si optimism?

Am spus "mai toate au conotatie negativa.". Ex: comunism, fascism, socialism... . Nu, optimism, nu. :P
Nu stiu, pe mine ortodoxism ma zgarie la ureche. :D

Tinand cont de context, e absurda asocierea, nu stiu cum poti sa asociezi ortodoxismul(dreapta credinta) cu comunismul(antiortodoxism), doar datorita sufixului -ism.

Ceva placut timpanului: http://www.ortodoxism.ro/

Cred ca ai o problema cu trecutul, invata sa ierti si sa uiti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Doamne ajuta.

Hai ma sa invatam sa acceptam cand suntem corectati.
Niciunde nu o sa auzi de Sfantul nostru Ortodoxism, de frumosul Ortodoxism, de Plinatatea Ortodoxismului.
-ismele astea au de obicei o conotatie nu neaparat negativa, dar tradeaza un oarecare activism (intentie, atitudine) asociat cauzei, intentie care poate sa nu aiba nimic de a face cu cauza in sine. Ortodoxia nu are nevoie de adaugirile astea ale noastre, ea este si exista si va fi pentru ca a lasat-o Dumnezeu nu pentru ca am inventat-o si ism-at-o noi. Ortodoxia nu este o atitudine, nu este o intentie, nu este o filosofie de viata intre multe, nu este ecologism, nu este pastafarianism, nu este optimism. Este ceva lin, calm, adevarat, care nu depinde de afectele si impulsurile noastre militante, pro-ceva.
Cred ca asta doreau sa spuna si ceilalti cu zgariatul ala pe urechi :)

Iarta-ma frate !!
 

Citeam din Omilia a II a parintelui nostru spiritual si Sfant Ierarh Ioan Gura de Aur despre preoti, ca "TREBUIE A ASCULTA DE INVATATORI SI DE PREOTI, SI A NU-I JUDECA", pentru ca de multe ori isi pun viata in primejdie pentru noi pacatosii, iar Cel care ii poate judeca este doar Domnul nostru Iisus Hristos !! Iar, doar daca invatatura lor si credinta este alta, atunci nu mai trebuie sa ascultam de ei !! Iarta-ma frate Andreicozia si nu te supara pe mine pacatosul !! Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

mi s-a intamplat
 

Mi s-a intamplat sa fiu imreuna cu protestanti si ei sa ma intrebe daca pot organiza o zi de nastere in zi de joi pentru ca stiau ca eu si o colega de-a mea dorim sa tinem post vineri dupa care niste "crestini ortodocsi" sa vina si sa ma intrebe ce e cu "apucaturile" astea ale noastre. Drept pentru care s-a organizat ziua de nastere vinerea, am mancat carne impreuna cu toti pentru ca sa nu mai inceapa nimeni sa mai huleasca postul iar apoi mi-am continuat postul dar am avut ce spovedi.

Cred, insa, ca sunt unii care pot face asta fara sa ii mustre constiinta. "Cauta pacea si o urmeaza pe ea" spune proorocul David. E bine sa facem ceea ce ne aduce pace si nu tulburare launtrica. Daca insa "nu mancarea ne va pune pe noi inaintea lui Dumnezeu" iar "imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura ci pace si bucurie in Duhul Sfant" nu inseamna neaparat ca ne putem impotrivi cuvantului lui Hristos care spune " dar vor veni zile cand mirele se va lua de la ei, iar atunci vor posti in acele zile". Acum traim acele zile cand Mirele Hristos s-a inaltat de la noi dar "iarasi va sa vina cu slava ca sa judece viii si mortii". Trebuie asadar sa postim daca dorim sa ne mantuim.

Cand suntem la aceeasi masa cu ortodocsii trebuie sa postim chiar daca vom fi considerati farisei. Cand suntem la masa cu cei care sunt de alte confesiuni...nu stiu...E clar ca nu le putem impune noi sa posteasca. Mie duhovnicul mi-a spus sa nu mananc carne daca stau la acele mese sau sa evit sa merg acolo.

Mare e puterea exemplului nu doar in ceea ce ii priveste pe preoti ci si pe mireni intre ei.
Daca am incercat sa postesc asta nu a fost ca am vazut un preot facand-o, ci pentru ca am vazut-o pe mama. Pana la urma cei mai multi dintre mireni nu stau la masa cu preotii ca sa vada ce obiceiuri au acestia din urma, ci stau la masa intre ei. Il vezi azi, il vezi maine, il vezi tot timpul pe unul de-al tau ca face, incet incepi sa te rusinezi si faci si tu.
Imi pare FOARTE RAU sa aud si sa citesc despre preoti ce ii smintesc pe altii, dar sa nu va suparati, am impresia si ca sunt unii oameni care de-abia asteapta sa fie smintiti, sa cleveteasca, sa judece si sa isi caute scuze. Telenovela lor nu e Gaviota, ci ce mai face ce mai zice cum mai umbla popa.
Si daca a zis Sf. Ioan Gura de Aur ca a cinsti un preot care e intru toate ireprosabil nu e mare lucru, dar cand cinstesti un preot cazut cinstesti Harul lui Dumnezeu care i-a fost dat, atunci asa e :)

Iertare,este bine sa iertam insa nu trebuie sa uitam, altminteri riscam sa ne impiedicam de doua ori cu acelasi bolovan.

nu e important in zilele noastre
 

Nu mai e important in zilele noastre ce fac preotii. Asa sunt vremurile, tulburi, iar cel viclean se straduieste sa castige pe multi, inclusiv pe preoti. Preotii sunt oameni care se spovedesc si ei altor preoti si nu putem sti noi care e lupta lor. Stim doar ca au in administrare harul Duhului Sfant si ca trebuie sa facem ascultare de ei. Pe mine nu m-ar deranja sa ma spovedesc la un preot care miroase a alcool. Hristos lucreaza prin preoti in cadrul Sfintelor Taine.

Iar un Sfant Apostol parca spune: "Para impotriva preotului sa nu primesti decat de la 2 sau 3 martori". Sa nu judecam fratilor si surorilor. Ca sa nu fim judecati.

Nu ajunge să ierţi, mai e neapărat nevoie să şi uiţi. Iertarea neînsoţită de uitare nu înseamnă nimic, e vorbă goală, vorbărie, flecăreală, amăgire şi mască a ţinerii de minte a răului.

Am cunoscut un preot, om de mare ispravă (mi-a fost cândva duhovnic), părintele George Teodorescu din Bucureşti. Obişnuia să spună enoriaşilor săi: „Vin la mine bărbaţi ori femei şi grăiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le răspund: zici că ierţi dar că nu poţi uita. Prea bine. Ţi-ar plăcea însă, după ce te voi fi spovedit şi-ţi voi fi pus patrafirul pe cap şi voi fi rostit: te iert şi te dezleg, să vezi că sare Hristos de colo şi-mi strigă: l-oi fi iertând sfinţia ta dar să ştii ca Eu unul nu-l uit. Aud?”.

Nicolae Steinhardt