Exact asta simt si eu. Si mie imi place singuratatea si o administrez foarte bine si cu o mare satisfactie... imi da prilejul sa meditez, sa creez.
Mi se intampla sa ma plictisec langa ceilalti, dar cand sunt singura nu ma plictisesc niciodata. ....am atatea de facut, si cu o imensa voluptate..

mie nu-mi place singuratatea deloc...cand stau singura devin nervoasa,pesimista,dar daca stau cu oamenii,fie ei si doar membrii familiei mele simt mai optimista,mai binedispusa

singuratatea e o boala sufleteasca f grea .....
cu ajutorul lui Dumnezeu si cu muta rugaciune vom trece si peste aceasta patima

Dumnezeu sa ne ajute pe toti !!!

Singuratatea e o boala datorata faptului ca te simti incompleta. Nimeni nu este singur cand il are pe Dumnezeu cu el si este inconjurat de viata, de semenii lui, indiferent de neam, functie, sex, cultura, rasa.

Ce m-as bucura sa vina cat mai repede si ziua in care vei spune - am iesit impreuna cu prietena prin herastaru, am fost impreuna cu ea pe la rude, cu ea la biserica, ...

Siguratatea devine si o consecinta a pacatului. Ca si in cazul slabanogului, care nu avea nici macar rude care sa-l arunce in Scaldatoare, iar Hristos se face fratele sau intru umanitate. Poate ni se pare greu sau teoretic, dar acolo unde este rugaciune, acolo este comuniune, ca in cazul pustnicilor care desi traiau in locuri izolate erau in comuniune cu Dumnezeu si Sfintii-purtand lumea in rugaciunile lor, iar noi care traim ca niste indivizi in marile orase, parca ne scufundam intr-o masa de oameni si ne simtim singuri -pentru ca ne lipseste rugacinea si comuniunea.

Ce fel de crestin esti tu ,mai omule, cu pseudonimele astea ? " Sf. asteapta "..."pastele cailor "...si alte cuvinte, cam ciudate si care suna a batjocura la adresa celor sfinte !
As putea sa mai inteleg ,daca ai zice ca esti o persoana cu mult umor, dar...si asa, e un umor cam...pagubos, nu crezi???

Eu cred ca oamenii au grade diferite de suportabilitate a singuratatii, ca si a durerii fizice dealtfel !
E adevarat, ca dupa moarte si ,boala, singuratatea e pe locul trei ca un lucru sau fenomen rau, indezirabil !
Am putea-o privi ca pe o anticamera a mortii daca., pt cei cu adevarat singuri si care au reusit cat de cat sa o suporte acceptabil (fara sa cada in depresii grele si boli psihice),nu s-a ivit un alt sens al ei ,maret,acela de agent al unei transmutatii a spiritului,a fiintei interioare hegeliene(a da-sein-ului ) !
Alaturi de momentele socante ale vietii (de ex, sa-ti vezi moartea cu ochii,dar sa scapi ! ),momente care te modifica foarte tare in plan spiritual, si singuratatea are acest dar, de a-ti modifica spiritul in sensul unei cresteri !
Eu cred ca singuratatea e data oamenilor superiori si nu oamenilor comuni ! De aceea exista foarte multe exemple in arta si literatura,sau filosofie, de artisti ,scriitori, care au beneficiat in planul creatiei de pe urma singuratatii lor !
Ca si concluzie : nu recomand singuratatea oamenilor slabi,pt ca-i va distruge intr-un fel sau altul,dar o crecomand celor indeajuns de tari ca sa se lupte cu ea !

Singuratatea nu trebuie recomandata nimanui. Si sa nu uitam, un pustinc nu e singur. A nu vedea langa el alte persoane, nu inseamna ca e singur. Lumea e in inima sa.

...si Dumnezeu in permanenta cu el!