şaptea, iar Mihaela a opta. Ar însemna că, ori proorocia Scripturii despre “trâmbiţe” a fost mincinoasă, ori că era bine intenţionată, dar a fost depăşită de abundenţa evenimentelor. În plus, şi anunţul cu scurgerea timpului care nu mai este se pare că a fost cam pripit, îndată ce de la trâmbiţarea lui au trecut mai bine de zece anişori, iar el continuă să se scurgă nepăsător şi nestingherit.

Din când în când, liderii pucioşi mai fac câte o mărturisire şocantă. În anul 2000 ei recunoşteau deschis că cel pe care ei l-au primit ani în şir ca să le vorbească era un duh necunoscut, care pretindea că este Mirele Hristos şi care le promitea solemn că va reveni în trup cu o altă ocazie, într-un viitor neprecizat. Până atunci, pucioşii erau invitaţi la răbdare, promiţându-li-se şi cununiţe de slavă veşnică:

“Iar tu, poporul Meu, ia-ţi haina nunţii pe tine şi stai în ea, că ies cu tine întru întâmpinarea omului şi îl iau pe braţe şi îl duc la hanul Meu şi îi pun untdelemn pe rane şi îi dau din viaţa Mea. Şi tot ce cheltuieşti tu pentru întoarcerea omului în rai, poporul Meu mireasă, Eu, Domnul, îţi voi plăti întreit când voi veni cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl. Atunci Eu îţi voi da cununa răbdării, iar tu vei fi cununa Mea de slavă şi voi revărsa peste tine veşnica Mea slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Or, Scriptura şi cântările bisericeşti ale Sfintei Tradiţii vorbesc de un Mire care vine văzut, în trupul Său cel răstignit şi înviat apoi: “ – Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind...”, iar ei tocmai de aceea priveghează, ca aşa şi nu altfel să-L vadă ei venind. Pucioşii vorbesc însă despre un Mire nevăzut-necunoscut care vine în ascuns cu duhul, ani de-a rândul (peste 50 la număr), ca să anunţe o noutate veche pe care toţi creştinii o ştiu, aceea că Mirele va veni în viitor cu trupul Său cel văzut. Atâta doar că pucioşii pretind că Mirele va veni numai şi numai la ei, întru slava Sa de Mire al Bisericii schismatice de la Pucioasa, iar ei vor fi singurii care vor fi vrednici de a-L întâmpina, şi vor fi mângâiaţi de deasupra, iar “Noul Ierusalim” va triumfa pe pământul românesc:

“Şi iarăşi voi veni, şi de deasupra vă voi mângâia în mângâierile Duhului Sfânt şi în slava venirii Mele, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Poi văd că cel ce se contrazice mereu strigă despre altul că se contrazice, exact cum hoțul strigă hoțul, și dracul strigă dracul, e clar deci că unii au impresia că a acuza e un fel de a obține vrednicie, da o obții de la fraierii care aplaudă diversiunea, de la cei creduli care abea așteaptă să desfrâneze la un anumit nivel, nivel de tempbell...

Deci stimabilăabilă, păi nu susțineai sus și tare că omul vorbește din dreptul lui Dumnezeu pe ici, pe colo? Acum o dai la întors și zici că defapt e duhul rău. Bun, ne-ai lămurit tu că e clar că te-ai lămurit. Un pas înainte că defapt nu e omul și doi înapoi că doar asta e legea voastră: la pălăcinte înainte și la răbzboi înapoi, firește, la un anumit nivel... de muncă, pă antena doi... poruncă.

Și atunci, dacă o dai la întors mereu, nu rezultă oare foarte clar că nu ești altceva decât o stimabilăabilă comerciantă ce comercializezi cafia cu lapte?... deoarece nu sunteți altceva decât niște p-apălapte? Dar să știi că nu e altceva ce vindeți ci o vindeți mereu pe BuBuBuBulina ca să vă cumpărați benzina cu care o să vă umpleți rezervoarele ca să alergați să vedeți... pe Puiuiu la televizor. Iar benzina este așa ca un alcool rafinat... ce se face din păcură... neagră(Nu e vorba doar de artistă.)

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa
 

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa"


În anul 2008 , realizatorul TV Cristi Tabără le făcea o vizită pucioşilor, dornic să dezlege “taina Noului Ierusalim”. Cu acest prilej el a realizat un reportaj destul de neprofesionist, deoarece intenţia lui de a se interfera cât mai puţin cu păreri personale în “adevărurile” de la Pucioasa s-a transformat într-o ocazie abil speculată de pucioşi de a-şi face reclamă prin filmul care a ieşit până la urmă exact pe gustul lor. Cristi Tabără a fost însă atât de tulburat de unele inepţii “teologice” pe care le-a auzit cu acest prilej, încât a fost incapabil să tragă măcar o concluzie la sfârşit.

Audiatur et altera pars – iată un dicton de care Cristi Tabără a uitat tocmai atunci când a ajuns cu intenţii mari la Pucioasa. Adevărul despre Pucioasa era cu totul altul decât cel pe care pucioşii îl fabricau “la interviu”, ca să iasă bine pe sticlă, iar Cristi Tabără ar fi trebuit să se intereseze şi ce gândesc şi ce mărturisesc localnicii despre pucioşi, nu să facă o prezentare unilaterală, doar din interior, a stării de lucruri de la Noul Ierusalim. Este evident că pucioşii s-au străduit să se îmbrace cât mai frumos, să regizeze o atmosferă de evlavie, de rugăciune colectivă sau chiar de clacă, după caz, şi să “mărturisească” despre ei înşişi numai lucruri care îi avantajează.

Spre ghinionul pucioşilor, scamatoriile lor n-au rămas aşa. Filmuleţul lui Cristi Tabără a fost explicat pe larg într-un articol ( http://noul-ierusalim.info/?p=36 ), iar cine vrea să ştie cum stau de fapt lucrurile îl poate viziona într-o versiune comentată, care se poate descărca gratuit de la adresa următoare:

http://dl.transfer.ro/NIP-transfer_RO-23nov-83494c.mpg

(această oportunitate este valabilă doar 10 zile, între 23.11.2010 şi 2 decembrie 2010. Cine doreşte să obţină o copie a acestui film după 2 decembrie o poate solicita prin e-mail, sau prin mesaj privat pe Forum)

Și cine și cu ce a făcut radiografia din moment ce pucioșii nu s-au adresat nimănui din gLume spre a fi vindecați de presupusa și mult invocata stare de cădere în in-sectarism și sect-ologie? Deci dacă e vorba de medicul casei, s-witch dhororocktor, trimis de la centru, cel care s-a autosesizat din ofofoficiu și s-a băgat în seamă băgându-și codița ca să se dea mare, atunci e clar ce i-a apărut lui pe negativ așa din întâmplare, pe film, pe diapozitiv: niște comentarii senzaționale care dezvăluie ceva uimitor de senzațional, bombe bine bombate spre a fi ușor descărcate... deci e ceva foarte curios ce a apărut așa din „senin”. Și ce credeți voi că a apărut și se vede clar că a apărut pe radiografie? Pe film? Păi vă spun eu, dânșii, stimabiliabili „oamni de bine” se vedeau pe ei înșiși ca-ntr-o magică goglindă și nu le mai venea să-și creadă ochilor ce chip frumos au căpătat... un chip nespus de frumos, se vedeau pe ei înșiși plini de frumusețețețețe... dar muscoiul ăla urât care suger se vede în radiografie că stă pe căciulița lor,.. la unii, nu dăm nume... cei ce s-au prins singuri cu mâța-n sac. Ispisisikaa aia neagră, de care vorbirăm, ceva mai sus-jos.

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată.

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)

Pucioşii pretind că “toate sfârşitu-s-au”, dar în acelaşi timp ei pretind că venirea “Domnului” de la Pucioasa este dimpotrivă, un început tainic, şi încă unul care se lărgeşte şi se întinde peste om:

“Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Ca şi Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru oameni, iar oamenii nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără Hristos, tot aşa şi liderii pucioşi se autodeclară a fi “calea venirii lui Hristos”, iar “Hristos” de la Pucioasa nu poate nimic pentru mântuirea oamenilor fără ei, numai cu ei şi prin ei. Ei sunt totodată “copilaşii de la iesle” (aluzie la păstorii care L-au primit cu inimă curată de copil pe Pruncul Iisus, oferindu-I mare grijă şi ocrotire, la ieslea de la Betleem). Ei mai sunt şi “altarul de jertfă a lui Hristos” - aluzie la crucea pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru omenire, cruce care s-a sfinţit tocmai prin această jertfă. Aici pucioşii realizează o adevărată fraudă semantică şi totodată un sacrilegiu, îndată ce în toată lumea creştină expresia “altar de jertfă” este dedicată exclusiv pentru crucea lui Hristos”, căci ea desemnează în mod simbolic Sfânta Cruce pe care Iisus a murit pentru mântuirea oamenilor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi au realizat la un moment dat o scenă de pantomimă de pomină: s-au aşezat pe pământ, unul peste alta, în formă de cruce, în văzul tuturor adepţilor care erau de faţă. (Asta se întâmpla pe vremuri, prin anii ’90, când Mihaela s-a hotărât să-l aleagă pe Nicuşor ca partener unic la înşelătoriile ei, despărţindu-l de soţia lui Constanţa, iar Nicuşor nu prea avea credibilitate pe vremea aceea. Mihaela le-a explicat spectatorilor că “Domnul le-a spus să facă aşa”, adică să stea unul peste altul în formă de cruce, ca să ştie toţi care văd spectacolul că ei sunt “crucea vie a lui Hristos”. De atunci Mihaela şi Nicuşor au rămas nedespărţiţi zi şi noapte, ca marca de scrisoare, iar Constanţa a fost exilată împreună cu fiica ei minoră în comuna Valea Lungă, unde stau de 20 de ani cu domiciliu forţat, sub supravegherea strictă a unei adepte pucioase loială Mihaelei). Liderii pucioşi mai sunt şi “chivotul legământului celui nou”, adică păstrătorii sacrosanţi ai “Cuvântului” de la Pucioasa care este un nou legământ (adică un al doilea “Nou Testament”, ceea ce face ca în mod automat Noul Testament Biblic să treacă în plan secund şi să devină un Al Doilea Vechi Testament), şi o nouă “Evanghelie” (pe care pucioşii o numesc textual, la sujbele şi ceremoniile lor religioase, “Evanghelia după Sfânta Virginia”). Liderii pucioşi mai sunt şi “potirul în care Hristos de la Pucioasa Se toarnă în fiecare zi spre viaţa lumii”. În fine, liderii pucioşi se substituie chiar şi jertfei lui Hristos, şi ei sunt Însăşi Jertfa, căci numai “jertfirea vieţii lor” face posibilă venirea lui “Hristos” Pucios “spre viaţa lumii”:

“Iar pe voi, copilaşi de la iesle, [...] am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)

“Hristos”-Pucios are şi El o cruce de jertfă, aşa cum a avut şi Domnul Iisus Hristos Cel întrupat în istorie, pe care El şi-o denumeşte “crucea venirii Mele”. Crucea venirii Lui este însă prea grea, şi nu are cu cine s-o împartă, decât cu “cireneenii” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Aceşti plăsmuitori şi măsluitori de “cuvinte cereşti” sunt plăsmuirea şi zidirea Lui, ei sunt casa Lui pe care El le-o dăruieşte oamenilor, ei sunt temelia cea nouă pe care El zideşte cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, om zidit după chipul şi asemănarea Lui şi a lor, a liderilor pucioşi, căci ei sunt progenitura iubirii Lui de la sfârşit şi ei sunt prototipul omului cel nou:

“ Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart. […] Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

“Hristos”- Pucios Îşi cheamă progeniturile (pe “fiii de la iesle”, adică pe Mihaela şi pe Nicuşor) ca să-I cuprindă venirea Lui cea necuprinsă şi să se lase cuprinşi de ea, căci ei sunt iubirea şi taina cea de nepătruns a venirii Lui cea nevăzută şi de nepătruns, de neînţeles şi de necuprins:

“O, fiilor de la ieslea Mea de azi, cuprindeţi-Mi mereu venirea şi lăsaţi-vă mereu cuprinşi în ea, căci voi sunteţi iubirea Mea cea de la venirea Mea, şi sunteţi taina cea de nepătruns a venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Stăpânul de la Pucioasa îşi odihneşte apoi Duhul în grădiniţa slugilor Lui alintate cu apelativul de “fii”, şi de aici ia şi împarte învăţătură nouă, pucioşească, peste toţi oamenii chemaţi să vină şi ia venirea Lui şi s-o aibă în calea lor:

“Pace ţie, grădiniţa Mea! Şi dacă eşti a Mea, Eu sunt Stăpânul tău. Amin. Şi dacă eşti a Mea, Duhul Meu Se odihneşte în tine şi cuvintează peste tine, şi apoi Eu te împart, iau din tine şi împart, ca să aibă omul venirea Mea în calea sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

Liderii pucioşi sunt binecuvântaţi şi mobilizaţi la propovăduirea “Cuvântului Pucios” fără preget, din zori până în zori, căci timp nu mai este (aserţiunea aceasta se referea doar la anul 2000; atunci nu mai era timp, dar între timp s-a mai găsit ceva timp, din rezervele strategice ale cerului, şi iată că au mai trecut mai bine de zece anişori de atunci – dar, din păcate, fără nici un progres vizibil în înnoirea cerului şi a pământului şi a omului). Nimic nu va trebui să-i mai preocupe pe ei decât “venirea Domnului Pucios” care vine şi iar vine şi va veni ca să le facă noi pe toate care vor fi:

“Binecuvântaţi să fiţi din zori şi până-n zori pentru lucrul cel întreg peste om, peste cel ce se lasă lut moale, care să prindă duh de înviere, şi de veşnicie apoi. Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi. […] Nimic să nu fie în voi, nimic decât Eu cu venirea Mea pentru facerea omului şi a cerului şi a pământului şi a celor ce vor fi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” –Pucioasa (XXXVII)
 

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVII)

La Pucioasa se declară deschis că a venit deja Mirele-“Hristos”-Pucios, şi încă din anul 2000 se spunea asta, deşi au trecut 10 ani de atunci şi nimeni de acolo nu L-a văzut cu ochii vreodată. El strigă la străjerii lui pucioşi (liderii Mihaela şi Nicuşor) ca să-I deschidă, pentru ca să-i afle pe ei priveghind pentru venirea Lui:

“Voi, străjeri de la ieslea cuvântului Meu, auziţi-Mi strigarea şi deschideţi-Mi! Sunt Mirele, fiilor, şi fericită este sluga pe care Eu o aflu priveghind pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Întâlnirea şi îmbrăţişarea dintre “Mirele” Pucios şi străjerii Lui , care sunt “mireasa Lui”, se vrea a fi emoţionantă, dar “Mirele” nu vine deocamdată cu slava Lui, ca să-i slăvească cu ea pe ei, însă va veni curând, curând, căci El ar vrea să vină cu ea la ei, dar nu poate chiar acum, ci curând, curând, curând… (curând însemnând însă ceva mai mult de zece ani, deoarece de zece ani încoace tot cură vremea, deşi liderii pucioşi pretind că “timp nu mai este”, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat la Pucioasa, în afară de dezertarea neaşteptată a unui grup consistent de adepţi pucioşi, dintre cei mai marcanţi):

“ […] îmi desfac braţele şi Mi le umplu cu voi şi Mă dau vouă cu braţele întinse spre voi, ca să vă cuprind şi să-Mi primiţi îmbrăţişarea, că vreau să Mă slăvesc în voi şi din voi curând, curând, fiilor. Voi sunteţi mireasa Mea, şi Eu vin spre voi cu zilele nunţii Mele cu voi, ca să Mă ia mulţimile de la voi şi să prindă viaţă din viaţa Mea cu voi, şi să prindă faţă din faţa Mea cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

După ce a promis că va veni curând, curând cu slava Lui la liderii pucioşi, “Mirele” Pucios se corectează plusând: nu curând, ci chiar acum vine cu slava Sa şi le aduce lor ziua Lui de slavă şi îi face pe ei “copilaşi ai slavei” şi aşa devin ei însăşi “slava Lui de azi”. Dar slava lor nu se vede, şi nici măcar adepţii pucioşi cei mai apropiaţi nu le pot vedea slava, căci slava liderilor pucioşi este acoperită de norul tainei şi de aceea ea deşi este, totuşi nu se vede, e ca şi când n-ar fi. Căci dacă cineva ar vedea cu ochii slava “fiilor mici” Nicolae şi Mihaela, s-ar înspăimânta de slava liderilor pucioşi:

“Aduc la voi ziua Mea de slavă. […] copilaşi ai slavei Mele de azi. Voi sunteţi slava Mea de azi, şi vă ţin acoperiţi în norul tainei venirii Mele, căci taina venirii Mele este taină dulce, ca s-o puteţi purta, fiilor. O, dacă Tatăl Meu nu v-ar ţine pe voi acoperiţi de norul tainei venirii Mele, n-aţi putea nici voi, nici cei din jur n-ar putea, ci s-ar înspăimânta, dar iconomia venirii Mele se desăvârşeşte în taină mare, fiilor mici.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Știu că îmi bat gura dejabba cu babele surde... dar îți repet, și știu că e în zadar:

Chiar dacă dracool m-a învățat să știu că curvia e o fericire și să cred apoi că e chiarplăcut să uiți după tot cît am suferit din pricina ei, ți-am mai spus, nu prima oară, că nu mai cred că s-a dat liber și nu mai cred că voi fi fericit... fegelingd.

Va rog crestineste sa nu-i mai raspundeti acestui pacalici-mascarici.
 

Va rog crestineste sa nu-i mai raspundeti acestui pacalici-mascarici. E bolnav. In primul rand e bolnav de inchipuirea de sine si crede ca e egalul, macar, al Sfintilor Parinti. Isi permite sa dea interpretari proprii Sfintelor Scrieri. Isi permite sa apere blasfemiile insirate de acei pierduti "ucenici ai Verginicai". E bolnav si de dorinta de galceava. Stim de unde vine galceava si deci stim si cui slujeste pacaliciul-mascariciul. In vremuri tulburi apar si multe minti tulburi.

Cine zice ăla e... și asta o știe și un copil de grădiniță!

Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărui vițeluș,
Care-i dat cu praf de aur și e tare... jucăuș,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roșu ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălit de cineva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „frate” care sari c-o falcă-n cer
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cel vopsit...
Părând foarte iscusit?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. nu-i așa?
Ești un mare plictisit,
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, de mmargareta învățat.
Și zici că știiii dumneata Scriptura și că eu am tradus prost?
Spune dumneata atuncia, aseară pe unde-ai fost!!?

Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție!

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim”–Pucioasa (XXXVIII)
 

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVIII)

În 19 August 2000, duhul vorbitor al văzduhului (care pretindea că este Mirele-“Hristos”-Pucios) anunţa solemn că este venit cu norii şi că e întâmpinat în nori de către fiii Săi veghetori, liderii pucioşi, care se întîlnesc aici pe nori şi cu tatăl lor şi al minciunii pe care ei o promovează drept “ortodoxie” (originală, ce-i drept). Deşi nu l-a văzut nimeni nici atunci, nici după aceea, cu acest prilej El proclamă că a venit vremea venirii Lui şi a slavei venirii Lui, căci ei sunt “aleşii” şi sunt slava venirii Lui, şi sunt îmbrăcaţi în haina venirii Lui, căci sunt fiii venirii Lui cu norii care-L acoperă ca să nu I se vadă slava cu care aduce nunta cerească pe pământ şi aşează mulţimile flămânde de pe tot Pământul la masa nunţii Lui cea cerească:

“O, fiilor care vegheaţi cu Mine, vă îmbrăţişez în norul venirii Mele, iar Tatăl este întru Mine. Vreau să Mă rog în voi, vreau să lucrez în voi, ca să vă mărturisească Tatăl de fii, aşa cum M-a mărturisit pe Mine de Fiu al Său în vremea când Mă rugam Lui. Voiesc să ştie lumea toată că Eu Mă slăvesc în voi şi că voi sunteţi slava Mea cea de la venirea Mea. Amin. Nu pentru voi voiesc aceasta, ci pentru Mine, fiilor. Tatăl voieşte din nou să Mă mărturisească Fiu al Său în voi, Eu în voi, şi voi în Mine, că e vremea venirii Mele şi a slavei venirii Mele. Amin. Luaţi pe voi haina măririi Mele, haina venirii Mele, şi slăviţi-Mă pe Mine peste mulţimile pe care Eu le voi aduna ca să audă glasul cuvântului Meu de la voi. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, căci Tatăl vine peste voi cu norul slavei Sale, ca să mărească pe Fiul Său lucrător peste voi, ca să aducă zile de nuntă cerească cu voi peste pământ. Vreau să Mă rog în voi, ca să vă mărturisească Tatăl că sunteţi fiii venirii Mele, căci Tatăl aşa închinători voieşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Liderii Pucioşi se dedulcesc cu cuvinte galeşe, alintându-se unul pe alta cu formula “copilaşi de la iesle”, pe care ei pretind că o aud din gura nevăzută a Stăpânului lor, duhul invizibil de la Pucioasa care, din întunericul în care Se ascunde, îi invită pe oameni să intre în dialog cu Întunecimea Sa şi să le dea inima lor, ca să aibă El scaun de domnie în inima omului şi să audă şi să cinstească venirea Lui, venirea lui Antihrist care Se dă drept Hristos cel ce vine cu norii:

“O, copilaşi de la iesle, vreau să-l învăţ pe om taina inimii, taina cerului pe pământ, statul Meu cu omul. Inima omului trebuie să vorbească cu Mine, căci inima Mea vorbeşte cu omul. Trebuie şi omul să vorbească cu Mine. O, nu mai ştie omul vorbirea lui cu Dumnezeu, căci în inima lui stă el, omul, şi stă fără Mine. Locaş al cerului este inima omului. Aşa a fost ea făcută atunci când Eu l-am zidit pe omul cel dintâi. Scaunul Meu de domnie este inima omului, dar nu aude omul taina aceasta, taina inimii omului. Voiesc să Mă audă omul. Trec cuvânt prin grădina cuvântului şi Mă duc spre oameni ca să Mă audă, şi îi aduc pe oameni aproape, ca să Mă audă şi să le spun despre venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Miza Duhului Pucios este eminamente locală, şi este amăgirea neamul românesc cel ortodox, pe care trebuie să-l înveţe esenţialul, adică înţelepciunea care iese din piatra filozofală, şi anume că
1. “ortodoxie mai este doar la Pucioasa”, şi, mai ales, că
2.“românul este român”. Tocmai de aceea are loc şi venirea Lui tainică pe plaiurile româneşti şi nu aiurea, ca să înţeleagă românii că le trebuie un nou Stăpân, care să-i recicleze, adică să-i re-înveţe pe români “ortodoxia” , stăpân şi domn cu care ei nu se pot întâlni decât numai “în zilele Lui” (în 26-28 august 2000, la aşa-zisa “Ssărbătoare a Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) şi numai în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, unde coboară slava Lui. Iar slava Lui sunt liderii pucioşi, care se îmbracă în slava Lui:

“Să vină românul să-i spun ce înseamnă românul român, că iată, Eu grăiesc pe româneşte şi aşa îmi vestesc împărăţia Mea şi venirea Mea cu ea. Amin. Iar voi fiţi slava Mea şi îmbrăcaţi-vă cu ea, că e vremea slavei Mele cu voi. Taina Mea cu voi vă ţine în norul ei, iar Tatăl Mă mărturiseşte pe Mine cu voi, şi fi-va tot mai mult să înţeleagă omul taina venirii Mele la voi, taina cerului pe pământ cu omul, taina Domnului cu oamenii pe pământ. Amin. Daţi zor, fiilor, cu pregătirea zilelor Mele cu voi în grădina întâlnirii, că Eu adun mulţimile lângă izvor ca să le dau din apa vieţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Duhul Pucios pecetluieşte apoi cu mare duh pe cei care se vor amăgi şi vor veni la “Ssărbătoarea Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) ca să se umple de duhuri, dar mai ales de duhul păcii Lui şi de duhul venirii Lui în mare taină la liderii pucioşi, proorocii mincinoşi:

“Iar acum, pecetluiesc cu mare duh de sărbătoare zilele întâlnirii şi îi umplu de pe acum pe toţi cei care se vor aduna; îi umplu de duhul păcii Mele, de duhul venirii Mele la voi; îi umplu de bucuria iubirii Mele pentru om, căci Eu suspin după om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Păi „draga” mea dușmancă pupăcioasă chiar vrei să-ți repet și ție?

Nu mă doare mâna:
Cine zice ăla e... și asta o știe și un copil de grădiniță!

Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărei văcuțucuțe,
Care-i dată cu praf de aur și e tare... jucăușcăușe,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roșie ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălită de careva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „soro” care sari c-o falcă-n cer,
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cea vopsită...
Părând foarte iscusită?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit z-gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. „au doară” nu-i așa?
Știu, ești o mare... plictisită,
Ca o juncă sulmită,
Și de ast-ai urgisit...
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, căci cel rău te-a obsedat.

Și zici că știiii dumneata Scriptura și că ei nu sunt prooroci?
Spune dumneata atuncia, pentru ce mi te strofoci!!?

Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție... de vrei,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție... la lu la lu lei.

Deci mînia pătimașă repede ți-o domolește,
Rîvna defăimării cu minciuni ți-o tânguiește,
Grămăticul și limbricul leapădă-l că te tâmpește,
Și aleargă-ntr-o suflare ca s-auzi iarba cum crește...

...La Sărbătoarea Creștinătății Românești... firește.

275. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Ilie Cleopa
 

275. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Ilie Cleopa


Pe situl CreştinOrtodox.ro se poate citi o construcţie succintă privind atitudinea seacă, dar extrem de limpede, pe care a formulat-o părintele Cleopa în faţa insistenţele pucioşilor, care căutau adesea să smulgă pe orice căi suport moral şi recomandare publică din partea personalităţilor ecleziastice ale vremii. Parcurgând secvenţial structura “Cărţi ortodoxe” – “Viaţa Părintelui Cleopa” – “Fapte şi cuvinte de învăţătură”, vom găsi la poziţia 81. această construcţie:

81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!''

Ceea ce se întâmplă pe acest topic seamănă din ce în ce mai mult cu o exorcizare. Se pare că diavolii nu pleacă foarte uşor sau repede de la pucioasă. Şi-au făcut cuibar acolo la pucioasă şi de acuma se lasă cu greu alungaţi.

Corect i-a sfătuit Bătrînul... Ilie: „...de Sinod să ascultați!”
Adică de: Nicolae, Ioan și Grigorie, de sinodul cel Ceresc... de frați,
de biserica cea din sfinți,
de ai voștri și ai noștri scumpii noștri dragi părinți,
Dar până atunci putoareaoarea străduiți ca s-o-ndurați,
Și cu multă bucurie, crucea de la oameni dată,
s-o purtați, și să n-o dați, toată,
Iar minciuna? Vine, vine, vine-întruna
dintr-un stârv putregăit,
Carevasăzică
vine de la neagra ispisikăă,
ce duhnește piscusit,
Și mai aveți de voi grijă mare,
una-ntruna să zâmbiți
ca să nu vă creadă Domnul, oare,
c-ați ajuns niște smintiți.

Aruncat-a fost sărmana,
pisisikaa de care vorbim,
în grădină, cu dispreț de la satana,
ca apoi să ne mărim... cu vină,
...după ce a fost bell-ită,
de o minte rătăcită,
... în grădină sub nutreț,
pentru nasul nătăfleț.

Iar tâlharul ce-a umblat ca să se documenteze,
trimis cică de la centru, să nu se vocifereze,
răscolind până la Cer, să ia note la dosar,
scrie aspru, legendar:
„...după ce s-a lepădat s-a ascuns, cică femeia, sub mesteacăn... ba arțar zice colega... ba-i mesteacăn, ba-i arțar,
și adus-au drept dovadă despre locu-mpricinat
niște muște înțepenite pe-un maldăr de bălegar...uscat,
știți voi cum, așa, cum se face pe la unii, pe la noi, așaaa forțat.

Dară vrut-au să întărească-n pofta lor,
de lacrimi plină și să vad-ocîrmuirea
că putoarea-i preaspurcată și de nedescris orbirea,
și sub soare și sub nor.
Și de-acolo vine musai... cică din popor.

Și-au rotit prin aer albe, negre, sure, tot ce vrei și ce nu vrei,
niște lungi musteți de mâță muiate-n lapte de matcă, pensule ca de artist,
ba e goașă ba-i ulei, deci e clar, e foarte trist, sub tei,
circu-n-scris, ce mai, găsite cică în livadă, de la mâța neagră rău,
care umblă, umblă noaptea ca să facă tămbălău...

Că, cică, nu-i moartă de tot ispisikaa neagră rea,
ci-are-ntrânsa 7 vieți și-un văr... primar,
și de umbli noaptea grea,
sigur te-ntâlnești cu dînsa și-atunci dai și de bell-ia,
căci ea are vieți la număr, număr par, cu sperstiț,
Nu se șite câte-xact,
dar e clar că zgârie ușa până dai chiar în infarct,
Așa că ne cer tovarăși, cum făcură ei să facem,
deci să zicem și noi: șiț!!!!!!!!
Necăzând în superstiț, să bem.

Și iată deci astfel unii râvnit-au să înșele pe popor
ca să le și dovedească cum poți fi și scamator,
iată, cu putoareoare și destul tamtam nesam
au indemnat prostimea să se-nchine la satan
că cică alții sunt cei ce-au ucis un întreg neam,
toată nația ce mai, iar sinedriul a conscis cu așa mari argumente
să voteze cu ochiu-nchis, drept stimulente,
pentru așa martori siguri, sinceri și preciși.
Și să mi se ierte comparația s-a votat cu ochii ficși:
cam ca pe vremea lui ballaam... învârtoșat,
adică ăla cu baallak ce știa el a strâmba „nevinovat”,
tot ce-i drept în oameni în nedrept
ca să se înșele unii crezând c-ar fi înțelept.

Și-atunci după câte-o cafeluță,
la toți le-a ieșit în zaț, că cică nu e drăguță,
nici fecioara ci e mâță nu e sfânta... încă din tinerețile ei...
și „Susana”, a fost ștoarfă pe uliți și pe alei,
și mințea în somn... nebuna,
uite-așa netam-nesam, și cu asta basta,
și cândva cu-n tânăr hoțoman
fost-a văzută pisica sub mesteacăn,
nu-i mesteacăn că-i arțar,
ba e luna
zice una,
dar ce mai contează asta,
când totul e atât de clar.

Și-au mai susținut aceeia,
că Cel ce grăiește acolo nu este al nostru Domn,
ci e-un necurat la mijloc și de aia ne e somn,
și că ei s-au dat afară, poporul cică s-au rupt... de cor...
și-ascultare, iată, onorată asistență, pentru dracool,
ei, sigur singuri, ei sunt cei ce nu mai vor.

Deci au aruncat pisica ruptă-n două în nămol!
Ca să se smintească prostul că cică n-a fost viol,
Ci smerita a fost târfă, și oricum o merita,
Din moment ce în somn dînsa de la cel rău ne grăia.
Și ruptă-n figuri e turma, ca și mâța-n 7 părți,
Ce e de făcut „tovarăși”? N-am idee, poate... cărți.

Puciosul Vsovivi şi Poezia lui "ruptă în figuri"
 

Puciosul dacă nu-i fudul,
Parcă nu-i pucios destul

Puciosul dacă nu-i poet
E “Risisipă de efect”

Puciosul dacă nu-i atent
Se semnează neglijent:

“vsovi=vsPovi; schizofren, nu sufycent!”

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIX)
 

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XL)
 

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XL)

Adepţii înrolaţi de bunăvoie la Pucioasa sunt supuşi imediat şi în mod sistematic unei îndoctrinări severe şi unor constrângeri demne de un penitenciar: liderii pucioşi le confiscă actele de identitate sau carnetul de conducere auto, pentru a nu putea fugi înapoi “în lume”; sunt repartizaţi la munci gospodăreşti după necesităţile stabilite de lideri şi nu după aptitudini şi preferinţe; sunt lipsiţi de cea mai elementară remuneraţie pentru munca lor, fiind lăsaţi în mod intenţionat fără nici un leu în buzunar, pentru a descuraja orice eventuală dorinţă de eliberare sau de evadare; li se interzice orice legătură cu rudele (telefonic, prin poştă sau prin vizite directe). Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi cei 2-3 ciraci pucioşeşti pe care liderii îi stabilesc ca “oameni de legătură cu lumea” nu are dreptul să părăsească incinta “curţilor sfinte” pucioşeşti; în schimb, liderii pucioşi pleacă sistematic cu maşinile sau cu microbuzul (“biserica” lor pe roţi) acolo unde doresc, inclusiv în vizite la rudele lor din Moldova, sau prin Târgovişte şi prin pădurile din împrejurimi, sau “după cumpărături” prin “magazinele îmbâcsite de lume” din Bucureşti. Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi 1-2 ciraci de-ai lor de nădejde nu are dreptul să deţină telefon mobil; în schimb, liderii pucioşi au două, deşi ei sunt nedespărţiţi zi şi noapte şi unul le-ar fi de ajuns. Nimeni nu poate păstra vreo minimă informare prin mass media, fiindu-le interzise radioul şi televizorul; în schimb liderii pucioşi se informează asiduu de pe internet despre politică, economie şi mersul lucrurilor în lume, şi în special despre timpul probabil, ca să ştie ce au de făcut a doua zi adepţii lor în gospodărie sau la muncile agricole. Pentru adepţii “închinoviaţi” la Pucioasa, singura formă de instruire şi de comunicare vine de la liderii pucioşi, iar “vorbirea în doi” este considerată delict major şi este interzisă, pentru a se elimina în faşă orice tendinţă de asociere a celor nemulţumiţi de abuzurile liderilor lor; doar liderilor pucioşi nu le este interzisă vorbirea în doi, şi de aceea ei o practică intensiv, inclusiv pentru bârfe şi flecăreli. Singurele lecturi permise adepţilor pucioşi sunt: Biblia, Vieţile sfinţilor şi, în mod special, colecţia de predici pucioşeşti ale liderilor pucioşi intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”.

Această producţie sulfuroasă a “fiilor lui Dumnezeu” de la Pucioasa (liderii pucioşi) abundă în aberaţii şi hiperbolizări menite să impresioneze şi să-i înfricoşeze pe “fiii oamenilor” (credincioşii ortodocşi). Oamenii sunt chemaţi să-şi golească mintea şi să accepte renunţarea totală la viaţa socială, la voinţa liberă, la independenţă în gândire şi la propria personalitate, fixându-şi ca unic obiectiv “obţinerea sfinţeniei”, iar sfinţenia este prezentată ca fiind exclusiv o lucrare exterioară care trebuie lăsată să vină peste ei şi să le pătrundă toate ungherele fiinţei: o dominare exhaustivă a oamenilor de către duhul locvace de la Pucioasa, denumită paşnic “aşezarea Domnului Pucios în ei”. Cei care consimt să-şi vândă sufletul şi “se dau Duhului Pucios” cu tot cugetul lor, cu toată simţirea lor şi cu toată fiinţa lor primesc în schimb asigurarea că vor fi asimilaţi “poporului sfânt” de la Pucioasa care-L va întâmpina la venirea Lui cea care va veni întru mare slavă pe pământ. Apoi sunt invitaţi să fie “ochi şi urechi” la învăţăturile pucioşeşti care vin de la liderii lor şi propovăduiesc “venirea Domnului” care, când "a venit", când "stă să vină, dar mai întârzie olecuţă": mai întâi un an, apoi doi, apoi zece, şi tot aşa. Venirea cea dulce a “Domnului Pucios” este prezentată drept “nunta venirii Lui”, deşi nimeni nu L-a văzut pe Ginerele Pucios la faţă vreodată. La “nunta de la Pucioasa” din anul 2000, spre exemplu, sunt chemaţi câţi mai mulţi să vină, dar “cei mari” din Biserică, prin atitudinea lor demascatoare şi refractară, prin exemplul lor negativist, “nu-i lasă să vină”:

“O, fii ai oamenilor, cuvântul acesta este iubirea Mea, şi vin cu el să vă învăţ taina întâlnirii sfinte dintre om şi om în numele Meu, că frumos este omul cel sfânt înaintea Mea. Gătiţi-vă sfinţenia, aşezaţi-Mă pe Mine în voi, că Eu sunt Fiul Tatălui Savaot. Daţi-vă Mie, ca să vă dau Tatălui popor sfânt la venirea Mea, că Eu când am plecat la Tatăl am spus: "Privegheaţi, că nu ştiţi când vine Stăpânul vostru ca să vă pună peste ale Lui, şi ca să fiţi veşnici apoi". Fiţi credincioşi cuvântului Meu, căci cei puşi peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Fiţi ochi şi urechi peste cele ce vin din cer peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de peste voi vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, că iată-Mă, aproape sunt şi aicea sunt, ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani. E dulce venirea Mea, e dulce cuvântul Meu cu care vin la tine, omule chemat la nunta venirii Mele. Venirea Mea e nuntă pentru cei ce vin spre ea […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)

Degeaba vrei să scoți aicea că am un interes... ceva,
Eu nu am călcat pe la Pucioasa, în viața mea.

Dar sigur că sunt mândru să fiu Pucios în Duhul Sfânt
Și nu e veselie mai înaltă ca asta pe Pământ.

Iar dacă nu v-aș neglija pătimășia, engross și sufycent,
Cum aș mai cânta oare, sub lună, cu-atât de mult talent?

Că oricum nu e de la mine, ci Domnul s-a-nzestrat,
Și picurat-a și la mine, mărinimos, nemăsurat.

Acuma dacă unii nu vor nici cum ca să priceapă,
Eu le urez atuncea: „s-aveți vânt bun prin apă...”

Și dacă uzi și singuri, pe-o insulă pustie... lamentabil... veți eșua,
Aduceți-v-aminte că-n Domnul e Lumina puterii de-a nu abbanddona.

„Prostul o ține numai pe a lui...
Înțeleptul nu se încrede în plidoli. Fui!”

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLI)
 

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLI)

Duhul de la Pucioasa care Îşi ia numele de “Hristos” nu este singur în coborârea Lui cuvânt în grădină, ci este însoţit şi de alte duhuri cu care coboară împreună, luând şi ele nume sfinte din cer: “Tatăl”, “Duhul Sfânt” şi “Mama Fecioara”, şi aşa au coborât. Paradoxal, deşi au coborât cu toţii împreună, una singură e venirea în grădina de la Pucioasa, e numai venirea Lui, a duhului care este Locţiitorul lui Hristos (Anti-hristul), iar străjerii grădinii (liderii pucioşi) sunt la posturi şi-L aşteaptă să vină, căci toate duhurile coboară din cer pe pământ în grădina pucioşilor, dar numai Unul Singur vine cu venirea Lui din cer pe pământ:

“Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Se slăvesc în sărbătoare peste grădina întâlnirii. Mama Mea Fecioara stă de-a dreapta Mea. Coborâm cuvânt în iesle, că s-a gătit cerul pentru această coborâre. Amin. Şi am coborât. Amin. Iar aici găsim străjerii la veghe, căci lucrul lor acesta este: să fie străjeri pentru venirea Mea în grădină, pentru venirea Mea din cer pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Liderilor pucioşi li se stabileşte apoi din cer atribuţia lor de căpătâi: ei sunt tocmiţi străjeri pentru venirea “Duhului Pucios” din cer pe pământ. Este momentul în care ceilalţi străjeri, străjerii de pe vremea Verginicăi (nea’Mişu şi nea’Cristea) sunt dezbrăcaţi în mod oficial şi fără explicaţie de demnitatea lor de “străjeri” pe care au purtat-o cu mult patos “păstoresc”, mai multe zeci de ani la rând, iar slujba lor se dă altora mai tineri şi mai ambiţioşi, care acum iau tot potul: liderii pucioşi Nicolae şi Mihaela, “fiii de la ieslea Pucioasei”:

“Acum, fiilor de la iesle, acesta este lucrul vostru cel întâi: să fiţi străjeri pentru venirea Mea din cer pe pământ. Adunaţi lângă acest cuvânt pe cei veniţi la sărbătoare şi slujiţi-le cu cuvântul acesta, căci v-am tocmit ca să-Mi slujiţi, şi v-am numit când v-am pus să-Mi slujiţi. Iată, cu dor învăţ pe om, căci sunt casa dorului. Acum, mergeţi în grădină şi slujiţi celor veniţi la izvor şi faceţi-i să se aşeze ca să înţeleagă. Amin. Apoi, fiilor, vom aşeza în carte tot lucrul zilei de azi. Ne vom întoarce în carte după ce vom slobozi pe cei veniţi la izvor şi vom scutura şi vom mătura şi vom netezi pentru zile noi de nuntă, ca totul să fie pregătit, şi totul să stea înaintea Mea gata pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Liderii pucioşi primesc astfel şi slujirea de a se face “învăţători” peste mulţimi, ca acestea să înţeleagă cerinţele înălţătoare care le stau în faţă. Se anunţă totodată “zile noi de nuntă”, deci Duhul care spunea că ar fi adus deja nunta în grădina pucioşilor, cu luni în urmă, vorbeşte fie inconsecvent (despre o aceeaşi nuntă care are loc când la trecut, când la prezent, când la viitor), fie coerent în aparenţă (dacă ar fi vorba de trei nunţi diferite, care se succed la trei date distincte din acelaşi an – deşi acestă variantă cu trei nunţi în acelaşi an nu-şi are absolut nici un suport biblic):

- la trecut: Nunta a avut loc deja la pucioşi atunci (9 ianuarie 2000) când Domnul Pucios S-a făcut singur pe Sine nuntă şi masă de nuntă pucioşilor:

“Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii” (citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

- la prezent: Nunta are loc acum (17 iunie 2000), deoarece nu mai este timp de aşteptat şi a venit vremea nunţii veşnice. “Fiul” Pucios nu-Şi mai facesingur nuntă, ci “Tatăl” Pucios este Acela care Îi face o a doua nuntă “Fiului” Pucios (posibil ca “Tatăl” să aibă mai multe posibilităţi decât “Fiul”, care să le fi epuizat la prima Sa nuntă, cea pomenită în 9 ianuarie 2000):

“Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

- la viitor: Nunta va avea loc cândva (într-un viitor deocamdată neprecizat), motiv pentru care se fac pregătiri asidue încă de pe acum (28 august 2000), pentru “zile noi de nuntă”, ca să fie totul gata pentru acea dată care va fi, nu se ştie când. (Nu se ştie deocamdată nici cine va face această a treia nuntă: ori “Tatăl” pentru “Fiul”, ori “Fiul” singur, din rezerve proprii):

“Ne vom întoarce în carte după ce vom slobozi pe cei veniţi la izvor şi vom scutura şi vom mătura şi vom netezi pentru zile noi de nuntă, ca totul să fie pregătit, şi totul să stea înaintea Mea gata pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLII)
 

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLII)

“Duhul” Pucios ştie că venirea Lui imaterială nu este percepută de toţi ca fiind însăşi venirea cea proorocită de Biblie a Hristosului Întrupat, iar unii o tratează direct ca pe o înşelăciune diavolească, iar pe “cartea venirii Lui” (Evanghelia de la Pucioasa, numită de pucioşi “Cuvântul lui Dumnezeu”) o consideră o “evanghelie” apocrifă, vrednică de a fi anatema, aşa cum de altfel i-a învăţat şi Apostolul Pavel (v.Galateni, 1:8,9). De aceea, pentru a dobândi credibilitate, liderii pucioşi confundă intenţionat numele Cuvântul lui Dumnezeu, atribuit de Sfânta Scriptură lui Hristos (care este o Persoană), cu Persoana Însăşi (care este Hristos-Cuvântul cel întrupat în istorie), iar despre a doua venire a lui Hristos spun că este o venire doar cu cuvântul Lui, nu şi cu trupul Lui. Abia o a treia venire a lui Hristos ar urma să fie în trup (aşa cum învaţă Scriptura că va fi).

Apoi pucioşii identifică, tot intenţionat, expresia consacrată “Cuvântul lui Dumnezeu” cu o colecţie de predici pucioşeşti care vorbesc multe, vrute şi nevrute, despre şi în numele lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu a vorbit prin gura proorociţelor Verginica, Maria şi Mihaela, sau în urechile lor, sau direct în mintea lor. Printr-un silogism şchiop, ei spun că: întrucât Scrierile Pucioşeşti sunt o nouă Evanghelie şi sunt denumite “Cuvântul lui Dumnezeu” , înseamnă că ele sunt Însuşi Cuvântul, care este Însăşi Persoana, iar Persoana este Însuşi Hristos, deci în concluzie “Scrierile Pucioşeşti sunt Însuşi Hristos”, sunt însăşi “venirea Lui la ei” (la pucioşi). Şi cu toate aceste “evidenţe”, mai marii Bisericilor (denumiţi de pucioşi “cei mari de pe pământ”) se răzvrătesc împotriva “venirii Lui de la Pucioasa” şi nu-i îndeamnă pe credincioşi să vină la “Noul Ierusalim” ca să se întâlnească acolo cu “Dumnezeul” Pucios şi cu “unşii Lui” cu care El Îşi scrie “cartea venirii Lui”:

“O, aud minţi fără de pricepere, inimi răzvrătite împotriva venirii Mele cuvânt pe pământ, împotriva cărţii venirii Mele, carte pe care o scriu Eu cu voi, căci venirea Mea este cuvântul, iar numele Meu acesta este: Cuvântul lui Dumnezeu. Dar n-am făcut Eu lumea cu cuvântul? N-am scris Eu Scripturile Mele cu cuvântul? Şi dacă Eu sunt Cuvântul, să tac? Să nu mai vorbesc? Să nu mai vin? Aud pe oameni fără de credinţă şi fără de pricepere răzvrătindu-se împotriva cărţii Mele din zilele acestea. Ei zic: „Ce ne trebuie nouă altă Scriptură în afară de cea pe care o avem? Nu mai trebuie adăugată alta”. Iată, aşa zic cei răzvrătiţi împotriva venirii Mele la voi, aşa zic cei ce zic că stau peste ale Mele. Dar Eu am zis că cei puşi de Mine peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Eu nu Mă bizui pe cei păcătoşi pentru cele ce sunt ale Mele, şi de aceea am zis pentru cei ce vor cu Mine: fiţi credincioşi, le-am zis, fiţi ochi şi urechi pentru cele din cer, care vin acum peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de pe pământ vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, căci iată-Mă ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Pucioşii sugerează aici că dacă Biblia, vorbind despre începuturi, zice: “Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan, 1,1) (deci, Cuvântul fără trup), şi “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan, 1,3), înseamnă că Şi astăzi Cuvântul poate (fără trup) să facă toate, aşa cum a făcut la început, şi aşa se explică de ce Cuvântul (fără trup) vine şi lucrează la Pucioasa şi le face pe toate care se văd acolo (zidiri de ziduri noi şi de oameni noi) . Pucioşii ignoră lămuririle biblice care spun, în acelaşi loc, şi că:

“La început era Cuvântul […] Acesta era întru început la Dumnezeu.”(Ioan, 1, 1-2)

Deci, iată , numai pentru începuturi era valabilă lucrarea Cuvântului în lume fără trup, căci atunci Hristos nu se întrupase încă în istorie. Dar, la plinirea vremii, Hristos a luat trup omenesc de care nu S-a mai despărţit decât puţină vreme, atunci când a gustat moartea, şi de care, după învierea Sa în acelaşi trup glorificat, nu Se va mai despărţi în veac, şi nici de slava Sa nu Se va mai despărţi (or, pucioşii zic că venirea de astăzi a lui Hristos la Pucioasa este o venire în care El este dezbrăcat de slavă, este o venire întru umilinţă şi durere şi în ascuns, aidoma cu cea de la întruparea de acum 2000 de ani din Fecioara Maria; iar slava Lui se va arăta abia la a treia venire a Sa, cea din trup):

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)

Or, aici Scriptura nu se mai potriveşte cu teoria pucioşilor, care nu mai vorbesc despre un “Cuvânt care s-a făcut trup”, ci de un “Cuvânt care S-a făcut duh” şi a poposit în grădinile lor pucioşeşti ca să-i înveţe cum să se separe de Biserică. Ei nu mai vorbesc despre o plinătate a harului şi a Adevărului în vorbele şi în faptele lor, ci de o viclenească folosire a minciunii, cică – zic ei – “spre folosul lui Dumnezeu”. Căci iată cum îi îndemna “proorociţa” Verginica pe pucioşi ca să mintă pentru Dumnezeu:

“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIII)
 

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIII)

Liderii pucioşi plusează nestăvilit, afirmând că Sfânta Scriptură vorbeşte pe undeva despre venirea în duh a lui Hristos la Pucioasa, în România. Acest lucru este posibil doar prin răstălmăcirea grosolană a Scripturilor. Într-adevăr, acolo unde Daniel poroorocul vorbeşte despre ţara sfântă, prin care au trecut paşii Mântuitorului acum 2000 de ani, el foloseşte expresia “ţara strălucirilor”. Pucioşii preiau această expresie şi o atribuie (complet gratuit!!!!) României. Acolo unde Scriptura vorbeşte despre numele lui Hristos (Cuvântul lui Dumnezeu) cu care El va veni ca Judecător la vremea sfârşitului, pucioşii consideră că numele este Însăşi Persoana, deci ceea ce numesc ei “Cuvântul lui Dumnezeu” ar fi Însăşi Persoana vie a lui Hristos, venită în duh la Pucioasa! Or, despărţirea de trup pe care pucioşii o reclamă pentru “duhul lui Hristos” care vine la ei “Cuvânt” este echivalentă cu o a doua moarte a lui Hristos! Pucioşii Îl omoară a doua oară pe Hristos ca, despărţit fiind El de trup, să poată veni în “duh vorbitor" în grădina lor cea mare, zisă de ei "grădina lui Dumnezeu":

“Le spun şi celor ce sunt împotriva cărţii Mele de azi, cu care pregătesc omul pentru venirea Mea, şi le spun aşa: dacă vă este de ajuns Scriptura care este, de ce nu împliniţi ce scrie în ea? De ce nu vă uitaţi ce scrie în ea? în ea scrie despre venirea Mea, despre cuvântul Meu cel de azi, cu care vin în grădina aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Liderii pucioşi răstoarnă complet paradigma unanim consacrată despre Adevărul care este Hristos, stabilind că… “ei sunt Adevărul lui Hristos pe pământ!!!”. Ei sunt noua “Oaste a Domnului” pe pământ (!!!), iar ostaşii ei stau cu arma în mână, care este “Cuvântul de la Pucioasa”, cu care biruiesc pe cei mari (episcopii şi preoţii din BOR) de pe pământ:

“Eu pe voi, copii ai cărţii Mele de azi, v-am aşezat adevăr al Meu pe pământ şi v-am lucrat mereu cu cuvântul şi v-am făcut ostaşi cu armă în mână, cu cuvântul Meu, care biruieşte pentru Mine. Iată, scuturăm şi măturăm şi spălăm şi netezim şi însorim calea cuvântului Meu peste pământ, căci cei mari care s-au aşezat peste ale Mele nu sunt sfinţi, şi ţin pe oameni departe de venirea Mea, departe de iubirea Mea, că Eu pentru aceasta vin cuvânt peste pământ, pentru iubirea Mea cea pentru om. O, de ar înţelege omul că pentru asta vin şi tot vin! Nu vin să-i răzvrătesc pe cei ce-i supără venirea Mea, ci vin să-i pregătesc pe cei ce Mă aşteaptă să vin […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Tind să cred că pătimășia ta în a-i contrazice la nesfârșit pe Pucioși dar și pe Domnul Sfintelor Scrieri dăruite lor, te duce în ballta cia plină de păcură ca să te mocirlești de tot cu toate interpretările tale minteresate în ale minteresurilor cele spurcate... frecând pe problemă spre a exaspera pe careva, învârtirea la cerbicea roții olarului până dai gata ușa fraierilor și te ia în serios, roata aia de la bicicleta cu care te plimbi prin cărți cam ca o parașută, ce cade nu pe bani ci pe valută... firește, după ce te-ai „trezit” de la cafiaua cu lapte și compotul de furucte... nu orice fructe ci musai fructele murmurului... murului ăla al vostru ce nu dă fructe decât spini și mărăcini. Dar ție pare-se că-ți plac scaii și spinii cam cum le place la gărgărițe sau scoropișnirițe să se urce pe pernițe... sau unor furnicuțe cu aripioare ce se strecoară... cam cum le plece lor să iasă afară din țară... iară și iară.

Păi tu pricepi ce este aia sfințirea darurilor? Nu prea, că zici că invocarea Domnului nu-L aduce pe Domnul la sfinții Săi pentru copii și că nu e prezent în unele Biserici drept măritoare, din loc în loc... ci e musai zici dumneata dacă ar fi să mă iau după pretențiile și nemulțumirile interpretărilor tale, e musai să vie și să se arate cu trupul...

Păi nu a trimis din Cer, suit fiind în Cer, din trupul Lui, Templul Tatălui și Fiului și Duhului, nu a trimis peste apostoli puterea Duhului Sfânt după 10 zile de la Înălțare? Deci cum se sfințesc toate prin binecuvântarea Sa? Uite așa! Căci sfinții păstrează Duhul prin smerenia lor tainică și apoi Duh la Duh trage și ei sunt acoperiți în nori și nimeni nu le știe Harul căci ei sunt nevăzuți de trufașii lăudăroși mari iubitori ai slavei deșarte...

Deci analizele tale sunt complet deplasate și susții o falsă tradiție ortodoxă... defapt niște aberații și lătrături cu pretenția de neabateri de la sfintele Canoane... păi voi nu ați priceput nimic... asta-mi face impresia explicațiile și semnalele de alarmă pe care le tragi, pe marginea Scripturii... dar nu-i bai că n-ați priceput nimic, căci nu priceperea de dragul priceperii, nu știința fără curpățirea inimii o așteaptă Domnul ci doar pe aia care vine în urma plinirii dragostei curate și smerite... că nu are nevoie să fie lăudat ci iubit de oameni, că știe Domnul că omul nu face altceva decât să se laude pe sine lăudând de formă pe alții...

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Am să-ţi fac pe plac, dacă vrei cu orice preţ iubire de la necunoscute şi ecuaţiile lor.

Una este pogorârea Duhului Sfânt, cea care a întemeiat Biserica cea văzută, şi alta este "pogorârea lui Hristos cu duhul Lui", cea pe care pucioşii pretind că o chivernisesc la Pucioasa prin chivernisirea "Cuvântului Lui", şi care a întemeiat Biserica Secretă a "Noului Ierusalim" de la Pucioasa. Pucioşii pretind că Hristos, despărţit de trupul Lui, (deci mort !!!!) le face lor de vreo 55 de ani încoace vizite nocturne ca să le descopere "America Ortodoxiei" (descoperirea continuă şi astăzi, e un proces de durată). Pentru că n-are trup, "Hristosul Pucios" a apelat mai întâi la trupurile "proorociţei" Verginica (între 1955-1980) şi "proorociţei" lelica Maria (între 1982-1994) în care se încuiba, după ce le aducea în stare de catalepsie, apoi le vorbea adepţilor pucioşi pe limba lor (a "proorociţelor") . Văzând "care e schema" (dar totodată fiindu-i dezagreabilă metoda căderii în nesimţire a "proorociţelor", care vorbeau prin somn, însă nu ştiau ce vorbeau), Mihaela a început şi ea să "proorocească" din anul 1990, la mare concurenţă cu lelica Maria, dar fără a mai cădea în transă, ci stând în capul oaselor. Mihaela ştia întotdeauna "ce-i vorbea ei Domnul", ba chiar Îl mai şi corecta uneori, la recitirile ulterioare ale textelor; alteori ea ştia dinainte şi ce-o să-i vorbească "Domnul" la proximele "coborâri" care urmau să vină. Având ceva şicoală (11-12 clase) şi o minte mai dezgheţată, Mihaela a strivit-o şi a umilit-o cu ascuţimea "proorociilor" ei pe lelica Maria şi a forţat-o să se retragă pe furiş de la "proorocie" (în 1994). Totuşi, între 1990 şi 1994 "Dumnezeul" Pucioasei se împărţea darnic cu scamatoria şi "proorocea" atât prin lelica Maria ( adormită - iar "proorociile" ei erau dezlânate, ca de la un şcolar de clasa a patra, că atâta şcoală avea lelica Maria) cât şi prin Mihaela (trează chiar şi noaptea, că nu prea avea somn când nu lua somnifere - iar proorociile ei erau tăioase ca briciul, după cum îi era şi firea, şi instruirea). Mihaela a continuat să "proorocească" singură, până în ziua de astăzi, nestingherită de nimeni, pretinzând că aude în cap "vocea Domnului" şuierând ca o suflare de vânt rece de iarnă. Punea mâna pe pix şi pe caiet şi aşternea tot ce-i trecea prin cap... de la Domnul ei, bineînţeles. "Operaţia" se petrecea mai ales noaptea, şi mai spre îngânatul zorilor, când încă mai dorm cocoşii.

De atunci, din 1990, duhul lui Antihrist vine şi iar vine, cu venirea Lui care anunţă mereu şi mereu cea de-a treia (sau a patra, depinde cum numeri) venire, "în trup", care va fi să fie.

Iar dacă va veni iarăşi în trup, aşa cum speră pucioşii, va trebui să vină într-un trup de slavă de data aceasta, căci experienţele Lui anterioare au eşuat: ulcioarele Verginicăi şi al lelicăi Maria s-au dovedit a fi prea şubrede şi n-au mers de prea multe ori la apă.

mariamargareta

Am să-ţi fac pe plac, dacă vrei cu orice preţ iubire de la necunoscute şi ecuaţiile lor.

Păi tot n-ai înțeles care-i faza? Eu nu pe mine voiam să mă iubești... ci pe Românica noastră...

Una este pogorârea Duhului Sfânt, cea care a întemeiat Biserica cea văzută, şi alta este "pogorârea lui Hristos cu duhul Lui", cea pe care pucioşii pretind că o chivernisesc la Pucioasa prin chivernisirea "Cuvântului Lui", şi care a întemeiat Biserica Secretă a "Noului Ierusalim" de la Pucioasa.

A fost secretă doar cât era căpcăunul comunist și scorpiile lui gata de a prăda și voia a distruge pe oricine avea pe Dumnezeu...

Diferența nu există decât că e vorba despre altă Lucrare, prima era de Mărturisire a Învierii, au primit puterea de a mărturisii, iar aceasta este de Așteptare întru Domnul și de pregătire spre a Întâmpina pe Domnul Care v-a venii spre judecată... venirea Domnului în trup. Iar această venire tainică de acum este reașezarea lui Israel cel din Români, cel din vechime din fiii lui Avraam, în veșnicie... așa cum a fost și cum este scris... că Domnul e cu noi până la sfârșitul timpului și vine odată cu norii.

Pucioşii pretind că Hristos, despărţit de trupul Lui, (deci mort !!!!) le face lor de vreo 55 de ani încoace vizite nocturne ca să le descopere "America Ortodoxiei" (descoperirea continuă şi astăzi, e un proces de durată).

Tu pretinzi că e un mort. Dar acum vine cu trupul nevăzut căci e ascuns în nor, și norul merge înaintea lui Israel cel din Români, și Domnul umblă prin tabără... Și se arată doar celor ce văd cu Duhul... cui vrea El, și nu omului trufaș al slavei deșarte, căci cine vede pe Domnul nu poate ca să nu piară și apoi nu mai crede și nu mai caută pe Domnul și nu mai plinește dreptatea Lui...

Pentru că n-are trup, "Hristosul Pucios" a apelat mai întâi la trupurile "proorociţei" Verginica (între 1955-1980) şi "proorociţei" lelica Maria (între 1982-1994) în care se încuiba, după ce le aducea în stare de catalepsie, apoi le vorbea adepţilor pucioşi pe limba lor (a "proorociţelor") .

Ba are trup cum n-o să aibă, dar Dumnezeu e Duh și trupul Său e un fel de Templu Sfânt... și tot El este și cel ce pătrundea sfinții și proorocii ca Duh, până în măduva oaselor... Așa se încuiba...

Văzând "care e schema" (dar totodată fiindu-i dezagreabilă metoda căderii în nesimţire a "proorociţelor", care vorbeau prin somn, însă nu ştiau ce vorbeau), Mihaela a început şi ea să "proorocească" din anul 1990, la mare concurenţă cu lelica Maria, dar fără a mai cădea în transă, ci stând în capul oaselor.

Așa îți explici tu motivațiile care stau la baza lucrărilor Domnului? Că ei i-a grăit direct și nu în somn căci Mihaela era scârbită de Verginica? Interesant mod de a defăima pe cel mai fidel ucenic. Mă mir cum ști tu atât de bine motivațiile și adevărurile pismei și ale pătimășiei răutății. Nu poate fi altfel, nu-i așa? Toți e necurați și e răi cum îi crezi dumneata... dar Domnul oare nu lucrează și El în ei? Să fie oare chiar mort de-a binelea? Păi atunci cine grăiește dacă e mort? Te pomenești că Mihaela i-a grăit Verginicăi... încă de când nu era pe gLume... că altfel cum ar fi putut fi doar omul cel care grăiește acolo, și încă din dreptul Lui Dumnezeu?

Mihaela ştia întotdeauna "ce-i vorbea ei Domnul", ba chiar Îl mai şi corecta uneori, la recitirile ulterioare ale textelor; alteori ea ştia dinainte şi ce-o să-i vorbească "Domnul" la proximele "coborâri" care urmau să vină.

Cu ironia nu afirmi decât prostia și că ești complet absurdă, că iată că ce ziceam mai sus dumneata susți, că cică nu e Domnul ci e Mihaela care știe mai bine ca Domnul ce va zice Domnul... dar eu mă întreb de unde ști dumneata atât de bine ce știa Mihaela... și când anume? Și ți-am mai zis că nu e vorba de corecții ci de a+o=taină, dar n-are sens să intrăm la ceartă, ce-artâ? artâ marțială și joială, căci mi-e frică să nu te înving... și atunci v-a fi foarte trist, pentru amîndoi... că o să ajungem strigoi, ca ceata lui pișigoi, dai într-una țipă doi, și apoi două sute, și apoi două mii... doi... adică sau... ori.

Având ceva şicoală (11-12 clase) şi o minte mai dezgheţată, Mihaela a strivit-o şi a umilit-o cu ascuţimea "proorociilor" ei pe lelica Maria şi a forţat-o să se retragă pe furiş de la "proorocie" (în 1994).

Nici vorbă, ci Domnul o alesese de multă vreme pe ea ca urmașa Verginicăi, doar că restul gLumii nu credea. Iar Maria era doar o punte de trecere peste ape. De umilit nu s-au rușinat și se vor mai rușina decât cei ce nu au crezut.

Totuşi, între 1990 şi 1994 "Dumnezeul" Pucioasei se împărţea darnic cu scamatoria şi "proorocea" atât prin lelica Maria ( adormită - iar "proorociile" ei erau dezlânate, ca de la un şcolar de clasa a patra, că atâta şcoală avea lelica Maria) cât şi prin Mihaela (trează chiar şi noaptea, că nu prea avea somn când nu lua somnifere - iar proorociile ei erau tăioase ca briciul, după cum îi era şi firea, şi instruirea).

Nici vorbă, proorociile nu sunt funcții de nivelul de școlarizare, căci nu contează școlile omului înaintea Domnului, ci parcă văd că erau de așa natură ca să nu rănească nici pe unii și nici pe alții dar să-i aducă la Adevărul că Mihaela era cea aleasă... un fel de Elisei.

Mihaela a continuat să "proorocească" singură, până în ziua de astăzi, nestingherită de nimeni, pretinzând că aude în cap "vocea Domnului" şuierând ca o suflare de vânt rece de iarnă. Punea mâna pe pix şi pe caiet şi aşternea tot ce-i trecea prin cap... de la Domnul ei, bineînţeles. "Operaţia" se petrecea mai ales noaptea, şi mai spre îngânatul zorilor, când încă mai dorm cocoşii.

Corect, dimineața deoarece cocoșii i-au amintit ucenicului Petru devenit sfânt apoi, că ce grăiește Domnul este chiar Adevărul care se va întâmpla cu tine dacă nu cumva te pocăiești mai înainte ca să te îndrepți pe Calea cea bună.

De atunci, din 1990, duhul lui Antihrist vine şi iar vine, cu venirea Lui care anunţă mereu şi mereu cea de-a treia (sau a patra, depinde cum numeri) venire, "în trup", care va fi să fie.

Tu zici că e duhul rău, eu că e Duhul Bun; tu zici că își bate joc dracool de noi și de ei și că nu mai vine nimeni ci ăla care o să vie o să fie demonul închipuirii lui Iisus, iar eu zic să vezi dumneata ce păcăleală o să vă luați voi de la voi înșivă și cum o să mai miorlăiți apoi exact ca puii de pisică aruncați de cineva prin scai... când o să pricepeți că Acela a fost și este chiar Adevărul... de care v-ați rușinat... lăudându-vă că cică voi știți.

Iar dacă va veni iarăşi în trup, aşa cum speră pucioşii, va trebui să vină într-un trup de slavă de data aceasta, căci experienţele Lui anterioare au eşuat: ulcioarele Verginicăi şi al lelicăi Maria s-au dovedit a fi prea şubrede şi n-au mers de prea multe ori la apă.

Păi ulcioarele lor s-au dus în mormânt, căci au fost vase de pământ, dar Duhul lor smerit și foarte sființit s-a ridicat la Cer, și ele sunt vii și cu Domnul, pe când vasele de marmură, alea pe care le râvniți voi și le adulați, s-or face pietre de moară legate de gâtul unora... ăia unii, care se știu ei, de v-au învățat s-o țineți morțiș pe a lor de parcă ați ține-o pe a voastră. Iar slava Domnul este ceva ce nu ajunge la mintea omului, căci omul e trufaș și iubitor de slavă deșartă. E ceva de nedescris, de frumos și bun iar înțelegerea din ea nici că se poate pricepe de cineva.