Vai mai nevrednicule, nici chiar asa :)) Stiam ca barbatii isi revin mai repede, dar era vorba de 2-3 luni in loc de cele 6 luni-1 an de la femei. :))
Dar cred ca nu te referi la despartirea de dupa o relatie de lunga durata, ca aia n-are cum sa-ti treaca in 2 zile...

noi am hotarat ca e mai bine sa ne despartim in ianuarie. chiar eu am fost cea care a considerat ca e mai bine asa, dar si el a fost de acord. si daca pina atunci ne mai despartiseram si impacaseram, de data asta nu a mai vrut. am mai fost amici 2 luni, pina a aparut fata asta. insa pina pe 3 iunie eu am continuat cu mesajele, cu dramatismul, cu crizele, cu tot felul de manifestari de "posedata". pina la urma de o luna m-am potolit, ma prefac - fata de el - ca nu mai exista, ca nu ma mai intereseaza. dar ce sa va spun... el e singur acasa de 2 saptamani, mama si sora lui sunt plecate, si fata s-a mutat la el.. deci va dati seama cum imi este.

si nu mai e cazul sa mai am nici o discutie cu el acum. ba dimpotriva. cred ca este fericit ca ma vede ca m-am linistit, ca nu il mai caut, ca vede ca nu mai sufar dupa el, daca l-as cauta saracul ar zice ca incep iar cu crizele si cu nebunia mea... deci discutia este exclusa.

insa nici sa merg mai departe nu pot. nu vreau sa caut pe altcineva ( nici nu as avea unde de altfel), daca mi-o arata Dumnezeu pe cineva, asa, sa-mi scoata ochii, poate ca as incerca. dar deocamdata eu inca il iubesc pe el, si mi s-ar parea tradator sa imi ignor sentimentul.

pe mine prin baiatul asta m-a adus Dumnezeu la calea cea buna, m-a schimbat mult in bine, a fost piatra de hotar, pe baiatul asta l-a facut Dumnezeu salvarea mea. iar eu lui i-am facut mai mult rau decat bine.

si din pacate inca nu sunt in stare sa merg mai departe, si nu ma pot ierta, si imi este ingrozitor de dor de el. relatia noastra a fost una foarte profunda.

si da, sunt convinsa ca are motivele lui pentru care sta cu fata aia, dar nu vreau sa speculez, numai Dumnezeu stie.

si de asemenea sunt convinsa ca pentru mine momentan e mai bine asa, sa nu fim impreuna acum.

dar ce ma fac cu dorul de el, si cu dorinta de a fi pina la urma cu el, de a forma cu el o familie crestina, de a se intoarce si el la Dumnezeu? ce ma fac cu dorinta de a fi bine pina la urma, cu el?

Poate Dumnezeu ti l-a daruit temporar,doar pentru a-ti arata prin el calea cea dreapta,de a te schimba. Este posibil,cine stie. Nu inteleg totusi de ce tinzi spre deznadejde? Mai exista baieti buni,crede-ma :)

Intr-adevar,nu ma refer la relatii de lunga durata dar totusi... sunt multe fete pe care le-am iubit,cu care m-am inteles bine,iar cand ne-am despartit,am fost cuprins de un sentiment de regret,de suferinta etc. Dar sunt o fire mai puternica,trec repede peste toate,mai ales daca gasesc pe altcineva.
Asta poate si pt ca am facut (posibil) prostia de a sta cu fete uitandu-ma in primul rand la aspectul fizic. Nu ca ma laud,insa am stat numai cu fete frumoase,si evident ca reuseam sa uit de fostele. Numai cu o fata am avut mai mult de furca,stateam cu ea,apoi ne desparteam si tot asa. Cred ca am fost impreuna de vreo 5-6 ori :)) Asta e,viata e frumoasa,si nu merita sa suferim si sa ne distrugem din cauza unor relatii esuate :) Dumnezeu are grija de noi toti.

am in vedere si varianta asta, ca poate mi-a fost dat doar pentru o perioada, pentru a ma indrepta.

nu cad neaparat in deznadejde, nu bat din picior si spun, gata, cu el vreau sa ma casatoresc si gata, atit, alta varianta nu mai exista, nu, nu spun asa, nu neg ca poate Dumnezeu imi va scoate in cale pe altcineva, dar ma refer la ce imi doresc, nu imi doresc sa cunosc pe altcineva, ci sa poata sa fie bine cu cel pe care il iubesc eu acum.

nu sunt croita, accept orice parere, orice punct de vedere, imi doresc sa ma luminez, sa stiu pentru ce sa ma rog, ca sa imi fie rugaciunea PE PLACUL DOMNULUI si linistitoare pentru suflet ( nu neaparat sa aiba si raspuns pe placul, pentru ca am incredere in Dumnezeu si in grija pe care mi-o poarta), incerc sa imi impac sufletul...

Nu inteleg prea bine ce spui, ca vrei sa fiti impreuna o familie crestina, deci ca el sa se schimbe...Dar asa cum e el acum, ai vrea sa fii cu el? Daca se va schimba, asta numai Dumnezeu stie, dar daca nu? sau ai vrea sa fii cu el numai daca se schimba?
Eu am facut prostia sa fiu cu cineva si sa incerc sa il schimb, si nu numai ca nu mi-a reusit, dar ne-am si indepartat foarte mult, am inceput sa il judec si sa am resentimente...
Asa cum zicea Fani, e foarte important sa il vedem pe celalalt si sa il iubim asa cum e, nu asa cum ni-l inchipuim sau cum speram sa fie, ca de cele mai multe ori oamenii nu se schimba...sau cel putin noi avem o contributie semnificativa la schimbarea aceasta.

In primul rand imi doresc ca baiatul sa se intoarca la Dumnezeu. Cu sau fara mine, asta e mai putin important, dar imi doresc sa se intoarca la Dumnezeu, sa creada din nou in Dumnezeu, si sa isi duca viata dupa morala crestina. El este acum exact la polul opus. Din pacate pentru el.

Abia apoi imi doresc sa fim alaturi. Si daca ar fi sa fim impreuna fara ca el sa se schimbe, imi doresc sa am sansa de a arata Domnului in primul rand, si apoi lui, si sa fiu in stare sa arat, ca am invatat din greseli. Daca as fi cu el fara ca el sa se schimbe, ar fi crucea mea, ar fi poate una din caile mele spre mantuire, si imi place sa cred ca mi-as duce-o. ar fi sansa mea de a iubi cu adevarat, cred.

Si ca sa fiu sincera, deocamdata nu as vrea sa fim impreuna, sa avem o relatie, imi doresc sa comunicam, sa fim apropiati. Chiar daca ar veni acum inapoi la mine, credeti-ma ca as lucrurile incet, batraneste, linistit, cu pace, prieteneste.

Exact asta s-a si intamplat si la mine, am incercat sa-l schimb, pentru ca si el spunea ca vrea sa se schimbe, dar necuratul era mai puternic decat el, si ne-a facut pe amandoi, ne-a indepartat, a scos ce era mai rau din amandoi.

Poate ca aveai iesirile alea pentru ca nu erai multumita cu el. (zic si eu).
Normal ca iti doresti sa se intoarca la Dumnezeu (si eu imi doresc asta pentru fostul meu prieten), dar cred ca tu nu esti in stare sa il schimbi (numai Dumneze poate), la concluzia asta am ajuns eu. Sigur ca te rogi pentru el si iti doresti sa ii fie bine, dar cred ca intai trebuie sa accepti situatia asa cum e.
Pe de alta parte, eu m-am despartit de prietenul meu pentru ca mi-am dat seama ca doresc o relatie mai buna, am simtit ca imi face rau relatia cu el, tocmai pentru ca nu eram multumita de el (mai ales de aspectul asta, legat de Dumnezeu). Cred ca Dumnezeu mi-a deschis ochii de am vazut cat de mult rau mi-a cauzat relatia asta, pentru ca de cele mai multe ori m-a tras inapoi de la dorinta mea de a ma apropia de Dumnezeu. si noi am avut perioade in care ne-am tot despartit si impacat, si eu faceam totul ca sa ne impacam, sa nu fie suparat (desi greselile mele erau minore, si el se supara foarte rau...). nu dormeam noaptea, nu puteam sa imi fac treburile mele, era ingrozitor. acuma nu stiu ce iubire mai era si asta (mai degraba era dependenta).
Stiu ca iubirea inseamna si sacrificiu, dar cred ca e important sa simti ca esti puternic impreuna cu celalalt, nu puternic pentru amandoi. fiindca la un moment dat clachezi. si eu credeam ca e foarte important sa dai totul (sau sa vada ca faci totul pentru el!), dar asta nu stiu daca e iubire, ci mai degraba incercarea de a-ti umple un gol, de a cersi iubire. eu asa eram, eu eram goala de iubire si ii cerseam iubirea , si aprecierea, facand totul. si nu am fost in stare sa il iubesc, pentru ca eu ceream iubire. aparent, il iubeam neconditionat, dar de fapt eu eram nemultumita cu el.
nu stiu daca e coerent ce zic, pentru mine e.
Ce sa zic, mie mi-a fost de-ajuns sa incerc sa il schimb. acum as vrea sa gasesc pe cineva care sa aiba o suma de defecte pe care sa i le pot accepta, si bineinteles niste calitati care sunt eliminatorii. si sa simt ca pot iubi fara sa ma pacalesc pe mine, sau pe el...

Cred ca Domnul stie cine suntem si cat putem... nu cred ca trebuie sa ne gandim sa ii demonstram ceva...El stie daca am invatat ceva mai bine ca noi.
Trebuie sa te gandesti si la dorintele tale, la implinirea ta intr-o relatie. Si nu, asta nu e o dorinta egoista. (eu credeam ca e...). Fiindca daca nu ceri nimic si nu ti se ofera nimic, toate frustrarile se aduna si nu stii de ce esti nervoasa si nemultumita mereu...si asa nici relatia nu merge bine.

Da, Monica, ce bine spui! O asemenea iubire este nesanatoasa, este un fel de dependenta, si nu duce la nimic durabil si constructiv.
Cel mai bine e sa tragem o linie si sa acceptam sa suferim o vreme, dupa care ne trece.
Deci, giovaninnaa, cred ca cel mai bine este pur si simplu sa accepti sa suferi o vreme si sa-ti fie dor, dar sa nu mai cedezi si sa nu mai alergi dupa el. Vezi asta ca pe o boala, si o sa vezi ca o sa treaca. Ce ajuta: sa iti cauti alte preocupari, sa te afunzi in munca, in lecturi, sa te intalnesti cu prietenii.. Asta m-a ajutat pe mine, de exemplu.