În prealabil postat de anna21 (Post 209865)

Sofia, am zis ca nu mai discut despre mine, dar hai..
Spui "iubirea intre soti include si trupul".. Inainte sa ma marit viitorul sot a fost diagnosticat cu ceva si eu mi-am pus problema: pot eu sa-l ingrijesc pe el daca diagnosticul este corect? Si chiar daca te mariti cu el sanatos.. lucrurile se mai schimba.. eu stiu un cuplu in care ea are grija de el ca de un pui, ca el este bolnav.. si este o situatie care dureaza ani intregi.
De ce sa ne gandim doar la placere? Cei doi sunt un trup, noi traim in trup.. sa consideram toate aspectele.

În prealabil postat de maria32 (Post 209915)

hai sa pun si eu paie pe foc (la figurat vorbind pentru ca nu-mi doresc deloc sa agit spiritele ci doar, la fel ca si sophia, sa va supun atentiei situatii din viata reala)

Ce se intampla daca un crestin practicant, cu multa iubire de Dumnezeu si cu credinta reala, traita si simtita in suflet, se indragosteste de un alt crestin, botezat in aceeasi religie ca si el/ea dar care traieste indepartat de Biserica, nu respecta reguli, canoane, etc...

Ce face el/ea in aceasta situatie? Ii este ingaduit sa se casatoreasca (nu exista oprelisti de canoane fiind de aceeasi religie) insa... sotul/sotia necredincios/a decat cu numele nu va privi cu ochi buni dorinta celuilalt de a tine post, de a se infrana de la reltii trupesti etc.

Ni se spune ca trebuie sa uram pacatul dar sa-l iubim pe pacatos. Presupunem ca si pacatosul/a (a se citi partenerul necredincios) isi iubeste sotul/sotia, si poate iubirea acesteia/acestuia va reusi cu multa rabdare si tact si prin puterea propriului exemplu sa-l/sa-o aduca pe drumul cel bun, sa-l faca sa-si si traiasca/simta credinta si sa nu ramana crestin doar cu numele.

Insa, pana in momentul cand acela va reusi aceasta ce e de facut? De cele mai multe ori, lucrurile acestea nu se pot face inainte de casatorie pentru ca tocmai taina cununiei apropie pe cei doi, ii uneste si doar convietuirea impreuna, casnicia, si mai ales impartasirea trairilor si relatiilor trupesti ii poate face pe cei doi sa devina unul singur.

Va dati seama totusi ce probleme poate intampina partenerul credincios pe aceasta cale?
Insa cine ne spune ca nu este voie sa apuce pe acel drum? de ce sa nu fie considerata si aceasta un fel de muncenicie? Oare Dumnezeu nu va aprecia ravna cu care cel credincios se va stradui sa-l readuca pe drumul cel bun pe sotul/sotia lui chiar daca pe parcurs, pe acest drum se vor ivi si spinii ispitelor trupesti? Poate va fi nevoie chiar sa renunte la postirea trupeasca pentru a nu da prilej sotului/sotiei sa divorteze si astfel sa-l piarda definitiv pentru credinta?

În prealabil postat de maria32 (Post 209922)

Te rog frumos sa nu te superi pe mine dar ai putea sa raspunzi ceva mai concret? mai clar? ca nu prea inteleg la ce te referi? Sa-mi fie cu iertare dar chiar nu pricep.

În prealabil postat de Fani71 (Post 209944)

Ar trebui sa gaseascaimpreuna o cale de mijloc, poate? Nu stiu.
.

În prealabil postat de andreicozia (Post 209947)

Nu stiu cum ar putea exista o cale de mijloc? In VT il trimiteai la sclava ta, dar acum?

În prealabil postat de Fani71 (Post 209952)

Un fel de semiabstinenta, nu? (nu, nu ca in bancul cu Leana care a fost semiilegalista: ea se ascundea dar nu o cauta nimeni :21: )

Adica nu tinerea postului intreg, ci partial, sau numai cate o saptamana.. Nu stiu, nu sunt in situatia asta. Sunt lucruri foarte intime. Asta tot incerc eu sa spun - se fac reguli dar ele nu trebuie vazute in mod strict, pt ca sexualitatea este un domeniu mult prea personal.

Personal cred ca abstinenta nu este buna decat de comun acord deplin. Dar am scris ce am scris mai sus tocmai pentru ca imi dau seama ca nu ma pot pune in pielea altui cuplu (ca sa zic asa).
Chiar si in indreptarul de spovedanie al parintelui Cleopa exista pacatul 'am practicat abstinenta fara voia sotului sau sotiei, impingandu-l (-o) in acest fel la desfranare'. Nu stiu daca ati citit asta, cei care sunteti fani ai indreptareelor de spoedanie ;-)