Cu adevărat, foarte important mi se pare postul de televizor; poate chiar mai important decât cel alimentar, pentru că răul pe care îl aduce, insidios, în om, e de natură spirituală. Mentalitatea pe care o cultivă mi se pare cu totul opusă celei bisericeşti, abătându-ne atenţia de la lucrurile cu adevărat importante către cele de consum, adică trecătoare, şi făcând din noi nişte fiinţe pasive, imbecilizate sub aspect duhovnicesc. Pentru că e mult mai tentant să zapezi televizorul decât să citeşti o carte bună sau să-ţi faci pravila.

Iar „roadele” lui sunt împrăştierea minţii, bârfa, cârcoteala, nemulţumirea, shoppingul, adoptarea stilului de viaţă şi moda vedetelor.

Apoi, dacă vrei şi să fii creştin, te vei găsi într-o contradicţie cu tine însuţi şi vei începe să faci compromisuri, încercând să împaci lumescul cu dumnezeiescul.

Din nefericire, asa este. Cu totul potrivit este insa acest verset deoarece cu adevarat televizorul, poate fara a baga de seama, a devenit ca unul din "ochii" nostri. De fapt, noi am facut din el un asemenea "ochi".

Televizorul nu ne poate mijloci intr-un chip sanatos contactul cu realitatea. Din contra, prin intermediul sau ne putem rupe de realitate, ajungand a ne raporta la ea in chip deformat.

Televizorul este asemenea unui combustibil care nu face altceva decat sa aprinda si sa intretina "focul" patimilor noastre. Daca gaseste in noi deja flacari, le face si mai mari, daca gaseste carbuni incinsi, reaprinde focul. Televizorul nu mai poate face nimic insa in omul in care focul patimilor este stins de "ploaia" lacrimilor pocaintei neincetate.

da cu adevărat tv-ul este o unealtă de-a vrăjmașului...!

însă depinde și în scop îl utilizezi...!

când de fapt lăuntrul tău mistuie de dorul Domnului...! atunci el se dovedește a fi zadarnic în a te vrăji...!

el poate fi atât de folos cât și contrar...!
toate gadgeturile/tabletele etc sunt create prin voia Domnului...!

PreaSfântă treime slavă ție...!

Mai demult aveam patima privitului la televizor. Parintii mei sunt si ei impatimiti. Eu am scapat de aceasta patima mutand tv-ul din camera si astfel nu mai sunt tentata. Mai bine citesti o carte.

E uimitor cat de usor trecem de la o placere la alta, considerand totusi ca facem bine, ca doar am renuntat la "ceva". Aceeasi parere o am si cu postul in sine cand renuntam la carne si lactate, dar poftele raman mai departe satisfacute cu "surogat" gen salam de post, pate de post, cascaval de post, prajituri de post, cozonac de post etc. Cum ramane cu "taierea voii", daca eu continui sa-mi fac toate poftele. Daca si cafeaua naturala ar fi considerata "de dulce", desigur am inlocui-o cu naut, pentru ca tabietul nostru sa nu aiba de suferit (asta va spune un om care bea zilnic cafeaua cu caimacul pe partea dreapta...)
Cat despre televizor, am toata convingerea ca este unul dintre "balaurii" din "Apocalipsa lui Ioan". Nici nu ne dam seama cu cata naivitate ne supunem voii lui, in timp ce spunem cu toata convingerea: "Eu n-am sa accept niciodata CIP-ul." Iar balaurul rade si te mangaie pe crestet: "Sigur, sigur, asa e... Sa nu te lasi prostit... Zi-le si celorlalti ca sa se destepte si ei asa cum te-ai "desteptat" tu..."
STIU puterea tv-ului asupra mea. Odata deschis, e greu sa renunt. De aceea, daca ar fi dupa mine, nu l-as deschide cu saptamanile. De doua seri "m-a prins". Intamplarea a facut sa fie deschis pentru un motiv anume, si tocmai urma sa inceapa, nici nu stiu ce episod din Spartacus. Si... n-am rezistat. Nu stiu cat este fictiune si cat e istorie, dar imi starneste interesul, mai ales fiindca se pare ca facea parte din strabunii acestui neam, fapt pentru care i se spunea "tracul". Si astfel rugaciunea de noapte este usor amanata, si poate nici gandurile nu mai sunt tocmai cele pe care ni le dorim...
Adevarul este ca tare greu se mai mantuieste omul cu atatea tentatii in jur...

Sa nu-mi fie spre lauda,dar am reusit sa scap de TV. Am renuntat atat la televiziunea prin cablu cat si la aparatul propriu-zis. Doar ca se compenseaza cu internetul. Am mai spus eu mai demult: ce iei pe mere dai pe pere! E viclean diavolul asta...

Nu renunţarea la televizor te mântuieşte, nici privitul la televizor nu te osândeşte; precum nici privitul la anumite programe (gen Trinitas) nu te mântuieşte, ci cum ai sufletul tău faţă de ceea ce priveşti. Bineînţeles că renunţarea la televizor sau selectarea unor anumite programe este tocmai rezultatul stării şi evoluţiei noastre spirituale. Valabil este şi pentru internet.

Tocmai de asta, pentru că nu ne-am deprins încă să facem alegeri bune, e nociv. Pe de altă parte, nu prea mai ai ce să alegi bun. Trebuie să fii foarte selectiv, iar de reclame tot nu scapi fără să le vezi măcar un pic, până schimbi canalul. În afară de Trinitas nu ştiu la ce te mai poţi uita fără să te vatămi: Dacă vrei să vezi un film bun, rar mai găseşti unul fără sex sau violenţă, ca să nu mai spun de mentalităţile pe care le promovează. În plus, sunt atât de fragmentate de reclame, care şi ele, cele mai multe, sunt făcute pe ideea că „sexul vinde” şi, prin urmare sunt îmbibate de aluzii erotice. Dacă dai pe ştiri, în afară de TVR ai parte de bârfe, de prezentări tendenţioase şi incitante, de subiecte alese pentru a produce nelinişte. Chiar şi dacă stai numai pe Trinitas şi Animal Planet, până la urmă te complaci într-o stare de pasivitate, de spectator la vieţile altora, ratând-o, poate, pe a ta; netrăind-o, adică.

Internetul e mai puţin nociv dacă ai ajuns să-l şi să te stăpâneşti. Nu eşti atât de pasiv; ai posibilitatea să alegi tu, să cauţi ceea ce vrei să ştii sau să vezi. Îţi pui nişte filtre şi ai scăpat de reclame sau de saituri nedorite. E adevărat că dă şi el dependenţă, însă.

Edit: Apropo de mentalităţile promovate: Dacă ai copii, cum ai să le poţi vorbi de feciorie la vârsta adolescenţei, când tot ce-i înconjoară le arată că e bine să-ţi începi viaţa sexuală devreme şi că schimbarea partenerilor e ceva normal?

Mai degrabă închizând ochii la scenele horor sau porno sau la reclamele cu mâncăruri, alcol, ţigări sau goliciuni... şi la dezbaterile politice absurde:76:

...adică să ne uităm la televizor cu ochii închişi. Subscriu.