Eu am spus în nenumărate rânduri că sunt agnostică. Nu cred că am de ce să fiu "banată", că nu am încălcat regulile forumului.

Da, sincer, etimologia numelui Iisus e prea puţin importantă pentru mine. Şi nu înţeleg de ce lumea s-ar certa pentru un i în plus sau în minus. Atâta timp cât credeţi în acelaşi Iisus (indiferent cum îi scrieţi numele), cred că modul de scriere e ceva trivial şi nu merită atâta importanţă.

Am o întrebare pentru adepţii scrierii cu doi de i: cum se desparte în silabe ? Altfel spus, numele respectiv conţine trei silabe sau două (I-i-sus ori Ii-sus) ?

Raspund eu si astept sa fiu tras de urechi pana mi se lungesc ca la acel asin pe care a incalecat Domnul la intrarea in Ierusalim. Numele Iisus, draga Mihnea, nu se desparte in silabe caci Domnul nostru nu poate fi impartit. Se scrie intreg. Cum se scrie? aici iti vor raspunde cei corecti, cei care au multa carte. Eu imi recunosc limita si prostia.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Gând la gând cu bucurie ! Cam tot astfel îmi pregătisem şi eu răspunsul . Ai perfectă dreptate , frate dragă !

Eu zic că varianta corectă e Ii-sus. Pentru că cei doi i nu formează un hiat, ci un diftong. Unul din i (irelevant care) e semivocală, deci nu poate constitui o silabă.

Am întâlnit preoţi care pronunţau I-i-sus (ceea ce după mine e hipercorectitudine), dar şi preoţi care pronunţau Ii-sus. Între ei Părintele Galeriu şi Părintele Stăniloae.
Din moment ce tot nu ne apucăm să îl rostim ca în aramaică sau în ebraică, felul în care pronunţă numele Domnului fiecare neam e o convenţie. Noi ştim despre cine vorbim şi Domnul ştie că Lui I ne adresăm sau că despre El vorbim.

Nu e deloc o blasfemie, doar daca nu ai citit mesajul sau nu l-ai inteles. E data aceeasi intelegere ca si cum ar fi scris Sushi in loc de Iisus, la asta se refera mesajul.

In alte limbi tot doua vocale se folosesc, uita-te si tu. Iesus in latina, Jesus in limbile din vest. La noi "e"-ul este al doilea "i". Iar semnificatia pentru cei doi "i" sau primul "I" a fost data acolo, semnfica pe Dumnezeu (Dumnezeu mantuieste).

Isus nu se foloseste niciunde, in latina era Iesus. Mi se pare ca in greaca "e" se citeste "i", asadar la noi e Iisus, preluare din greaca.
Doua vocale sunt neaparat necesare, pentru ca Iisus sau Iesus inseamna "YHWH mantuieste". Primul "i" semnifica YHWH, fara el se schimba sensul cuvantului.

P.S. din ce am citit Isus a fost scris asa de neoprotestantii din tarile unde se vorbea slavona. Slavii au preluat de la greci, iar protestantii ca sa nu repete doi de "i" au scris doar Isus. In rusa se scrie "Иисус", deci tot cu repetarea primei vocale.
Iar catolicii (de la noi), in loc sa scrie macar ca in latina, Iesus, s-au luat dupa protestanti.

Să-mi fie cu iertare !
 

După atâtea discuţii , întinse pe cinci pagini, despre numele Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, iaca apare alt thread intitulat "Percepţia lui Isus "! Cred, sunt sigur că ispititorul lucrează din plin pe aici , căci altfel nu-mi explic atâta batjocură în scrierea corectă a numelui Iisus !

Hristos a înviat!
 

Iisus Hristos se traduce în engleză corect Jesus Christ. E bine de folosit dacă facem misiune ortodoxă la englezi. Tocmai am avut această bucurie de curând la nişte anglicani interesaţi de ortodoxie. Dar dacă vorbim cu românii e bine să ne scufundăm duhovniceşte în dulceaţa numelui Doamne Iisuse Hristoase şi să nu folosim în chip snob cuvinte în limbă străină după cum spune Sf. Apostol Pavel:

"I.Cor.14:19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
I.Cor.14:21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul".
I.Cor.14:22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
".

Aceasta şi în legătură cu penticostalismul care are ca specific vânarea de minuni mincinoase, copiate fără sens duhovnicesc de satana după modelul minunilor din Sfintele Scripturi, spre rătăcirea celor creduli. Acest penticostalism ignoră proorocia, adică tâlcuirea duhovnicească a adevăratului sens al Sfintelor Scripturi, care se face în Duhul Adevărului care a coborât la Penticoste gr. πεντηκοστή adică Cincizecime tocmai peste Biserica Ortodoxă. De la Ea s-au rupt cei ce-şi zic penticostali (dar sunt după cum îi arată duhurile miciunolimbilor când îi iau în posesie) doar tremurici (am văzut un asemenea grup când era luat în posesie de duhurile necurate ale limbilor, era un spectacol groaznic îţi venea să râzi de cât de caraghioşi erau dar şi să plângi de robia şi pierderea lor prin mândria că sunt în "Duhul Sfânt").

isus cristos ar fi în engleză (dar acolo încă nimeni n-a îndrăznit să blasfemieze aşa) esus crist.

Christ is risen!

http://orthodoxwiki.org/Paschal_greeting

Deşi, cum se vede aici, mai sus, în engleza veche se spunea Crist aras! Iar în engleza mjlocie Crist is arisen! totuşi de numele de Jesus nu se atinseseră, n-au îndrăznit decât sectarii români, deoarece românii având cel mai vechi creştinism, creştinismul apostolic, atunci când un român cade de la ortodoxie cade foarte greu, de la o înălţime foarte mare, se zdrobeşte.
Pentru a cădea în aşa hal trebuie că acel fost creştin, fost ortodox, fost român, să fi lucrat în sine o mândrie foarte violentă ca să-l părăsească harul lui Dumnezeu la un aşa grad de mare. Numai că acum deja la noi sunt sectari de câteva generaţii şi copii lor încă, sărmanii, nu au cunoscut Ortodoxia.
Pentru ei mai sunt ceva şanse, dar numai dacă îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu iar nu cu duh de demonstraţie superioară (nejustificată) că au dreptate. Pe cei ce vor să demonstreze lumii şi chiar şi lui Dumnezeu că ei au dreptate, lăudându-se pe sine iar necăutând şi lăudând pe Dumnezeu, îi lasă Dumnezeu să rămână cu ceea ce şi ei doresc: ei înşişi autoridicaţi la rang de infailibli, deci înlocuitori de dumnezeu pentru ei şi clubul lor.

"Evr.6:4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt,
Evr.6:5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
Evr.6:6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.
Evr.6:7. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu;
Evr.6:8. Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o aşteaptă."


Se poate să fie şi după cum zice Cătălin: ca sectarii ruşi să fi produs blasfemia prin mutilarea numelui Domnului Iisus, ruşii au un specific că ei nu prea înţeleg credinţa ci o trăiesc. E bine când apucă lina cale a Sfinţilor Serafim şi Siluan, apar atunci flăcări cereşti dar când se rătăcesc dau cu barda şi în Dumnezeu.

Dar precis cel care a pus la cale primul ciumpăvirea numelui Stăpânului a fost tot diavolul, care mărturisea într-un exorcism la Sihăstria că îl ard patru lucruri: Aghiasma mare, Sfânta Împărtăşanie, Sfânta Spovedanie şi rugăciunea lui Iisus:


"I.Ioan 2:22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul."



Aşadar antihrist este cine tăgăduieşte că Iisus este Hristosul zicând că ar fi isus sau iiisus tăgăduind astfel şi pe Tatăl şi pe Fiul.
Hristos a înviat!