Deseori mi se reproșează că sunt fleț, adică spun ei că ar fi trebuit să ripostez că cică așa ar fi dat bine, așa s-ar fi cerut... trebuia să fac impresie ca să nu mă vadă gLumea cât sunt de nătăfleț în realitate... adică un bleg.

Nu degeaba se spune că leneșul mai mult aleargă... că să vezi câte își strânge omul ca să aibă el pentru zile negre, și eu de fleț nu-mi strâng nimic... defapt el, omul, visează visul ăla când și-o ia pe madam lenea drept mare cucoană și când nu va mai avea puterea să lucreze nimic decât va petrece, și va hiperna liniștit între perne toată ziua. Deci vezi, lenea îți planifică pentru ea tot timpul tinereții tale... te momește în vârteje cu fericirea unui concediu plin de timp liber când tu nu mai trebe să faci nimic fiindcă le-ai strâns din vreme... le ai bine pregătite pentru zilele cele negre... ai bani, ai haine, ai mâncare, ai case, ai țarini, ai tot ce ți-ar putea cere nevoile trupești. Doar că nu o să mai ai suflet ci ai ajuns un vierme. Dar asta nu ți se spune.

Deci lenea este visul oricărui viermișor, al oricărei râme, ca să găsească un măr care nu se va mai termina niciodată, ca în el să-și facă omul și masă și casă și pat... și gata.

Mărul ăla copt trebuia să fii fost Dumnezeu pentru om, dar omul l-a înlocuit cu un Big Mac, unde savurează viermișorul ceva ce iată că parcă ajunge până la Cer, pardon la tavan.

Aici se schimba situatia ! Aici nu-i vorba de nataflet , de bleg , ci de smerenie , smerenie ce va fi perceputa de cel manios si mandru din cale afara , ca o prostie , ca o blegeala a celui in cauza ! Deci , fara riposte . . . , mai bine astfel , caci riposta naste riposta la riposta . . . !

Sa nu te lenevesti in vreo osteneala, ca sa nu arda in tine lucrarile vrasmasului, spune Cuviosul Isaia Pustnicul.

Am putea spune ca, prin lene, omul invita puterile intunericului sa lucreze in fiinta sa.
Lenea il transforma din rob al lui Dumnezeu, in rob al diavolului.

Si cum se intampla asta,mai concret?chiar ma intereseaza fenomenul!
Oare nu chiar si sentimentul de apatie catre orice gen de activitati(chiar simple corvoade casnice)este o lene suspecta??

Monahii fac ascultare. Noi, mirenii ce să facem altceva? Părerea mea e că dacă eşti copil, fă ascultare de părinţi. Dacă eşti părinte îndeplineşte-ţi sarcinile de părinte. Bineînţeles că în ambele cazuri orice banală activitate casnică trebuie să o duci la capăt ca şi când ai face ascultare. Astea toate cu zâmbetul pe buze. Sau măcar fără să te revolţi. Căci forma asta de "ascultare" te ajută să nu te mai mândreşti, adică să te smereşti niţel.

"Lenea se tămăduieşte prin muncă".

Lenea ne indeparteaza nu numai de Dumnezeu, ci si de semeni si chiar de noi insine, deoarece are drept sora buna uitarea. Uitam de Dumnezeu, de semeni, pana si de noi.

Mai mult, omul stapanit de lene se aseamana corabiei fara carmaci, care nu mai are o tinta precisa, ci este purtata de vant la voia intamplarii. Lenea ne face sa nu mai vedem o finalitate a activitatilor si vietii noastre.

"Universul lenei" este unul extrem de limitat, ca al oricarei patimi de altfel. Este nevoie sa-L avem pe Hristos ca finalitate a lucrarilor si vietii noastre. El ne poate scoate din universul sufocant al lenei, ca Unul care "dezmargineste".

Ma refeream in special la faptul ca, nelucrand poruncile lui Hristos, din lene, ajugem sa implinim voia demonilor.
Nu cred ca exista cale de mijloc. In fiecare clipa, prin ceea ce facem, ne apropiem fie de Dumnezeu, fie de cel viclean.
Chiar prin activitatile casnice ne putem apropia de Dumnezeu, daca nu ne lenevim. Mai ales daca le unim cu scurte rugaciuni. Daca sterg praful, de exemplu, imi pot ridica mintea la Dumnezeu; pot spune, in gandul meu: tot asa, Doamne, curateste si Tu murdaria rautatii ce s-a asternut pe sufletul meu.
Bine ar fi sa avem constiinta ca, intru toate, Hristos e cu noi; si sa nu ne lenevim a fi si noi cu El.

Lenea nu-si poate gasi justificarea in cazul adevaratului crestin care se afla intr-o continua dinamica intre " deja" si "nu inca" in privinta mantuirii, ptr ca dupa cuvintele Apostolului Pavel "celui care i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada".

Lenea este pana la urma si un semn de dispret fata de noi insine , si fata de cei din jurul nostru . Lenea izoleaza individul !

Plictiseala
 

Omul zilelor noastre se plictiseste pentru ca viata spirituala a apus in el . Plictiseala isi gaseste "justificarea' in lene , iar plictiseala este specifica lenesului !:http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...A--b1-p242.htm