Pai se stie in istorie despre cruciati, si alte ordine calugaresti militare,care putrau cucea in forma unei garzi de sabie,pe scut, sau pe haina desenata in rosu,iar la cavalerii teutoni in negru !!!
Dar astea sunt numai niste amanunte istorice,care arata cateva modalitati ale barbatilor de a purta acest simbol !
Oamenii bisericii sunt mai curati, pentru a purta acest simbol greu,adica incarcat de semnificatiile profunde,ale resurectiei si victoriei asupra neantului !
Adica ,nu poti cand esti pacatos si impur sa porti acest simbol,ar fi o blasfemie !!!Sa-i lasam pe oamenii bisericii sa-l poarte cu cinste !!!

Crucea este arma impotriva diavolului si trebuie purtatata. La fel ca si icoana, care ne trimite cu gandul la Sfantul pe care il reprezinta, Crucea ne aminteste in orice moment ca suntem crestini, ne aminteste de jertfa Mantuitorului. Este un semn foarte puternic care trebuie cinstit, de aceea crucea se poarta la gat de catre orice crestin.Sa nu pierdem Sfanta Cruce!

bai sectare in casa ta de adunare nu ai auzit nici-odata ce se savirseste la Ierusalim cu sfintele piroane nenumarate exorcizari ,tamaduiri miraculoase,dar de fapt de unde tu sa sti ca la adunarea la care mergi asa ceva nu poti auzi si din neputinta ta devi un nerecunoscator si tagaduitor a sfintelor minuni.cu ,crucea mintuitorului sa facut inviere din morti,intoarceri la credinta din musulman in drept credincios.si daca eu am credinta cit un bob de mustar Dumnezeu va face minuni prin cruciulita de la git din lemn sfintit ce mintea ta nu poate sa priceapa.ce nu este cu putinta la om ,la Dumnezeu este cu putinta,ti se pare cunoscut.eu sunt un practicant pe mine nu ma duci cu povesti sectaresti spuse asa intr-o doara,in fata mea umila Dumnezeu si-a aratat puterea lui cea mare de multe ori ce spui tu sunt aberatiile ce mintea ta le debiteaza fara temei.

Mesaj postat si in topicul "Crucea de la gat".
 

Nu stiu ce sa zic. Gandesc insa asa...

Sfanta Cruce, purtata la gat, ma face sa ma simt crestin.
Mai bine spus, atunci cand uit, ea imi reaminteste ca a fi crestin inseamna a fi intins pe cruce.
"Nu este ucenicul mai mare decat Invatatorul lui." Iar daca Hristos a stat si inca mai sta pe Cruce, cum am putea sa o ocolim noi.
Am ajuns sa cautam numai binele si usorul, de parca Ortodoxia ar fi "bun si usor", cand toata este impregnata de Cruce.

Are putere asupra diavolului.
Desi nu este amuleta ori talisman magic, ea are mare putere, nefiind un simplu simbol sec.
In "Pelerinul rus", diavolul se tulbura numai la prezenta fizica a Bibliei, pe un raft.
Cu atat mai mult, diavolul sufera cand vede ca noi Il iubim si Il cinstim pe Acela pe care el l'a omorat, pe Cruce.

Ma odihnesc nespus de mult crucile de lemn, sculptate. Sunt uneori scumpe (20-40 lei), insa tin o viata.
Nu imi plac crucile de aur, pe lant de aur. Gandesc la faptul ca omul nu este vrednic de aur. Parintii purtau sfoara.
Nu este rau insa a purta aur, acolo unde inima slujeste deplin lui Dumnezeu. Mie insa imi este incomod, caci lupt cu mandria.

almaris, prin venirea lui Dumnezeu in lume, in chip de om, facut din carne si sange, materia lumii create a fost dovedita ca fiind capabila de a fi sfintita.

Cam pe asta se bazeaza ortodoxia si catolicismul atunci cand apeleaza la obiecte materiale in scopul de a ne ajuta sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Fara indoiala ca nici o cruciulita, nici un rozariu, nici o icoana, nici apa sfiintita, scapularele sau altele asemene nu ne mantuiesc, si nici nu au puteri "magice".

Nici Iisus nu a fost magician. Dar cata vreme a ales sa se intrupeze, asta insemana ca materia poate purta in ea imaginea divina.

Eu daca as vietui langa tine si te'as iubi "in inima", iar in fapte te'as injura si lovi sistematic, te'ai bucura ?!
Sa ne ferim de aceasta gresita interiorizare. Interiorizarea ajuta, atunci cand este facuta cu discernamant.

Sfintii nu propovaduiesc superstitii.

Cat despre lucrurile fizice, ai vazut ce valoare au amintirile de familie: un inel, o carte, un lant, un ceas, etc.
Au ceva din duhul celui iubit, caci lucrurile materiale au capacitatea de a fi impregnate cu ceva mai mult decat ele insele.

Iti dai seama cum este pentru noi, pentru crestini, lemnul sfant al Crucii, uns cu Sangele Fiului lui Dumnezeu ?!
Iubim acea cale a jertfei, fie ea si dureroasa, caci prin ea am fost ridicati, vindecati, izbaziti, mantuiti.

crucea de la git , este crucea mea!
 

Am sa spun o parere scurta , mai bine zis o invatatura scurta despre crucea de la git care se poarta nu la vedere . Este altceva decit cruciulita ornamentala de aur ; podoabele de orice fel si din orice regiune a corpului nu sunt pt. crestini . Nu o mai scaldam cu asta, lucrurile sunt clare , sunt canoane pt. asa ceva ... si cu asta basta . Crestinul se impodobeste cu totul si cu totul altceva . Cu virtuti , aceasta este podoaba lui atit la vedere cit si in ascuns . Daca a ajuns sa aibe nevoie de aur si argint ori pietre colorate atirnate cine stie pe unde ca sa fie placut si apreciat atunci este pe un drum gresit . In viata duhovniceasca se ajunge la valorile mari, la lucrurile mari pornind de la cele mici .
Deci , derspre crucea mea de la git (a mea , adica a oricaruia dintre noi):
parintele Valerian de la Frasinei (fostul actor Dragos Pislaru) invata asa : nici o data crucea ta de la git sa nu o dai jos, iar daca se intimpla rareori(baie, etc)cind o scoti si o pui iarasi al loc sa o saruti cu multa evlavie ! Ea este pavaza ta !