Eu nu neg ca poate fi sfant. Dar imaginati-va urmatoarea situatie: peste 100 de ani un ortodox, interesat de viata si opera Sfantului Mihail cel Nou, citeste acea instigare la crima. Oare in ce duh ortodox o va interpreta?

Care instigare la crima?

"Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Bine, sunt si multe alte referinte necrestine, eventual putem face o recapitulare.

A mai gresit si Eminescu cand a scris asemenea versuri,trebuie vazut in ce an a fost scrisa aceasta poezie s-o fi pocait dupa aceea.

Sa nu fiu inteles gresit, dar niciodata nu mi l-am imaginat pe Mihai Eminescu, ca pe un posibil mijlocitor intre mine si Dumnezeu. Nu consider ca l-as putea chema vreodata in rugaciuni si nu cred ca sunt singurul. Dupa parerea mea, nici cei care au venit cu propunerea de canonizare, nu au, in realitate, o evlavie deosebita pentru el, una asa cum se cuvine unui sfant. Altele sunt motivele care stau in spatele propunerii.

Traditia a confirmat ca Dumnezeu are numeroase cai prin care ni-i descoprea pe sfintii Sai iar Biserica are criteriile sale, de aproape doua mii de ani, dupa care ii consemneaza in sinaxar. Am incredintarea ca Dumnezeu, care cunoaste inima si faptele fiecaruia, si in cazul lui Mihai Eminescu, nu "va lasa lumina ascunsa sub obroc", daca el va fi fost cu adevarat "lumina".

Acum am inteles de ce nu prea e citit Eminescu, pentru ca accentul a fost pus pe viata sa si nu pe opera sa. Glumesc.

Ce dureros ar fi sa ai un sfant cu scrieri contrare Ortodoxiei.

Nu stiu cum a murit, poate s-a mantuit precum talharul de pe cruce - in ultimul moment al vietii sale, dar pentru asta avem nevoie de marturii, si cum ele lipsesc, ne sta mai bine sa vorbim despre nadejdea mantuirii, decat despre siguranta mantuirii.

Superbe versuri.

Asa zic si eu, pentru canonizare ar trebui sa ne bazam pe marturii concrete.Vorba englezului "better safe than sorry".Oricum, nu Biserica face sfinti, ci Dumnezeu.

Reţin aici şi spusa unui prieten, pe acelaşi subiect: "Nu pot să nu mă gîndesc cu tristeţe la faptul că ruşii, pe de o parte, nu i-au canonizat (cel puţin nu încă) pe oameni precum Komiakov (acesta, în opinia mea, chiar merită canonizat), Dostoievski, Gogol, filozofi şi scriitori cu autentică vocaţie ortodoxă, dar cu slăbiciuni teologice sau morale pe ici pe colo; iar pe de altă parte, şi-au canonizat martirii ucişi în temniţele comuniste. Noi nu i-am canonizat pe aceştia din urmă, însă îi tot dăm înainte cu canonizarea lui Eminescu".

Inainte de a citi diversele pareri despre propunerea de canonizare a lui Mihai Eminescu, as fi crezut ca tot romanul, de la mic la mare, se va bucura si va sarbatori acest eveniment.
Surpriza...Cu uimire, am constat ca noi, romanii, suntem primii care nu stim sa ne pretuim bogatia spirituala primita de la mosii si stramosii nostrii. Sigur, dusmanii marelui nostru poet, care i-au cunoscut adevarata valoare, nu s-ar fi opus acestei canonizari. Un profesor univesitar, ne-a spus in cadrul unei prelegeri, ceva de genul acesta: "Poporul roman fara Eminescu ar fi fost mai altfel, ar fi fost mai sarac!"