Nu am plecat pentru a cunoaste ortodoxia din vest (de care habar n-aveam atunci), dar Dumnezeu a facut sa o cunosc. Nu zic ca asta a fost scopul, asta a fost rezultatul.
Am plecat cu familia, sa scapam de comunism, care era sufocant sufleteste (minciuna, agresivitate ideologica, frica, duplicitate..), nu numai mizerabil dpdv material.

Dumnezeu a facut sa ajungem chiar in orasul unde era una din putinele parohii de limba germana, multinationale. Prin preotul de acolo mi-am dat seama ca ortodoxia nu este legata de natiune, am invatat foarte multe lucruri despre ortodoxie, despre Parinti, am citit.. Si tot prin el am aflat de ortodoxia din Franta, mai inradacinata si mai adaptata la viata din occident (mai multe parohii in franceza, mai multe activitati pentru tineri, mai multe carti... prezenta publica a ortodocsilor, etc) si de Institutul St Serge, unde am studiat la diatanta pe urma.

Ce ma atrage la ortodoxia asta, cu radacini in vestul Europei? Am explicat putin in msesajul dinainte. Ca nu este o ortodoxie de 'diaspora', nostalgica, inchisa in ea. Este o ortodoxie vie, deschisa lumii in care traim, in acelasi timp insa fidela traditiei si credintei ortodoxe in mod profund. Mi-a placut 'parohia atelier' in care am fost - mereu preotul traducea noi texte (in germana nu sunt inca traduse toate cartile liturgice, iar traducerile care exista nu sunt intotdeauna bune), erau convertiti noi, erau intrebari interesante, erau mereu legaturi cu alti ortodocsi...
Se apropie ce am invatat acolo de ce tot incerc sa zic de 'spiritualitatea laica', care lipseste oarecum la noi, sau e incomplecta. Este o cautare, o incercare de a trai ortodoxia cu adevarat acolo unde ne aflam.

Ti-as putea recomanda sa participi de ex. odata la o intalnire Syndesmos (organizatia mondiala a tinerilor ortodocsi), sau la o intamlnire a Fraternitatii ortodoxe in Europa occindentala (din pacate congresul lor tocmai a fost, dar poate o sa mai fie unul mai mic in curand), ca sa vezi ce vreau sa zic. Te pot pune in legatura cu unele din aceste grupari daca vrei - insa cred ca sunt cam departe de orasul unde banuiesc ca stai tu.
Acum, poate antiecumenistii nostri o sa ne gaseasca si aici si o sa tune si fulgere ca asta nu este decat o cochetarie cu vestul si o tradare a ortodoxiei. N-au decat! Eu stiu ce stiu. Nu este.

Da, ai dreptate, experienta mea nu este poate reprezentativa, dar asta pentru ca din pacate multe parohii ortodoxe se infunda in mentalitatea de 'diaspora', si oamenii devin materialisti cand dau cu nasul de ceva bunastare..

Acum, nu pot sa zic ca nu m-am bucurat si de avantajele materiale din occident. Slava Domnului ca le-am avut si pe alea, si sunt recunoscatoare! Dar nu ele sunt esentialul pentru mine.

Pai eu cam asa zic:

frate german, frate maghiar, frate armean, frate evreu, frate ce fel oi fii tu...
veniti sa serbam
ROMANIA, casa in care ne-am nascut.

si am trait impreuna.
si am plans impreuna.
si ne-am bucurat impreuna.

Cu tot respectul pentru Romania si pentru Romani...ma faceti sa "risu - plinsu" , chiar asa...

Pai ca pe unii ii doare ca le este dor si nu sunt acolo unde le este dorul...pai ca pe altii pentru-ca ar vrea dar nu pot, iar altii viseaza culmi pe care din pacate RO nu va ajunge, sau le va ajunge, doar Dumnezeu stie...

Ca si eu ca si voi ,ma uit in Istorie si vad un popor care avea "vina de viata" , dar s-a secatuit de sperante, l-au lichidat incet , incet pe tacute.

risu plinsu mai


Romanilor de pretutindeni, la multi ani de la mine;sa traiti si sa va dea Dumnezeu sa vezi zile mai bune pe acolo pe unde sinteti, in tara sau peste hotare!

Nu va faceti tara de rusine( se aplica si la mine) si fiti mandri ca sinteti romani!!!!

Rugăciune
 

Cred că postul este o manieră de a ajunge la trăirea spirituală a dragostei lui Dumnezeu pentru noi, însă a vă face din post un tratament pentru rezolvarea problemelor personale nu cred că este tocmai calea cea dreaptă. Postiți în zilele de post, iar când este dezlegare, atunci să o respectăm și pe aceasta.
Pe site găsiți destule acatiste și rugăciuni care să vă ajute să porniți pe cale. Mai bine rugați-vă cu toată inima înfrântă. Rugăciune, rugăciune și iar rugăciune! Cu inima larg deschisă către Domnul, în potop de lacrimi curățitoare!

Poale-n briu?
 

Dorina tu chiar ca mi-ai adus aminte de vremurile cind mama mea facea placintele astea of si de ciorbita de puiiii.....hmmm
Gatesc si eu aici dar tot nu au gustul ala care il stiu eu, nu stiu ceva lipseste.

Iti spun eu ce lipseste de pe vremuri

FOAMEA!

Uneori, mai este si faptul ca eram mai tineri pe vremea aia si simturile ne erau maiu ascutite.
de aici si nostalgia si ideea ca nimic nu mai e ca altadata.

Dupa cum vedeti, sunt cam pornita impotriva nostalgiei. Nu pentru ca eu nu as simti-o, ci pentru ca o consider, daca ne complacem prea mult in ea, daunatoare pentru progresul duhovnicesc. Si cand traim in strainatate, este cu atat mai important sa nu ne complacem in ea, pentru ca nu mai reusim sa privim in prezent si inainte, ci ne tot intoarcem in urma, ca Loth. Este parerea mea. Si sa nu va suparati, va rog, nu vreau sa jignesc sentimentele nimanui.

foamea
 

Dl Andrei nu stiu daca foamea, dar ceva lipseste, toate arata aspectos pe aici dar cam fara gust sau poate numai eu am problema asta :3:

Precum soția lui Loth...

Doamne ajută!

Oups.. Corect! ;-)

Deci sa facem ca Loth, nu ca sotia lui. (Am dres-o.)

Loth
 

:105: Cu plăcere !