Mi-a plăcut răspunsul tău! În faţa morţii suntem dezarmaţi şi oricât ne-am crede de pregătiţi nu suntem niciodate suficient de pregăţiţi pentru un asemenea eveniment .Dar trebuie să fim conştienţi că ea există şi este singura certitudint într-o lume nesigură.

Adesea ma gandesc , mai cu seama seara, ca s-ar putea sa trec "pragul vietii" acesteia dormind.Daca as sti ca maine s-ar rupe firul vietii?Nu stiu daca as putea face ce gandesc acum.Ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi daruiasca linistea sufleteasca si iertarea la sfarsitul vietii, oricand ar fi acesta.

Probabil m-as comporta ca un retardat si as fi in pragu disperarii.

Ca nu ai sa mai ai senzatii tari pe bicicleta?:24::21:

Da, ar fi unu dintre motive, dar nu principalu, mai sunt si multe alte chestii care nu le-am facut. :1:

daca maine ar fi ultima zi......
 

Citind raspunsurile celor care ati scris pana acum, mi-am adus aminte de o mare cumpana din viata mea, din tinerete: lucram la Oficiul Jud. de Turism din Timisoara la Oficiul de Calcul. Tineam evidenta mijloacelor fixe din OJT pe calculator in direct cu Ministerul Turismului din Bucuresti. In fiecare luna trebuia sa merg la Bucuresti sa-mi ridic listele. Asa se face, ca in iarna anului 1979, in Bucuresti era o iarna grea, se circula cu dificultate. Am coborat din troleu la Piata Romana, se defectase ceva la troleu, am lasat politicoasa sa coboare toata lumea si in momentul coborari mele pe scara, tinandu-na de bara, m-a scuturat curentul,( conductorul troleului, era coborat cu haturile in mana si scapase unul din trolee pe firul de sus), m-am curentat, prin manusa de piele mi s-a ars pielea in palma si am fost trantita pe un maldar de zapada inghetata din statie. Mi-am pierdut cunostinta, nu stiu pentru cata vreme, cert este ca dupa ce totusi, m-am trezit din aceea izbitura, ma intrebau oamenii, unde sa ma duca, de unde sant.......
Atunci am inceput sa plang, le-am spus ca trebuie sa ajung in Gara de Nord si sa ma intorc la Timisoara. Pe tren, am plans intr-una. Am realizat ca intr-o clipa, se poate intampla, inevitabilul. Aveam copilasii de patru si cinci anisori, sotul ma astepta acasa, parintii, fratii si surorile. In clipa aceea, n-am avut nici un gand, nici nu mi-am dat seama ca puteam sa nu ma mai trezesc niciodata. Nu am avut timp sa ma gandesc ca nu mi-am luat " la revedere " de la toti cei dragi, sa-mi cer iertare daca le-am gresit cu ceva.
Acum, dupa atatia ani, realizez, ce inseamna, cand auzi : " ziua de ieri, o cunoastem, ziua de azi ne apartine, dar ziua de maine e a lui Dumnezeu, sa fim pregatiti duhovniceste, spovediti, sa nu fim in cearta cu nimeni ".

Parerea mea este ca nu vreau sa stiu dinainte cand se va intampla aceasta plecare, dincolo..., nu ca mi-ar fi frica de moarte ( ma rog din tot sufletul sa-mi calauzeasca pasii, bunul Dumnezeu spre maintuire ), dar imi va parea rau dupa cei dragi pe care ii voi parasi. Oricat ai fi copii de mici sau de mari, ai senzatia ca fara ajutorul tau, nu se vor mai descurca, dar nimeni nu este de neinlocuit, noi la randul nostru am supravietuit pierderii vreunui parinte sau alt apropiat noua. Asta este viata!

Ce intrebarea grea: Daca maine ar fi ultima zi....

M-as intalni cu cei dragi. Dar ce sa le spun stiind ca de maine, nu mai pot vorbi. Cum sa-i imbrasisez, stiind ca de maine nu voi mai avea brate...

Mi-as lua copilul sa ma joc cu el, dar la ce sa joc sa ma opresc stiind ca de maine nu voi mai cunoaste jocul

Mi-as lua sotia de mana, as strange-o ca sa simta in mana ei, neincetat mana mea

Nu stiu, mi-e greu sa raspund. Sa spun ca m-as ruga, mi-ar trebui rugaciunea fierbinte, care sa arda din mine tot ce este necurat, dar cum, de vreme ce eu, nici macar nu am aprins focul in mine

Asa ca ma bucur ca Dumnezeu nu mi-a dat sa cunosc ultima zi. Sper sa plec din lume, placut lui Dumnezeu.

Daca Dumnezeu mi-ar oferi incă o bucată de viaţă...
 

[COLOR=#c00000]Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viată[/COLOR]
[COLOR=#c00000]de [/COLOR][COLOR=#c00000][COLOR=#c00000]Gabriel Garcia Marquez[/COLOR][/COLOR]
(Gânduri pe patul de moarte...)

[COLOR=#c00000]Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiaţă de cârpă şi mi-ar oferi o bucată de viaţă, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-aş gândi la tot ceea ce spun.[/COLOR][COLOR=#c00000]
Aş aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
Aş dormi putin, n-aş mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-as trezi când alţii adorm.
Aş asculta când alţii vorbesc, şi aş savura o îngheţată bună de ciocolată.
Aş "trăi ca îndrăgostit de dragoste" [/COLOR]
[COLOR=#c00000]
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucăţică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheaţă şi aş astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh aş picta pe stele un poem de Benedetti şi i-aş oferi lunii un cântec de Serrat.
Aş stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul roşu al petalelor.
Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată... n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
Aş convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferaţii mei şi aş trăi ca îndrăgostit de dragoste.
Aş demonstra oamenilor cât se înşeală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să ştie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-as da aripi unui copil, dar l-aş lăsa să învete singur să zboare. [/COLOR]
[COLOR=#c00000]
"Când mă vor pune în cutie..." [/COLOR]
[COLOR=#c00000]
I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci cu uitarea. [/COLOR]
[COLOR=#c00000]
Am învăţat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învăţat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învăţat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice. [/COLOR]
[COLOR=#c00000]
E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, voi fi mort…[/COLOR]