Prezumţiozităţi.

Şi la ce v-ar folosi ? Dacă veţi vedea, veţi crede în Imaculata Concepţie ? Dacă veţi vedea că Sfinţii Părinţi ai Bisericii Nedespărţite susţin primatul petrin şi nici unul nu îl contestă, veţi crede în primatul petrin ?
Nu vreau să fiu, la rândul meu, prezumţios. Şi la sectanţi am observat că, dacă le expui cu Biblia în mână (singurul lucru în care ei cred) adevărurile de credinţă ei tot nu cred. De ce ar crede ortodocşii, când încerci să le arăţi cu extrase din lucrările Sfinţilor Părinţi ? Sunt cazuri de "împietrire a inimii" cum spuneau aceiaşi Sfinţi Părinţi răsăriteni (sklerocardia). Dar, acolo unde omul nu poate să convertească, Sfântul Spirit poate. De aceea, nu trebuie să încetăm să sperăm şi să ne rugăm Lui.

Eu nu vreau să aţâţ o discuţie care poate deveni prea pătimaşă. Patima poate scoate lucruri urâte din noi. Mă întristează să văd că spuneţi că "Îl judec pe Dumnezeu". Cercetaţi cu bună conştiinţă şi, rugându-vă, vă veţi convinge.

Rog, daca are cineva textul in care Sf. Fotie adera la ideea de Imaculata conceptie, sa ne dea trimitere la lucrarea in care se poate citi. Am cautat pe net, dar nu am gasit pana acum decat mentionat acest lucru pe un site catolic, dar fara a fi indicata sursa.

Ce legatura are primatul petrin cu infailibilitatea papei?
Si cum adica sa credem? Ce sa credem? Ca papa e cel mai mare si mai tare?
Nici Petru nu a avut asemenea pretentii. Apostol supus al hotararilor luate in comun.
Ati uitat pe acel ultim care va fi cel dintai?
Mandria de a fi primul a dus la catolicismul vostru. Si la protestantism. Dar nu va lasati.
Religia sabiei, a tunului, a arderilor pe rug, a primt ceea ce a semanat.

Si parca nu e...
 

Poate nu ne-ar "folosi" noua cu nimic, dar ar fi o dovada a bunei dv credinte, o dovada in sprijinul celor pe care le sustineti. Pentru ca altfel, vedeti, pot sa apara suspiciuni.
Ca oricine poate veni si spune: "Am gasit eu la sfantul cutare ca spune asta, dar nu va spun unde, ca sa nu starnesc discutii..." E putin cam pueril, nu vi se pare?

La fel a facut tigerAvalo, care a spus ca stie el "foarte multi sfinti parinti care sustin ecumenismul", si cand l-am rugat sa-mi dea macar 2-3 exemple concrete (nume, opera) s-a facut ca ploua...

E usor sa facem afirmatii, sa generalizam, sa punem anumite vorbe pe seama unor personalitati - dar trebuie sa mai si dovedim. Altfel se poate numi chiar calomnie, nu credeti? Si parca nu e tocmai fain frumos, nu?

Şi totuşi, chiar dacă arunci seminţele şi cel care aude nu primeşte, nici nu aduce roada ascultării, tu ai oricum răsplată de la Dumnezeu pentru că ai dat sfat, şi vei primi dacă eşti ascultat tot atât cât ai fi primit dacă n-ai fi fost: că ai făcut tot ce ţinea de tine. De faptul că cei ce ne aud nu se înduplecă nu suntem vinovaţi, ci numai dacă nu dăm sfat: că a îndemna este treaba noastră, iar a se îndupleca e a lor. Dacă, fără îndemnul nostru, ar făptui isprăvi6 nenumărate, numai a lor este răsplata, iar noi n-avem nici un câştig, fiindcă nu i-am sfătuit la ele; tot aşa, dacă atunci când noi îi îndemnăm ei nu iau aminte, toată pedeapsa cade asupra lor, iar noi nu avem nici o vină, ba încă şi multă plată vom primi de la Dumnezeu: că ceea ce ţinea de noi am plinit. Ni s-a poruncit doar să dăm argintul schimbătorilor de bani (Matei 25, 27), adică să spunem şi să sfătuim. Spune, dar, şi îndeamnă pe fratele. „Păi nu a ascultat!” Dar tu ai oricum plată, numai să faci asta neîncetat, numai să nu te dai bătut vreodată, până ce vei îndupleca pe fratele, atâta timp cât vei trăi; să nu înceteze sfătuirea până când nu va asculta cel ce primeşte îndemnul. Diavolul pururea aleargă împotriva mântuirii noastre, fără a câştiga nimic, ba mai vârtos păgubindu-se foarte tare prin râvna sa; şi totuşi, atâta turbare are în el încât adeseori se apucă de lucruri cu neputinţă de înfăptuit şi năvăleşte nu doar asupra celor de care nu se îndoieşte că îi va împiedica şi doborî, ci şi asupra celor de la care ar fi de aşteptat să-i biruie meşteşugirile. De pildă, auzind că Iov e lăudat de Dumnezeu, Cela ce ştie toate lucrurile negrăite, a socotit că poate să îl biruie şi nu a şovăit vicleanul a face şi unelti totul ca să îi pună piedică; şi nu s-a dat bătut acel spurcat şi prea rău drac, măcar că Dumnezeu judecase ca fiind atât de mare fapta bună a dreptului. Şi nu ne ruşinăm, nu roşim, spune-mi, dacă în vreme ce diavolul nu se deznădăjduieşte niciodată de pierzarea noastră, ci o aşteaptă totdeauna, noi ne vom deznădăjdui de mântuirea fraţilor?

Se cuvenea vrăjmaşului să se lase păgubaş de luptă încă dinainte de a-l ispiti pe drept, căci Însuşi Dumnezeu mărturisea fapta lui bună – dar nu s-a dat bătut ci, din multa sa turbare cea împotriva noastră, şi după ce a auzit mărturia lui Dumnezeu a nădăjduit să-l biruiască pe acel viteaz; iar noi n-avem aşa pricină de a cădea în deznădejde, şi cu toate astea ne dăm bătuţi. Diavolul, cu toate că îi stătea împotrivă Dumnezeu, nu s-a ferit a lupta cu noi iar tu, când Dumnezeu te îndeamnă şi te scoală în apărarea celor căzuţi, dai înapoi? Diavolul îl auzise pe Dumnezeu spunând de Iov că e „om drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ce se fereşte de tot lucrul rău” (1, 1) şi că nu mai este altul pe pământ asemenea lui – şi, în pofida unor atât de multe şi mari mărturii, a stăruit totuşi, zicând: „Poate că aducând asupra lui rele mari unul după altul, voi putea birui şi surpa acest mare turn”.

"Marele nevoitor si facator de minuni, preacuviosul Pafnutie Pustnicul, avea atata ravna in a pazi curatenia ortodoxiei in manastirea incredintata lui, incat de observa pe vreun frate ca vorbea chiar putin in neconcordanta cu dumnezeiestile dogme, indata il izgonea din manastire. Iar placutii lui Dumnezeu, Sf. Policarp al Smirnei, Sf. Irineu de Lyon, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Axentie, Sf. Ioan cel Tacut, Sf. Maxim Marturisitorul si multi altii nu au rabdat partasia cu ereticii si i-au indepartat de la ei, dupa cum este povestit cu de-a amanuntul in vietile lor. Unii dintre ei, precum: Sf. Nicolae al mirei Lichiei, facatorul de minuni, Sf. Epifanie al Ciprului, Sf. Amfilohie, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Metodie, patriarh al Constantinopolului, Preacuviosul Teodosie cel Mare si multi altii, cu asprime au demascat pe calcatorii adevarului si i-au infruntat. Sf. Nichifor Marturisitorl numea invatatura eretica "muscatura de sarpe". Sf. Policarp, cand a venit la el ereticul Marcion sounandu-i: "Ma cunosti cine sunt?", i-a raspuns: "Te stiu, tu esti primul nascut al diavolului".
In viata Sf. Petru Mitropolit al Kievului, se povesteste ca el se evidentia prin marea dragoste catre vrajmasii lui. Odata, de pilda, el cu marinimie de suflet l-a iertat intru totul pe raul sau vrajmas, Eposcopul Andrei de Tver, care a dorit sa-l dea jos de pe scaunul arhieresc, clevetindu-l si nascocind diferite calomnii impotriva lui. La judecata, a iesit nu numai nevinovatia Sfantului, ci si viclenia Episcopului Andrei. Sf. Petru putea sa ceara pedepsirea lui, dar l-a iertat. Insa cand impotriva lui s-a ridicat un eretic, tarand cu pierzatoarea sa invatatura pe credinciosi, Sf. Petru nu a pregetat sa se ridice impotriva vrajmasului vrednicei credinte si sa-l blesteme, astfel incat ereticul a pierit."
(Arhim. Serafim Alexiev, Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!")

Am spus eu oare în mesajul meu că are vreo legătură ? Am vorbit eu oare în mesajul meu despre infailibilitatea papei ?

Cum să uităm ? De aceea papa este atât "vicarul Fiului lui Dumnezeu" cât şi "servul servilor lui Dumnezeu". Ambele titluri caracterizează oficiul petrin.


Asta e ca şi când aş spune că ortodoxismul este religia otrăvii. A cuţitului înfipt în spate. A capului pus pe tăietoare. A ţepelor. Şi atâtor altor grozăvii făcute de ortodocşi.

De la parintele Cleopa citire
 

SFINTII IERARHI SPIRIDON SI NICOLAE

Sfantul Ierarh Spiridon a trait pe vremea imparatului Constantin cel Mare, primul imparat crestin, care a vazut Sfanta Cruce pe cer, si a fost fost botezat de Sfantul Silvestru, papa Romei. El a fost pe scaun cu mama sa, imparateasa Elena. Dracii de arieni cuprinsesera Biserica universala, cu blestematul Arie din Alexandria, satana acela, care despartea pe Hristos de Tatal, ca nu-i de o fiinta cu Tatal, si a umplut Imperiul Roman si Bizantin numia de arieni. Atunci Biserica Ortodoxa era numai un sfert si arieni erau trei sferturi si mai mult. Era gata-gata sa cada Biserica. Sfantul Constantin cel Mare, vazand primejdia, a dat ordin sa se adune un Sobor la Niceea Bitiniei, in Asia Mica. Sa se adune si Arie cu mitropolitii lui, ca avea sute de mitropoliti si episcopi, care erau arieni, sa se adune si ortodocsii cu ei. Din partea ortodocsilor au fost 318 Sfinti Parinti, mitropoliti si episcopi, mari facatori de minuni, sfinti purtatori de rani, care au fost scosi de Sfantul Constantin de la inchisoare, de la moarte, unde erau de pe vremea lui Diocletian. Atunci Sfantul Constantin cel Mare a trimis scrisoare si Sfantului Spiridon de la Trimitunda, ca stia ca-i mare, sa vina si el la Sobor. Sfantul Spiridon a fost cel mai batran la Soborul I Ecumenic. Avea 99 de ani si sapte luni; aproape o suta. De nimic nu se temeau mai tare arienii, decat sa nu vina Sfantul Spiridon si Sfantul Nicolae la Sobor, si Sfantul Atanasie al Alexandriei, care a fost cel mai mare dogmatist la Soborul I. Acestia au fost cei mai straluciti. Sfantul Spiridon primise scrisoarea de la imparat: „Parinte sfinte, Spiridoane, vino la Sobor, ca Biserica este in mare primejdie! Iata, arianismul s-a intins in tot Imperiul Roman, si-i gata-gata hula lui Arie sa ajunga in toata Biserica”. Sfantul Spiridon, batran cum v-am spus, avea 100 de ani fara cateva luni, umbla incarcat cu opinci, si mitra lui nu era cu pietre scumpe, ci era o mitra de papura si purta o cruce de lemn la gat, si sfintele moaste si un baston de lemn. Si atunci Sfantul Spiridon a zis diaconului sau, Trifilie: – Fiule, iata am primit de la imparatul Constantin invitatie sa mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei in Asia, impotriva blestematului Arie! Si avea de mers cu corabia pe Marea Mediterana, atata drum. Dar diaconul a zis: – Parinte, mata esti tare batran si avem de mers pana acolo sute si sute de kilometri. – Fiule, dimineata sa pui caii la trasura, mergem la port, ne suim cu caruta intr-un vapor, sa mergem in Asia Mica! Dar pana la port mai erau 60 de km. Sfantul Spiridon atata avea in grajd, doi cai. Un cal negru si unul alb, ca atunci nu erau masini si tractoare ca acum, si trenuri si avioane. N-aveai cai, acolo stateai. Abia la 1814 s-a inventat prima locomotiva cu aburi, intre Liverpool si Manchester, in Anglia. Primul motor din lume, atunci l-au facut englezii. Pana atunci nu se stia ce este acela motor. Tractiunea – boul, calul si magarul. Acestea erau de cand lumea, de cand le-a facut Dumnezeu. Dar aceste avioane pe care le vedeti ca zboara acum, le-au aratat Sfintii Prooroci cu mii de ani inainte. Ia cauta la Isaia Proorocul. El traieste cu 850 de ani inainte de venirea Domnului, si arata de avioane. El le vedea si auzea si huietul lor: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se intrec cu norii si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulhura vazduhul? Le gasiti acolo. Au trecut 2800 de ani pana s-au facut avioanele. De carutele acestea fara cai, ce spune Ieremia? Numai ce auzi: „Ia seama, ma, ca vine remorca!” Ieremia a spus cu 2500 de ani inainte: Doamne, ce sunt acestea care umbla huruind pe drumuri si impiedica carele oamenilor? Din Biblie. Dar de trenuri ce zice? Doamne, vad ca de focul otelului fulgera drumurile, ca niste fiare au ochi luminosi si alearga pe drumuri de fier. Si a spus si de tramvaie: Vad ca prin orase, de focul otelului fumega drumurile. Toate-s scrise, toate. Dar ce, la Dumnezeu exista nestiinta? Dar sa revenim la ale noastre. Arienii, cand au auzit ca merge Sfantul Spiridon, eu stiau ca-i facator de minuni, au zis: „Bai, daca merge mosneagul asta la Sinod suntem gata! Acesta nu vorbeste, ci face minuni, si imparatul cand va vedea minunea, gata, iscaleste izgonirea noastra de acolo! Hai sa taiem calul la cai. Daca n-are cai, mosneagul pe jos nu se poate duce, ca are 100 de ani”. Si s-au dus arienii in grajd noaptea, ca in Cipru erau multi arieni, sate intregi, cum sunt sectarii acum, si au taiat capul la amandoi caii. Si dimineata, Sfantul Spiridon a zis baiatului: – Du-te, fiule, si pune caii la ham sa plecam repede, ca se face ziua! Mai era un ceas-doua pana la ziua. Ucenicul s-a dus sa inhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumanarica in mana – ca nu erau becuri pe vremea aceea. Acum ne-am invatat boieri. La buton lumina, la buton caldura, la buton apa, la buton toate. Ba! O sa ne aduca Dumnezeu la opait. Eu am apucat opait in ’916. Nu era un kilogram de gaz in toata Moldova, ca erau sondele in mana nemtilor. Facea mama oleaca de grasime de porc sua de pasare si o punea intr-un castron de lut si un fitil de panza de bumbac si-l trageai cu un betisor pe marginea castronului. Aveai oleaca de lumina, ca o candeluta. Cu acela traia lumea. Ehei! Ce boieri ne-am mai facut noi! Daca se ia lumina, avem o ciuda! Cand se duce ucenicul in grajd, gaseste caii morti: – Parinte, vai de mine, ne-au taiat capul la cai! Caii-s taiati amandoi. Dar batranul stia sigur ca arienii au facut aceasta, ca sa nu se duca la Sinod. Si a zis ucenicului: – Asta arienii au facut-o. Du-te si pune capul inapoi la cai, ca vin eu acolo! Si inca nu era ziua. Acela s-a dus si din gresala, pe intuneric a pus calul de la calul cel alb. Si cand a ajuns Sfantul Spiridon acolo, el batran, a intrebat: – Fiule, ai pus capetele la cai inapoi? – Le-am pus, parinte. – Unde sunt? Ia, aici, ca era intuneric. Sfantul Spiridon zice: – Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce da viata la toata faptura totdeauna, acum si pururea si in vecii veciilor. Amin. Au inviat caii amandoi, s-au scuturat. – Pune-i, fiule, la caruta! Dar cela n-a vazut ca a pus capul de la cel alb la cel negru. Cand i-a scos la inhamat, ucenicul a zis: – Parinte, am gresit ceva! Am pus calului negru capul celui alb si invers. – Lasa-i asa, fiule, ca asa a vrut Dumnezeu! Iar dupa ce a inhamat caii, se facusera ziua. Si cand au vazut arienii ziua ca merge un cal alb si capul negru si un cal negru cu cap alb, au zis: – Na. Ziceti ca ati taiat capul la cai? – I-am taiat, mai. – Dar uite! Cum i-a inviat? Daca a facut el minunea asta si a inviat caii, cand ajunge asta la Sobor, praf ne face! Ii mare facator de minuni. Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei. Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucitoare pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii? Toti in scaune. Era Sobor mare. Sfantul Spiridon a ajuns mai la urma. Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: „De unde esti?” ca veneau din tot pamantul. Santinele care pazeau, cand l-au cazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu cruce de lemn la gat, cu o mitra de papuca pe cap, batran, au intrebat: – Stai, mai mosnege, unde te duci? – Sunt chemat aici. – Ce chemat? Du-te ca-i sperii pe ceilalti! Ia uite, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul! Dar diaconul a spus: – Este chemat si el de imparat. – Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat de minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul? – Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda. Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon?



urmare
 

Dar vine diaconul si-i atata santinelei: – Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban. Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis: – Acesta-i chemat de imparat? Nu se poate, domnule! – Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie. – Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi. Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedonului, pe Teognie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof mare care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice. Acela i-a spus Sfantului Atanasie: „Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10.000”. Cu acela se lauda Arie. „Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi!” Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari. Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis: – Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta! Cu acesta are sa faca el sobor? Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis: „Acesta va hotarul soborului!” Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: „Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?” Si i-a dat imparatul scaun langa el. Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut: „Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului”. Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el. – Stai aici, parinte Spiridoane! A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor. – Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aci, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biseica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici? Sfantul Spiridon a spus: – Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam. Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in ghenunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin: – Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii! Ei, gata, au pus filosoful. – Cu acesta sa vorbeasca! Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit. Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul. – Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor. Dar invatatul: – Dar cu cine vorbesc eu? Iese Sfantul Spiridon. – Cu opincatul asta? Cu mosteagul asta? De ce l-ati adus aici? Iar Sfantu Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis:
– Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului. Si filosoful acela a mutit. – Im, im, im! Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut: „Mai, mare minune!” Dar acela, mut, mut, dar destept. Si-a zis el: „Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea! Nare nevoie de vorba multa”. Arie a intrebat: – Ce-i cu dansul, ma? – L-o mutit. – Nu ti-am spus ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face. Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: „Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, nu mai vorbesc contrea ei!” Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis: – Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor. Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor. – Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate. Si a trecut filosful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei, mare arian. Acela ce-a zis? „Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosf, noi ce suntem aici?” – Parinte Spirdoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si unu? – Cum trei? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fate. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura. El inca tot nu se dadea. – Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei? – Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete: Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime. Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei. – Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete? – Nu pot sa inteleg. El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal; a fost cea mai mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal. Sfantul Spiridon ia caramida in mana: – Cate corpuri am eu in mana? – Una. – Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete. – Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui. – Se poate trei si una? Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Ierarh Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete. Ehei, cate minuni! Dar la toate Soboarele s-au facut minuni. Cum vin secatarii astia blestemati acum, ca nu se inchina Maicii Domnului, la Sfanta Cruce, la icoane. Draci. Acestia sunt inainte-mergatorii lui antihrist. Sa nu va luati dupa ei!

Moastele Sfantului Ierarh Spiridon de la Trimitunda sunt acum in insula Corfu (in frantuzeste) sau Cherchira (pe greceste). Este ultima insula aproape de Chefalonia, catre Italia. Acesta pazeste Grecia. Este la granita de vest a Greciei, iar moastele Sfantului Nicolae la granota de este a Italiei. Insula Corfu este o insula cu orase mari si munti si are 60 de km lungime. Cand l-ati vedea pe Sfantul Ierarh Spiridon cum arata dupa o mie sase sute si ceva de ani! Nu i-a cazut un par din barba, din musteata, nimic. Mainile galbene. Sta-n sicriu de aur. Vai si cate minuni se mai fac! Zilnic, zilnic. Sub capul lui are o perna mare cu cordelute de matase inguste. Si am intrebat de ce-i asa. Asta la hramul sfantului o desfac preotii si taie cate o bucatica mica sa dea credinciosilor. Iar la picioarele lui stau sandalele care le schimba in tot anul, incaltarile lui. Ca el, cand il cheama cineva in rugaciune, se duce cu totul noaptea pe jos. Si toceste cate o pereche de incaltari pe an. In acatistul lui spune: „Bucura-te, ca incaltarile tale stau marturie!” I-am vazut incaltamintea uzata. Cand il cheama oamenii in rugaciune, se duce asa. Se duce, face minuni si vine inapoi si se culca in sicriu. Vai, cate minuni se fac la Sfantul Ierarh Spiridon! In fiecare zi. Armata de trei ori pe an mege, are o careta minunata, asa, nu fel de trasura. Merg generalii langa el. Este patronul armatei grecesti, cum este la noi Sfantul Gheorghe. Stii ce mireasma i-acolo? Stii ce frumusete? Cand au venit turcii la 1456 si au facut mare navala peste tarile Europei si au cucerit Grecia, era la Trimidunda Ciprului. Din Grecia de unde am fost noi si si pana in Cipru, am mers cu vaporul 800 de km. Ca Cipru este aproape de Turcia. Dar populatia in Cipru este 3/4 greci si o parte sunt turci. Si prima data cand ocupau turcii o tara, intai si intai sfintele moaste le luau. Si stii de ce? Ca sa le vanda la crestini. Cum ne-au vantul noua pe Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita; Sfanta Paraschiva a luat-o Vasile Lupu la 1642 cu 300 de pungi de galbeni de aur. Le vindeau scump ca stiau ca crestinii tineau la ele. Si turcii daca veneau si gaseau moaste, ca erau mai multe sfinte moaste in Cipru, le luau. Dar un calugar batran, cu numele Gheorghe, dar voinic: „Ei, Sfinte Spriridoane, n-am sa te las eu sa te ia turcii!” A luat un sac mare, l-a bagat in sac pe Sfantul Spiridon si a pus deasupra lui un panus de papusoi si mergea cu el. Pe la orasul Arta – ca am fost acolo, mare centru universitar, unde spune Iorga ca au fost cei mai mari prelati ai Greciei; un oras numai de marmura –, pe la Arta l-au ajuns trupele turcesti, ca sau alit italienii cu grecii, cu francezii, toti impotriva turcilor, ca au vrut sa ocupe si Italia. Cand am trecut la Cherchira cu vaporul, ne-au aratat: „Vezi? Aici s-au inecat mii si mii de turci si italieni si greci!” CA a fost decisiva lupta acolo, cand i-au batut pe turci, cu rugaciunile Sfantului Spiridon. Si cand l-au ajuns turcii l-au intrebat: – Bai, mosnege, ce-ai in sac? – Am hrana pentru vite. S-au uitat si cand au vazut panusile acelea, au zis: – Da-l incolo de mosneag! Uite panus de papusoi. Iar cand a ajuns pe frontul grecesc, la portul Egumenita – am fost acolo – granicerii au strigat: – Stai mosule! Ce-ai in sac? – Comoara comorilor, le spunea la greci. Dati drumul, il am pe Sfantul Spiridon. L-au primit. Cand au vazut grecii sau intrebat: – Dar nu l-au luat turcii, mai? Ca ocupasera Ciprul. – Ehei, l-am luat eu pe Spiridon al meu, sa nu ramana acolo. Ai vazut mosneagul? Pe urma l-a primit generalul italian, care conducea cele mai mari flote din lume, flota elvetiana, care a fost cea mai mare din Europa pe vremea aceea. Si a zis: – Acesta-i Sfantul Spiridon? ca auzisera de minunile lui. – Acesta-i. L-a primit cu mare cinste si l-a dus in insula Corfu, intr-o bisericuta de lemn ortodoxa. Generalul, cu toate ca era italian – comandantul tuturor flotelor de pe Marea Mediterana a italienilor –, s-a rugat la el: „Sfinte Spiridoane, daca ne-ajuti sa batem pe turci, am sa-ti fac o biserica cu trei altare si ma fac ortodox!” Noi, cand am intrat in biserica asta, o catedrala cu noua policandre si de-un policandru atarna o barca de aur, spanzurata cu lant de aur, am intrebat: „Ce-i cu barca asta?” „Stii ce-i? Biserica asta cu trei altare este facuta de generalul care s-a facut ortodox, prin minunile Sfantului Spiridon. El este ingropat in pridvor”. Generalul acesta a fost comandant peste sute de corabii, flota cea mare a Venetiei. Am fost acolo, in Venetia. Un oras pe apa. L-a dus la bisericuta aceea si s-au rugat grecii, saracii. Acolo insula aceea este cat ar fi de aici pana la Bacau. Munti, orase. Tot acolo-s sfintele moaste ale Sfintei Imparatese Teodora, care a dat libertate Sfintelor Icoane, ale Sfintei Mucenite Cherchira. Acolo sunt moastele Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru. Am fost si la ele si am vazut si manastirea lor. Si i-au batut pe turci, mare minune, de aici de la coastele Cherchirei i-au intors inapoi, au ocupat Ghecia inapoi grecii impreuna cu iatalienii si i-au dus pana in tara lor. Biruinta mare la 1501, cu minunile Sfantului Spiridon. Li se parea turcilor ca vin milioane de greci peste ei, insa acestia erau putini. Sfantul Spiridon ii inmultea. S-a intors inapoi generalul acesta si s-a botezat ortodox cu toata familia lui, cu ginere, cu nora, si sunt inmormantati in pridvorul bisericii. Si a facut aceasta uriasa biserica cu trei altare si a lasat barca aceea de aur, care am vazut-o agatata, sem ca el a fost comandant peste atatea sute de oameni din toate colturile lumii si se fac minuni.Din Grecia de la Sfantul Ierarh Spiridon, daca treci Marea Adriatica, ajungi la Bari in Italia la Sfantul Ierarh Nicolae, mare facator de minuni de la Marea Lichiei. Acesti doi ierarhi au fost cei mai mari aparatori ai Soborului I de la Niceea. Sfantul Nicolae cand a auzit ca Arie huleste pe Mantuitorul de fata cu imparatul, n-a mai avut rabdare, i-a sters doua palme lui Arie, de i-a sarit caciula. Atunci imparatul a spus: „Nu-i voie sa va bateti aici!” Si l-a bagat la inchisoare pe Sfantul Nicolae si i-a luat omoforul. Sfantul Nicolae era tare bucuros ca este inchis pentru Hristos. Seara, cand s-a intunecat bine, a venit Maica Domnului si cu Mantuitorul. Cand au venit, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si s-au dezlegat toate legaturile. Mantuitorul i-a adus mitra si o Evanghelie Sfantului Nicolae, iar Maica Domnului omoforul, cum il vedeti pictat. „Nicolae, zice, bravo! Pentru Mine ai suferit sa vii la inchisoare”. Si atunci, cand au vazut cei de la temnita, s-au cutremurat: – De ce l-ati adus pe sfantul acesta aici, ca au venit la el si Mantuitorul si Maica Domnului? Cand a auzit imparatul Constantin, l-a adus inapoi si a cazut in genunchi inaintea lui: – Iata-ma, Nicolae! – Pentru Hristos, nu numai bataie, eram gata sa-mi dau sufletul, sa-mi taie si capul de o mie de ori! El i-a tras lui Arie doua palme cand a auzit ca huleste dumnezeirea Mantuitorului. N-a mai putut rabda. Cum, un drac de om sa huleasca pe Cel ce a facut cerul si pamantul? Asa au fost sfintii pentru adevar! De aceea, cand soseste ziua Sfintilor Nicolae si Spiridon, sa fiti cu mare atentie, ca acestia-s mari facatori de minuni. Si avem si alte mii de sfinti, dar acestia sunt din cei mai mari facatori de minuni. Sa stiti, la ziua lor totdeauna sa duceti la biserica daruri, sa aveti colive, sa duceti pomelnice.