Fani, eu nu am citit f mult, da nu am gasit inca ideea cu casatoria pentru "vesnicie" (nu considera neaparat ca te contrazic.. doar ma mir si eu).
Eu cred ca relatia dintre soti are scop mantuirea (in primul rand).. De aceea nu prea vad cum se pupa cu eternitatea. Altfel, da, visez si eu..

Pe acest forum, mai demult cineva isi punea problema astfel: m-a despartit Dumnezeu de sot pentru ca-l iubeam prea mult? (Mai mult decat pe Dumnezeu, desigur. Mi s-a parut foarte interesant.. mi-a dat de gandit).

Eu asa de mult am auzit si am citit ca este pentru vesnicie casatoria, este pentru Imparatia lui Dumnezeu, ca mi-e si greu sa gaessc referinte asa repede.
Pai daca este pentru mantuire, nu tot la asta ajungem? ca mantuirea inseamna: sa ajungem in Imparatie, sa facem Imparatia satraiasca in noi.
Nu inseamna numai sa traim impreuna aici, ca sa ne mantuiim 'dincolo'.

Caut referinte. Uite deocamdata aici cartea de care ii ziceam inainte
Ancai.

http://www.scribd.com/doc/249275/Pr-...ntru-imparatie

Trebuie sa recunosc ca nu am citit-o din doasca in doasca, si nu am inca numarul paginilor unde scrie asta, dar daca te intereseaza citeste macar o parte din ea.
Parintele Vasile Gavrila este cunoscut si nicidecum nu poate fi banuit de idei neortodoxe.

Cat despre persoana care il iubea mai mult pe sotul ei decat pe Dumnezeu, asta imi aminteste ce zice Hristos, ca cine va iubi mai mult pe tatal sau, mama sa, fiul sau etc, nu este vrednic de Imparatie. (Totusi e interesant ca nu spune de sot si sotie, poate pentru ca tocmai este o relatie care oglideste mai direct relatia cu Dumnezeu). Sigur, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim intai. Numai ca a-L iuboi este un drum, nu este neaparat un dat de la inceput.

parerea mea depre dragoste... din ce am citit de la voi,in special (fara ofensa celorlalti) dela cristina... vin mai la urma cu o idee destul de dezvoltata din experienta!
credetima ca dragostea care incepe acum in timpurile astea nu se mai bazeaza pe sentiment decat in primul pas...adica pana la casatorie si cativa ani dupa... si tot din experienta va spun ca dragostea asa cum stiti mai multi este insusi Dumnezeu,deci trebuie sa crezi in adancul sufletului in ea!
Eu am avut o 2 experiente foarte neobisnuite dar naturale in ziua de azi,in prima am fost dezamagit,in a2a am dezamagit la randul meu... de ce? pentru ca miam pierdut increderea in Dragoste din cauza relatiei anterioare!
Si in plus acum intervine materialul... cand nu e... e problema!
Deci in concluzie ca sa fie un cuplu fericit trebuie multa munca dar usoara si sacrificii putine,trebuiesc pauze,certuri usoare,si material bineinteles! si inca ceva... monotonia (obisnuinta) indepartata prin drumuri lungi si obositoare... am mai multe de spus dar mai astept pareri! :) ;)

Cum adica, casatoria este mai prejos decat relatia dintre nas si fin?
Pai parerile mele nu-s de fapt parerile mele, cununia este o taina a Bisericii, pe cand tunderea in monahism nu este.
Cununia se face pentru si intru Imparatie..
Alta data o sa scriu mai mult, ca acum trebuie sa ma culc, - noapte buna!

eu am impresia ca sunt randuri de citit si de memorat concluzii ,dar nu de urmat...sau de aplicat... fiecare dintre noi gandim diferit sau aproape la fel,dar asta nu inseamna ca daca scrie ca va fi asa sau ca daca e asa va fi altfel,nu pentru toata lumea....

Pai, eu vorbeam de teologie, cum se spune in teologia ortodoxa despre cununie.
Insa realitatea umana nu este, adeseori, la inaltimea asta. Biserica accepta divortul in cazul in care casatoria este un esec (din cauza adulterului, a violentei conjugale, de ex.). Atunci probabil se poate spune ca nu a fost pentru vesnicie..

un articol interesant
 

pe http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...tia-sfinteniei
un articol interesant de p. Vasile Gavrila despre casatorie si calugarie, care poate ajuta la discutia noastra despre casatorie. Nu este lung.

Cateva citate:

"Una dintre antinomiile spiritualitatii crestine este ca fecioria (viata monahala) si casatoria - doua practici de viata diferite - se intemeiaza pe aceeasi teologie a imparatiei lui Dumnezeu si-n consecinta pe aceasi spiritualitate. Vocatia principala a omului este sfintenia sau cresterea duhovniceasca in desavarsire, pana la asemanarea cu Dumnezeu: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5,48). De aceea alegerea intre cele doua cai trebuie sa o faca omul in vederea cautarii imparatiei Cerurilor, care este si motiv, si obiectiv al luptei crestinului. Tot ceea ce face el, face pentru dobandirea imparatiei Cerurilor."

"Aparent, cele doua stari, fecioria (mai ales viata monahala) si casatoria se exclud; in realitate, ele se completeaza si se implinesc una intr-alta; iata cum le elogiaza Sfantul Ioan Gura de Aur: "Prin urmare, din conceptia noastra asupra casatoriei rezulta doua castiguri: unul, ca nu hulim creatia lui Dumnezeu; al doilea, ca nu injosim fecioria, ci, dimpotriva, o facem, cu mult mai sfanta.

Cel care huleste casatoria rapeste si slava fecioriei. Cel care lauda casatoria pune in lumina si mai mult minunatia fecioriei si o face mai stralucita. O fapta nu-i o fapta grozav de buna cand bunatatea ei reiese din comparatia cu o fapta rea; dar, cand o fapta este mai buna decat faptele recunoscute ca bune de toata lumea, atunci fapta aceea este buna prin excelenta... Casatoria este buna; si tocmai pentru aceasta este minunata fecioria..."."

"De asemenea, "monahismul e o nunta. Si, prin urmare, Hristos este intotdeauna Mirele". Fecioria (si, in particular, viata monahala) este o logodire cu Mirele Ceresc in lumina imparatiei ce va veni."

(iata ceva despre 'erosul divin', zaharia..)

"Casatoria crestina consta in transformarea si in trasnfigurarea iubirii umane si naturale care exista intre un barbat si o femeie intr-o legatura vesnica de iubire, legatura ce nu poate fi rupta nici chiar de moarte."

(asta este pentru Anca si anna21)

"Ca sa poti vedea insa piscul fecioriei, trebuie sa urci pe cel al Nuntii, dupa ce mai intai ai rastignit egoismul si patimile pe crucea casniciei, din care infloresc virtutile ce zamislesc schimbarea, transfigurarea, indum-nezeirea.

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, atunci "cand barbatul si femeia se unesc in casatorie, ei nu mai sunt ceva pamantesc, ci Chipul lui Dumnezeu insusi"."

"Mai ales relatia conjugala pentru unii devine piatra de poticneala si ajung sa o condamne, tocmai pentru ca o identifica, inexorabil, cu casatoria, uitand ca, in Scriptura, consubstantialitatea naturii umane ni se reveleaza sub o forma nuptiala. "Dragostea dintre barbat si femeie este originara, paradisiaca, data in toata splendoarea sa cu mult inainte de pacat: "iar ei erau goi si nu se rusinau " (Fac. 2, 23-25). In paradis nu gasim calugarul, ci cuplul - afirma Olivier Clement. Cu siguranta, conditia de separatie (de cadere) a tulburat in profunzime relatia dintre barbat si femeie. Si unul, si altul au fost antrenati in jocul personal al eras-ului, in care ei se cauta in mod dureros pentru a se intalni un moment, a se pierde din nou sau a nu se mai intalni niciodata"."

[SIZE=2]Asa ar arata in culori o prima lectura a textului, dar asteptam o invitatie mai concreta pentru a sti cat se intelege de adanc, si ce prioritati sunt.

[/SIZE]

depinde in ce fel citesti... si cum esti si ce simti in momentul cand citesti asta... eu... nu am cuvinte!

Fara comentarii!!!
Totusi eu am avut [SIZE=6][COLOR=Red]cu[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Yellow]lo[/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=Blue]ri[/COLOR][/SIZE], desi eram fara cuvinte!