O altfel de tacere...
 

"Despre trei lucruri nu te grabi sa vorbesti: despre Dumnezeu, pana ce nu-ti intaresti credinta in El; despre pacatul altuia, pana ce nu-l cunosti pe al tau; si despre ziua de maine, pana ce nu se lumineaza de ziua. (Sfantul Nicolae Velimirovici)

Frumos cuvant, Marius.
De'am putea face aceasta... cata odihna ar avea inima noastra !

Doamne, cata "teologhiseala" o sa am de spovedit *emoticon de dat cu capul de pereti*

In ziua de azi e numai scandal, cearta. Si culmea, de multe ori ai senzatia ca, participand la o emisiune TV, fie ea si numai printr-o interventie telefonica, poti schimba soarta omenirii. Nu mai cunoastem tacerea.

Asteptam declaratii la tot pasul. Vrem comentarii. Daca nu avem puterea sa imbrancim pe cineva, macar sa tipam. Da-ne Doamne liniste. Fa-ne asemanatori lui Ilie (acestuia Dumnezeu i S-a aratat intr-un vant lin).

din Patericul egiptean
 

Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.

Parintii Bisericii nu separau tacerea de linistire (isihie). Atat de ravnite erau (si sunt) acestea de asceti, deorece sunt singurele stari in care omul poate sa auda, curat, "glasul lui Dumnezeu", in tot ceea ce-l inconjoara si in sine insusi.

Pentru noi, tacerea inseamna doar liniste nu si linistire. Chiar si atunci cand tacem, suntem asaltati de nenumarate ganduri si tot nu aflam pacea inimii.

N-a fost cu neputinta. N-a fost greu.
Aseara am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai taifasui cu un vecin...
E drept ca El tacea. Sau, mai curand,
Iradia in fiecare gand,
In fiecare soapta si impuls,
In fiecare zbatere de puls.
Doar eu graiam. Si iata ca, treptat,
Discursul in tacere s-a mutat,
Tacerea s-a umplut de sens si tel,
Tacerea era drumul catre El.
Asa-I vorbeam. Spunandu-I tot, deschis,
Asa-I vorbeam: Abis langa abis

(Eugen Dorcescu)

Am auzit pe undeva o replica ; " daca taci, ceilalti vor presupune ca esti prost, daca vorbesti...le vei confirma aceasta presupunere. "

:21: Mai stii cum e, depinde si de tacere...cei care nu au nimic a spune, se cam pot citi usor dupa profunzimea privirii!

Cert e ca uneori tacerea implica si lipsa unor informatii legate de subiectul in discutie, deci poate denota si o lipsa de cultura intr-o oarecare masura.

Da, asa este, insa uneori aparentele unei priviri pot insela, mai ales atunci cand nu ai timp sa o aprofundezi, precum spui.
Personal, privirea nu prea-mi caracterizeaza gandirea, uneori consider ca stiu mai multe decat vorbesc, dar, atunci cand incep sa vorbesc imi dau seama ca nu stiu mai nimic si, mai mult decat atat, ajungand sa abuzez de vorbarie, in aceiasi masura si gresesc . Astfel revin la replica de mai sus...mai bine nu ofer nici o certitudine, dar ajung sa scap de vorbarie si sa dau de mandrie...
Cum o dau, tot nu iese cum trebuie...s-ar presupune.